Descarca monografie in format PDF - Giarmata Vii

Monografia localităţii Giarmata Vii - Überland
toriţi după nuntă. Tot atunci se hotăra şi ziua în care va avea loc nunta. Chemarea
la nuntă o făceau giverii, care erau îmbrăcaţi în costume naţionale şi
aveau pe umăr câte un prosop lung, frumos cusut şi împodobit cu tricolor.
Nuntă ortodoxă, 1970
Nunta începea duminica dimineaţa şi ţinea pănă luni dimineaţa. Giverii trebuiau
să păzească mireasa şi să aibă grijă să nu i se fure pantoful. Dacă prindeau
pe hoţi, giverii îl duceau în faţa naşului şi-l amendau, iar dacă nu, ei erau
obligaţi să plătească pantoful. În timpul jocului se schimbau perechile, iar la
un moment dat naşul spunea: „Cine joacă se şi ţucă, cine nu primeşte amendă“.
Atunci trimetea pe giver să aducă o pereche şi dacă se sărutau, scăpau,
iar dacă nu, plăteau amenda. La miezul nopţii era strigată cinstea de doi bărbaţi
mai glumeţi. Dimineaţa se organiza dansul miresei, care trebuia plătit.
La înmormântare nu se cunosc obiceiuri deosebite. Cel mort, după ce era
spălat, era pus în camera cea mai frumoasă a casei, iar noaptea se făcea priveghi.
Cu această ocazie se făceau aşa-zisele „bătăi cu vişlele“, care erau nişte
batiste pe care bărbaţii le învârteau şi dădeau cu ele unul în altul, încercând să
nu fie observaţi. Influenţa romano-catolică este resimţită în obiceiul îmbrăcării
unor copii în stihare albe care ţin în mână pe tot parcursul serviciului religios o
cruce mare, două ripizi pe care sunt pictate icoanele unor îngeri şi două sau patru
sfeşnice. Obiceiul acesta a fost împrumutat de la populaţia germană şi este
larg întâlnit în această parte a Banatului. La înmormântare, o femeie bătrână
ţinea o cană cu apă din care vărsa când era ridicat mortul şi dus la groapă. Aceeaşi
femeie ţinea şi sticla cu vin care se vărsa peste sicriul celui mort când era
aşezat în groapă. De asemenea, se păstra cu stricteţe obiceiul de a pune pomeni
şi parastase la timpul cuvenit în memoria celui decedat.
140