Descarca monografie in format PDF - Giarmata Vii

Preot Profesor 

VASILE D. SUCIU MARIUS VASILE GLIGAN 

Monografia localităţii 

Giarmata Vii - Überland 

1

Monografia localităţii Giarmata Vii - Überland 

Mulţumim Consiliului Local Ghiroda, Consiliului Judeţean Timiş 

şi Parohiei Ortodoxe Giarmata Vii care au susţinut financiar 

apariţia acestei cărţi 

Coperta: Vică Tilă-Adorian 

Foto copertă: Marcel Iliese 

Tehnoredactare: Valentin Manolescu 

ISBN 973-631-311-5 

ISBN 978-973-631-311-0 

Editura Marineasa 

Timişoara, str. Mureş nr. 34 

Tel. 0256-272379 

2

Preot Profesor 

VASILE D. SUCIU MARIUS VASILE GLIGAN 

Monografia localităţii 

Giarmata Vii 

Überland 

Tipărită cu binecuvântarea Înalt Prea Sfinţitului Nicolae, 

Mitropolitul Banatului 

Editura Marineasa, 2006 

3

CUPRINS 

PREFAŢĂ 7 

CUVÂNT ÎNAINTE 9 

INTRODUCERE 11 

I. POZIŢIA FIZICO-GEOGRAFICĂ 13 

STRUCTURA GEOLOGICĂ 14 

RELIEFUL 15 

CLIMA 17 

APELE 19 

VEGETAŢIA 21 

FAUNA 22 

SOLURILE 23 

II. ISTORICUL LOCALITĂŢII 25 

III. BISERICA ORTODOXĂ 43 

ISTORICUL BISERICII 43 

ARHITECTURA BISERICII 59 

PICTURA 62 

CARTE VECHE BISERICEASCĂ 68 

OBIECTE DE CULT 70 

PREOŢII ŞI SLUJITORII BISERICII 71 

VIZITE CANONICE 74 

IV. BISERICA ROMANO-CATOLICĂ 77 

ISTORICUL BISERICII 77 

ARHITECTURA BISERICII 80 

LISTA PREOŢILOR ŞI A CAPELANILOR 82 

CARTE VECHE BISERICEASCĂ ŞI OBIECTE DE CULT 85 

V. COMUNITATEA PENTICOSTALĂ 87 

VI. CIMITIRELE SATULUI 89 

5


VII. POPULAŢIA 93 

VIII. ŞCOALA 109 

ŞCOALA CONFESIONALĂ GERMANĂ ROMANO-CATOLICĂ 109 

ŞCOALA ROMÂNEASCĂ DE STAT 114 

ŞCOALA MIXTĂ 115 

GRĂDINIŢA DIN GIARMATA-VII 126 

IX. PUNCTUL SANITAR 131 

X. POŞTA ŞI TELECOMUNICAŢIILE 133 

XI. ORDINEA PUBLICĂ 135 

XII. ETNOGRAFIE ŞI FOLCLOR 137 

PORTUL POPULAR 137 

OBICEIURI 139 

XIII. ASPECTE ALE VIEŢII SOCIALE, CULTURALE, RELIGIOASE, 

SPORTIVE ŞI POLITICE DE DUPĂ REVOLUŢIA DIN 1989 145 

LOCALITATEA GIARMATA VII ÎN ACTUALITATE 145 

ACTIVITATEA PUBLICISTICĂ 147 

ANSAMBLUL DE CÂNTECE ŞI DANSURI POPULARE 

„FLORI DIN CÂMPIE” 150 

CORUL BISERICII ORTODOXE 153 

ŞCOALA DE ŞAH MEDIATOR 157 

ACTIVITATEA FOTBALISTICĂ 162 

VIAŢA POLITICĂ ŞI ADMINISTRATIVĂ 167 

AGENDA CULTURAL-SPORTIVĂ ANIVERSARĂ 

A LOCALITĂŢII GIARMATA VII 2006 173 

CONCLUZII 177 

BIBLIOGRAFIE 179 

ANEXE 181 

6

PREFAŢĂ 

Giarmata Vii este una din localităţile importante ale Banatului. Diferită 

de comuna Giarmata propriu-zisă, are o istorie aparte, dar şi un 

rol bine definit în viaţa locuitorilor din această zonă a ţării. E motivul pentru 

care socotim mai mult decât binevenită apariţia monografiei de faţă, care ne 

prezintă atât trecutul, cât şi prezentul a ceea ce s-a numit odinioară 

Überland. 

Documentele vremii o amintesc pentru prima dată la începutul secolului 

al XIX-lea, dar probabil că e mai veche. Numele de odinioară demonstrează 

specificul acestei părţi de ţară, unde au existat români şi alte naţionalităţi, 

în primul rând germani. Decurge de aici şi vieţuirea în comun a mai 

multor confesiuni, în primul rând ortodocşi alături de romano-catolici, dar 

cu timpul şi unii neoprotestanţi. 

Ce a reprezentat şi ce reprezintă până azi Giarmata Vii scoate în evidenţă 

monografia de a cărei apariţie s-au îngrijit preotul Vasile Suciu şi 

domnul profesor Marius Gligan. Personal aş sublinia în mod special contribuţia 

părintelui Vasile Suciu, care stăruieşte mult întru afirmarea pe toate 

planurile a localităţii unde acţionează ca îndrumător spiritual, dovadă fiind 

între altele şi publicarea cu regularitate a revistei Vatră nouă. 

Apariţia monografiei pe care am bucuria de a o prefaţa reprezintă un 

moment cultural şi spiritual deosebit şi, în calitatea ce o am, nu pot decât s-o 

recomand spre lectură tuturor celor care se interesează de Banat şi ţara 

noastră dragă. 

7 

Mitropolitul Banatului

CUVÂNT ÎNAINTE 

A 

scrie monografia unei localităţi, iată o întreprindere deosebit de 

importantă, atât pentru colectivitatea respectivă ca subiect, cât şi 

pentru autorii care-şi asumă responsabilitatea redactării acesteia. 

Ca locuitor, de 15 ani, al satului Giarmata Vii, ajuns aici pentru a închide 

cercul vieţii şi, mai înainte de toate, pentru a regăsi un mediu, un spaţiu pe 

care l-am simţit apropiat spiritului meu lăuntric, am urmărit cu interes evoluţia 

(istoria) recentă a localităţii noastre. Mulţi locuitori şi-au găsit şi ei, 

asemenea familiei mele, loc de statornicie şi de interes în Giarmata Vii. 

Satul, fiind aerisit, cu spaţii intravilane (grădini) generoase, proximitatea 

plămânului natural al Timişoarei – Pădurea Verde, debutul dealurilor, la 

mică distanţă, spre Giarmata şi Ianova, dar mai presus de toate plasarea în 

zona periurbană a Capitalei Banatului, constituie tot atâtea elemente de 

atracţie pentru aşezare în Giarmata Vii. 

Aşa ne explicăm de ce Giarmata Vii a devenit, în secolul al XX-lea, locul 

spre care au „migrat” multe familii de români de pe meleagurile lor natale, 

fie din Ardeal, fie din zonele de deal ale Banatului, mai puţin generoase 

din punct de vedere al condiţiilor naturale. 

Putem vorbi, deci, în asemenea circumstanţe ale istoriei recente, că satul 

Giarmata Vii este o aşezare tânără. Putem afirma, totodată, fără teama 

de a greşi, că satul nostru este, atât prin structura demografică a populaţiei, 

cât şi prin statornicirea recentă, o localitate vivace în care pulsează cu putere 

viaţa. 

Autorii monografiei Giarmata Vii- Überland, harnicul şi implicatul părinte-paroh 

Vasile D. Suciu si prof. Marius Gligan au scris, cu prilejul împlinirii 

a 200 de ani de atestare documentară a satului, o cuprinzătoare şi 

9


binevenită monografie a localităţii bănăţene, o aşezare, după cum am mai 

afirmat, tânără, privită la scara istoriei sau prin comparaţie cu alte aşezări. 

Cu toată tinereţea de două secole, istoria sa nu a fost lineară, ba, dimpotrivă 

a trecut prin multe evenimente contradictorii, a suferit nenumărate traume, 

convulsii. Aşezarea nemţilor din Giarmata la vie, acum 200 de ani, migraţia 

în pribegie de pe meleagurile lor natale a multor familii de români şi 

statornicirea lor aici, emigrarea în masă a nemţilor în timpul comunismului 

şi după 1989, sunt tot atâtea evenimente care au afectat profund localitatea 

noastră. Aşa ne explicăm de ce s-au născut şi dezvoltat atât de greu instituţiile 

fundamentale: biserica, şcoala şi administraţia în Giarmata Vii. 

Autorii, cu strălucire, ne prezintă nouă, celor de azi, dar mai cu seamă 

pentru cei care vor urma după noi, tot zbuciumul unui mănunchi de oameni, 

evocaţi în carte, şi reuşita lor comună: Giarmata Vii de azi. 

Apreciez, în final, că monografia localităţii Giarmata Vii- Überland, 

scrisă de preotul satului Vasile D. Suciu şi profesorul Marius Gligan, nu 

trebuie să lipsească din biblioteca nici unui consătean. Lectura cărţii, scrisă 

frumos, cu acurateţe, cu talent, va fi, sunt convins, pentru oricine o va deschide 

o reală satisfacţie spirituală. 

Acad. Păun Ion OTIMAN 

Secretar general al Academiei Române 

Locuitor în Giarmata Vii din anul 1990 

10

INTRODUCERE 

Lucrările monografice au o însemnătate deosebită, întrucât ele încearcă 

să reconstituie traseul existenţial al unor localităţi în evenimente şi 

personalităţi. Pentru ca o monografie să-şi atingă scopul este necesar 

să se analizeze toate elementele care influenţează, mai mult sau mai puţin, viaţa 

unei comunităţi. De aceea, lucrarea monografică nu se limitează doar la 

înşiruirea unor date istorice, ci ea trebuie să pătrundă în esenţa lucrurilor şi să 

interpreteze evenimentele majore care au influenţat, într-un fel sau altul, viaţa 

unei aşezări. Dezvoltarea unei comunităţi este dependentă de succesiunea 

evenimentelor la nivelul unei regiuni, al unei ţări şi chiar al întregii omeniri. 

Faptul că până în prezent nimeni nu a încercat să realizeze o monografie a satului 

Giarmata Vii ne îndreptăţeşte să acordăm atenţie acestui subiect, întrucât 

evoluţia aşezării se dovedeşte a fi plină de dinamism şi individualitate. 

Biserica a fost un element catalizator pentru comunitatea din Giarmata 

Vii, viaţa bisericească fiind dinamizată de evenimentele istorice şi de problemele 

social-economice din diferite etape istorice. 

Lucrarea de faţă îşi propune să evidenţieze o stare de fapt: Giarmata Vii, 

deşi are o istorie scurtă, a fost mereu în centrul atenţiei autorităţilor, deoarece 

locuitorii ei sunt interesaţi de rezolvarea problemelor cu care se confruntă, 

fapt pentru care au apelat, nu de puţine ori, la memorii şi sesizări adresate atât 

autorităţilor comunale, cât şi celor judeţene. Lipsa unui organ administrativ 

propriu în multe cazuri a înfrânat dezvoltarea aşezării, deoarece primăria comunei 

de care aparţinea nu a fost dispusă să contribuie la rezolvarea problemelor 

comunitare. Numai implicarea unor oameni interesaţi de progresul aşezării 

a făcut posibil cursul ascendent pe care l-a urmat comunitatea la care ne 

referim. Biserica trebuia să suplinească absenţa unei instituţii de conducere, 

fapt pentru care, prin intermediul ei, s-a urmărit nu numai convieţuirea liniştită 

a locuitorilor, ci şi rezolvarea problemelor administrative. Slujitorii bisericii 

au fost cei care au reprezentat interesele comunităţii în faţa autorităţilor 

comunale, rezolvând multe din problemele majore cu care se confruntau locuitorii 

satului. 

Structura etnică a localităţii a fost dominată, până după Al Doilea Război 

Mondial, de populaţia de origine germană, fapt care nu a constituit niciodată 

un impediment pentru buna convieţuire a locuitorilor. Tot timpul este pus pe 

primul plan interesul general al comunităţii, fără să se ţină cont de diferenţele 

care existau între etnii. Aceste deosebiri nu i-au împiedicat pe cei ce locuiau 

aici să trăiască în armonie, astfel încât cu uşurinţă ne putem da seama de influenţele 

reciproce, atât în ceea ce priveşte stilul de viaţă, cât şi în modul de 

11


trăire a unor obiceiuri, care implicau nu doar viaţa particulară, ci şi cea socială 

şi spirituală. 

Urmărind evoluţia demografică, am constatat că, în ciuda problemelor 

social-economice ivite în diferite perioade, localitatea s-a aflat într-un proces 

continuu de extindere. De aceea am evidenţiat în diverse situaţii avantajul pe 

care l-a avut localitatea datorită poziţiei sale geografice faţă de oraşul Timişoara. 

Nu putem analiza evoluţia comunităţii dacă nu vom lua în calcul faptul 

că întreaga zonă s-a aflat într-un proces continuu de dezvoltare, care a implicat, 

de multe ori, schimbări economice şi social-culturale de mare amploare şi 

care au avut drept consecinţe modificări la nivelul structurii demografice. 

Dezvoltarea marilor centre industriale, printre care şi Timişoara, concomitent 

cu colectivizarea din agricultură a făcut ca forţa de muncă să fie concentrată 

spre marile centre urbane. Atraşi de perspectiva unei vieţi mai bune, multe 

familii din alte localităţi s-au mutat în Giarmata Vii, care devenise un importat 

centru de navetişti. 

Trebuie evidenţiat şi faptul că membrii acestei comunităţi au fost interesaţi 

şi de crearea unor condiţii prielnice desfăşurării optime a procesului de 

instruire a tinerelor generaţii. Dându-şi seama de importanţa pe care o are 

educaţia în perspectiva dezvoltării social-economice care se întrezărea, devine 

lesne de înţeles de ce au fost întreprinse eforturi majore pentru asigurarea 

spaţiului aferent învăţământului, precum şi a personalului care să se ocupe de 

instruirea elevilor. 

În cele ce urmează vom analiza evoluţia aşezării ţinând seama de condiţiile 

fizico-geografice pe care le oferea amplasarea localităţii, de evenimentele 

istorice care au influenţat viaţa comunităţii. Este subliniat rolul deosebit de 

important pe care l-a avut biserica în dezvoltarea aşezării, prin implicare activă 

şi permanentă. Vom remarca, apoi, creşterea continuă a populaţiei, precum 

şi evoluţia celor care frecventau cursurile şcolare. Nu trebuie trecut cu vederea 

nici faptul că, în ciuda diverselor influenţe, s-au încetăţenit anumite obiceiuri 

legate de viaţa spirituală şi cea laică a comunităţii. 

12

I. POZIŢIA FIZICO-GEOGRAFICĂ 

13 

Poziţia fizico-geografică 

ocalitatea Giarmata Vii este aşezată în Câmpia Timişului, mai exact, 

face parte din subdiviziunea acesteia numită Câmpia Timişoarei 1 , 

având coordonatele 45º48' latitudine nordică şi 21º18' longitudine estică 

2 L. 

Are ca vecini în nord comuna Giarmata, în nord-est Aeroportul Internaţional 

Timişoara, în est cartierul Timişoara-Aeroport, în sud se învecinează cu 

comuna Ghiroda, în sud-vest cu oraşul Timişoara, iar în vest cu Pădurea 

Harta multilinguală a judeţului Timiş, 2000 

Verde şi cu comuna Dumbrăviţa. Situarea sa în nord-estul Timişoarei, la numai 

5 km de aceasta, a favorizat dezvoltarea rapidă a aşezării. Localitatea 

Giarmata Vii este legată de municipiul Timişoara prin drumul comunal asfaltat 

care traversează Pădurea Verde. Legătura cu localităţile învecinate se face 

prin drumuri de pământ, impracticabile o bună parte a anului, în special iarna 

1 G. Posea, Câmpia de Vest a României, Bucureşti 1997, p. 296 

2 coord. M. Peahă, Atlas geografic general, Bucureşti 1974, p. 49


şi primăvara, datorită volumului mare de precipitaţii, iar spre Aeroportul Internaţional 

„Traian Vuia” – Timişoara şi Cartierul Aeroport – Timişoara, 

printr-un drum pietruit care face apoi legătura cu drumul european: Timişoara 

– Lugoj – Bucureşti. În momentul de faţă se efectuează lucrările de construcţie 

a şoselei de centură a Timişoarei situată în partea de NE-N-NV a localităţii 

Giarmata Vii şi care va lega principalele căi de acces ale municipiului Timişoara: 

Timişoara – Lugoj, Timişoara – Lipova, Timişoara – Arad, Timişoara 

– Sânnicolau Mare. Va fi astfel posibilă racordarea localităţii noastre la 

importante drumuri europene, naţionale şi judeţene. De asemenea, accesul 

spre Timişoara şi spre localităţile învecinate Giarmata, Cerneteaz, Pişchia etc. 

este posibil şi prin linia ferată Timişoara – Radna, construită în 1896-1897. 

STRUCTURA GEOLOGICĂ 

Aflată în zona de subsidenţă a râului Bega, structura stratificată a subsolului 

se caracterizează prin alternarea depozitelor sedimentare de argile, nisipuri, 

pietrişuri şi marne, având în general o înclinare spre sud, adică spre 

Timiş. La suprafaţă se observă existenţa unor straturi sedimentare de origine 

fluvio-lacustră, care se prezintă sub forma unei succesiuni de nisipuri, pietrişuri 

şi argile. Nisipurile feruginoase prezente aici atestă existenţa în această 

regiune a unui lac până la începutul cuaternarului 3 . Existenţa acestui lac în 

timpul sarmaţianului este dovedită de straturile de marne şi marne nisipoase 

cu resturi de lamelibranhiate evidenţiate de cercetările întreprinse în această 

zonă 4 . 

În zona din jurul Pădurii Verzi a fost evidenţiată existenţa a două pături 

de loess, prima cu o grosime de 10-12 metri, care conţine loess galben caracteristic 

câmpiei înalte a Vingăi, şi a doua, mai adâncă, formată dintr-un strat 

de loess amestecat cu argilă vineţie. Acest lucru demonstrează faptul că în interglaciarul 

Riess-Wurn, regiunea oraşului Timişoara a suferit o mişcare de 

scufundare, lucru ce a dus la înmlăştinarea terenului. Aceste fenomene au 

avut ca rezultat formarea unui strat de argilă galben-lutoasă de origine fluvială, 

care se află foarte aproape de suprafaţă 5 . Astfel se explică existenţa pe teritoriul 

localităţii a trei foste cariere de pământ folosite pentru fabricarea cărămizilor 

nearse. 

3 Şt. Pascu, I. Zahiu, A. Ţintă, Timişoara - pagini din trecut şi de azi, Timişoara, 1969, p.11 

4 V. Ardelean, I. Zăvoianu, Judeţul Timiş, Bucureşti, 1979, p.13 

5 Şt. Pascu, op.cit., p.11 

14

Fostă carieră de pământ 

15 


Din punct de vedere tectonic, zona aceasta se găseşte pe linia de faliere 

est-vest, care desparte masivul Poiana Ruscă de dealurile Lipovei. Timişoara 

şi zonele adiacente sunt un centru seismic destul de activ, însă în ultimele două 

secole nu s-au înregistrat cutremure puternice, majoritatea având intensitate 

redusă 6 . 

RELIEFUL 

Situată la limita dintre Câmpia Vingăi şi Câmpia Timişului, localitatea 

Giarmata Vii se află la o altitudine de 80-85 metri 7 , în cea mai coborâtă 

treaptă de relief a Banatului 8 . Privind Câmpia Banatului, seara spre apus, de 

pe înălţimile din apropierea Giarmatei, nimic nu întrerupe linia perfect netedă 

a orizontului, pe un şes neted ca oglinda unei ape 9 . Câmpia prezintă un relief 

aproape plan, cu foarte mici denivelări, sub formă de microdepresiuni largi. 

În unele locuri, câmpia este brăzdată de câteva văi mici şi înguste, cu mici 

porţiuni plane între ele 10 . 

6 Ibidem, p. 12 

7 G. Posea, op. cit., p. 390 

8 V. Ardelean, op. cit., p. 26 

9 Şt. Pascu, op. cit., p. 10 

10 I. Milin, Monografia comunei Ghiroda, Timişoara, 2003, p. 39


Înainte să fie sistematizate cursurile râurilor Bega şi Timiş, zona din sudul 

Câmpiei Vingăi şi a Podişului Lipovei era binecunoscută datorită întinderilor 

nesfârşite de mlaştini datorate cursurilor divagante care treceau din bazinul 

Timişului în bazinul Begăi şi invers. De asemenea, nivelul freatic situat 

foarte aproape de suprafaţa solului este cauza menţinerii acestor mlaştini şi în 

zonele limitrofe cursurilor de apă. Redarea acestor vaste teritorii pentru producţia 

agricolă s-a realizat prin lucrările de drenare, canalizare şi îndiguire 

începute în secolul al XVIII-lea 11 . În prezent, forma de relief dominantă este 

câmpia subsidentă, având uşoare văi şi denivelări, cu o pantă uşoară de 0,15- 

0,30% spre sud-vest. Datorită faptului că înclinarea este redusă, în anotimpurile 

ploioase se produce fenomenul de stagnare şi de băltire a apei, deoarece 

Imagine de ansamblu a localităţii Giarmata Vii, spre Remetea Mare 

aceasta nu are pantă suficientă pentru scurgere 12 . Terasele Begăi se extind 

până pe teritoriul localităţii Giarmata Vii. Astfel, terasa 1 trece pe la sud de 

Ianova şi Giarmata, ajungând până la Giarmata Vii. Această terasă se află la o 

altitudine de 10 metri deasupra Begăi, fiind formată din două straturi de loess 

la nivelul luncii şi aluviunile sub nivelul Begăi. De aici se deduce că s-a produs 

o scufundare a terasei care iniţial avea o altitudine de 25-30 m deasupra 

11 I. Munteanu şi R. Munteanu, Timiş - Monografie, Timişoara 1998, p. 10 


16

17 


Begăi 13 . De asemenea, terasa 2 ajunge până aici, iar „de la Giarmata Vii către 

vest, terasele 1 şi 2 se scufundă (terasa 2 urcă totuşi pe Beregsău)“ 14 . Forajele 

efectuate în această zonă indică existenţa a două straturi de loess îngropate la 

5-10 metri şi 20-25 metri, aceste date conducând la concluzia că straturile 

aparţin celor două terase 15 . 

CLIMA 

Clima se încadrează în parametrii specifici zonei Timişoarei şi întregului 

Banat. Are, în general, un caracter temperat „cu veri călduroase, ierni moderat 

de friguroase, primăveri destul de timpurii şi toamne uneori foarte 

lungi“ 16 . În general, clima primeşte influenţe oceanice din nord-vest şi mediteraneene 

din sud. Temperatura medie anuală este de +10,9ºC. Media temperaturilor 

din lunile de vară este de +20,6ºC, iar în lunile de iarnă 0,2ºC. Cea 

mai ridicată temperatură înregistrată a fost de +40ºC, în data de 16 august 

1952, iar cea mai scăzută temperatură a fost de -35,3ºC, în data de 12 ianuarie 

1963 17 . 

Imagine de ansamblu, Giarmata Vii în timpul iernii 

13 Şt. Pascu, op. cit., p. 11 


15 Ibidem, p. 311 

16 Ghe. Drinovan, Micromonografia judeţului Timiş , Timişoara 1973, p. 17 

17 I. Munteanu şi R. Munteanu, op. cit., p. 21


Numărul zilelor cu temperatura medie de peste +25ºC a fost de 

aproximativ 100, iar cu temperaturi de peste +30ºC au fost aproximativ 40 de 

zile pe an. Cu brumă au fost, în medie, 47,6 zile/an, din care 3,2 zile în luna 

aprilie, 4,4 zile în octombrie, iar restul în perioada lunilor noiembrie-martie. 

Datorită influenţelor mediteraneene, îngheţurile se produc mai târziu în 

comparaţie cu celelalte zone ale ţării 18 . Primul îngheţ de toamnă apare, în 

medie, la data de 4 octombrie, iar ultimul, la 21 noiembrie. Primul îngheţ de 

primăvară apare, în medie, la 23 martie, iar ultimul, la 19 mai. Numărul 

zilelor cu temperaturi sub 0ºC este de aproximativ 90. Numărul zilelor cu 

precipitaţii a înregistrat valori medii anuale de 105,9. Ploile torenţiale 

înregistrate au fost deosebite; astfel, la 14 iulie 1955 au fost 70,4 mm în 503 

minute şi cu o intensitate de 0,14 mm precipitaţii pe minut 19 . 

Faptul că întregul Banat este protejat în sud-est de Munţii Semenicului, la 

est de Masivul Poiana Ruscăi, iar la nord, nord-vest de Dealurile Lipovei şi 

Munţii Zarandului, şi este deschis către vest, de unde vin mase de aer umed, 

determină creşterea cantităţilor de precipitaţii mai mari, în luna iunie 

încadrându-se între 65 şi 90 mm, iar cele mai mici în februarie nedepăşind 35 

mm 20 , precipitaţiile medii anuale se situează la 631 mm/mp. Valoarea maximă 

a precipitaţiilor căzute în 24 de ore a atins 100 mm/mp, ceea ce s-a întâmplat 

în luna aprilie a anului 1915. Cantitatea de precipitaţii în perioada 1 

martie – 31 octombrie este, în medie, de 453 mm/mp. Grosimea medie a stratului 

de zăpadă este de 36,7 mm/an. Media anuală a umidităţii relative a fost 

de 74%. În luna iulie se înregistrează cea mai scăzută medie a umidităţii, de 

62%, iar cea mai ridicată, de 88%, în luna decembrie. Lunile iulie, august şi 

septembrie au indicele de ariditate sub limita de uscăciune 21 . 

Regimul eolian „este determinat de succesiunea şi frecvenţa sistemului 

baric şi a circulaţiei atmosferice. Cele mai frecvente, în judeţul Timiş, sunt 

vânturile de nord-vest, care vara sunt umede şi răcoroase, iar iarna aduc zăpadă 

şi ger“ 22 . Viteza maximă a vânturilor se înregistrează în luna martie, 

aproximativ 3,5 m/s. Vânturile din sud ating 3,4 m/s, cele sud-vestice 3,1 

m/s, iar cele mai reduse valori le înregistrează vânturile din direcţia estică – 2 

m/s, nord-estică – 2,3 m/s şi sud-estică – 2,4 m/s 23 . Datorită scutului oferit de 

lanţul muntos, calmul este de peste 20% 24 . 

Datorită acestor caracteristici ale climei, pe teritoriul localităţii Giarmata 

Vii se pot cultiva majoritatea plantelor de cultură fără a fi necesare irigaţiile. 

18 Ghe. Drinovan, op. cit., p. 18 

19 I. Milin, op. cit., p. 40 




23 I. Munteanu şi R. Munteanu, op. cit., p. 27 


18

19 


Brumele târzii de primăvară dăunează culturilor de legume, de aceea sunt necesare 

măsuri de protecţie sau cultivarea lor în sere. Irigaţiile sunt necesare 

doar pentru cultura legumelor sau a unor culturi intensive, în rest cantitatea 

de precipitaţii satisface necesarul de apă din sol 25 . 

APELE 

Deşi teritoriul localităţii 

Giarmata Vii nu este udat de 

nici o apă mai importantă, totuşi 

poate fi încadrat în bazinul 

hidrografic al râului Bega. Pe 

teritoriul localităţii trece pârâul 

Behela, un afluent al râului 

Bega 26 . Microvăile pe care le 

formează acest pârâu au apa 

freatică, în general, la adâncimi 

mici. Se observă, totuşi, o diferenţă 

mare a nivelului apelor 

freatice pe cele două terase ale 

teritoriului. Astfel, pe terasa 1 

nivelul este între 2 şi 5,5 m, iar 

pe terasa 2, între 10 şi 15 m 27 . 

În zonele în care drenajul este 

defectuos se observă fenomenul 

de băltire. Pentru stoparea 

acestui fenomen s-a realizat un 

sistem de canale care împânzeşte 

întreaga câmpie, comunicând 

cu pârâul Behela. Apele freatice ating cotele maxime spre sfârşitul iernii, 

imediat după topirea zăpezii sau primăvara, când cad cantităţi importante 

de precipitaţii, mai ales în lunile martie şi aprilie. De asemenea, vara, datorită 

secetei, se înregistrează cele mai scăzute valori, în lunile septembrie şi octombrie; 

acest fenomen persistă uneori chiar şi o perioadă mai mare de 

timp 28 Pârâul Behela 

. Majoritatea apelor freatice sunt potabile, dar prezintă un nivel destul 

de ridicat de duritate. Ape minerale sau ape termale nu întâlnim în această 


26 Ghe.Drinovan, op. cit., p. 27 




zonă. În vechile cariere de pământ se formează bălţi care, în anii cu precipitaţii 

abundente, persistă pe întreaga perioadă anuală 29 . 

Problema contaminării apei de adâncime şi de suprafaţă cu substanţe ce 

conţin nitraţi, nitriţi, amoniu şi pesticide, care au efecte negative asupra organismului 

uman, este o temă de actualitate pentru întreaga zonă a Banatului. De 

aceea, încă din anul 1998, Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară 

a Banatului Timişoara împreună cu Departamentul Federal pentru Protecţia 

Plantelor din Stuttgart a analizat contaminarea cu nitriţi şi pesticide a 

apei freatice potabile din vestul României. Rezultatele prelevate din fântâni de 

peste 60 m adâncime semnalează o bună calitate a apei potabile, însă apa freatică 

de suprafaţă se remarcă printr-un nivel ridicat de nitraţi, nitriţi şi amoniu. 

În ceea ce priveşte localitatea Giarmata Vii, rezultatele experimentale în perioada 

1999-2002, privind conţinutul de nitraţi, nitriţi şi amoniu, indică o creştere 

a conţinutului de nitraţi în apa freatică datorită practicării agriculturii intensive. 

Valoarea maximă obţinută pentru nitraţi a fost de 385 mg/l, ceea ce înseamnă 

o depăşire de peste şapte ori a limitei maxime admise (50 mg/l). 

O altă cauză de care se leagă conţinutul ridicat de nitraţi în apa freatică 

de suprafaţă din localitate o constituie amplasarea localităţii în apropierea 

pistei de aterizare aparţinând Aeroportului Internaţional Timişoara. Pentru 

dezgheţarea pistei în perioada rece a anului, s-au folosit timp de peste 20 de 

ani îngrăşăminte chimice pe bază de azot, valori maxime ale conţinutului de 

nitraţi înregistrându-se în lunile de iarnă (ianuarie-februarie 2001: 270, respectiv 

385 mg/l). Ca urmare a acestei metode, azotul s-a infiltrat în pânza de 

apă freatică, influenţând conţinutul de nitraţi. 

În schimb, rezultatele experimentale efectuate la fântânile din Giarmata 

Vii, forate la adâncime (60-100 m) arată că România dispune în straturile situate 

mai adânc de un potenţial de apă freatică valoros, care poate fi exploatat 

în continuare. Evoluţia în funcţie de anotimpuri indică o scădere a conţinutului 

de nitraţi în perioada de vară, pentru ca apoi în perioada de toamnă-iarnă 

conţinutul de nitraţi al probei de apă să aibă o tendinţă ascendentă. Această 

evoluţie sinusoidală legată de lunile anului este explicată de stadiul de vegetaţie 

al culturilor, şi anume: în perioada de primăvară-vară, când vegetaţia este 

abundentă, aceasta preia o parte din azotul accesibil plantelor, scăzând conţinutul 

de azot din sol, respectiv cel infiltrat în apa subterană. Prin practicarea 

unei agriculturi judicioase se poate coordona conţinutul de nitrat preluat de 

plante şi respectiv cel levigat şi acumulat în apa freatică. În felul acesta se 

poate diminua spălarea nitratului şi astfel contaminarea apei potabile 30 . 

29 Direcţia Judeţeană Timiş a Arhivelor Naţionale (în continuare DJTAN), fond Ocolul agricol central Timişoara, 

(în continuare OACT) dosar 49/1927, fila 79 

30 Cuc Liliana, Cercetare privind conţinutul de nitriţi, nitraţi şi azotaţi în apele de suprafaţă şi de 

adâncime din judeţul Timiş, teză de doctorat realizată sub coordonarea profesorului dr. Aurel Lăzureanu 

20

VEGETAŢIA 

21 


Specifică acestei zone este vegetaţia ierboasă mezoxerofilă. Vegetaţia de 

tip silvostepă o întâlnim mai ales în pâlcul de pădure numit Pădurea Verde şi 

în împrejurimile acesteia. Aici predomină stejarul brumăriu şi pufos 

(xerotermofil), dar întâlnim şi ulm (Ulmus foliacea), jugastru (Acer 

campestre), cer (Quercus cerris), gârniţă (Quercus frainetto), frasin 

(Fraximus excelsior) 31 . Există apoi în apropierea pădurii, pe lângă pârâul 

Pădurea Verde 

Behela şi canalele de scurgere a apei, pâlcuri de arbuşti compuse din: porumbar 

(Prunus spinosa), păducel (Crataegus monogina), lemn câinesc 

(Ligustrum vulgare) 32 . Flora ierboasă a pădurii este alcătuită din: viorele 

(Scilla bifolia), toporaşi (Viola odorata), brebeni (Coryalis cava) şi picioruşul 

cocoşului (Ranunculus sylvestris) 33 . Pe lângă carierele de pământ şi pârâul 

Behela cresc tufe de salcie (Salix fragilis şi Salix alba), precum şi alte 

plate specifice zonelor umede cum ar fi: trestia (Phragmites communis), papura 

(Typha sp.), albăstriţa de apă (Myosotis palustris) şi iris (Iris 





pseudocarus). Pajiştile mezofile se întâlnesc în apropierea pârâului Behela şi 

sunt compuse din: iarba câmpului (Agrostis tenuis), coada vulpii (Alopicus 

pratensis), firuţa (Poa pratensis), păiuşul de livadă (Festuca pratensis), specii 

de trifoi (Trifolium sp.) şi lucernă sălbatică (Medicago arabica) 34 . Trebuie 

menţionat însă că în cea mai mare parte teritoriul localităţii este propice agriculturii, 

terenul fiind exploatat la maxim, fără să existe zone necultivate, exceptând 

porţiunile cu umiditate ridicată folosite pentru păşunat. 

FAUNA 

Este reprezentată, în primul rând, de rozătoare: popândăul (Citellus 

citellus), hârciogul (Cricetus cricetus), căţelul pământului (Spalax leucodon), 

iepurele de câmp (Iepus europaeus) 35 . Pe câmp se întâlnesc numeroase şopârle 

(Lacerta viridis), prepeliţe (Caturnix sp.). Dintre păsările răpitoare sunt prezente: 

uliul găinilor (Accipiter gentiles), uliul păsărar (Accipiter nisus), şoimul 

(Falco peregrinus), vânturelul roşu (Falco tinnunculus). În apropierea pădurii 

trăiesc: şorecarul (Buteo buteo), huhurezul (Strix), bufniţa (Bubo bubo), cucuveaua 

(Athene noctua), fazanul (Phaseanus colchicus), barza 

Animale în Pădurea Verde 

(Ciconia nigra). Mamiferele care trăiesc aici sunt: vulpea (Canis vulpes), viezurele 

(Meles meles), dihorul (Putorus), mistreţul (Sus scrofa), grupuri de 

căprioare (Capreolus capreolus), arici (Erinaceus europaeus), şobolanul de 


35 G. Posea, op. cit., p.325 

22

23 


apă (Arvicola terrestris), cârtiţa (Talpa europaea) şi numeroşi şoareci (Mus 

musculus). Păsările cele mai numeroase sunt rândunelele, lăstunul (Apus 

apus) şi vrabia (Paser domesticus) 36 . Răzleţ mai pot fi văzute raţe sălbatice 

(Anas platyrhyuichos), gâşte sălbatice (Anser segetum), numeroase broaşte 

(Rana sp.), şarpele de apă (Natrix tesselata), şarpele de casă (Natrix natrix). 

Mai sunt, apoi, în apele pârâului Behela specii de peşti, specifice apelor cu 

pantă foarte mică: carasul (Crassius crassius), bibanul (Perca fluviatis), băbuşca, 

precum şi tritonul (Triturus vulgaris) şi salamandra (Salamandra salamandra) 

37 . 

SOLURILE 

Solul s-a format „sub acţiunea interdependentă a mai multor factori naturali: 

relief, rocă, climă, apă, vegetaţie, faună şi timp, iar evoluţia lui în cadrul 

peisajului a fost condiţionată în foarte multe cazuri de activitatea omului“ 38 . 

Solurile au evoluat pe un teren uşor înclinat, cu mici forme depresionare, pe 

Imagine de ansamblu a localităţii Giarmata Vii, spre Giarmata 


37 Ibidem, p.44 

38 Ghe. Ianoş şi M. Goian, Solurile Banatului, Timişoara 1995, p. 11


un material luto-argilos, cu apă freatică la mică adâncime (2-3 m), cu precipitaţii 

de peste 600 mm/an şi cu o temperatură medie de +10,9ºC 39 . Aceste soluri 

au evoluat sub păduri de foioase şi fac parte din categoria 

argiluvisolurilor 40 , întâlnite sub cele brune argiloiluviale, pseudogleizate. 

Acestea s-au dezvoltat pe depozite loessoide lutoargiloase 41 . Solurile brune 

argiloiluviale ocupă o suprafaţă de 15,48 % din judeţul Timiş. Ele sunt propice 

agriculturii, însă conţinutul mai redus în humus necesită o fertilizare mai 

intensă. Solurile pseudogleice sunt întâlnite mai rar şi nu sunt foarte bune 

pentru producţia agricolă 42 . În ansamblu, solurile fertile şi condiţiile climatice 

favorabile fac posibilă dezvoltarea unei agriculturi cu profil predominant 

cerealier. Fertilitatea solurilor permite, deopotrivă, şi extinderea pomiculturii 

şi viticulturii. 



41 Ghe. Ianoş şi M. Goian, op. cit., p. 78 


24

II. ISTORICUL LOCALITĂŢII 

25 

Istoricul localităţii 

ocalitatea Giarmata Vii a evoluat în strânsă legătură cu comuna 

Giarmata, de care a aparţinut din punct de vedere administrativ şi de 

unde au venit primii locuitori ai acestei aşezări. Momentul înfiinţării 

acestei localităţi nu ne este pe deplin edificat de documentele vremii, cert este 

însă faptul că între cele două localităţi există o legătură strânsă. 

Localitatea Giarmata apare pentru prima dată menţionată în registrele 

dijmelor papale din anii 1332-1337 „cu numele de Garmad şi Carmad“ 43 . Cu 

numele de Zamar şi Garmat localitatea este amintită în 1334, pentru ca un an 

mai târziu să fie desemnată sub numele de Germad 44 . Mai târziu, în 1428, localitatea 

este consemnată cu numele de Giarmath 45 L 

. 

Faptul că într-o perioadă relativ scurtă, de aproximativ o sută de ani, numele 

localităţii apare de mai multe ori amintit în documentele oficiale ale 

Harta comitatului Temes, 1895 

43 I. Lotreanu, Monografia Banatului, Timişoara 1935, p. 194 

44 A. Ţintă, Colonizările habsburgice în Banat, Timişoara 1972, p. 158 

45 C. Suciu, Dicţionarul localităţilor din Transilvania, vol. I, Bucureşti 1967, p. 261


timpului, relevă că această aşezare cunoştea, la acea vreme, un nivel de dezvoltare 

ridicat, intrând adesea în atenţia autorităţilor. Variaţia denumirii sub 

care apare localitatea se datorează faptului că autorităţile de stat erau interesate 

să păstreze denumirea cât mai exactă a localităţilor, iar cei ce făceau aceste 

consemnări de cele mai multe ori nu erau familiarizaţi cu aceste nume, lucru 

care ducea inevitabil la o fluctuaţie a numelor sub care era desemnată o anumită 

aşezare. 

Se pare că încă din 1400 aici exista o parohie ce avea ca şi protector pe 

Sfântul Bartolomeu, lucru care dovedeşte că autorităţile bisericeşti erau interesate 

de o cât mai eficientă organizare a credincioşilor în această regiune. În 

1407, familia Vajdafi din Vajdafalva primeşte această localitate ca donaţie de 

la rege. Stăpânirea lor durează şi în 1515, când ambele Gyarmat (Nagy şi 

Kis-Gyarmat) sunt ale lor. Aşezarea se afla în 1520 în proprietatea familiei 

Bradács din Sasvár, pentru ca peste zece ani, în 1530, regele Szapolyai János 

să confişte aceste proprietăţi de la Sasvári Bradács János şi să i le doneze lui 

Kendeffy Miklós şi Pásztory Zsigmond. După ce Kendeffy Miklós moare, 

moşia sa trece în posesia soţiei sale, iar în 1537 este luată de la aceasta de către 

Jaksics din Nagylak, care nu stăpâneşte mult această aşezare întrucât în 

1538 regele Ferdinand I o donează lui Body Mihályné. Stăpânul localităţii este 

amintit în 1545 ca fiind Kendeffy János 46 . În această perioadă se pare că 

localitatea era fortificată, ea fiind socotită chiar „cetate“ 47 . Fortificaţia de aici 

este cucerită de armatele otomane în 1551 48 . 

Situată la 10 km nord de Timişoara, localitatea Giarmata avea cu siguranţă 

o importanţă strategică deosebită în apărarea Timişoarei. Existenţa unor 

fortificaţii ne îndreptăţeşte să credem că aşezarea era bine dezvoltată şi bine 

organizată, având resursele necesare pentru susţinerea apărării în cazul unui 

asediu. Unele documente susţin că, în urma cuceririi acestei cetăţi de către 

turci, aceasta ar fi fost părăsită în totalitate de către locuitori 49 . Totuşi, localitatea 

este amintită în „Conscripţio Districtum“, din 1690-1700, cu numele de 

Gyarmata Utraque 50 . Faptul că „în conscripţia din 1717 e trecută având 28 

case (Vellihi Iermath)“ 51 , denotă că localitatea deşi îşi diminuează importanţa 

faţă de perioada anterioară, totuşi ea continuă să fie locuită, e drept, într-o 

proporţie mult mai redusă. 

În noua situaţie rezultată, Carol al VI-lea dispune, în septembrie 1720, 

popularea regiunii Banatului cu colonişti germani. În acest scop, este trimis la 

faţa locului un fost ofiţer al serviciului de transport, Iohann Albrecht 

Craussen. În urma constatării situaţiei existente, Craussen propune coloniza- 

46 S. Borovszki, Temes Vármegye, Budapesta 1911, p. 103 

47 I. D. Suciu, Monografia Mitropoliei Banatului, Timişoara 1977 vol. I, p. 79 

48 I. Lotreanu, op. cit., p. 195 

49 S. Borovszki, op. cit, p. 103 

50 P. Binder, Lista localităţilor din Banat la sfârşitul secolului al XVIII-lea, în Studii de Istorie a Banatului, 

vol. II, Timişoara 1970, p. 67 

51 A. Ţintă, op. cit., p. 158 

26

27 


rea în satul Iarmata, cum era numită atunci localitatea, pentru început cu 100- 

120 familii de colonişti. Administraţia regiunii Banatului este de acord cu 

această acţiune deoarece exista aici perspectiva dezvoltării unei înfloritoare 

colonii 52 . 

Harta Banatului Timişan, 1723-1725 

Noii veniţi beneficiau de anumite avantaje: erau scutiţi de orice vamă 

sau taxă pentru averea mobiliară, li se asigurau lucrurile casnice şi proviziile 

necesare traiului, primeau gratuit loc de casă, livadă, teren arabil, vie şi păşuni 

pentru vite, erau scutiţi pe o perioadă de trei ani de orice contribuţii, impozite, 

serviciu militar şi robotă. Folosindu-se de această prevedere, mulţi colonişti 

după trei ani se mutau în alte localităţi pentru a beneficia din nou de 

aceste facilităţi, însă autorităţile vor opri acest fenomen pentru a nu se ajunge 

la o dezbinare a localităţilor 53 . 

O importanţă deosebită se acordă pentru organizarea, în noile colonii, a 

parohiilor romano-catolice. Noile comunităţi puteau să-şi aducă cu ele din 

imperiu un preot şi, în plus, li s-a promis acordarea de ajutoare pentru a-şi 

construi biserici 54 . Banatul, fiind o regiune de graniţă cu o populaţie majoritar 

ortodoxă, consolidarea Bisericii Catolice era o problemă stringentă a Impe- 



54 Ibidem, p. 96


riului Habsburgic, deoarece aceasta putea constitui un mijloc de asigurare a 

liniştii şi unităţii într-un imperiu multicultural şi plurilingvist. 

Primii colonişti sosesc în localitatea Giarmata în perioada anilor 1720- 

1723 55 , iar numărul lor a crescut şi în anii următori prin aducerea altor familii 

care să întărească structura demografică a localităţii 56 . Pe harta alcătuită de 

contele Mercy în 1720-1723, localitatea apare sub numele de Jannada 57 . Se 

pare că imediat după instalarea coloniştilor germani, aceştia îşi aduc preot 

romano-catolic. Astfel, primul preot este instalat la 1 ianuarie 1730, acesta 

numindu-se Bartolomeu Bachmann. El a ridicat prima biserică, al cărei hram 

a fost Sfântul Iosif. În 24 iulie 1764 se pare că un incendiu a mistuit 38 de case, 

între care şi biserica. În aceste condiţii, zidirea noii biserici începe în 

1771, iar sfinţirea ei are loc în 2 mai 1773. Existau şi alte probleme deosebit 

de importante pentru comunitate, printre acestea numărându-se şi necesitatea 

asigurării educaţiei copiilor. Deoarece nu exista în nici una din localităţile învecinate 

o instituţie de învăţământ, încă din 1730 se deschide, în Giarmata, 

prima şcoală din zonă, învăţător fiind Ioan Santing 58 . 

Alături de germani, în 1734 sunt colonizaţi şi italieni, care aveau misiunea 

de a se ocupa de dezvoltarea sericiculturii 59 . Coloniştii italieni aveau şi ei 

un statut aparte, beneficiind de alte avantaje: erau plătiţi lunar, li se asigurau 

proviziile necesare traiului şi li se construiau case 60 . Se pare însă că apa pârâului 

Behela era insuficientă pentru dezvoltarea acestui tip de cultură, fapt 

pentru care proiectul a fost abandonat, iar coloniştii italieni au fost strămutaţi 

în alte localităţi, cu precădere la Diniaş 61 . 

În 1743, alături de germani şi români în localitate trăia şi o importantă 

comunitate de sârbi 62 . În anii următori documentele menţionează că localitatea 

ajunge în posesia mai multor familii înstărite. Astfel, în 1786 localitatea 

era în posesia lui Mihai Althou 63 , care o vinde, în 1790, lui Remetei 

Kõszeghy János. Din 1792 intră în posesia lui Sándor Mihály, iar în 1803, a 

lui Losonczi Gyurky István. În 1835, proprietatea aceasta a fost împărţită în 

trei părţi, fiecare având mai mulţi proprietari până spre sfârşitul secolului al 

XIX-lea 64 . 

Primele informaţii referitoare la localitatea Giarmata Vii ne spun că la 

începutul secolului al XIX-lea, bucăţile de teren necultivate din împrejurimile 

„Timişoarei Überland” au fost oferite oficial spre vânzare de către adminis- 


56 Fr. Stanglica, Die Auswanderung der Lothringer in das Banat und Batschka im 18 Jahrhundert, 

apud A. Ţintă, op. cit., p. 158 

57 S. Borovszki, op. cit., p. 103 

58 Arhivele Mitropoliei Banatului (în continuare AMB), fond Ghe.Cotoşman, dosar 79, fila 14 


60 Ibidem, p. 138 

61 DJTAN, fond Registre parohiale, dosar Registrele parohiei romano-catolice Carani, fila 7 



64 S. Borovszki, op. cit., p. 103-104 

28

29 


traţia oraşului. Aceste teritorii au fost cumpărate de către locuitorii localităţilor 

din împrejurimile Timişoarei, oameni înstăriţi, fără pământ, care luându-şi 

aici mici terenuri au devenit primii locuitori ai Überlandului 65 . În anul 1806 

localitatea este amintită pentru prima dată în actele oficiale, specificându-se 

că acum existau o sută de suflete de religie catolică. Funcţiona deja, acum, o 

filie administrată de preotul catolic din Giarmata 66 . Într-o adresă a primăriei 

Giarmata către Ocolul Agricol Central Timişoara, referitoare la plângerea cetăţeanului 

Răduţ Traian din cătunul Giarmata-Überland, emisă la data de 20 

ianuarie 1940, se spune că această aşezare are o vechime de aproximativ 150 

de ani 67 . Primii locuitori au venit din comunele Giarmata, Şag, Ianova, Recaş, 

Firiteaz, Pişchia, Bencec şi din alte localităţi, fiind de naţionalitate germană, 

română şi maghiară 68 . 

La început, ocupaţia principală a celor nou stabiliţi era viticultura, fapt ce 

reiese şi din registrul privitor la decese al Parohiei romano-catolice din 

Giarmata, unde în anul 1811, la decesul văduvei de 62 de ani, Eva Hermann 

(†20 noiembrie 1811), localitatea este amintită cu numele de „Iberland 

Vincarium” 69 . Noii viticultori şi-au construit case punând bazele noii aşezări. 

O legendă despre numele localităţii spune că locuitorii din Giarmata spuneau 

atunci când mergeau la podgorii: „trecem peste ţară” şi de aceea noua localitate 

a primit numele de „Überland”, care ar însemna „peste ţară” sau „peste 

pământ”. Şi în cazul altor localităţi există astfel de terenuri numite 

„überland” 70 , deşi larg răspândită, această denumire a rămas numai în cazul 

nostru numele localităţii, ceea ce nu s-a întâmplat în alte locuri. Cea mai corectă 

explicare a termenului de „Überland” o considerăm ca fiind aceea de 

pământ „în plus” aflat la marginea localităţii (Giarmata), fiind un teren de rezervă 

ce era dat în folosinţă pentru o perioadă determinată fără ca acela ce îl 

folosea să aibă drept de proprietate asupra respectivului teren. Aceste mărturii 

întăresc într-o oarecare măsură tradiţia locală referitor la apariţia satului, care 

spune că la început aici s-au stabilit cei care îngrijeau viile locuitorilor din 

Giarmata şi care cu timpul şi-au construit propriile case, întemeind o nouă 

aşezare. În cronica parohiei ortodoxe, s-a păstrat menţionată încă o legendă 

care spune că, după revoluţia din 1848, o văduvă al cărei nume nu ni s-a păstrat, 

dar pe care oamenii o numeau „milostiva” şi care locuia în Budapesta, 

având un teren de pădure în întindere de 360 jugăre, a dat în exploatare pădu- 

65 Archivum Dioecesanum Timisoarensis (în continuare ADT), fond Cronici Parohiale(în continuare CP), 

dosar Iniţia & Progressus Parochiae Gyarmatensis (în continuare IPPG), Scurt Istoric al comunităţii 

Überland (în continuare SICU), fila 1 

66 F. Demele, Temesgyarmat, Innsbruck 1913, p. 32 

67 DJTAN, fond OACT, dosar 35/1940, fila 42 

68 AMB; fond Cronici Parohiale (în continuare CP), dosar Cronica Parohiei Giarmata-Vii (în continuare 

CPGV), fila 3 

69 DJTAN, fond Registru de stare civilă (în continuare RSC), dosar Parohia romano-catolică Giarmata, Registru 

morţi (1776-1814), fila 165v 

70 Jahrmarkter Heimatblätter, Jahrmarkter in Deutschland, Österreich, Rumänien und Übersee (în continuare 

JH, JD, Ö, RÜ),Osthofen-Rastatt,Pfingsten 2005, p. 19


rea pentru ca în locul ei să fie plantată vie pentru o perioadă de 50 de ani. 

După aceasta pământul trecea în proprietatea celor care îl lucrau. Printre cei 

care s-au învoit să lucreze acest pământ au fost şi 30 de familii de români. 

După 30 de ani proprietara pământului moare, iar urmaşii acesteia cad la învoială 

cu cei care aveau viile în arendă să nu mai dea dijmă jumătate din recolta 

de vin cum făceau până atunci, ci să răscumpere pământul cu câte 8 florini 

anual. După 50 de ani toţi devin proprietari pe pământul pe care îl lucrau, 

însă mulţi şi-au vândut terenurile, mai ales germanilor, care erau mai înstăriţi 

decât românii 71 . Această legendă, deşi are câteva elemente interesante, contravine 

dovezilor documentare certe care atestă existenţa indubitabilă a localităţii 

încă de la începutul secolului al XIX-lea. Mai mult, mărturiile enumerate 

mai sus ne îndreptăţesc să credem că satul exista înainte de anul 1800, însă 

datele consemnate în actele vremii sunt relativ puţine. În anul 1806 este prima 

atestare oficială a localităţii, dar acest lucru nu înseamnă că localitatea nu 

a existat şi înainte de această dată. Tăcerea documentelor se explică prin faptul 

că aşezarea nu a avut o administraţie proprie şi, mai mult, nu a fost urmată 

procedura legală, nefiind consemnat ca sat aparţinător de comuna Giarmata. 

Lucrul acesta este evidenţiat şi de actele oficiale în care aşezarea este numită 

„grup de case“, sau „cătun“ 72 . 

În anul 1815 este consemnat în Registrul de botezaţi al Parohiei ortodoxe 

Ghiroda primul copil român ortodox din Überland, cu numele de Lupu 

Stoicu, în data de 6 ianuarie 73 . Începând cu 1892 se ţin registrele matricole 

ale Bisericii Ortodoxe Române Giarmata Vii, ceea ce dovedeşte că locuitorii 

români erau destul de numeroşi, iar numărul lor creştea an de an. Consemnările 

vremii atestă că în perioada 1893-1894 livezile şi viile din localitate au 

fost distruse de filoxeră, ceea ce i-a făcut pe localnici să se orienteze spre alte 

ocupaţii. Majoritatea au devenit meşteşugari, fiind avantajaţi de apropierea 

faţă de Timişoara şi mai ales de construirea în anii 1896-1897 a căii ferate 

Timişoara-Radna, care trece prin localitate, uşurând astfel transportul localnicilor 

spre oraş. Astfel, cei ce au fost odată viticultori au devenit zidari, tâmplari 

şi zilieri pe şantierele oraşului Timişoara 74 . O altă parte a locuitorilor au 

început să se ocupe cu „pilăritul laptelui” 75 . Marfa nu provenea doar din producţia 

proprie, locuitorii mergeau în comuna Giarmata, de unde cumpărau 

lapte pe care îl prelucrau şi îl distribuiau apoi în oraş. Laptele şi produsele 

lactate erau duse direct acasă la cei care aveau încheiate conturi cu producătorii, 

şi nu mergeau niciodată să comercializeze produsele la piaţă 76 . 

71 AMB, idem, filele 3-4 

72 DJTAN, fond Prefectura Judeţului Timiş Torontal (în continuare PJTT), dosar 7/1948, fila 18 

73 Idem, RSC, dosar Parohia ortodoxă română Ghiroda (în continuare PORG), Registru botezaţi (1810- 

1834), fila 27v 

74 ADT, fond CP, dosar IPPG, SICU, filele 1-2 


76 Ibidem, dosar 35/1940, fila 42 

30

31 


În 1911, datorită procesului de maghiarizare demarat de autorităţile 

austro-ungare, este schimbată denumirea localităţii din Überland în 

Kisgyarmatpuszta 77 , denumire ce are o semnificaţie similară cu cea 

anterioară. 

În timpul Primului Război Mondial, localitatea a trecut prin momente dificile 

după cum mărturiseşte preotul Franz Demele, parohul Bisericii Romano-Catolice 

din Giarmata, care administra şi filia Überland. Acesta a făcut o 

statistică cu cei care au participat la război. La începutul războiului au fost înrolaţi 

doar persoanele care aveau vârsta cuprinsă între 19-42 de ani, dar după 

scurt timp vârsta celor înrolaţi scade la 18 ani şi limita superioară se ridică la 

50 de ani. În felul acesta, 

spre sfârşitul războiului 

au ajuns să fie înrolaţi 

chiar şi cei care la începutul 

războiului aveau 

14 ani 78 . Astfel, din cei 

170 de bărbaţi care 

aveau vârsta necesară 

pentru a fi înrolaţi, au 

participat la război 131 

de bărbaţi, adică 77%. 

Dintre aceştia, 19 soldaţi 

au ajuns prizonieri (14,5%), 

14 în Rusia şi 5 în Italia, 

nu s-au mai întors de pe 

front un număr de 18 

soldaţi, dintre care 7 au 

murit în lupte (5,3%), 3 

au murit din alte cauze 

(2,29%) şi 9 au fost 

declaraţi dispăruţi (7%). 

Pascu Martin (centru), participant la Primul Război Mondial 

Pe lângă aceştia, 18 tineri 

au fost răniţi şi s-au 

întors acasă fiind decla- 

raţi invalizi. Cei care au căzut pe câmpul de luptă sau au murit din alte motive 

(boală, accidente), precum şi cei dispăruţi sunt următorii 79 *: 

77 Idem, fond PJTT, dosar 47/1911, fila 6 

78 Fr. Demele, Temesgyarmat Während der Kriegszeit 1914-1918, Timişoara 1992, p. 66 


*Cronica Parohiei Ortodoxe Române Giarmata Vii, păstrată în arhiva Mitropoliei Banatului, consemnează la fila 3 

încă un soldat căzut în Primul Război Mondial şi care nu este consemnat în statistica de mai sus, dar numele lui 

este trecut pe monumental eroilor - Popovici Gheorghe, precum şi Breinich Johann, Kokonyi Martin şi Arulescu 

Nicolae, ale căror nume sunt consemnate pe monumentul eroilor din Giarmata Vii.


Căzuţi în luptă din Giarmata Vii 

Nr 

crt. 

Nume Nr. casă Anul naşterii Trupa Căzut la Observaţii 

1 Ebner Peter 11a 1895 61 IR 15 mai 1916 

2 Eckert Michael 119 1883 61 IR 3 iulie 1915 

3 Funk Stefan 27 1881 8 HR 29 septembrie 1915 

4 Loris Johann 26 1894 61 IR 16 februarie 1915 

5 Loris Christoph 26 1892 4 HR 1 ianuarie 1917 

6 Pascu Theodor 99 1898 2 HR 3 octombrie 1916 

7 Sturm Michael 19 1885 8 HR 19 aprilie 1915 

Decedaţi din alte motive (boală, accidente) din Giarmata Vii 

Nr Nume Nr. Anul Trupa Decedat la Observaţii 

crt. 

casă naşterii 

1 Jung Simon 37 1872 8 HR 26 ianuarie 1916 

2 Muller Peter 66 1896 61 IR 25 ianuarie 1915 

3 Wintrich Nikolaus 113 1891 61 IR ? deţinut în Rusia 

Dispăruţii din Giarmata Vii 

Nr Nume Nr. Anul naşterii Trupa Dispărut la Observaţii 

crt 

casă 

1 Boldurean Nicolae 100 1876 7 HR ianuarie 1917 

2 Hajos Johann 8 1875 8 HR 26 aprilie 1916 căzut 

3 Hubert Nikolaus 15 1878 61 IR 6 august 1916 

4 Jossim Franz 84 1890 8 HR octombrie 1914 

5 Pless Andreas 48 1894 Munitie 16 februarie 1915 

6 Pless Mathias 48 1895 61 IR 17 octombrie 1915 

7 Siebenahler Josef 7 1894 61 IR 13 august 1915 

8 Sedetzky Peter 56 1897 61 IR 13 septembrie 1917 

9 Wagner Heinrich 65 1873 8 HR 29 august 1916 

În 1922, locuitorii numeau această aşezare Iberlont. Se pare că atunci 

aveau un izlaz, la 600 m de localitate şi care, a fost apoi mutat în urma reclamaţiilor 

făcute de locuitori, deoarece nu a existat nici un drum de acces spre 

acest teren 80 . În urma reformei agrare, sunt împroprietăriţi cu câte trei iugăre 

din moşia grofului Manasie din Murani 81 , un număr de 99 de persoane, din 

care 48 erau şvabi, 47 români şi 4 maghiari. De asemenea, este dat în folosinţă 

izlazul de 150 iugăre (86,34 ha) care valora 255.250 lei 82 . Izlazul, pe care 

s-au aflat două fântâni 83 , era împărţit astfel: 137,8 iugăre erau folosite ca păşune, 

iar 12,8 iugăre erau destinate ca teren arabil; au mai fost date în folosinţă 8 

80 DJTAN, fond Serviciul agricol al judeţului Timiş- Torontal (în continuare SAJTT), dosar 13/1922, fila 71 

81 AMB, fond CP, dosar CPGV, fila 4 

82 DJTAN, fond SAJTT, dosar 7/1936, fila 481 

83 Idem, fond OACT, dosar 25/1934, filele 19-20 

32

Monumentul eroilor din Primul Război Mondial 

33 


iugăre ca lot zootehnic şi 12 iugăre pentru plante furajere, iar 9 iugăre pentru 

cositul fânului. Actul de împroprietărire a acestui teren este eliberat în data de 

30 mai 1927. Populaţia, la această dată, după toate probabilităţile era destul 

de numeroasă, întrucât aveau în proprietate 160 cai, 273 vaci, 14 oi şi 591 

porci 84 . În 1935 se plantează pe acest izlaz 400 de salcâmi, având în mijloc o 

fântână, creându-se astfel un umbrar pentru animale 85 . 

Toate aceste statistici relevă, în esenţă, că în urma reformei agrare din 

1921 localitatea începe să prospere din toate punctele de vedere. Vechea îndeletnicire 

a prelucrării laptelui este pe mai departe perpetuată, cu atât mai 

mult cu cât locuitorii puteau acum să crească un număr mai mare de animale. 

Sporeşte acum şi numărul proprietarilor de oi, care îşi duceau turmele pe izlazul 

comunei Giarmata, spaţiu destinat special ovinelor 86 . 

Rezolvându-se problema agrară, eforturile cetăţenilor şi ale autorităţilor 

au început să se concentreze asupra altor probleme importante ale comunităţii. 

În urma unor repetate memorii adresate autorităţilor judeţene şi ministeriale, 

în 1925 se construieşte localul primei şcoli de stat; în acelaşi an prima 

promoţie de elevi din Giarmata Vii începe cursurile. Totodată, din acest an se 



86 Ibidem, dosar 35/1940, fila 42


amenajează în sala de clasă un paraclis în care se vor oficia serviciile divine 

până în 1948 87 . În 1938, cu ajutorul primăriei din Giarmata şi al 

Pisania de zidire a bisericii ortodoxe 

Prefecturii Judeţului Timiş Torontal, este ridicată „în roşu” biserica ortodoxă, 

însă lucrările vor fi întrerupte din cauza lipsei de fonduri şi a izbucnirii celui 

de Al Doilea Război Mondial. În timpul marii conflagraţii, prin localitate au 

trecut atât trupe germane, cât şi trupe ruseşti, de pe urma cărora locuitorii au 

avut de suportat nenumărate neajunsuri. Ca şi în Primul Război Mondial, în a 

doua mare conflagraţie a omenirii au fost înrolaţi mulţi tineri din Giarmata 

Vii, unii jertfindu-se pentru apărarea patriei. Dintre tinerii înrolaţi în armata 

română au căzut pe front Gheorghe Pascu, Ştefan Nicoliu, Petru Barna, 

Franţi Kenta,– căzuţi la Odessa în 1942 88 , Balogh Nicolae, Mathe Anton, 

Kociş Işfan, Toth Işfan, Altman Josef, Dispoth Johann şi Staar Johann. 

Eroii germani din Giarmata Vii care au luptat în armata germană sunt: 

Altstätter Jakob, AltstätterJohan, Altstätter Peter, Basting Nikolaus, 

Basting, Basting Nikolaus, Eckert Michael, Hengelman Josef, Hubert 

Mathias, Hubert Lathislau, Jung Iohann, Kremer Mathias, Klein 

Michael, Klein Mathias, Klein Peter, Killia Johann, Kasnel Josef, Kollet 

Johan, Kőgőniy Johann, Lambert Michael, Matis Peter, Műller Peter, 

Noheimer Leopolt, Sturm Peter, Warres Nikolaus, Warres Josef. Bătrânii 

satului povestesc că în timpul războiului, pe izlazul satului a fost improvizată 

o pistă şi au fost aduse avioane militare. În şcoală, au fost aduşi piloţi tineri, 

români, pentru a învăţa să piloteze avioane. Aceştia au fost cazaţi în incinta 

şcolii, iar elevii au fost mutaţi într-o casă particulară. Acest lucru s-a întâm- 

87 AMB, idem, fila 1 

88 Ibidem, fila 3 

34

Pascu Aurel, participant la al Doilea Război Mondial 

35 


plat spre sfârşitul războiului 

deoarece martorii oculari spun 

că avioanele aduse au fost distruse 

de raidurile aviaţiei germane. 

După încheierea războiului 

are loc o modificare a 

structurii etnice în localitate în 

sensul că românii vor deţine 

2/3 din ponderea populaţiei 89 . 

Acest lucru se datorează şi faptului 

că în anul 1945 au fost 

deportate în lagărele din Rusia 

118 persoane de etnie germană 

90 . După cum rezultă şi din 

lista următoare, o parte din cei 

deportaţi nu s-au mai întors, 

murind în lagărele ruseşti, iar 

alţii s-au reîntors în localitatea 

natală: 

Nume, prenume, 

Nr. Data Starea Lagărul Observaţii 

nume de naştere casă naşterii civilă 

Altstatter, Lorenz 3 19.02.99 Căs./3 C Stalino 1045 + 1946 

Altstatter, Barbara 12 03.05.25 Necăs. Kriw Rog 1410 

Altstatzter, Anna 68a 10.12.21 Necăs. Kriw Rog 1410 

Basting Eva 01.01.24 Necăs. Kriw Rog 1410 + 

Basting, Theresia 04.01.26 Necăs. 

Basting, Anna 109 15.03.21 Necăs. Kriw Rog 1410 

Basting, Katharina 109 28.05.21 Necăs. Kriw Rog 1410 + 

Basting, Johanna 109 15.11.23 Necăs. Kriw Rog 1410 

Becker, Eva născ. Oberle 122 07.05.15 Căs./1 C Stalino 1045 

Becker, Josef 122 21.04.04 Căs./1 C Stalino 1045 

Becker, Mathias 122 14.12.01 Căs./1 C Kriw Rog 1410 

Bild, Margareta 28.10.26 Necăs. Kriw Rog 1410 

Bild, Anna 64 08.05.24 Necăs. Kriw Rog 1410 

Breinich, Josef 4 17.06.08 Căs./2 C Stalino 1045 

Breinich, Mathias 4 18.01.07 Căs./2 C Krasnoarmeisk 

Backer, Eva 68 07.02.26 Necăs. Kriw Rog 1410 

Czernitz, Anna 01.01.23 Necăs. Kriw Rog 1410 + 

Disboth, Barbara născ. Kolleth 70 07.06.14 Căs./1 C Krasnoarmeisk 

Eckert, Katharina născ. Bild 64 28.03.22 Căs./1 C Krasnoarmeisk 

89 DJTAN, fond PJTT, dosar 7/1948, fila 18 

90 H. Frombach, L. Geier, A. Kernleitner, M. Loris, Deportation 1945, p. 115-117





Frey, Anna 69 27.12.27 Necăs. 

Fritz, Julianna 01.01.26 Necăs. Stalino 1045 

Funk, Wilhelm 9 16.12.00 Căs./2 C Kriw Rog 1410 

Funk, Theresia 9 01.01.23 Necăs. Kriw Rog 1410 

Funk, Peter 27 26.08.11 Căs./1 C Lagăr 1001 

Funk, Mathias 27 20.02.07 Căs./2 C Krasnoarmeisk + 

Funk, Margareta născ. Weber 27 17.05.13 Căs./1 C Lagăr 1001 

Funk, Anna 55 11.09.24 Necăs. Kriw Rog 1410 

Gera, Anna născuta Loris 21a 01.07.23 Căs./2 C Stalino 1045 

Gera, Susanna născ. Hengelmann 119 11.11.19 Căs./3 C Kriw Rog 1410 

Gries, M. Magdalena 121 29.06.27 Necăs. Krasnoarmeisk 

Gries Wilhelm 121 04.11.06 Căs./2 C Krasnoarmeisk 

Hajosch, Mathias 14.08.04 Căs./4 C + 

Hajosch, Elisabeth născ. Kegler 8 05.02.13 Căs./1 C Kriw Rog 1410 

Hajosch, Johann 8 13.04.09 Căs./1 C Kriw Rog 1410 

Hajosch, Katharina 25 19.02.22 Necăs. Kriw Rog 1410 

Hajosch, Anna 25 09.08.25 Necăs. Kriw Rog 1410 

Hajosch, Peter 25 09.10.27 Necăs. Stalino 1045 

Hajosch, Barbara 37 11.11.28 Necăs. Kriw Rog 1410 

Hofmann, Tiberius 01.01.18 Necăs. Kriw Rog 1410 

Hovacker, Elisabeth născ. Basting 18.11.18 Căs. Kriw Rog 1410 

Hubert, Mathias 19.08.04 Căs. Stalino 1045 

Hubert, Mathias 54 17.06.16 Căs./1 C Kriw Rog 1410 

Hubert, Anna născ. Thomas 54 21.11.19 Căs./1 C Kriw Rog 1410 

Jung, Veronika 01.01.23 Necăs. Kriw Rog 1410 + 

Jung, Etel născ. Schreiber 48 03.09.18 Căs./2 C Kriw Rog 1410 

Jung, Peter 48 31.03.11 Căs./2 C Kriw Rog 1410 

Kassnel, Johann 10 17.03.99 Căs./1 C Krasnoarmeisk 

Kassnel, Barbara născ. Schmidt 10 28.02.16 Căs./1 C Krasnoarmeisk 

Kassnel, Johann 10 22.12.28 Necăs. Krasnoarmeisk 

Kassnel, Margareta 10 15.01.24 Necăs. Kriw Rog 1410 

Kassnel, A. Margareta 52 10.04.27 Necăs. Kriw Rog 1410 

Kassnel, Michael 85 16.09.28 Necăs. Krasnoarmeisk 

Kassnel, Ferdinand 85 25.03.00 Căs./2 C Krasnoarmeisk 

Kassnel, Anna 85 15.08.26 Necăs. Krasnoarmeisk 

Kegler, Anna născ. Basting 21.01.20 Căs./1 C Stalino 1045 

Kegler, Johanna 01.01.23 Necăs. Kriw Rog 1410 + 

Kegler, Katharina nasc. Kaiser 20b 06.02.22 Căs./1 C Stalino 1045 

Kerker, Anna nasc. Gries 121 11.12.15 Căs./3 C Kriw Rog 1410 

Kilian, Wilhelm 12.10.02 Căs./4 C + 

Kilian, Ludwig 22.12.09 Căs./3 C 

Kilian, Peter 57a 16.08.27 Necăs. Stalino 1045 

Kilian, gertrud Anna 63a 14.02.26 Necăs. Krasnoarmeisk 

Kilian, Johann 41 04.11.00 Căs./1 C Krasnoarmeisk 

Klein, Anna 16 23.12.22 Necăs. Stalino 1045 

Klein, Peter 47 03.01.03 Căs./4 C Stalino 1045 + 1945 

36

37 





Klein, Anna 50 27.05.26 Necăs. Stalino 1045 

Klein, Elisabeth născ. Bild 64 20.10.20 Căs./2 C Krasnoarmeisk 

Klein, Anna 81 26.06.15 Căs./2 C Krasnoarmeisk 

Kolleth, Anna născ. Kilcher 70 26.03.17 Căs./2 C Kriw Rog 1410 + 

Krebs, Maria nasc. Kathrein 112 01.01.16 Căs./2 C Lagăr 1001 

Krebs, Josef 112 22.11.11 Căs./2 C Lagăr 1001 

Kramer, Magdalena născ. Altstatter 68 18.08.20 Căs./1 C Kriw Rog 1410 

Kumaus, Johann 48 17.02.00 Căs./2 C Kriw Rog 1410 

Kumaus, Berta 48 28.07.25 Necăs. Kriw Rog 1410 

Kokony, Anna născ. Procker 49 27.01.14 Căs./2 C Kriw Rog 1410 

Lambert Katharina 13.03.20 Necăs. Kriw Rog 1410 

Lambert, Peter 13 27.10.27 Necăs. Stalino 1045 

Lambert, Peter 19 27.08.02 Căs./2 C Stalino 1045 

Laub, Irene 01.01.13 Căs./4 C Lagăr 1001 

Loris, Martin 21a 21.04.27 Necăs. Stalino 1045 

Mathis, Anna născuta Kaiser 20b 13.05.14 Căs./1 C Stalino 1045 

Mayer, Mathias 18.01.05 Căs./2 C 

Mayer, Wilhelm 49 06.01.27 Necăs. Makejewka + 1949 

Mayer, Johann 127 13.06.09 Căs./2 C Lagăr 1001 + 

Mayer, Susanna născ. Zimmermann 127 04.04.13 Căs./2 C Lagăr 1001 

Neumann, Karl 15.07.99 Căs./2 C Stalino 1045 + 1945 

Neumann, Maria 01.01.26 Necăs. Kriw Rog 1410 + 

Noheimer Juliana născ. Hubert 43 07.02.19 Căs./2 C Kriw Rog 1410 

Possler, Johann 50 12.07.28 Necăs. Krasnoarmeisk 

Procker, Katharina 14 19.03.27 Necăs. Kriw Rog 1410 

Procker, Peter 24 17.10.10 Căs./4 C Krasnoarmeisk 

Reichert, Marianna născ. Kriebel 83 25.05.19 Căs./1 C Kriw Rog 1410 

Retter, Margareta 1a 11.05.27 Necăs. Kriw Rog 1410 

Retter, Barbara 1a 01.02.26 Necăs. Kriw Rog 1410 

Ritter, Johaann 72 26.12.06 Căs./1 C Stalino 1045 

Schipfer, Anna 1 24.10.24 Necăs. Krasnoarmeisk 

Schwendner, Anna 51 25.02.26 Necăs. Lagăr 1001 

Stefan, Barbara 78 01.01.23 Necăs. Kriw Rog 1410 

Stefan, Magdalena 78 12.09.21 Necăs. Kriw Rog 1410 

Stefan, Johanna 78 01.01.27 Necăs. 

Sturm Katharina născ.Waldeck 19 31.12.13 Căs./1 C Kriw Rog 1410 

Szabo, Anton 08.10.06 Căs./4 C 

Thomas, Johann 24.03.11 Căs./1 C + 

Wagner, Georg 47 21.07.02 Căs./1 C Krasnoarmeisk + 

Wagner, Magdalena nasc. Warres 60 13.09.14 Căs./2 C Kriw Rog 1410 

Warres, Katharina născ. Wanderer 1 24.01.16 Căs./2 C Kriw Rog 1410 

Warres, Johann 20 05.05.27 Necăs. Krasnoarmeisk 

Warres, Anna născ. Kokony 55 03.06.13 Căs./2 C Lagăr 1001 

Warres, Johann 60 03.07.05 Căs./2 C Krasnoarmeisk 

Weber, Wilhelm 57 26.05.07 Căs./2 C Stalino 1045 

Winkl, Andreas 83a 06.05.11 Căs./2 C Krasnoarmeisk





Winkl, Barbara nasc. Minich 83a 08.08.14 Căs./2 C Krasnoarmeisk 

Winkl, Susanna 6 27.08.26 Necăs. Kriw Rog 1410 

Winkl, Nikolaus 6 03.08.01 Căs. Kriw Rog 1410 

Winkl, Johann 6 Căs./1 C Krasnoarmeisk 

Winkl, Michael 8 31.12.04 Căs./2 C Kriw Rog 1410 + 1945 

Ziffra, Mathias 45 14.02.05 Căs./1 C Stalino 1045 

Zifra, Eva 45 09.07.27 Necăs. Stalino 1045 

În urma reformei agrare din 1945, aproximativ 90 de familii primesc 

pământ, completându-se, astfel, cele 3 iugăre primite în 1921 cu diferenţa de 

până la 5 ha 91 . De acum, mulţi localnici vor fi angajaţi la întreprinderile din 

Timişoara, astfel că starea materială a acestora se îmbunătăţeşte, determinând 

şi o creştere numerică a populaţiei, întrucât legătura cu oraşul era uşor de realizat 

cu ajutorul trenurilor care circulau pe ruta Timişoara-Radna, în sat 

stabilindu-se numeroase familii care făceau naveta la Timişoara. 

Prima menţionare a localităţii noastre sub numele actual- Giarmata Vii 

apare în anul 1943 92 . De la prima menţionare a localităţii şi până la acea dată, 

numele localităţii a suferit o serie de modificări: 

1806 – Überland 

1837 – Überland vineae 

1851 – Uiberland 

1861 – Ueberland vineae 

1911 – Kisgyarmatapuszta 

1922 – Iberlond 

1923 – Odaie Giarmata 

1931 – Überland 

1940 – Viile Iermatei 

1943 – Giarmata Vii 93 

Un moment deosebit de important în viaţa comunităţii îl reprezintă anul 

1948. În acest an, locuitorii din Giarmata Vii înaintează Prefecturii Judeţului 

Timiş-Torontal un memoriu prin care se cerea dezlipirea satului de comuna 

Giarmata şi înfiinţarea unei noi comune. În memoriu se arată că primăria 

Giarmata nu acordă nici un sprijin pentru buna gospodărire a localităţii, iar 

populaţia era în măsură să suporte cheltuielile necesare întreţinerii şcolii şi 

celorlalte instituţii de stat şi culturale, garantând că „vom înflori această comună 

din toate punctele de vedere“ 94 . Numărul locuitorilor a fost suficient în 

vederea înfăptuirii acestui deziderat, respectiv 1111 persoane. Satul era com- 

91 AMB, idem , fila 4 

92 DJTN, fond RSC, dosar PORG, fila 28 

93 ADT, fond Schematismus Cleri Dioecesis Timişoaraensis (în contiuare SCDT), 1837-1948 


38

39 


pus din 179 de case aşezate pe două străzi principale, terenul localităţii era 

format dintr-un singur corp având o suprafaţă de 1046 jugăre, la care se adaugă 

338 iugăre păşune comunală. Locuitorii aveau 220 de vaci cu lapte, 130 

cai, 260 oi şi 70 de scroafe, iar în localitate exista şi o cooperativă pentru desfacerea 

mărfurilor. 

Deşi nu exista un spaţiu pentru primărie, în localitate erau mai multe case 

ce fuseseră expropriate de la diverşi cetăţeni germani şi care ar fi putut fi 

folosite în acest scop 95 . Interesant este şi faptul că în memoriu se preciza că 

„acest grup de case nu a fost declarat sat în sensul legii şi în conformitate cu 

regulamentul legii administrative, totuşi acest grup de case a dus o viaţă de 

sat cu totul aparte având destinat un locuitor ce îndeplinea toate atribuţiunile 

unui ajutor de primar sătesc” 96 . Cei care au îndeplinit de-a lungul timpului 

această funcţie de ajutor de primar au fost: Lucaci Ioan, Popovici Gheorghe, 

Ziffra Matei, Cincu Gheorghe, Sarchiz Vasile, Ardelean Traian, Popovici 

Ilie, Hodineanţ Gheorghe, Balohg Petru 97 . Pe de altă parte, locuitorii din 

Giarmata Vii n-au nici o legătură cu comuna Giarmata decât în interese administrative 

care îi făcea să străbată o distanţă de peste 5 km pe un drum 

prost şi impracticabil. Memoriul înregistrat cu numărul 2738 în data de 11 februarie 

1948 la Prefectura Judeţului Timiş-Torontal a fost semnat de 44 de 

persoane: Sarchiz Vasile, Gruici Ioan, Felancici Nicolae, Lazi Gheorghe, 

Giurcovici Nicolae, Cristea Mihai, Popovici Atanasie, Smolean Efta, Bodi 

Alexandru, Belici Gheorghe, Olariu Ioan, Bedreag Ioan, Tomescu Ioan, 

Rotaru Gheorghe, Hodineanţ Gheorghe, Pomuţ Ioan, Moruz Ioan, Hodineanţ 

Petru, Sarchiz Tănase, Cincu Gheorghe, Barbu Ioan, Secoşan Petru, Secoşan 

Gheorghe, Breban Ioan, Bata Petru, Lucaci Ioan, Sirc Ioan, Paulovici Nicolae, 

Becichereţan Matei, Cerni Gheorghe, Stoiadin Ioan, Diaconiţă ioan, 

Stoiadin Dumitru, Mărănescu Gheorghe, Popovici Gheorghe, Boldurean Nicolae, 

Mărănescu Petru, Ardelean Gheorghe, Codrean Gheorghe, Şelar Ion, 

Aradi Petru, Boldurean Ştefan, Crăciun Gheorghe 98 . 

Memoriul este aprobat de primpretorul plăşii Timişoara, Grivei Mihai, 

care hotărăşte înfiinţarea unei comune rurale cu numele Viişoara, fixându-se, 

totodată, şi hotarele viitoarei comune 99 . 

95 Ibidem, filele 18-19 


97 AMB, idem fila 2 


99 Ibidem, fila 24


Decizia de înfiinţare a comunei Viişoara (Giarmata Vii) 

40

41 


Primăria comunei Giarmata, prin procesul verbal din 21 februarie 1948, 

acceptă hotărârea de dezlipire a comunei Giarmata Vii de Giarmata. În aceste 

condiţii, în data de 8 martie 1948, prefectura Judeţului Timiş-Torontal, prin 

domnul prefect Titus Ionescu, decide declararea satului Giarmata Vii comună 

rurală cu numele Viişoara, începând cu data de 1 aprilie 1948. Această decizie 

trebuia să fie aprobată de Ministerul Afacerilor Interne, însă în urma raportului 

numărul 837 din 11 martie 1948 al Ministerului Afacerilor Interne – 

Direcţia Generală a Administraţiei, se comunică faptul că „nu se mai aprobă 

nici o înfiinţare de noi comune până la apariţia noii legi administrative” 100 . 

Din păcate, demersurile nu au mai continuat, iar situaţia satului rămâne 

pe mai departe aceeaşi. Totuşi, aceste memorii relevă un lucru deosebit de 

important: în 1948 localitatea era bine dezvoltată, locuitorii erau interesaţi de 

o cât mai bună gospodărire a avutului public, fapt pentru care ei intră în atenţia 

autorităţilor judeţene. Deşi problema rămâne nerezolvată, demersurile 

subliniază faptul că locuitorii nu aveau legături cu comuna Giarmata decât 

strict administrative, în rest ei mergeau în Timişoara pentru a-şi rezolva celelalte 

probleme. 

Instalarea regimului comunist a adus noi schimbări şi în viaţa acestei 

aşezări. Fiind deposedaţi de pământ, în urma înfiinţării CAP-ului la 6 august 

1949, locuitorii sunt nevoiţi să facă naveta la oraş pentru a ajunge la locurile 

de muncă. Apropierea de Timişoara a făcut ca multe familii din diverse părţi 

ale ţării să se stabilească aici. Astfel, după cel de-al Doilea Război Mondial, 

vin patru familii din Bucovina şi două familii din Basarabia, precum şi numeroase 

familii din diverse părţi ale Ardealului 101 . În ciuda factorilor defavorabili, 

locuitorii nu neglijează nici gospodăriile proprii, astfel că, în 1955, în localitate 

erau 200 vaci, 50 cai, 300 oi şi 400 porci, precum şi în jur de 100 familii 

de albine 102 . 

Începând din 1956, satul Giarmata Vii este alipit comunei Ghiroda, în 

administrarea căreia se află şi astăzi, întrerupându-se orice legătură cu comuna 

Giarmata, interesele locuitorilor fiind direcţionate exclusiv spre Timişoara, 

iar din punct de vedere administrativ spre Ghiroda. În anii ’60-’70 se 

înregistrează un adevărat exod al populaţiei din sate mai îndepărtate de Timişoara, 

populaţie care se stabileşte în Giarmata Vii. Faptul acesta se observă 

urmărind creşterea numărului de locuinţe. Dacă în 1948 erau 179 de case, la 

recensământul din 1966 în Giarmata Vii erau 304 locuinţe. Observăm că în 

mai puţin de douăzeci de ani aproape că s-a dublat numărul de case, ceea ce 

dovedeşte cât de rapid s-a dezvoltat satul 103 . Majoritatea vin din satul Sălciua 

Nouă, strămutaţi în perioada 1925-1927, din mai multe localităţi ardelene de 


101 AMB, idem, dosar Date istorice întregitoare la cronica parohiei Giarmata Vii, p. 3 


103 D. Mihalache şi V. Nini, Localităţile judeţului Timiş, Timişoara 1971, p. 157


pe Valea Arieşului: Sălciua de Sus, Sălciua de Jos, Brăzeşti, Sartăş, Lupşa 

etc. 104 . Se stabilesc, apoi, numeroase familii din Bihor, Maramureş, astfel că, 

în scurt timp, populaţia venită din Ardeal devine majoritară. Odată cu venirea 

acestora, localitatea capătă o nouă înfăţişare: se formează o nouă stradă numită 

simbolic strada Înfrăţirea pe care vor fi ridicate clădirile instituţiilor de interes 

public. Astfel, în 1972 este ridicată prin contribuţia localnicilor clădirea 

căminului cultural, în 1976 este dat în folosinţă noul punct sanitar, iar în 1977 

este dată pusă în funcţiune clădirea nouă a Şcolii cu clasele I-VIII din localitate. 

Concomitent cu aceste schimbări are loc şi o modificare a statutului aşezării, 

devenind o localitate rurală cu funcţie predominant rezidenţială 105 . În 

anii comunismului, populaţia germană emigrează în ţara de origine; locul lor 

este luat de cei veniţi din diverse părţi ale ţării, astfel că localitatea se află în 

continuă dezvoltare şi extindere. 

Întâmpinarea IPS Nicolae la Sfinţirea bisericii, 1967 

104 AMB, fond Micromonografii, Istoria Bisericii Ortodoxe Române Sălciua Nouă, fila 1 

105 V. Ardelean, op.cit., p.105 

42

III. BISERICA ORTODOXĂ 

43 

Biserica ortodoxă 

ISTORICUL BISERICII 

ocumentele care s-au păstrat atestă că în Giarmata Vii nu a existat 

nici un lăcaş de cult ortodox până în 1925. Românii care locuiau aici 

erau toţi de religie ortodoxă şi erau nevoiţi să meargă la biserica din 

Ghiroda pentru a asista la serviciile liturgice. Aceasta era singura biserică ortodoxă 

din împrejurimi, întrucât atât comuna Giarmata, cât şi Dumbrăviţa 

(Újszentes) aparţineau de biserica ortodoxă din Cerneteaz. Astfel, preoţii din 

Ghiroda acordau asistenţă religioasă celor din Giarmata Vii, lucru relevat şi 

de registrele de stare civilă 

care dovedesc că localitatea 

Überland aparţinea de parohia 

Ghiroda încă din 1815 106 . 

Demn de remarcat este faptul 

că, deşi Ghiroda se afla la o 

distanţă de aproximativ 4 km, 

majoritatea creştinilor frecventau 

slujbele divine, iar cei ce 

nu puteau merge aşteptau pe 

cei ce participau la slujbe să se 

întoarcă deoarece „nimeni nu 

mănâncă până nu sosesc cu 

anafora de la biserică“ 107 . 

Abia în 1925 creştinii ortodocşi 

din Giarmata Vii obţin, 

în urma mai multor „rugăminte 

şi delegaţii, chiar şi la Bucureşti, 

a unor români mai dezgheţaţi” 

108 D 

Biserica Ortodoxă, compoziţie Nicoleta Spătar 

, aprobarea de a construi 

prima şcoală de stat din 

localitate. În incinta şcolii se 

amenajează un paraclis într-o 

sală de clasă, unde se vor 

106 DJTAN,fond RSC, dosar PORG, fila 27v 

107 AMB, fond CP, dosar Din istoricul parohiei ortodoxe Giarmata Vii, p.2 

108 Ibidem, fila 1


săvârşi de acum înainte toate serviciile divine. Primul preot, care a oficiat aici 

slujbe religioase a fost preotul Virgil Popovici din Ghiroda. Timp de cinci ani 

acesta slujea periodic şi în paraclisul din Giarmata Vii. În 1930 este transferat, 

la propria lui cerere, din comuna Beregsăul Mare, învăţătorul Filip Doboş, 

care, având studii teologice, este numit, începând cu 16 noiembrie 1930, 

ca preot paroh în Giarmata Vii 109 . Începând cu această dată, parohia încetează 

a mai fi filie a parohiei Ghiroda, devenind parohie de sine stătătoare. Paraclisul 

care a funcţionat în incinta şcolii a avut ca hram Botezul Domnului 110 . Instalarea 

preotului Filip Doboş a însemnat un moment de cotitură în viaţa bisericii 

ortodoxe din localitate. Păstorind o perioadă destul de îndelungată, aproximativ 

19 ani, de numele lui se leagă cele mai importante realizări. Imediat 

după ce a fost instalat ca preot, consiliul parohial, întrunit în şedinţă ordinară 

la data de 6 decembrie 1930, hotărăşte efectuarea unor memorii către autorităţile 

judeţene în vederea creării fondului pentru zidirea bisericii, solicitânduse 

500.000 de lei pentru zidirea bisericii şi 200.000 de lei pentru zidirea casei 

parohiale deoarece parohia nu dispunea nici de casă parohială 111 . 

În urma reformei agrare din 1923, Biserica Ortodoxă din Giarmata-Vii 

primeşte în folosinţă 28 iugăre de teren, care era împărţit astfel: a) sesia parohială 

– formată din 16 iugăre, b) sesia bisericească – 8 iugăre şi c) sesia 

cantorială – 4 iugăre 112 . După cum reiese din procesul verbal încheiat în data 

de 12 iulie 1931, este completată sesia parohială cu 3 iugăre, sesia bisericească 

cu 2 iugăre, iar sesia cantorială cu 3 iugăre 113 . Aceste terenuri au fost date 

în arendă locuitorilor din sat pentru ca profitul obţinut să fie folosit pentru 

necesităţile parohiei. 

Relativa îmbunătăţire a situaţiei locuitorilor a determinat conducerea oficiului 

parohial să înceapă pregătirile în vederea construirii unei biserici. Deosebit 

de importantă a fost alegerea locului pe care urma să se ridice biserica. 

Întrucât la acea dată localitatea avea numai două străzi, s-a hotărât ca biserica 

să fie construită între ele, alături de şcoală, adică în mijlocul satului. Alegerea 

s-a dovedit mai târziu foarte inspirată, deoarece în jurul acestei locaţii se vor 

dezvolta ulterior instituţiile reprezentative ale satului. În vederea alegerii locului 

pe care să se zidească biserica şi casa parohială s-a convocat şedinţa 

consiliului parohial din 17 ianuarie 1932. Preotul Filip Doboş propune cumpărarea 

terenului ce aparţinea lui Ioan Şelariu şi care se afla lângă şcoală. 

Consiliul parohial aprobă în unanimitate cumpărarea terenului cu suprafaţa de 

109 AMB,fond CP, dosar CPGV, fila 7 

110 DJTAN, fond RSC, dosar Parohia Ortodoxă Română Giarmata-Vii (în continuare PORGV), registru 

II, fila 46 

111 ABORGV, fond Registrele proceselor verbale ale şedinţelor consililor parohiale(în continuare 

RPVŞCP), registrul 1, fila 4 

112 DJTAN, fond SAJTT, dosar 61/1926, fila 49 

113 ABORG, fond RPVŞCP, registrul I, fila 7 

44

45 


1.655 stânjeni (5.949 m²). Suma stabilită pentru cumpărarea acestui teren a 

fost de 31.000 de lei, banii provenind din fondurile proprii ale parohiei 114 . 

În anii următori, preotul Filip Doboş, fiind reprezentantul locuitorilor din 

Giarmata Vii la primăria comunei Giarmata, a făcut mai multe demersuri în 

vederea obţinerii unor ajutoare necesare construirii bisericii. Astfel, în 1933, 

prefectul Baran a dat 100 m³ de lemn pentru a ajuta ridicarea bisericii. De 

asemenea, Ministerul Domeniilor Publice acordă cantitatea de 100 m³ de 

lemn în acelaşi scop. Întrucât lemnul primit nu corespundea necesităţilor construirii 

bisericii, s-a hotărât vinderea lui pentru a se putea cumpăra lemn de 

brad care să aibă dimensiunile necesare 115 . În 18 mai 1935 este înaintată din 

partea consiliului parohial, prin preşedintele acestuia, Filip Doboş, o cerere 

adresată Primăriei Giarmata prin care se solicita un ajutor bănesc de 150.000 

de lei pentru ridicarea bisericii, deoarece fondurile şi mijloacele de care dispunea 

parohia la acea dată erau insuficiente pentru realizarea scopului propus 

116 . Deoarece aceşti bani nu puteau fi alocaţi fără a exista o justificare a 

modului în care vor fi cheltuiţi, se propune alegerea unui arhitect care să realizeze 

un proiect de construcţie pentru biserică şi pentru casa parohială. În 

urma unor intense dezbateri s-a hotărât alegerea arhitectului Ştefan Toth din 

Timişoara pentru realizarea planurilor de construcţie. Consiliul parohial, în 

data de 22 noiembrie 1936, acceptă planul bisericii şi al casei parohiale prezentate 

de arhitectul Ştefan Toth, aprobând, totodată, şi onorariul de 10.000 

de lei, care trebuia plătit pentru intrarea în posesie a planului şi a devizelor 

necesare demarării construcţiilor. În acelaşi timp, este acceptată şi oferta fabricii 

de cărămidă Messner şi Comp. din Ghiroda, care urma să furnizeze toată 

cărămida necesară bisericii la preţul de 1,10 lei bucata, dacă banii vor fi viraţi 

înainte să fie furnizată cărămida. Consiliul, ţinând cont şi de instabilitatea 

financiară existentă la acea dată în ţară, hotărăşte alocarea a 154.000 de lei 

pentru cumpărarea cărămizii de la firma mai sus amintită 117 . Deoarece zidirea 

bisericii începe abia peste doi ani, cărămida nu a fost adusă decât cu puţin 

timp înainte de începerea construcţiei. 

Cu ajutorul Primăriei Giarmata şi în special al notarului Iosif Albu s-au 

făcut colecte în comună pentru ca demararea lucrărilor să fie posibilă. Totodată, 

se face un apel locuitorilor din Giarmata, atât nemţi, cât şi români, în 

vederea obţinerii unui ajutor necesar pentru transportarea cărămizii. În felul 

acesta, cărămida a fost adusă cu căruţele din Ghiroda, de nemţii şi românii 

din Giarmata şi Giarmata Vii. Pe lângă fondurile alocate de primăria comunei 

Giarmata, prin bunăvoinţa notarului Iosif Albu, au mai fost primite ajutoare 

din partea Prefecturii Judeţului Timiş-Torontal, precum şi de la alte instituţii. 

Cu toată bunăvoinţa autorităţilor şi stăruinţa conducerii parohiale, nu s-au 

114 Ibidem, filele 13-14 

115 Ibidem, filele 23, 29, 32 


117Ibidem, fila 45


strâns toţi banii necesari realizării lucrărilor propuse, întrucât, după devizul 

iniţial, costul lucrărilor era estimat la suma de 1.000.000 de lei 118 . 

În vara anului 1938, preotul Filip Doboş a iniţiat lucrările de construire a 

bisericii având 180.000 de lei depuşi la bancă şi 100.000 primiţi ca ajutor de 

la primărie. În aceste condiţii este organizat pentru ziua de 11 septembrie 

1938, concursul pentru zidirea bisericii 119 . În urma licitaţiei organizate, consiliul 

parohial decide ca lucrările să fie efectuate de Anton Schmelrer şi Iosif 

Seibert din Giarmata. Motivele datorită cărora a fost acceptată oferta acestora 

erau faptul că ei ceruseră preţul cel mai mic, respectiv 122.000 de lei, precum 

şi faptul că aceştia mai zidiseră biserica din Gad care fusese luată ca model în 

vederea construirii bisericii din Giarmata Vii 120 . Pentru acoperirea cu tablă a 

turnului a fost angajat tinichigiul Iacob Schwab din Timişoara, care s-a angajat 

să confecţioneze şi crucile de pe turlă şi acoperiş. Suma de 15.000 de lei, 

cu care trebuia plătită această muncă s-a scăzut din suma ce trebuia plătită zidarilor 

121 . 

Deşi lucrările se desfăşurau în bune condiţii, venirea iernii a determinat 

conducerea bisericii să facă un împrumut de 50.000 de lei pentru a se putea 

încheia lucrările cât mai repede posibil. În 28 ianuarie 1939 are loc recepţionarea 

lucrărilor, în urma raportului făcut de arhitectul Ştefan Toth, din care 

rezulta că lucrările au fost efectuate în bune condiţii şi că ele corespund planului 

iniţial. Astfel, prima etapă a zidirii bisericii era încheiată, sfântul lăcaş 

de cult fiind zidit în roşu şi acoperit 122 . 

Anii grei care au urmat o dată cu izbucnirea celui de al Doilea Război 

Mondial au dus la stoparea, pentru o lungă perioadă de timp, a lucrărilor la 

biserică. Veniturile foarte mici ale parohiei i-au pus pe cei ce conduceau oficiul 

parohial în imposibilitatea de a-şi achita datoriile faţă de antreprenorii 

angajaţi. După nenumărate demersuri, în anul 1940 se obţine un ajutor de 

30.000 de lei din partea Ţinutului Timiş prin bunăvoinţa „Excelenţei Sale 

Domnul Alexandru Marta, Rezident Regal, şi a mult onoratului secretar general 

domnul Ciupe“ 123 . 

Fără îndoială că pentru ridicarea sfântului lăcaş şi-au adus contribuţia 

mai multe persoane decât cele notificate. Situaţia financiară a locuitorilor nu 

ar fi putut face posibilă ridicarea acestui edificiu, de aceea contribuţia Primăriei 

Giarmata, prin notarul Iosif Albu, a fost hotărâtoare. Cei 560.000 de lei, 

cât au costat lucrările în prima fază au fost strânşi în primul rând mulţumită 

eforturilor preotului Filip Doboş, care a încercat să definitiveze aceste lucrări 

pentru a putea muta biserica din paraclisul improvizat în şcoală 124 . 

118 Idem, fond Micromonografii, fila 1 

119 Idem, fond RPVŞCP, registrul II, fila 4 






46

47 


După înălţarea bisericii au fost instalate în turn cele două clopote, care la 

început au fost aşezate pe un stativ în cimitir, iar după amenajarea paraclisului 

au fost montate în curtea şcolii. Cele două clopote au fost turnate la firma 

Novotny din Timişoara şi nu au fost rechiziţionate de austro-ungari, aşa cum 

s-a întâmplat în cazul altor biserici din Banat. Clopotele ce erau rechiziţionate 

erau topite şi din materialul rezultat se turnau tunuri pentru război 125 . 

Instalarea clopotelor în turnul bisericii ortodoxe 

Deşi încă de la început s-a dorit şi construirea unei case parohiale, resursele 

financiare nu au permis demararea şi acestei lucrări. Totuşi, după ridicarea 

bisericii, s-au făcut mai multe demersuri pentru obţinerea banilor necesari. 

Aşa se face că încă din 1939 se încearcă contractarea unui împrumut de 

300.000 de lei care să fie garantat de primăria Giarmata şi care să fie folosit 

pentru zidirea casei. Se pare că nu s-a reuşit acest lucru, însă în 1940 se fac 

alte cereri pentru obţinerea unui ajutor de 150.000 de lei de la primăria 

Giarmata, dar nici de această dată rezultatul nu a fost cel dorit 126 . 

Aflată în imposibilitate de a continua lucrările la biserică, iar construirea 

casei parohiale fiind imposibilă, conducerea oficiului parohial decide vânzarea 

cărămizii achiziţionate pentru zidirea casei parohiale, astfel încât cu banii 


126 ABORG, fond Registrul actelor intrate şi ieşite a parohiei Giarmata-Vii (în continuare RAIIPGV), registrul 

II, filele 20, 26


obţinuţi să se facă anumite lucrări la biserică. Au fost vândute 10.380 de bucăţi 

de cărămidă, cu suma de 75.448 de lei 127 . 

În anii următori s-au făcut mai multe cereri către Primăria Giarmata pentru 

rechiziţionarea unei case pentru oficiul parohial, deoarece mai multe case 

au rămas nelocuite, întrucât proprietarii lor germani s-au înrolat în armata 

germană. Însă şi aceste cereri rămân fără rezultat şi parohia va rămâne pentru 

mulţi ani de acum înainte fără casă parohială 128 . 

Datorită stagnării lucrărilor la biserică, întrerupte în 1939, a apărut riscul 

ca intemperiile vremii să producă grave prejudicii, în special datorită faptului 

că biserica, neavând uşi şi ferestre, putea să fie descoperită de vânt. Pentru 

acesta, în 20 februarie 1941 se înaintează o cerere către Prefectura Judeţului 

Timiş-Torontal, prin care se solicita un ajutor financiar în valoare de 400.000 

de lei, iar în 18 decembrie 1941 se redactează o adresă către Consiliul Eparhial, 

solicitându-se suma de 150.000 de lei pentru terminarea bisericii. Din 

nefericire, situaţia grea prin care trecea întreaga omenire datorită războiului a 

făcut imposibilă acordarea acestor ajutoare 129 . 

Cereri similare sunt înaintate şi în anii următori atât către Consiliul Eparhial, 

cât şi către prefectură, solicitându-se un ajutor de 3.000.000 de lei, bani 

care ar fi fost suficienţi pentru terminarea tuturor lucrărilor la biserică. Nici 

de această dată nu a fost obţinut rezultatul dorit 130 . 

Neavând nici o posibilitate de a încheia lucrările la biserică, s-a încercat 

îmbunătăţirea paraclisului din şcoală. În acest scop, în anul 1944 se realizează 

pictarea acestuia de către pictorul Ioan Ghera. Costul lucrării efectuate s-a ridicat 

la suma de 5.510 de lei 131 . În condica de inspecţie a parohiei Giarmata 

Vii din anul 1947 se menţionează că pentru terminarea lucrărilor la biserică 

ar fi necesare fonduri în valoare de 500-600 milioane de lei, creşterile spectaculoase 

ale sumelor datorându-se inflaţiei din timpul războiului şi din anii 

următori. De menţionat este însă faptul că, la această dată, slujbele erau oficiate 

tot în paraclisul amenajat în şcoală, în sala de clasă, în care se ţineau peste 

săptămână cursuri cu elevii, amintindu-se apoi că paraclisul era înzestrat cu 

tot ceea ce era necesar pentru săvârşirea sfintelor slujbe 132 . 

Venirea comuniştilor la putere a produs însă perturbări şi în viaţa comunităţii 

din Giarmata Vii. Astfel, prin adresa nr. 97/1948 a Inspectoratului Şcolar 

Timiş, conducerea oficiului parohial a fost somată să evacueze sala din incinta 

şcolii în care a funcţionat paraclisul. Deşi au fost trimise mai multe delegaţii 

care să ceară permisiunea de a putea săvârşi sfintele slujbe şi în continuare, 

acestea au rămas fără nici un rezultat 133 . Prin urmare, paraclisul a fost 



129 Idem, fond RAIIPGV, registrul II, filele 33, 38 


131 Idem, fond Jurnal de casă, nr. 98/1944, fila 1 

132 Idem, fond Cronica de inspecţie a comunei Giarmata-Vii, fila 5 


48

49 


mutat în anul amintit în fosta sală de dans din fosta cârciumă a văduvei Toma 

Maria 134 . De aici se va muta mai târziu în casa cantorului din acea vreme 

Gheorghe Cincu. În această situaţie, terminarea bisericii a devenit o prioritate 

absolută. 

Venirea preotului Arsenie Golumba a coincis cu reînceperea lucrărilor la 

biserică, pentru a putea săvârşi în ea sfintele slujbe. În 1952, acesta trimite, în 

numele Oficiului Parohial, o adresă Consiliului Arhiepiscopiei Timişoarei, 

cerând să-i fie împrumutat parohiei Giarmata Vii iconostasul de la fosta capelă 

a liceului de fete Carmen Sylva din Timişoara. Ca urmare, în 24 ianuarie 

1952, administratorul Catedralei Mitropolitane, preotul Tiberiu Măgineanţu, 

predă iconostasul pentru a fi pus în biserica din Giarmata Vii 135 . 

Lucrări mult mai ample încep odată cu venirea preotului Teodor Pliţcu, 

în anul 1953, când se bate scândura pe boltă, se pun uşile şi ferestrele din 

lemn. Începând din acest an, toate slujbele se vor ţine în sfânta biserică, credincioşii 

din Giarmata Vii văzându-şi dorinţa împlinită după cincisprezece 

ani de la zidirea sfântului lăcaş. Începând de acum, numărul credincioşilor va 

creşte tot mai mult, în special datorită stabilirii în localitate a numeroase familii 

din sate mai îndepărtate. Acest fapt se oglindeşte şi în lucrările ce se 

realizează la sfânta biserică 136 . 

În 27 noiembrie 1962 este numit provizoriu ca preot în Giarmata Vii părintele 

Traian Brânzei, care era preot paroh în Ghiroda. Astfel, după mai bine de 

treizeci de ani, Giarmata-Vii devine din nou, pentru o foarte scurtă perioadă de 

timp, filie a parohiei Ghiroda 137 . Măsura luată a fost revocată un an mai târziu, 

când este numit ca paroh în Giarmata Vii preotul Gheorghe Zorlenţan. Însă, 

deoarece parohia nu putea supravieţui prin fonduri proprii, prin decizia sfintei 

Arhiepiscopii a Timişoarei nr. 59/1963 din data de 5 ianuarie 1963 s-a aprobat 

contopirea parohiilor Dumbrăviţa şi Giarmata Vii într-o singură parohie. Cele 

două parohii trebuiau să suporte în mod egal cheltuielile legate de plata salariilor 

preotului şi cântăreţului, precum şi celelalte cheltuieli bugetare 138 . 

Această contopire pe plan economic a fost de bun augur, deoarece a făcut 

posibilă demararea unor lucrări importante pentru terminarea bisericii din 

Giarmata Vii. Prima lucrare importantă care s-a efectuat prin strădania preotului 

Gheorghe Zorlenţan a fost electrificarea bisericii, în anul 1964, lucrare care a 

costat 4.500 de lei. În acest scop, s-a primit un ajutor de la Arhiepiscopia Timişoarei 

în valoare de 1.500 de lei. Tot în anul 1964 s-a reuşit şi tencuirea interioară 

a bisericii. Suma de 25.000 de lei, cât a costat lucrarea, a fost strânsă prin strădania 

preotului paroh de la credincioşii din parohie. Protopopiatul Timişoarei a 

acordat pentru terminarea acestei lucrări suma de 3.000 de lei. 


135 ABORGV, fond Registre de inventar (în continuare RI), registrul II, fila 32 

136 AMB, fond Micromonografii, Monografia parohiei Giarmata-Vii (în continuare MMPGV), fila 2 

137 ABORGV, fond Corespondenţă cu Arhiepiscopia Timişoarei, fila 53 

138 Idem, fond RPVŞCP, registrul III, fila 3


Interiorul bisericii ortodoxe în anul 1964 

Întrucât biserica nu fusese sfinţită, conducerea parohiei, considerând că s-au 

realizat cele mai importante lucrări, solicită delegarea unui preot care să oficieze 

slujba de înaintesfinţire a bisericii. În aceste condiţii, la 25 octombrie 

1964 este săvârşită această slujbă de către Prea Cucernicul Părinte Gheorghe 

Cotoşman, vicarul Sfintei Arhiepiscopii a Timişoarei, împreună cu un sobor 

de preoţi format din preotul Filip Doboş, preotul Ilie Serafim, preotul Traian 

Brânzei şi preotul paroh Gheorghe Zorlenţan. Cu această ocazie, a fost 

schimbat şi hramul bisericii din Pogorârea Sfântului Duh, în Sfântul Mare 

Mucenic Dimitrie. În această perioadă s-a îmbogăţit şi inventarul bisericii cu 

odăjdii noi, icoane prăznicare şi alte obiecte de cult necesare bunei desfăşurări 

a serviciilor religioase 139 . 

Cu toate aceste realizări, credincioşii din Giarmata Vii erau nemulţumiţi 

de faptul că parohia lor era alipită de cea din Dumbrăviţa. Impulsionaţi probabil 

şi de noile realizări, aceştia au cerut Consiliului Parohial să analizeze 

posibilitatea despărţirii de Dumbrăviţa. În aceste condiţii, Consiliul Parohial 

întrunit în 3 ianuarie 1965, luând în dezbatere această problemă, constată că, 

dacă s-ar fi luat o asemenea decizie, parohia ar fi fost obligată să suporte singură 

cheltuielile legate de salarizarea personalului bisericesc, precum şi celelalte 

obligaţii oficiale. Suma anuală ce ar fi trebuit obţinută pentru acoperirea 

139 Idem, fond Micromonografii, fila 2 

50

51 


acestora se situa în jurul valorii de 13.000 de lei, iar numărul familiilor ortodoxe 

era de 150; se ajunge în felul acesta la concluzia că ar fi necesară o contribuţie 

anuală de peste 80 de lei din partea fiecărei familii. Ca urmare, se hotărăşte 

ca şi pe mai departe parohia Giarmata Vii să rămână unită cu cea din 

Dumbrăviţa şi să fie condusă de acelaşi preot 140 . 

În 1966 au fost confecţionate scaunele din biserică, iar în 1967 vor fi demarate 

lucrările de tencuire exterioară a bisericii. Lucrarea a fost încredinţată 

cooperativei meşteşugăreşti 

din Bencecul de Jos 

şi a costat 26.257 de lei, la 

care s-au adăugat costurile 

materialelor necesare, respectiv 

varul, cimentul şi 

nisipul care fuseseră cumpărate 

de parohie anterior 

şi nu intrau în suma amintită 

141 . Reuşind în felul 

acesta să termine majoritatea 

lucrărilor la biserică, 

exceptând pictura, conducerea 

parohiei a hotărât să 

fie invitat Înalt Prea Sfinţitul 

Dr. Nicolae Corneanu, 

Mitropolitul Banatului, 

pentru a fi oficiată slujba 

de sfinţire a bisericii. Prea 

Sfinţitul Părinte efectuează 

în 8 octombrie 1967 

prima vizită canonică din 

istoria parohiei Giarmata 

Vii, săvârşind slujba de 

sfinţire a bisericii. Tot cu 

Biserica ortodoxă în anul 1967 

această ocazie se semnează 

hrisovul prin care este 

schimbat şi hramul bise- 

ricii din Sfântul Mare Mucenic Dimitrie (26 octombrie) în Naşterea Maicii 

Domnului (8 septembrie), hram care este păstrat şi astăzi. În felul acesta se 

îndeplineşte o veche dorinţă a locuitorilor din Giarmata Vii, consfinţindu-se 

într-un fel eforturile lor pentru ridicarea acestui impresionant lăcaş. 

140 Idem, fond RPVŞCP, registrul III, fila 4 

141 Ibidem, fila 5


Sfinţirea bisericii ortodoxe, 8 octombrie 1967 

Lucrări de reparaţii s-au efectuat, apoi, în 1972, când se toarnă un trotuar 

în jurul lăcaşului de cult pentru îndepărtarea umezelii şi se reface soclul bisericii. 

În acelaşi an s-a reparat şi vopsit turla bisericii, s-au înlocuit jgheaburile 

orizontale şi s-a revizuit acoperişul de ţiglă. Preotul Eugen Tămâş a reuşit, 

apoi, cu ajutorul credincioşilor, să înlocuiască, în 1973, geamurile de lemn, 

care se degradaseră din cauza intemperiilor vremii, cu ferestre de fier cu 

geamuri cateorale în formă de cruce 142 . 

În această perioadă are loc şi cea mai intensă dezvoltare a localităţii prin 

stabilirea aici a unui număr mare de familii ardelene, ceea ce a făcut ca şi viaţa 

bisericească să cunoască un însemnat reviriment. 

Venirea preotului Ilie Stoca la conducerea oficiului parohial în data de 7 

iulie 1974 a făcut posibilă realizarea mai multor obiective deosebit de importante 

pentru comunitate. Problema care s-a avut în vedere mai întâi a fost 

dezlipirea parohiei Giarmata Vii de cea din Dumbrăviţa. Acest lucru a fost 

posibil datorită faptului că în urma hotărârii departamentului Cultelor nr. 

3026/3028 din 28 august 1975, Dumbrăviţa s-a alipit parohiei Timişoara-Vii 

I. În condiţiile acestea, Sfânta Arhiepiscopie Română a Timişoarei hotărăşte 

ca parohia Giarmata Vii să rămână de sine stătătoare şi să fie administrată de 

preotul Ilie Stoca 143 . În vara anului 1975 turla bisericii a fost renovată, 

schimbându-se tabla de către meşterul Stângu Nicolae, din Timişoara. Au 

142 AMB, fond MMPGV, fila 2 

143 ABORG, fond Corespondenţă cu Protopopiatul Timişoarei, fila 133 

52

53 


fost recondiţionate inclusiv globul şi crucea de deasupra turnului. Înlocuirea 

tablei s-a făcut fără schelă, meşterul folosindu-se doar de o frânghie. În acelaşi 

timp s-au făcut numeroase demersuri pentru aprobarea construirii casei parohiale 

numai din fondurile parohiei. Solicitarea s-a adresat Primăriei din 

Ghiroda, care însă nu şi-a asumat această răspundere şi a înaintat cererea secretarului 

de partid al raionului din Timişoara, acesta refuzând aprobarea cererii. 

Eforturile conducerii parohiei s-au îndreptat din acest moment spre demararea 

lucrărilor de pictare a bisericii. În 16 aprilie 1978 preotul paroh Ilie 

Stoca prezintă consiliului parohial devizul pentru pictarea bisericii, care fusese 

întocmit de pictorul Petru Iacobescu. Devizul preciza că lucrările vor costa 

85.000 de lei, la care se adăuga suma de 7.000 de lei pentru aureolele poleite 

cu schlagmetall, precum şi un premiu acordat pictorului executant reprezentând 

10% din valoarea lucrării, în cazul în care Comisia de recepţie definitivă 

considera că lucrarea merită a fi premiată 144 . Consiliul parohial aprobă devizul 

şi astfel sunt înaintate actele necesare Consiliului Arhiepiscopesc, care 

vor fi aprobate în data de 21 aprilie 1978. În şedinţa Comisiei de pictură bisericească 

a Administraţiei Patriarhale din 13 octombrie 1978 a fost avizat favorabil 

devizul lucrărilor de pictură de la biserica parohiei Giarmata Vii, prin 

actul nr. 12964/1978, aceasta fiind obligată să organizeze licitaţia la care să 

participe cel puţin cinci pictori cu calificativul corespunzător categoriei parohiei, 

din care apoi să se aleagă pictorul căruia să i se încredinţeze lucrarea 145 . 

Ca urmare, consiliul parohial a trimis invitaţii mai multor pictori, fiind specificat 

în fiecare din aceste invitaţii că lucrarea trebuia executată în frescă, pe o 

suprafaţă de 444 m², iar valoarea acesteia era de 85.000 de lei. La licitaţia care 

urma să aibă loc în 11 februarie 1979 au fost invitaţi pictorii: Victor Jurca, 

Gheorghe Ciobanu, Ioan Căzilă, Vasile Muntenu, Nicolae Popescu, Dan 

Căceu şi Ieremia Profeta. Oferte au mai fost primite şi de la pictorii Guriţă 

State şi Negoi Victor 146 . 

Eforturile preotului Ilie Stoca nu s-au oprit însă aici: el a încercat să găsească 

o posibilitate mai puţin costisitoare de a realiza această lucrare. În urma 

nenumăratelor încercări, acesta a reuşit să pună în valoare o variantă deosebit 

de convenabilă, respectiv realizarea lucrării de către un număr de optsprezece 

candidaţi la titlul de pictor şi zugrav bisericesc care să execute gratuit 

această lucrare. Comisia de pictură bisericească aprobă propunerea prin 

adresa nr. 5770/1979 şi hotărăşte ca echipa de optsprezece candidaţi să înceapă 

lucrările în 15 mai 1979. Delegatul comisiei care urma să supravegheze 

buna desfăşurare a lucrărilor a fost pictorul Iosif Vassu, care trebuia să primească 

din partea parohiei o retribuţie de 10.000 de lei, precum şi suportarea 

cheltuielilor de transport, masă şi cazare 147 . 

144 Idem, fond Documentaţie pictură ( în continuare DP), fila 1 



147 Ibidem, fila 31


Rezolvându-se problema pictorilor, trebuia ca oficiul parohial să se îngrijească 

de pregătirea suprafeţelor ce urmau a fi pictate. Prin urmare, în 14 

aprilie 1979 s-a preluat schela ce aparţinea Protopopiatului Timişoara şi s-a 

trecut la înlăturarea tencuielii care nu era corespunzătoare 148 . Au fost apoi 

angajaţi zidarii: Ion Mânzatu, Gheorghe Ilieş, Gheorghe Şelaru şi Vasile 

Popovici pentru a efectua tencuirea pregătitoare straturilor de frescă. Aceştia 

au fost plătiţi cu suma de 8.000 de lei, iar lucrarea trebuia să fie efectuată între 

3 şi 10 mai 1979 149 . 

Pictarea bisericii s-a desfăşurat în bune condiţii, astfel că în 8 iunie 1979 

aceasta a fost finalizată, respectându-se întru totul devizul iniţial. În ciuda 

faptului că pictura a fost realizată de optsprezece persoane, ea are un caracter 

unitar, situându-se pe linia tradiţională a picturii bizantine din ţara noastră. 

Icoana Sfintei Treimi 

Încă înainte de terminarea picturii, în 2 iunie s-a înaintat Arhiepiscopiei o 

cerere pentru întocmirea documentaţiei necesare în vederea pardosirii bisericii 

cu plăci de marmură. Devizul iniţial prevedea ca lucrarea să coste 56.310 

de lei, bani daţi în totalitate din veniturile proprii ale bisericii. Lucrarea a fost 

efectuată în anul 1980 de Lupuţ Mihai în bune condiţii, în felul acesta 

definitivându-se lucrările de finisare a bisericii 150 . În 1981 este împrejmuită biserica 

cu gard din sârmă şi stâlpi de beton, lucrarea costând 21.060 de lei 151 . 



150 Idem, fond Lucrări de întreţinere, dosar 20/1980, fila 1 


54

55 


După instalarea noului preot, Pârtioc Alexandru, în 1985 cu banii existenţi 

în contul parohiei, a fost cumpărată o locuinţă, deoarece până la această 

dată nu a existat o casă parohială. 

Lucrări mai importante s-au efectuat, apoi, în 1987, când bisericii i se 

adaugă un pridvor în partea dinspre apus. Pridvorul este ridicat de către Ioan 

Sas, iar pictarea lui a efectuat-o pictorul Ionel Depărăţeanu, din Timişoara 152 . 

În 14 mai 1989, în urma unei şedinţe a consiliului parohial, se hotărăşte vânzarea 

casei parohiale cu suma de 200.000 de lei 153 , urmând să fie începută 

construcţia unei noi case. Datorită schimbărilor survenite în societatea românească 

la sfârşitul lui 1989, la care s-a adăugat lipsa de interes a preotului, 

acest proiect a fost abandonat, iar satul a rămas din nou fără casă parohială. 

În anul 1993 este instalat ca preot paroh părintele Suciu Vasile, care de la 

început a dus şi o intensă activitate administrativă. Prima problemă care trebuia 

rezolvată era cea a încălzirii bisericii. Conducerea oficiului parohial a 

hotărât să se organizeze o colectă pentru a se putea realiza un sistem de încălzire 

centrală a bisericii. Lucrările au 

fost demarate în 10 iulie 1993 şi au 

fost efectuate de Grigore Crăciun - 

meşter primar, Ilie Crăciun – instalator 

şi Constantin Pleşescu - sudor. 

Lucrarea a costat 1.200.000 de lei, din 

care 490.000 de lei au reprezentat manopera, 

iar 710.000 de lei materialele şi 

celelalte cheltuieli de transport şi protocol. 

Lucrările au fost finalizate în 20 

august 1993, iar cu ocazia sărbătoririi 

rugii satului, sistemul de încălzire a 

fost recepţionat oficial. 

O altă problemă urgentă, care necesita 

rezolvare, era renovarea exterioară 

a bisericii, întrucât tencuiala era 

într-un stadiu avansat de degradare. 

Conducerea oficiului parohial propune 

iniţial renovarea turnului bisericii şi să 

fie rezolvate problemele de tinichigerie, 

precum şi faţada bisericii. În vederea 

realizării acestui obiectiv se fac 

o serie de colecte, prin care se reuşeşte 

strângerea sumei necesare efectuării 

acestor lucrări. 

Repararea bisericii ortodoxe, 1994 

152 Idem, fond RPVŞCP, registrul IV, fila 3 

153 Ibidem, fila 9


Demararea acestor acţiuni de renovare are loc în 19 mai 1994, când este 

montată schela şi se începe pregătirea pereţilor pentru a fi retencuiţi. Lucrările au 

fost încredinţate meşterilor Lupuţ Mihai şi Mesaroş Alexandru. A fost angajat şi 

un ziler, Silaghi Traian, dar, alături de aceştia, numeroşi credincioşi din parohie 

au ajutat la desfăşurarea în bune condiţii a renovării. După ce a fost finalizată 

prima parte a lucrărilor, consiliul parohial a hotărât să pusă la punct şi cealaltă 

parte a bisericii. Cu ajutorul credincioşilor, conducerea parohiei reuşeşte să 

strângă suma de bani necesară finalizării lucrărilor. Recepţia se face în 6 august, 

costul reparaţiei capitale situându-se la suma de 14.500.000 de lei. Din suma 

aceasta 5.300.000 de lei o reprezintă manopera, 2.500.000 de lei refacerea tinichigeriei 

realizată de Vijaică Grigore şi Costea Nicolae, 3.200.000 de lei au costat 

materialele, iar 1.000.000 de lei cheltuielile de transport. Închirierea schelei şi 

montarea a costat 1.000.000 de lei, la care s-au adăugat şi alte cheltuieli inerente 

unei lucrări de o asemenea anvergură. De asemenea, în acelaşi an au fost montate 

ferestre metalice duble cu sticlă transparentă, care au fost făcute de Crişan Ştefan, 

iar montarea sticlei de către Colban Ioan. Lucrarea aceasta a costat 

1.500.000 de lei. Renovarea bisericii a fost posibilă numai graţie donaţiilor credincioşilor 

şi, pentru a răsplăti jertfa lor, conducerea oficiului parohial hotărăşte 

ca la serbarea rugii din acel an să fie invitat Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit Dr. Nicolae 

Corneanu, care răspunde afirmativ invitaţiei şi în 4 septembrie 1994 vizitează 

parohia Giarmata Vii, ocazie cu care săvârşeşte şi slujba de binecuvântare 

a bisericii, deoarece nici pictura nu fusese sfinţită până la această dată. Ziua de 4 

septembrie 1994 a fost un moment deosebit pentru viaţa parohiei din Giarmata 

Vii, toată suflarea satului luând parte la acest moment deosebit. Pentru buna desfăşurare 

a rugii, parohia a alocat suma de 1.000.000 de lei. Problema casei parohiale 

devine de acum o prioritate pentru parohie. 

Casa parohială, 2001 

56

57 


Încă de când a fost cumpărat pământul pe care s-a zidit biserica s-a prevăzut 

ca lângă biserică să fie ridicată şi casa parohială, dorinţă rămasă în stadiu de proiect 

până la acea dată. Visul credincioşilor din Giarmata Vii prinde contur în 

1996: în acel an, la 1 martie, încep lucrările la casa parohială. Ridicarea clădirii a 

fost posibilă datorită donaţiilor credincioşilor, precum şi numeroaselor sponsorizări 

venite de la diverse firme din Timişoara. Construirea casei parohiale reprezintă 

o mare realizare a tuturor locuitorilor din Giarmata Vii, întrucât abia în 

2001, când sunt finalizate lucrările, li se împlineşte, după aproape şaptezeci de 

ani, dorinţa de a avea o casă parohială lângă biserică. Importanţa momentului a 

fost marcată prin vizita Prea Sfinţiei Sale Episcopul Vicar Lucian Lugojanul, în 

data de 9 septembrie 2001, când este realizată şi slujba de sfinţire a casei parohiale. 

Costul lucrărilor depăşeşte suma de un miliard de lei. 

În 2003, este refăcută pictura din tinda exterioară, precum şi icoana hramului, 

Naşterea Maicii Domnului, de pe frontonul tindei şi cele ale Apostolilor 

Petru şi Pavel de pe peretele frontal al bisericii. Pictura a fost realizată de 

către pictorul Dan Mănăstireanu. Lucrările au costat 15.000.000 de lei, fiind 

realizate prin donaţia familiei Lombrea Silvius şi din fondurile parohiei. 

În 2004 a fost repictat pronaosul bisericii, deoarece pictura executată în 

1979 s-a degradat datorită fumului de la lumânări. Cu aceeaşi ocazie s-a pictat 

şi icoana Sfintei Treimi (modelul Rubliov) pe frontispiciul faţadei bisericii. 

Lucrările de pictură au fost realizate de acelaşi pictor, Dan Mănăstireanu, 

costurile ridicându-se la suma de 45.000.000 lei, oferită, prin donaţii, de familiile 

Sarchiz Mihai Jr., Moldovan Traian şi Lombrea Silvius. 

Pictarea pronaosului şi frontispiciului, 2004 

În anul 2005 s-au executat lucrările de reparaţie capitală a turnului Bisericii 

(lemn şi tablă). Lucrările au fost executate de Societatea Comercială


Granitprest Lugoj, patron dl Viorel Lădaru, şi au constat în înlocuirea în proporţie 

de 60-70% a lemnului din structura de rezistenţă a turnului, înlocuirea 

completă a scândurii asteriale ce plachează partea superioară a turlei, înlocuirea 

completă a tablei zincate de pe turn cu tablă de cupru adusă din Serbia, 

înlocuirea crucii de pe turn, numită „crux immissa vel capitata”, cu o cruce 

nouă confecţionată din tablă de cupru, înlocuirea glafurilor, paziilor şi doliilor 

turnului din tablă zincată cu altele din tablă de cupru, vopsirea integrală a 

turnului şi a faţadei bisericii cu vopsea lavabilă. O parte din lucrările de vopsire 

au fost executate de alpinistul Olteanu Gheorghe din Timişoara, pe coardă, 

fără schelă. 

Costul total al lucrărilor, incluzând schela, materialele şi manopera, s-au 

ridicat la suma de 600 milioane lei şi au fost acoperite cu ajutorul Consiliului 

Local Ghiroda (care a acordat bisericii un sprijin financiar în valoare de 300 

milioane lei), al Secretariatului de Stat pentru Culte Bucureşti (care a acordat 

un ajutor financiar în valoare de 200 milioane lei), al sponsorilor şi din donaţiile 

credincioşilor. Menţionăm contribuţiile mai substanţiale ale domnilor 

Lombrea Traian - 10 m³ de material lemnos, prelucrat în valoare de 40 milioane 

lei, dl. Lăzureanu Dan -20 de milioane, dl. Lăzureanu Aurel - 10 milioane, 

dl. Suciu D. Vasile - 10 milioane, dl. Câmpean Ionel - 10 milioane, dl. 

Coptil Eleodor - 10 milioane, Boici Vasile - 5 milioane lei şi Ciuciu Timoc 

Gheorghe - 100$. 

În toamna aceluiaşi an s-au 

efectuat lucrările de consolidare 

metalică sub structura de rezistenţă 

lemnoasă a turnului prin stâlpi, contraforturi, 

rame verticale şi orizontale 

metalice. Cu aceeaşi ocazie 

s-a procedat şi la reaşezarea clopotelor 

pe suport metalic, pentru a le 

conferi mai multă stabilitate şi 

pentru a diminua efectul de oscilaţie 

orizontală a turnului. Lucrarea a fost 

proiectată şi realizată de Societatea 

Comercială Comfemet Monica din 

Giarmata Vii, patron dl. Gheorghe 

Crişan, iar costurile lucrărilor (proiectare, 

materiale şi manoperă) au 

fost suportate integral de firma mai 

Repararea turnului bisericii, 2005 

58 

sus amintită. 

Anul 2006, an aniversar pentru 

localitatea Giarmata Vii, presupune ample lucrări de reparaţie şi înfrumuseţare 

a locaşului de cult. Se află în derulare lucrările de reparare capitală a acoperişului 

bisericii, reparare şi vopsire exterioară a corpului şi soclului biseri-

59 


cii. Această lucrare presupune înlocuirea materialului lemnos compromis din 

acoperiş, placarea cu scândură asterială, hidroizolarea acoperişului, înlocuirea 

în totalitate a ţiglei cu ţiglă solzi glazurată de Kikinda (Serbia), costurile fiind 

estimate între 50- 60.000 RON (500-600 milioane ROL). 

ARHITECTURA BISERICII 

În secolul al XVII-lea, în întreaga Europă, s-a răspândit stilul baroc, provenit 

din Italia, fiind o dezvoltare artistică a stilului renascentist, dar având şi 

o tentă decadentă. Influenţa acestui stil începe să se facă simţită şi în Banat, 

încă din această perioadă, răspândindu-se mai mult în secolul al XVIII-lea şi 

influenţând mai ales construcţiile bisericeşti. La început s-a înregistrat o rezervă 

din partea populaţiei autohtone 

faţă de stilul baroc, deoarece stilul 

bizantin a fost predominant în Banat 

până în secolul al XVIII-lea. Influenţele 

baroce încep să se resimtă 

după războaiele turco-austriece de la 

sfârşitul secolului al XVII-lea, în 

timpul cărora populaţiile venite cu 

turcii din centrul şi vestul Europei, 

aduc şi în Banat noile tendinţe 

occidentale. Introducerea acestui stil 

are loc, mai întâi, în satele care au 

făcut parte din Regimentul de graniţă 

româno-bănăţean, de unde apoi s-a 

răspândit în întregul Banat. Colonizările 

habsburgice, începute în 1717 

şi desfăşurate în trei etape, au fost, 

de asemenea, un sprijin pentru răspândirea 

barocului 154 . Populaţiile 

aduse în Banat şi-au păstrat obiceiu- 

rile şi în ceea ce priveşte lăcaşurile 

de cult, astfel că, treptat, barocul a 

devenit stilul predominant. 

Biserica Ortodoxă, imagine de ansamblu, 2004 

Biserica ortodoxă din Giarmata Vii se înscrie ca arhitectură în stilul barocului 

provincial, predominant în această zonă. Biserica este monumentală, 

dar bine proporţionată. Este construită din cărămidă arsă, inclusiv fundaţia. În 

elevaţie, clădirea este tencuită şi stropită în praf de marmură. Biserica are o 

154 A. Buzilă, Pătrunderea stilului baroc în arhitectura tradiţională românească a Banatului în secolul 

XVIII, în Analele Banatului, II, Timişoara 1982, p. 209


lungime de 22,85 m, o lăţime de 8,80 m şi o înălţime de 27,90 m. Zidurile au 

o grosime de 70 centimetri, iar înălţimea până la acoperiş este de 7 metri. Biserica 

este înconjurată, la bază, de un soclu puţin profilat. Corpul clădirii prezintă, 

pe lateral, două abside, prima în dreptul pronaosului, iar a doua reprezintă 

braţele crucii înscrise în planul bisericii. Deasupra absidelor de la pronaos 

se înalţă un frontal dreptunghiular, iar deasupra celorlalte abside laterale 

se înalţă câte un fronton semicircular, ambele protejate cu tablă zincată. Absidele 

sunt ieşite cu 37 cm faţă de corpul clădirii, absida de la pronaos având 

o lungime de 3,40 m, iar cea de la braţele crucii de 4,30 m. Absidele sunt împodobite 

pe margini cu câte doi pilaştri, ale căror capiteluri sunt de fapt prelungirile 

cornişei. Pe părţile laterale sunt amplasate câte cinci ferestre plus încă 

două dispuse pe absidele altarului. Ferestrele au 2,15 m lungime şi lăţimea 

de 86 cm şi sunt semicirculare în partea superioară, iar cele de pe absidele altarului 

şi a pronaosului au 56 cm lăţime, iar cea de deasupra uşii, de pe peretele 

sudic, are 1,30 m lungime. La un metru sub cornişă, biserica este înconjurată, 

începând de la baza turnului, de o friză decorată cu medalioane 

semicirculare. Cornişa înconjoară întreaga biserică, împodobind şi cele două 

frontoane semicirculare. Acoperişul este din ţiglă, în două ape, iar deasupra 

absidei altarului are trei pante. În partea dinspre altar acoperişul este prevăzut 

cu o cruce aşezată deasupra unui bulb, confecţionată din tablă. Cele mai elegante 

forme şi trăsături sunt situate pe faţada vestică. Deasupra portalului se 

înalţă turnul care formează un tot organic cu biserica. Latura vestică a turnului, 

cu bază pătrată, este mai ieşită în afara zidului bisericii cu 37 cm. În axa 

faţadei vestice este uşa femeilor străjuită de doi pilaştri care urcă pe marginile 

turnului. 

În 1987 s-a adăugat corpului bisericii un pridvor deschis, ornamentat în 

partea vestică cu un fronton pe care este pictată icoana hramului bisericii. 

Pridvorul are o lungime de 2,25 m, o lăţime de 2,90 m şi este ridicat deasupra 

a şapte trepte. Marginile peretelui vestic sunt ornamentate cu doi pilaştri care 

servesc şi ca bază a celor două contraforturi semirotunde care flanchează turnul. 

Între cele două rânduri de pilaştri se află ferestrele oarbe care au o lungime 

de 2,15 m şi o lăţime de 0,56 m, în care sunt pictaţi cei doi apostoli Petru 

şi Pavel. Deasupra tindei se găseşte un mic geam, iar deasupra lui se înalţă 

un frumos fronton semicircular, care se sprijină pe capitelurile pilaştrilor de 

pe marginile turnului. În continuarea capitelurilor şi sub acestea se profilează 

friza şi cornişa care fac legătura cu celelalte ziduri ale clădirii care, aici 

nefiind protejată de acoperiş, este acoperită cu tablă zincată. Frontonul este, 

la rândul său, protejat cu tablă şi a fost pictată în frescă icoana Sfintei Treimi. 

Deasupra frontonului este o fereastră sub formă de rozetă, având diametrul de 

85 cm. Cele două contraforturi ajung până sub prima cornişă a turnului, care 

este acoperită cu tablă zincată. La marginile turnului sunt pilaştrii angajaţi cu 

fus necanelat; bază simplă şi capitel corintic compozit. În axe sunt patru ferestre 

mari cu o lungime de 2,65 m şi o lăţime de 0,85 m. Urmează, apoi, încă 

60

61 


o cornişă care de asemenea este protejată cu tablă zincată. Turnul capătă de 

aici opt laturi, iar pe cele patru laturi principale, în 1995, au fost instalate ceasuri 

prevăzute cu un sistem electronic automat de semnalizare acustică a orei. 

Deasupra ceasornicelor se află cornişa de încheiere sub forma unor arcade 

semicirculare corespunzătoare fiecăreia din cele opt laturi. Cu această cornişă 

se încheie partea de cărămidă, deasupra ei ridicându-se acoperişul turnului 

care are particularităţi interesante. Spre deosebire de majoritatea bisericilor 

construite în stilul barocului provincial, aici lipseşte partea bulbucată a acoperişului 

turnului, care de această dată are formă octogonală şi este construit din 

lemn şi învelit în tablă. Pe fiecare din cele opt laturi ale acoperişului se află, 

chiar deasupra cornişei, câte o cruce. Însă ceea ce evidenţiază cel mai mult 

edificiul este faptul că partea superioară a acoperişului turn este suspendată 

pe opt coloane. În vârful turnului se înalţă impunătoare crucea numită „crux 

immissa vel capitata“ 155 . Crucea se sprijină pe un glob, ambele confecţionate 

din lemn şi acoperite cu tablă. 

Deşi arhitectura bisericii se 

încadrează în stilul barocului 

provincial, atât de răspândit în 

Banat, are totuşi şi unele particularităţi 

care dau o notă de spectaculozitate 

edificiului. Biserica are 

formă de sală cu cruce înscrisă şi 

împărţită transversal. Pronaosul 

este despărţit de naos printr-un 

perete, iar la limita dintre naos şi 

pronaos se află un cafos. Naosul 

este despărţit de altar prin 

iconostas, acesta din urmă având 

aceeaşi lăţime ca şi naosul, iar 

absida are trei laturi. Arhitectul 

Ştefan Toth a ţinut seama de 

toate detaliile în ceea ce priveşte 

amplasarea bisericii, astfel că 

silueta bisericii poate fi observată 

din orice unghi sau loc al satului, 

iar clădirea fiind perfect proporţionată 

se integrează armonios în 

Biserica ortodoxă, compoziţie Nicoleta Spătar 

ansamblul localităţii. 

155 Pr. Ghe. Cotoşman, Din trecutul Banatului, cartea II, Timişoara 1934, p. 202


PICTURA 

Problema pictării bisericii a fost supusă dezbaterii odată cu venirea preotului 

paroh Stoca Ilie în parohia, de atunci, Dumbrăviţa-Giarmata Vii. Astfel, 

la numai şase luni de la venirea sa, în şedinţa Consiliului parohial din 19 ianuarie 

1975, când s-a subliniat şi dorinţa credincioşilor din Giarmata Vii de a 

se dezlipi de Dumbrăviţa, fapt ce s-a şi întâmplat la 1 octombrie 1975, s-a pus 

pentru prima dată problema pictării bisericii. Cu toate acestea, abia în şedinţa 

din 20 aprilie 1975 a Consiliului parohial şi, respectiv, 5 mai 1975 a Adunării 

parohiale se hotărăşte ca prin contribuţia fiecărei familii să se strângă un fond 

destinat pictării bisericii. Totodată, s-a hotărât ca suma minimă cu care să 

contribuie fiecare familie să fie de 300 de lei. 

În felul acesta, încă din 1975, dar mai ales din 1976, s-a început colectarea 

sumei necesare pentru pictarea bisericii, credincioşii parohiei acordând tot 

sprijinul împlinirii acestui deziderat. În anii 1975-1976 s-au strâns 21.600 de 

lei, în 1977 - 14.420 de lei, în 1978 s-au adunat 28.170 de lei, iar în 1979 suma 

de 16.145 de lei; în total fondul adunat era de 80.335 de lei 156 . 

În aceste condiţii, a fost înaintată documentaţia pentru aprobarea pictării 

bisericii. Planul şi devizul necesare pentru demararea lucrărilor au fost întocmite 

de pictorul Iacobescu Petru din Timişoara. Proiectul este aprobat de 

Consiliul parohial la 16 aprilie 1978. Documentaţia este trimisă spre aprobare 

Comisiei de Pictură Bisericească de pe lângă Patriarhia Română din Bucureşti, 

care însă respinge devizul pentru a fi refăcut conform indicaţiilor sugerate 

157 . Este întocmit un nou deviz şi un nou caiet de sarcini care este aprobat 

de Comisia de Pictură Bisericească în şedinţa din 13 octombrie 1978. Valoarea 

devizului se ridica la suma de 85.000 de lei, la care se mai adăuga costul 

schlagmetalului pentru aureole, respectiv suma de 7.000 de lei şi un premiu 

de 10% din valoarea totală în condiţiile în care comisia de recepţie considera 

că lucrarea era deosebită din punct de vedere artistic. În total, aşadar, era necesară 

suma de 100.500 de lei pentru realizarea picturii. 

Această situaţie se schimbă când, la 1 noiembrie 1978, intră în vigoare 

noile preţuri stabilite de autoritatea superioară bisericească şi care prevăd o 

majorare a tarifelor cu 25% faţă de cele anterioare. În condiţiile acestea valoarea 

lucrării se ridică la peste 126.000 de lei. Mai trebuie subliniat apoi că 

devizul nu prevedea decât valoarea lucrărilor de pictură nu şi a celorlalte lucrări 

pregătitoare respectiv înlăturarea vechii tencuieli a bisericii şi 

retencuirea acesteia, montarea schelei, munca necalificată a oamenilor de ajutor, 

precum şi valoarea materialelor: var, nisip, câlţ şi altele 158 . 

156ABORGV, fond DP, fila 35 



62

63 


Consiliul parohial întrunit în 21 ianuarie 1979 hotărăşte organizarea licitaţiei 

pentru pictarea bisericii în data de 11 februarie 1979. La această licitaţie 

au fost invitaţi să participe şapte pictori, dar s-au prezentat numai profesorul 

Jurca Victor din Lugoj, preot Popescu Nicolae, profesorul Caceu Dan şi 

Grozdan Camelia, toţi din Timişoara, trimiţând, totodată, şi ofertele lor 159 . 

Adjudecarea licitaţiei s-a făcut în favoarea pictorului Jurca Victor. Acesta 

precizează în oferta sa că va avea un colectiv de lucru format din pictori încă 

neautorizaţi: Sulea Ioan şi profesorul Someşan Ion, ambii din Timişoara. De 

fapt, aceştia urmau să efectueze lucrarea propriu-zisă, profesorul Jurca Victor 

având doar răspunderea acestei lucrări. Această adjudecare a licitaţiei nu a 

mai fost supusă spre aprobare Comisiei de Pictură Bisericească, deoarece, la 

intervenţia Sfintei Arhiepiscopii, parohia cere o nouă ofertă a pictorului 

Jurca. În noua ofertă se arată că acesta are în derulare o lucrare la Herendeşti 

şi abia după terminarea ei va putea începe lucrările la biserica din Giarmata 

Vii, adică doar după 15 iulie 1979. În condiţiile acestea, consiliul parohial 

anulează licitaţia ţinută, deoarece între timp cei doi pictori neautorizaţi Sulea 

Ioan şi Someşan Ion, care urmau să formeze colectivul de lucru şi care ar fi 

trebuit să realizeze de fapt pictura, au fost programaţi pentru concursurile ţinute 

de Comisia de Pictură Bisericească din Bucureşti, în vederea obţinerii 

titlului de pictor bisericesc. Datorită acestui fapt, se hotărăşte ca o nouă licitaţie 

să se ţină abia după ce domnul Sulea Ion va obţine titlul de pictor bisericesc, 

pentru a putea şi acesta să participe la licitaţie 160 . 

Costul ridicat al lucrării şi resursele limitate ale parohiei l-au determinat 

pe părintele Stoca Ilie să caute o soluţie mai avantajoasă. De aceea, el are o 

serie de discuţii cu părintele Blaj Ioan, consilierul economic al Arhiepiscopiei 

Timişoarei, pentru ca acesta să intervină la Comisia de Pictură Bisericească, 

în vederea găsirii unor soluţii pentru realizarea picturii bisericii din Giarmata 

Vii. Părintele Blaj Ioan, în urma unor discuţii cu părintele Arhimandrit Dr. 

Chiorbeja Ion, consilier al Sfintei Patriarhii, reuşeşte să obţină o aprobare de 

la Administraţia Patriarhală, ca un număr de optsprezece candidaţi la titlul de 

pictor bisericesc să execute în mod gratuit pictura bisericească în lăcaşul sfânt 

din Giarmata Vii, ca lucrări practice de absolvire. Lucrările urmau să înceapă 

la 15 mai 1979 161 . 

La 24 aprilie 1979 sunt demarate lucrările de pregătire a şantierului. Au 

fost procurate materialele necesare, a fost instalată schela, a fost înlăturată o 

parte din tencuială prin munca voluntară a enoriaşilor, apoi au fost tencuiţi 

din nou atât pereţii, cât şi bolta bisericii de către un colectiv de zidari format 

din Mânzatu Ion, Şelaru Gheorghe şi Ilieş Gheorghe. 

159 Ibidem, filele 21-23, 25-27 


161 Ibidem, fila 38


Cei optsprezece pictori, sub conducerea profesorului pictor Vassu M. Iosif 

din Bucureşti, au sosit la Giarmata Vii în ziua de 14 mai, iar lucrarea de 

pictură a început chiar a doua zi, în 15 mai. Cazarea lor s-a făcut la mai multe 

familii din parohie, respectiv câte doi pictori la o familie. Masa era asigurată 

de parohie, fiind improvizată, în acest scop, o cantină, într-o clădire situată în 

imediata apropiere a bisericii. Credincioşii au adus toate cele necesare pentru 

cantină (veselă, mese, scaune, aragaz, frigider etc.) şi au fost angajate două 

bucătărese: Lobonea Sabina şi Felnacichi Maria. În fiecare zi, era programată 

câte o familie care să aducă alimente pentru masa pictorilor. De aprovizionarea 

cantinei s-a ocupat doamna preoteasă Stoca Mia 162 . 

Conducătorul echipei de pictori, Vassu Iosif, pictase până atunci aproximativ 

cincizeci de biserici, între care biserica din Timişoara Fabric, Glimboca 

- judeţul Caraş-Severin, Bunavestire din Braşov, Sf. Gheorghe, de pe Calea 

Griviţei din Bucureşti şi multe altele. Pictorul Vassu Iosif a fost ucenic al pictorului 

Petrescu Costin, alături de 

care a lucrat la fresca de la Ateneul 

Român din Bucureşti. El s-a îngrijit 

de coordonarea şi îndrumarea echipei 

de pictori, de distribuţia iconografică, 

unitatea, omogenitatea şi coloritul 

picturii 163 . 

Pictura a fost efectuată în tehnica 

frescă, în stilul neobizantin. 

Este de apreciat faptul că deşi au lucrat 

atât de mulţi pictori, lucrarea 

impresionează prin unitate, prin coloritul 

cald şi omogen, permiţând 

scenelor să se lege întreolaltă. Totodată 

s-a păstrat şi o unitară proporţionare 

a personajelor, ceea ce a 

făcut a fi greu de sesizat faptul că lucrarea 

a fost realizată de un număr 

atât de mare de pictori. Distribuţia 

iconografică a păstrat normele cano- 

nice cu mici excepţii. 

Distribuţia iconografică este următoarea: 

- în Altar: Altarul este despărţit de Naos printr-o catapeteasmă din lemn. 

Pe boltă este pictată Maica Domnului pe tron cu Pruncul în braţe, iar în partea 

de nord Arhanghelul Gavril, în partea de sud Arhanghelul Mihail. Tot pe bol- 


163 Ibidem, filele 41 

Imagine de ansamblu a picturii 

64

65 


tă şi pe peretele de nord şi sud este scena cu Înălţarea Domnului. Pe boltă şi 

pe peretele dinspre nord este icoana cu Cina de la Emaus. Pe peretele nordic, 

la proscomidie, este pictat Iisus în potir înconjurat de viţă de vie, şi medalioane 

cu Sfinţii Apostoli. Imediat după acestea pe absida altarului până la fereastră 

este zugrăvit Sfântul Arhidiacon Ştefan. După fereastră, urmează Sf. 

Ierarh Nicolae, apoi Sf. Ierarh Grigore Teologul, Sf. Vasile cel Mare, Sf. Ioan 

Gură de Aur şi Sf. Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş Mitropolitul Banatului. 

După fereastră urmează Sf. Arhidiacon Laurenţiu. Tot pe absidă, în partea de 

răsărit, e reprezentat, într-o nişă, Mântuitorul Hristos stând pe tronul arhieresc. 

Pe peretele de sud este pictată scena jertfei lui Avraam. La un metru de 

la pardoseală este pictată tradiţionala draperie. 

Catapeteasma este confecţionată din lemn, fiind împodobită cu sculpturi. 

Are un singur registru de icoane, fiecare dintre acestea fiind încadrată de coloane 

sculptate. De asemenea, partea superioară este împodobită cu rozete 

sculptate, încadrate de panouri cu motive vegetale. Deasupra acestora este un 

brâu sculptat în forma unei funii şi segmentat în dreptul coloanelor de mici 

rozete pe care sunt sculptate cruci latine. Distribuţia iconografică pe catapeteasmă 

este următoarea: pe uşile împărăteşti este ilustrată scena Buneivestiri, 

între uşile împărăteşti şi uşa diaconească de miazăzi icoana Mântuitorului, iar 

spre miazănoapte cea a Maicii Domnului cu Pruncul. Pe uşa de miazăzi este 

zugrăvit Arhanghelul Mihail, iar pe cea de miazănoapte Arhanghelul Gavril. 

Între uşa diaconească şi peretele de sud sunt icoane reprezentând Intrarea Maicii 

Domnului în biserică şi Sfântul Iosif cel Nou de la Partoş, Mitropolitul 

Banatului. Între uşa diaconească şi peretele de nord sunt pictate icoana Sfântului 

Ioan Botezătorul şi a Sfântului Ierarh Nicolae. Deasupra uşilor împărăteşti 

se înalţă o cruce pe care este pictat Hristos răstignit. Faptul că iconostasul 

nu are decât un singur registru de icoane nu reprezintă un dezavantaj, 

deoarece în felul acesta se poate vedea mai bine impresionanta scenă de pe 

bolta altarului. 

- în Naos: Bolta semicirculară a naosului este împărţită în trei părţi prin 

două arcuri pe care sunt pictaţi în medalion Sfinţi Mucenici şi Mucenice încadraţi 

în ornamente. Naosul este despărţit de altar printr-un arc în care au 

fost pictaţi în medalion sfinţi şi drepţi ai Vechiului Testament, iar în mijloc, 

Maica Domnului. În prima despărţitură, imediat după tâmplă, este pictată 

Sfânta Treime la stejarul Mamvri, susţinută de îngeri în zbor. Urmează primul 

arc cu Sfinţi Mucenici şi Mucenice, apoi este pictat Pantocratorul în jurul 

căruia este scris: „Doamne, Doamne caută din cer şi vezi şi cercetează via 

aceasta pe care a sădit-o dreapta Ta şi o desăvârşeşte pe ea“. Mântuitorul este 

pictat binecuvântând cu mâna dreaptă, iar în mâna stângă ţinând sfânta Evanghelie 

la piept. Pantocratorul, înconjurat de un cerc în care sunt reprezentaţi 

heruvimii, serafimi şi tronuri a fost realizat de pictorul Sulea Gorj Ioan. În 

partea dinspre răsărit - Maica Domnului flancată de doi îngeri, iar înspre apus 

- Sfântul Ioan Botezătorul flancat de doi îngeri. În afara cercului, spre răsărit


Pantocratorul, scenă realizată de Ion Sulea Gorj 

sunt Sf. Evanghelişti Luca şi Ioan, pandant Sf. Evanghelişti Matei şi Marcu. 

Urmează al doilea arc cu medalioane după care se află Maica Domnului cu 

Pruncul la piept. Tot pe boltă, către pereţi, sunt pictate următoarele scene începând 

de la tâmplă: pe peretele din nord este scena pogorârii Sfântului Duh, 

pandant Intrarea Maicii Domnului în biserică. Apoi, după primul arc, Învierea 

Domnului pandant Naşterea Domnului şi Răstignirea Domnului pandant Botezul 

Domnului. După al doilea arc este reprodusă înspre nord scena cu Iisus 

în grădina Ghetsemani pandant Intrarea Domnului în Ierusalim. Scenele acestea 

se prelungesc şi pe pereţi. La limita peretelui ce desparte naosul de pronaos 

e pictat din nou un arc cu medalioane ale Sfinţilor Mucenici şi Mucenice. 

La o înălţime de 2,30 metri pe pereţi sunt pictaţi, începând de la tâmplă, următorii 

sfinţi: pe peretele de nord - dreptul Ioachim pandant dreapta Ana, după 

fereastră, Sf. Mare Mucenic Gheorghe pandant Sf. Mare Mucenic Dimitrie. 

După primul arc - Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, pandant Sfintele 

Mari Mucenice Ecaterina şi Filoteia. Între ferestre, pe peretele de nord e pictată 

Cina cea de Taină, pandant Naşterea Maicii Domnului. Urmează apoi Sf. 

Cuvios Antonie Cel Mare pandant Sf. Cuvioasă Paraschiva. După cel de-al 

doilea arc, pe peretele de nord e zugrăvit Sf. Prooroc Ilie pandant Sf. Maria 

Magdalena. După fereastră este ilustrat Sf. Mucenic Oprea Miclăuş pandant 

Sf. Ierarh Ilie Iorest. Sub cafos pe boltă este icoana „Iisus Emanuel”, iar în 

partea nordică Sf. Ioan Botezătorul, în vreme ce spre sud e reprezentată Maica 

Domnului. Pe peretele apusean, sub cafos este, spre nord, Cuviosul 

Sofronie de la Cioara şi tabloul Înalt Prea Sfinţitului Nicolae Corneanu, Mi- 

66

67 


tropolitul Banatului. În partea dinspre sud e pictat Cuviosul Visarion Sarai şi 

tabloul Prea Fericitului Patriarh Iustin Moisescu. Tabloul cu Înalt Prea Sfinţitul 

Nicolae Corneanu şi cel cu Prea Fericitul Iustin Moisescu au fost pictate 

de Botezatu Petru. 

- în Pronaos: Pe boltă este pictat Sf. Ierarh Vasile cel Mare, iar pe peretele 

de nord Sf. Ioan Damaschinul şi Nicodim de la Tismana. Pe partea de sud 

este ilustrat Sf. Melod Romanul şi Sf. Cuvios Sava cel Sfinţit. Sub aceste picturi 

regăsim draperia, la un metru de la podea. Deasupra uşii de pe peretele de 

nord este scrisă pisania cu zidirea bisericii, iar pandant pisania despre pictarea 

bisericii. 

- în tinda exterioară: pe boltă este pictat Dumnezeu Tatăl, iar pe părţile de 

nord şi sud câte un înger. Deasupra uşii de la intrarea în biserică este pictat Iisus 

Hristos binecuvântând şi ţinând în mâna stângă, la piept, Sf. Evanghelie. Pe peretele 

apusean este pictată Maica Domnului, iar pe frontalul tindei scena cu Naşterea 

Maicii Donului. Pe frontonul de deasupra tindei bisericii este pictată Sfânta 

Treime. În ferestrele oarbe de pe faţada vestică a bisericii, sunt pictaţi la miazănoapte 

Sfântul Apostol Petru, iar la miazăzi Sfântul Apostol Pavel. 

Lucrările de pictură au fost finalizate în data de 9 iunie 1979. Cei optsprezece 

pictori au fost: Asftei Doina, Bozeşan Ioan, Botezatu Petru, Bejan 

Paraschiv, Codrescu Marcel, Enache Ioan, Mermeza Georgeta, Marin Mihai, 

Mocianco Gavril, Movilă Dumitru, Ovejan Nicolae, Pereteatcu Victor, 

Popa Nicolae, Radu Nicolae, Roşca Elena, Roşca Petre, Sulea Ioan, Someşan 

Ioan. Alături de aceştia, profesorul Vassu Iosif l-a adus ca ucenic pe 

Şchiopu Nicolae, care a lucrat numai la brâie şi la ornamente. Textele care însoţesc 

icoanele au fost alese cu multă înţelepciune de preotul paroh Stoca Ilie. 

Pisania pictării bisericii


Recepţia lucrării s-a făcut la sfârşitul lunii iunie de o comisie delegată de 

către Comisia de Pictură Bisericească din Bucureşti. Totodată, au fost date şi 

calificativele celor care au participat la concursul pentru obţinerea titlului de 

pictor bisericesc. Faptul că majoritatea au obţinut calificative foarte bune dovedeşte 

că lucrarea executată a fost de înaltă ţinută artistică 164 . Comisia de recepţie 

a fost alcătuită din profesorii Popescu Vâlcea, Stoica Ioan, Răduceanu 

Gheorghe. Recepţia a fost făcută în prezenţa consilierului arhiepiscopesc Blaj 

Ioan, a protopopului Pleşu Cornel şi a preotului paroh Stoca Ilie, care au constatat 

că lucrarea a fost efectuată conform devizelor aprobate de Comisia de 

Pictură 165 . O parte din banii care fuseseră adunaţi iniţial pentru pictură au fost 

folosiţi pentru materiale şi manoperă, iar cu suma rămasă s-a pardosit biserica 

cu marmură. 

CARTE VECHE BISERICEASCĂ 

Deşi avem informaţii că au existat cărţi de cult a căror vechime era considerabilă, 

totuşi acestea nu s-au păstrat până astăzi. Astfel, ştim că biserica a 

avut în inventar o Evanghelie tipărită cu litere chirilice şi care cuprindea următoarea 

inscripţie: „Acum întâia tipărită întru a doua Domnie a Ţării Româneşti 

a Prea Înaltului Domn Ioan Grigore Ghica Voievod, iară cu Blagoslovenia 

şi toată cheltuiala a P.S. Kiril Neofit Kristianul Mitropolit a toate Ţării 

Româneşti şi Exarh a plaiurilor. Şi s-au tipărit cu scara şi după orânduiala celei 

greceşti a Sf. Mitropolit din Bucureşti la anul de la zidirea lumii 7288 de 

Barbul Bucureştianul Tipograful“ 166 . 

Biserica a mai avut apoi un liturghier cu litere chirilice din 1835, care 

cuprindea cele trei sfinte liturghii şi care a fost tipărită în timpul „împăratului 

Austriei Ferdinand I, la tipografia răposatului Ioan Bart, de moştenitorul său 

Gheorghe de Klozius Rainas“ 167 . Pe lângă această lucrare ştim că mai exista 

un Molitfelnic din 1873, un Catavasier al Sf. Sinod al Sf. Biserici autocefale 

Ortodoxe Române din 1873. Biserica a mai avut apoi un Orologhion sau 

Ciaslov editat şi tipărit la Tipografia Librăriei Diecezane din Caransebeş în 

anul 1892. În inventarele bisericii mai este amintit un Liturghier tipărit în tipografia 

arhidiecezană din Sibiu în 1902 168 . 

Din nefericire, toate aceste cărţi nu se mai află în inventarul bisericii, date 

despre ele având doar din Cronicele parohiei şi registrele de inventar. Cele 

mai vechi cărţi care ni s-au păstrat au fost tipărite în anul 1918, fiind vorba 

164 Ibidem, fila 45-46 



167 Ibidem 

168 Ibidem 

68

69 


despre o evanghelie şi o carte pentru slujbe intitulată „Cantorul şi Apostolul 

creştin”. 

„Cantorul şi Apostolul Creştin” tipărit la Detroit, Michingan, SUA, 

1918, cuprinde rânduiala vecerniei şi a utreniei structurate pe cele opt glasuri, 

slujbele de la fiecare sărbătoare şi praznic împărătesc, tipicul slujbelor din perioada 

penticostarului, precum şi alte rânduieli la unele taine şi ierurgii, la 

aniversarea regelui şi regulile tipiconale pentru perioada triodului şi 

apostolele de la toate sărbătorile şi duminicile de peste an. Cartea a fost editată 

cu îngrijirea preotului român ortodox Foltuţiu Cornel din Detroit, fiind 

adresată românilor din America şi de pretutindeni, urmărind să înlocuiască 

cărţile de cult care lipseau şi erau greu de procurat. Cartea putea fi folosită 

pentru săvârşirea tuturor slujbelor de peste an şi era de mare folos pentru 

creştinii care sufereau din lipsa cărţilor de slujbă. Pe prima pagină a cărţii s-a 

păstrat o inscripţie care ne spune că această carte a fost donată bisericii de către 

familia Secoşan. 

Sfânta şi Dumnezeasca Evanghelie tipărită cu binecuvântarea Înalt Prea 

Sfinţitului Arhiepiscop şi Mitropolit de Alba-Iulia şi Făgăraş dr. Victor 

Mihályi de Apşa, Blaj, 1918. Cartea a fost tipărită la tipografia Seminarului 

Teologic Greco-Catolic din Blaj. Deşi este vorba de o carte greco-catolică, 

aceasta a fost folosită de preoţii slujitori la sfintele slujbe. Evanghelia a fost 

donată de către preotul învăţător Butariu Miron în anul 1938. 

De asemenea, în inventarul 

bisericii se mai păstrează Mineiul 

pe luna ianuarie tipărit în anul 

1926 la tipografia mănăstirii 

Cernica şi Mineiul pe luna decembrie 

tipărit în 1927 la aceeaşi 

tipografie. Din anul 1928 datează 

o Sfântă evanghelie tipărită cu 

binecuvântarea Înalt Prea Sfinţitul 

Patriarh Miron Cristea. Ceea ce 

este interesant pentru noi este 

inscripţia de pe prima pagină, 

unde se spune că această 

evanghelie a fost donată în 1 

aprilie de către dl. Albu Iosif şi 

soţia Anica, acesta fiind primul 

notar român al comunei Giarmata, 

calitate în care a ajutat foarte mult 

biserica din Giarmata Vii şi 

întreaga comunitate. Acesta s-a 

născut în comuna Petroman în 1 

Sfânta Evanghelie, 1918


noiembrie 1893, iar soţia sa în 25 aprilie 1897 în Foeni, ca fiică de preot. 

OBIECTE DE CULT 

Parohia Ortodoxă Giarmata Vii, având o istorie relativ recentă, nu posedă 

obiecte de cult a căror vechime şi realizare să fie deosebite. Faptul că până în 

1930 a fost filie a parohiei Ghiroda a făcut ca inventarul bisericii să fie sărac 

şi să se rezume la strictul necesar oficierii serviciilor divine. Nici după venirea 

preotului Filip Doboş lucrurile nu s-au schimbat, deoarece resursele au 

fost dirijate spre lucrările de construcţie şi apoi de definitivare a lucrărilor. 

Aşa se face că cele mai vechi obiecte datează din 1925, când de fapt începe 

să funcţioneze prima capelă din localitate. În acest an a fost cumpărat un chivot 

din lemn de brad având dimensiunile 100x30x50 şi având valoarea de 

300 de lei. Din aceeaşi perioadă datează şi cununiile folosite la oficierea Sfintei 

Taine a Căsătoriei, care au fost donate de Traian Răduţ, valorând 20 de lei. 

Cununie şi cruce din 1925 

A fost cumpărată atunci şi o cutie pentru cuminicătură, confecţionată din 

lemn încrustat şi care a costat 5 lei. De asemenea, se păstrează şi o cruce din 

lemn de brad, cu un postament masiv, vopsită în negru şi având aplicată icoana 

Mântuitorului confecţionată din tablă de alamă. În 1925, au fost confecţio- 

70

71 


nate aşa-zisele ripizi folosite la înmormântare, precum şi o cruce din lemn de 

brad şi patru sfeşnice, în valoare de 60 de lei. Ripizile au 1,80 m, sfeşnicele 

au 1,50 m, iar crucea are 2 m şi sunt aşezate în altar pe un stativ aşezat în spatele 

sfintei mese. 

Din timpul părintelui Filip Doboş sunt şi cele mai vechi vase sfinte folosite 

la Sfântul altar, respectiv un potir, un disc fără picior, ambele confecţionate 

din metal, o steluţă, o copie şi o linguriţă, valoarea de inventar a acestor 

obiecte fiind de 90 de lei 169 . 

PREOŢII ŞI SLUJITORII BISERICII 

1. Pop Ioan (1892-1908) – este primul preot despre care avem informaţii 

că a acordat asistenţă religioasă credincioşilor din Giarmata Vii. El a fost 

preot paroh în Ghiroda şi întrucât în perioada respectivă Giarmata Vii era 

filie a acestei parohii, el a fost cel care a oficiat sfintele slujbe şi pentru credincioşii 

din această localitate, deoarece aici nu exista nici o capelă în care să 

se oficieze serviciile divine. 

2. Popovici Virgil (1909-1929) – de numele lui se leagă amenajarea primului 

lăcaş de cult în incinta şcolii din localitate în 1925. De la această dată, 

el va sluji periodic şi în capela din Giarmata Vii, răspunzând astfel unei mai 

vechi dorinţe a credincioşilor de aici. El va organiza primul consiliu parohial 

şi va ţine primele şedinţe, îngrijindu-se de buna gospodărire a filiei 170 . 

3. Doboş Filip (1930-1949) – a fost primul preot 

paroh al parohiei Giarmata Vii, deoarece la instalarea 

lui ca preot, în 16 mai 1930, parohia devine de sine 

stătătoare. S-a născut la 16 septembrie 1886, în comuna 

Pesac, într-o familie de ţărani. A absolvit şcoala 

normală şi Teologia din Arad şi a fost hirotonit de către 

Prea Sfinţitul Dr. Grigorie Comşa, ca diacon, în 11 noiembrie, 

iar ca preot în 18 noiembrie 1930. A 

desfăşurat o intensă activitate, astfel că lui i se 

datorează cele mai însemnate realizări: a ridicat biserica, a mărit sesia bisericească 

de la 41 de iugăre la 50 de iugăre. A fost cel care a consolidat această 

tânără parohie şi a pus bazele unui învăţământ de stat bine organizat. El este 

mutat la cerere în 1 septembrie 1930, ca învăţător în localitate şi apoi hirotonit 

ca preot. Ca învăţător, el pune bazele unui cor bisericesc şi se ocupă de 

administrarea şcolii până în anul 1941, când, datorită noilor legi, este obligat 

să rămână doar preot paroh 171 . 

169 ABORG, fond RI, dosar 5, filele 6-7 

170 DJTAN, fond RSC, dosar PORGV, registrul I, fila 1 

171 AMB, fond CP, dosar CPGV, filele 9-10


4. Popa Titus (1949-1951) – a absolvit Facultatea de Teologie de la Cernăuţi 

şi este licenţiat la Cluj. A activat puţin, respectiv doi ani, în parohia 

Giarmata Vii, în vremuri tulburi pentru Biserică, nereuşind să ducă la bun 

sfârşit lucrările demarate de predecesorii săi. 

5. Golumba Arsenie (1951-1953) – a absolvit Institutul de Teologie din 

Caransebeş, iar de scurta lui păstorire se leagă aducerea iconostasului de la 

Liceul de Fete Carmen Sylva din Timişoara şi instalarea lui în biserica încă 

neterminată. 

6. Pliţcu Teodor (1953-1962) – a făcut liceul în 

Satu Mare şi teologia la Caransebeş. A fost hirotonit de 

Prea Sfinţia Sa Dr. Iosif Badescu pentru parohia Fizeş 

în 1930. În 1931 e transferat la Bocşa-Montană, unde 

rămâne până în 1940; a desfăşurat mai multe activităţi 

administrative. El revine, apoi, în comuna Fizeş până în 

1948, când se mută la cerere în Sânandrei. La 1 aprilie 

1953 e transferat, din nou la cerere, în Giarmata Vii, 

unde administrează lucrările la biserică, astfel încât să 

se poată desfăşura slujbele în sfântul lăcaş. Se pare că a murit în urma unei 

insuficienţe cardiace 172 . 

7. Zorlenţan Gheorghe (1963-1971) – sub 

îndrumarea lui a fost tencuită biserica în interior şi a 

fost electrificată, apoi s-a tencuit şi exteriorul. Ca 

urmare a terminării lucrărilor de construcţie a bisericii, 

în 8 octombrie 1967 este târnosită de Înalt Prea Sfinţia 

Sa Dr. Nicolae Corneanu. 

8. Tămâş Eugen (1971-1974) – în timpul păstoririi 

sale sunt înlocuite ferestrele din lemn ale bisericii cu 

altele noi din fier. 

9. Stoca Ilie (1974-1984) – a absolvit teologia la 

Caransebeş şi Facultatea de Teologie din Bucureşti. Sub 

îndrumarea sa, Biserica din Giarmata Vii a devenit din 

nou „de sine”, adică s-a despărţit de Biserica din 

Dumbrăviţa, a fost pictată biserica, 

s-a realizat pardoseala din 

marmură de Ruşchiţa şi mozaic 

veneţian şi s-a îmbunătăţit simţitor 

situaţia economică a parohiei. 

10. Pârtioc Alexandru (1984-1993) – a absolvit 

Institutul Teologic din Sibiu. A cumpărat o casă parohială 

pe care tot el, ulterior, a şi vândut-o, a adăugat 

bisericii un pridvor deschis şi a efectuat unele lucrări de 

172 Ibidem, filele10-11 

72

73 


reparare a sfântului locaş. 

11. Suciu D. Vasile (1993 - până astăzi) – a absolvit Seminarul Teologic din 

Caransebeş, Facultatea de Teologie din Sibiu şi Studiile Aprofundate de Teologie 

la Oradea. A fost hirotonit de Înalt Prea Sfinţia Sa Dr. 

Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului. A efectuat 

renovarea completă a exteriorului bisericii, a ridicat o 

frumoasă şi impresionantă casă parohială, a renovat complet 

(lemn şi tablă) turnul bisericii, a refăcut integral acoperişul 

bisericii, a tipărit periodicul ,,Vatră nouă” cu suplimentul 

,,Iconostas”, a editat şi tipărit cărţi de rugăciune şi de zidire 

duhovnicească şi a reînfiinţat corul bisericii. În timpul 

păstoririi sale, parohia a fost vizitată, în 1994, de Înalt Prea 

Sfinţia Sa Dr. Nicolae Corneanu, în 2001 de Prea Sfinţia Sa Lucian Lugojanul şi 

în 2006 de Prea Sfinţia Sa Paisie Lugojanul. 

În toate demersurile intreprinse preoţii parohi au fost ajutaţi de epitropi, 

cantori şi paraclisieri care au contribuit la buna desfăşurare a vieţii bisericeşti. 

Epitropii care au slujit Biserica Ortodoxă din Giarmata Vii au fost: Cincu Gheorghe, 

Popovici Gheorghe, Belici Gheorghe, Sarchiz Vasile, Pomuţ Ion, Lucaci 

Ioan, Pomuţ Iosif, Felnacichi Martin, Pascu Aurel, Stepan Ion, Iovi Ioan, Bezuş 

Virgil, Stoiadin Dumitru, Oancea Victor, Crac Aurel şi Bărbulescu Viorel. Cantorii 

ce au ajutat pe preoţi la oficierea serviciilor religioase sunt: Cincu Gheorghe, 

Boldurean Ştefan şi Ionescu Gheorghe. Alături de ei au sprijinit cântarea 

bisericească Marinescu Gheorghe, Secoşan Ioan, Dărăbanţ Gheorghe, 

Beşchereţan Iosif, Andreica Dumitru, Pascu Aurel, Milutin Valeriu, Nedin Vasile, 

Cioară Romulus, Bostan Gavril, Topolovicici Traian, Simici Ovidiu. Paraclisieri 

au fost: Beşchereţan Iosif, Boldurean Ştefan, Pomuţ Victor, Seculin Gheorghe, 

Seculin Petru, Marta Vasile, Andreica Iosif, Takacs Alin. 

Cantori ai Bisericii Ortodoxe


VIZITE CANONICE 

Prima vizită canonică efectuată în parohia Giarmata Vii a fost făcută de Înalt 

Prea Sfinţia Sa Dr. Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului, în 8 octombrie 

1967, când a fost târnosită biserica şi este dat hrisovul prin care este consfinţit 

acest act. Această slujbă de sfinţire s-a datorat, în primul rând, părintelui Zorlenţan 

Gheorghe, care s-a îngrijit şi de terminarea lucrărilor la biserică. 

IPS Nicolae, sfinţirea bisericii, 8.10.1967 

74

A doua oară, 

biserica din Giarmata 

Vii a fost vizitată 

tot de Înalt 

Prea Sfinţia Sa Dr. 

Nicolae Corneanu, 

în 4 septembrie 

1994. Cu această 

ocazie, s-a săvârşit 

şi slujba de binecuvântare 

a bisericii, 

renovate în exterior 

prin grija 

preotului paroh 

Suciu Vasile. Tot 

atunci a fost sfinţită 

şi pictura realizată 

în 1979. 

IPS Nicolae, binecuvântarea bisericii, 4.09.1994 

PS Lucian Lugojanu, sfinţirea casei parohiale, 9.09.2001 

75 


A treia vizită canonică a fost făcută de Prea Sfinţia Sa Lucian Lugojanul, 

Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei, în 9 septembrie 2001. Cu această 

ocazie, s-a săvârşit şi slujba de binecuvântare a casei parohiale, ridicată prin 

grija preotului paroh Suciu Vasile.


PS Paisie Lugojanul, în vizită canonică, 14.05.2006 

A patra vizită canonică a fost făcută de Prea Sfinţia Sa Paisie Lugojanul, 

Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei, în 14 mai 2006. Sfinţia sa a participat 

la reuniunea corală „Cântări Pascale”, ediţia I, organizată de Parohia 

Ortodoxă Giarmata Vii. 

76

IV. BISERICA ROMANO-CATOLICĂ 

ISTORICUL BISERICII 

77 

Biserica romano-catolică 

ncă din anul 1806 locuitorii Überlandului aparţineau de Parohia Romano- 

Catolică din Giarmata fiind filială a acesteia şi o lungă perioadă de timp nu au 

avut un lăcaş sfânt propriu, în care să celebreze Sfintele Liturghii în duminici 

şi sărbători. Primul preot despre care ştim că i-a deservit şi pe locuitorii din 

Überland a fost parohul Nátly Matei. Acesta a început să scrie din anul 1808 o 

cronică intitulată „Initia & Progressus Parochiae Gyarmatensis”, care începea 

cu evenimentele din anul 1730, când luase fiinţă parohia Giarmata 173 . 

În 28 iunie 1839, un locuitor din Überland, pe nume Panner Anton, a solicitat 

Episcopiei să i se 

aprobe construirea unei 

cruci în sat, în faţa căreia să 

se oficieze liturghia, dacă, 

datorită condiţiilor meteorologice, 

credincioşii nu vor 

putea merge la biserică în 

Giarmata. În 1855 este închiriată 

o clădire de către 

Biserică pentru ca acolo să 

se oficieze sfintele slujbe 

pentru credincioşii care nu 

puteau merge la parohie. Într-un 

act păstrat în arhiva bisericii 

se menţionează că în 

25 august 1900 capela este 

înzestrată cu doi prapori 174 Î 

. 

În anul 1926 s-a hotărât 

ca locuitorii Überlandului să 

aibă parte anual de patru 

Sfinte Liturghii cu predică, 

care să fie oficiate în sala de 

la şcoală. 

Cronica Parohiei Romano- Catolice Giarmata 

173 ADT, fond CP, dosar IPPG, fila 1 

174 Idem, fond Arhiva Parohiei Romano-Catolice Giarmata (în continuare APRCG), filiala Giarmata Vii, 

nenumerotat


Fragment din „Initia & Progressus …” construirea capelei din Überland, 1928 

Curând însă, după ce au început să se oficieze sfintele slujbe, s-a constatat 

că această sală este prea mică pentru a putea încăpea în ea toţi credincioşii. 

După doi ani şi jumătate, la iniţiativa învăţătorului din Überland, Linster 

Jakob, credincioşii au hotărât să mărească sala de la şcoală şi să o înalţe, iar 

în faţa ei să construiască un turn pentru a fi folosită ca biserică. În acest scop 

au strâns şi au cumpărat materiale, iar la sfârşitul lunii iunie a anului 1928 au 

început construcţia. Lucrările acestea au fost conduse de un constructor din 

Recaş pe nume Messner, care a întocmit planurile ce au fost executate de 

meşteri din Giarmata. Altarul a fost făcut de către constructorul timişorean de 

altare, Bittenbinder. Biserica a fost terminată la începutul lunii septembrie în 

acelaşi an. S-a ales ca şi hram ziua de 14 septembrie, când se sărbătoreşte 

Înălţarea Sfintei Cruci. Binecuvântarea noii biserici a avut loc duminica în 16 

septembrie 1928, fiind oficiată de parohul protopop de Giarmata Nicolaus 

Anton. La aceasta au luat parte mulţi oameni, nu doar din localitate, ci şi din 

Giarmata şi Timişoara. Costul lucrărilor a fost de 250.000 lei, din care 

78

79 


143.000 lei au fost achitaţi de credincioşii din localitate, 45.000 de credincioşii 

din Giarmata, iar Comitatul Timiş-Torontal a alocat suma de 50.000 de 

lei 175 . Ca şi în trecut, slujbele au fost oficiate de preotul din Giarmata, care 

vine periodic pentru a acorda asistenţă religioasă credincioşilor catolici. În 

anul 1923, familia Tóth Balázs şi Iuliana (născută Hegedűs) a ridicat o troiţă 

frumoasă în faţa bisericii. De asemenea, în curtea bisericii s-a ridicat un monument 

în cinstea eroilor căzuţi în Primul Război Mondial. Pe monument 

sunt trecute numele tuturor eroilor căzuţi în război, români, germani, şi maghiari, 

iar pe părţile laterale sunt inscripţionate în limbile română şi germană cuvintele: 

„Eroilor noştri”, respectiv „Pentru patrie”. 

Biserica Romano-Catolică din Giarmata Vii şi-a păstrat statutul de filie a 

Bisericii din Giarmata, aici slujind periodic preoţii parohi, dar mai ales capelanii 

din Giarmata. Credincioşii şi preoţii s-au îngrijit de buna desfăşurare a 

slujbelor, dascălii şcolii germane fiind angajaţi ca şi cantori. După cum mărturisesc 

bătrânii satului, în zilele de sărbătoare când, din diferite motive, 

preotul nu putea să fie prezent, totuşi credincioşii se adunau la biserică pentru 

a se ruga. În anul 1958, în biserică a fost introdus iluminatul electric. În 1959, 

ştim că duminica şi în sărbători 

cultul era susţinut în mod privat 

de credincioşi, iar în ultima 

duminică a fiecărei luni venea 

preotul din Giarmata, care oficia 

Sfânta Liturghie cu predică 176 . 

Din anul 1992 comunitatea bisericească 

romano-catolică Giarmata 

Vii devine filială a Parohiei 

Dumbrăviţa. În prezent parohia se 

află sub îndrumarea părintelui 

Heinrich Josef, care oficiază în 

ultima duminică a fiecărei luni 

sfintele slujbe. Biserica se află 

într-un stadiu avansat de degradare, 

credincioşii catolici fiind 

prea puţini ca să se îngrijească de 

sfântul lăcaş. În anul 2006, prin 

contribuţia Consiliului Local 

Ghiroda, a fiilor satului aflaţi în 

Biserica romano-catolică, compoziţie 

Spătar Nicoleta 

175 Idem, fond CP, dosar IPPG, filele 170-171 

176 AMB, fond Micromonografii, dosar Filiala Viile-Iermatei, fila 1 

Germania şi a credincioşilor din 

parohie, s-au demarat lucrările de 

reparaţie a clădirii bisericii.


ARHITECTURA BISERICII 

Biserica romano-catolică din Giarmata Vii se înscrie din punct de vedere 

arhitectural în stilul neo-baroc. Nu are dimensiuni monumetale, aşa cum se 

întâmplă cu majoritatea bisericilor din localităţile învecinate; biserica se remarcă 

însă prin simplitate. Atrag atenţia o serie de frize, pilaştri şi cornişe ce 

se întrepătrund într-o spectaculoasă armonie, împodobind silueta turnului, care 

nici el nu are dimensiuni remarcabile. 

Biserica are formă de navă 

şi este construită din cărămidă 

arsă, zidurile având o grosime 

de 55 cm, fiind tencuită în elevaţie 

şi înconjurată la bază de 

un brâu puţin profilat. Biserica 

are o lungime de 17 m şi o lăţime 

de 8,20 m. Pe părţile laterale 

sunt amplasate câte două 

ferestre având 1,35 m înălţime 

şi 80 cm lăţime, iar în dreptul 

altarului câte un geam pe 

fiecare parte având dimensiunile 

de 1,80 m înălţime 

şi 60 cm lăţime. Sticla 

ferestrelor este împodobită cu 

simboluri creştine (cruci, 

potire), iar în exterior geamurile 

sunt împodobite cu frize 

simple. Acoperişul bisericii 

este simplu, în două ape, 

Biserica romano-catolică- imagine de ansamblu 

partea superioară ajungând până 

la baza geamului turnului 

bisericii. 

Cele mai interesante trăsături le întâlnim pe faţada turnului. Turnul nu face 

parte din corpul bisericii, fiind alipit de acesta. Are o lungime de 3 m şi o 

lăţime de 3,4 0m. Portalul are formă semicirculară în partea superioară, având 

o înălţime de 2,40 m, şi este împodobit cu o friză ce imită forma cărămizilor. 

Marginile turnului sunt împodobite cu doi pilaştri ce se termină cu câte un 

capitel profilat în tencuială deasupra geamurilor. Pe cealaltă parte turnul are, 

de asemenea, câte doi pilaştri ce pornesc de la partea superioară a 

contraforţilor. Turnul are pe trei laturi la o înălţime de 4,40 m,câte o fereastră 

80

81 


circulară, cu diametrul de 55 cm, încadrate în partea superioară de o friză 

semirotundă, simplă, care ajunge până la pilaştri. Deasupra acestor ferestre 

circulare, pe fiecare latură a turnului se află câte un geam încadrat de o friză 

simplă. Deasupra geamurilor se află o friză împodobită cu o broderie realizată 

din tencuială şi care se prelungeşte până la capitelurile pilaştrilor. Deasupra 

ei se profilează cornişa turnului. Acoperişul turnului este simplu, în patru ape, 

fiind realizat din tablă şi având în vârf o cruce bine proporţionată faţă de ansamblul 

arhitectural. În turn sunt instalate două clopote. 

Marginile pereţilor de lângă turn sunt împodobite, de asemenea, cu pilaştri 

ce se termină cu acelaşi tip de capitel ca şi cei ai turnului. Pilaştrii servesc 

şi ca bază pentru cei doi contraforţi triunghiulari care ajung până la jumătatea 

distanţei dintre ferestrele circulare şi geamurile turnului. Contraforţii 

sunt acoperiţi cu tablă. 

Interiorul bisericii romano-catolice 

Interiorul bisericii este împărţit transversal, pronaosul - fiind baza turnului 

- este despărţit de naos printr-un perete. Are lungimea de 2,70 m şi lăţimea 

de 2 m. Naosul are o lungime de 9,90 m şi o lăţime de 7 m, fiind prevăzut 

cu patru ferestre. Tavanul naosului este drept şi împodobit cu un candelabru. 

În naos se află pe un postament orga, precum şi 14 bănci pentru credincioşi, 

7 pe o parte şi 7 pe cealaltă. Pereţii întregii biserici sunt zugrăviţi şi îm-


podobiţi cu însemne creştine. Pe peretele de miazăzi şi cel de miazănoapte se 

găsesc cele 14 icoane reprezentând drumul crucii. Pe lângă acestea se mai 

află şi alte icoane donate bisericii de credincioşi. Lângă altar, în partea de miazăzi 

se află steagul congregaţiei Sfântului Rozariu, iar pe partea opusă confesionalul 

şi o statuetă reprezentând pe Sfântul Anton. Altarul este mai îngust 

decât naosul, având 4 m lăţime şi 3,10 m lungime. În partea de miazăzi a altarului 

se află sacristia, iar în partea opusă o altă încăpere prin care se făcea 

lagătura cu casa parohială, ce se afla în continuarea bisericii. Altarul are forma 

unei abside cu patru laturi şi dispune de toate cele necesare oficierii serviciilor 

liturgice. În partea de miazăzi a altarului este o statuetă reprezentând pe 

Fecioara Maria cu pruncul Iisus, iar în partea opusă o statuie reprezentând pe 

Sfântul Iosif cu Pruncul în braţe. 

LISTA PREOŢILOR ŞI A CAPELANILOR 

Primul preot despre care ştim că a păstorit şi pe credincioşii din Überland 

a fost parohul Mathäus Nátly (1799-1838) din Giarmata. Acesta începe scrierea 

cronicii bisericii din Giarmata în anul 1808 şi face primele menţiuni despre 

localitatea noastră. Până la sfârşitul secolului, preoţii din Giarmata au asigurat 

asistenţa religioasă şi pentru credincioşii din Überland. Capelanii din 

timpul păstoririi sale au fost: Pore Josef (1799-1800), Mallio Anton (1800- 

1802), Nitzky Josef (1802-1805), Petis-Jean Joseph (1805), Gaál Anton 

(1805-1806), Horváth Josef (1806), Jósa Emeric (1806), Schiller Ignaz 

(1806-1808), Grossek Kaspar (1808-1810), Duchon Josef (1810-1812), 

Györgyéni Josef (1812-1818), Orsich Johann (1818), Ujfalvy Josef (1818), 

Winkler Johann (1818-1821), Orsich Johann (1821), Winkovits Paul (1821- 

1822), Kemko Stephan (1822-1824), Derskay Paul (1824-1828), Nátly Georg 

(1828-1830), Mikosevits Josef (1830-1835), Danné Johann (1835-1838). 

A urmat preotul Danné Johann (1838-1863) în timpul căruia au activat 

următorii capelani: Vajda Michael (1838-1840), Vazely Franz (1840-1841), 

Durányi Florian (1841), Novác Paul (1841-1842), Bilszky Franz (1842- 

1843), Nyári Georg (1843), Mozer Josef (1843-1844), Faber Albert (1844- 

1852), Berecz Emerich (1852-1856), Gilinger Anton (1856-1860), Nagy Theodor 

(1860-1861), Paschka Andreas (1861-1863). 

Urmează apoi preotul Schlauch Lorenz (1863-1872), care a avut ca şi capelani 

pe: Gòzsy Mathias (1863-1864), Mayr Karl (1864-1865), Stumpfögger 

Julius (1865-1866), Lessár Ludwig (1866-1867), Kertay Anton (1866-1867), 

Grosz Josef (1868-1869), Ronge Rudolf (1869-1870), Schweitzer Philipp 

(1870-1871), Amberger Julius (1871-1872). Preotul Schlanch Lorenz a devenit 

ulterior episcop de Oradea şi Satu Mare, fiind creat cardinal de către Sfân- 

82

83 


tul Părinte. A trecut în împărăţia lui Dumnezeu în anul 1902 la vârsta de 78 

de ani, fiind înmormântat în Timişoara. 

A urmat preotul Gózsy Mathias (1872-1909) ajutat de capelanii: Stein 

Franz (1872), Pautsek Lorenz (1872), Jaeger Michael (1872-1877), Ambrus 

Josef (1877), Straky Josef (1877-1879), Scheidt Nikolaus (1880-1881), 

Tapolcsányi Kolomann (1881-1883), Hegedüs Desiderius (1883-1885), 

Raschel Anton (1885-1886), Sulyok Stephan (1886), Schneider Peter (1886- 

1887), Grosz Anton (1887-1892), Rákosy Cyprian (1893-1894), Bappert 

Ludwig (1894-1896), Benó Josef (1896-1897), Gehl Othmar (1897-1898), 

Brunner Jakob (1898-1899), Schipper Johann (1899), Lengyel Stephan 

(1899-1901), Kovaćs Ludwig (mai-noiembrie 1901), Fux Emil ( 1901-1909), 

Kräuter Johann (septembrie 1909-1911) 177 . 

Urmează preotul Fux Emil (noiembrie 1909-1910), după care vine părintele 

protopop Demele Franz (1910-1927). Acesta a scris o monografie a localităţii 

Giarmata în care face câteva precizări şi despre Giarmata Vii. Tot el a 

mai scris o lucrare foarte 

importantă pentru istoricul 

localităţii noastre: „Temesgyarmata 

während der Kriegszeit 

1914-1918” (Giarmata în 

timpul războiului din 1914- 

1918), apărută la Timişoara în 

anul 1919 şi retipărită în 1992. 

Acesta a avut ca şi capelani 

pe: Kräuter Johann (septembrie 

1909-1911), Endrédy Dyonisius 

(noiembrie 1911- 

1912), Mátyás Nicolaus (aprilie- 

iulie 1912), Kahlesz Nicolaus 

(august 1912-1914), Takaćs 

Jónas (mai 1914-1915), 

Wener Peter (martie 1915- 

1916), Schicht Adam (ianuarie 

1916-1918), Maryez György 

(mai- august 1918), Urban 

Ferenz (septembrie 1918- 

1921), Weber Alfons (noiembrie 

1921-1923), Lichtenberg Rezsö 

(mai 1923-1924), Nicolaus An- 

Preot Kraüter Sebastian 

ton (noiembrie 1924), Székely 

Franz (noiembrie 1924-1929). 

177 F. Demele, Temesgyarmat, p. 32-34


Urmează apoi preotul protopop Nicolaus Anton (1927-1961) care a avut 

ca şi capelani pe: Széchely Franz (noiembrie 1924-1929), Csik Anton (ianuarie 

1929-1930), Jäger Franz (octombrie 1930-1932), Blédy Iosef (noiembrie 

1932-1935), Juhász Tibor (februarie 1935-1937), Schöffer Josef (noiembrie 

1937-1938), Pless Jakob (1938), Kraüter Sebastian (noiembrie 1946-1964). 

Unul dintre cei mai de seamă preoţi ai parohiei Giarmata şi a filialei 

Giarmata Vii a fost părintele Kräuter Sebastian (mai 1964-1983). În timpul 

păstoririi sale, comunitatea bisericească a cunoscut un nou avânt, deşi regimul 

comunist a încercat prin toate mijloacele să limiteze influenţa bisericii 

asupra comunităţii. Părintele, în ciuda interdicţiilor, organiza ore de religie la 

care participau nu doar copiii familiilor catolice, ci şi mulţi copii ortodocşi. În 

timpul păstoririi sale a activat ultimul capelan al acestei biserici, Dumea 

Bonaventura (mai 1967). La 29 septembrie 1983, părintele Kräuter este numit 

„Ordinarius substitutus ad nutum Sanctae Sedis” şi mai târziu episcop diecezan 

romano-catolic de Timişoara. 

După plecarea sa, vine preotul Kräuter Franz (1984-1986), iar după 

moartea acestuia din urmă este instalat preotul Dumea Bonaventura (mai 

1987-1989) şi apoi preotul dr. Zirenner Lorenz (august 1989-1992). Din anul 

1992 Parohia Giarmata devine filială a parohiei Dumbrăviţa. Comunitatea din 

Giarmata Vii este şi ea astfel afiliată parohiei din Dumbrăviţa. Actualmente 

la Dumbrăviţa este paroh părintele Heinrich Josef, care oficiază serviciile liturgice 

şi la Giarmata Vii. 

Preot Heinrich Josef 

84

CARTE VECHE BISERICEASCĂ ŞI OBIECTE DE CULT 

85 


Printre cărţile cu conţinut religios care s-au păstrat se numără şi 6 cărţi cu 

o vechime demnă de luat în seamă: 

- Missale Romanum (Liturghierul Roman) - editat conform Decretului 

Sacrosanctului Conciliului Tridentin, dat de Sanctitatea Sa Pius V Pontifex 

Maximus şi reconfirmat de Clement VIII şi Urban VIII. Cartea a apărut la 

Regensburg în anul 1866; 

- Der mittlere goldene Himmel-schlüssel (Cheia mijlocie de aur a Cerului) 

- este o carte de rugăciuni editată în anul 1889 la Budapesta;


- Rituale Romano-Colocense (Ritualul roman de la Kalocsa) - a fost tipărită 

în anul 1889 la Kalocsa; 

- Missale Romanum (Liturghierul Roman) - editat conform Decretului 

Sacrosanctului Conciliului Tridentin, dat de Sanctitatea Sa Pius V Pontifex 

Maximus şi reconfirmat de Clement VIII, Urban VIII şi Leon XIII. Cartea a 

apărut la Regensburg în anul 1899; 

- Leben der Heiligen Elisabeth von Thüringen (Viaţa Sfintei Elisabeta 

de Turingia) - a fost publicată în anul 1907 la Paderborn. 

- Seraphisches Regelbuch für die Mitglieder des Drittens Ordens des 

Heiligen Vaters FranzisKus (Cartea regulii serafice pentru membrii ordinului 

Terţiar al Sfântului Francisc) - cartea a apărut la Salzburg în anul 1909; 

În ceea ce privesc obiectele de cult, din istoricul Parohiei Giarmata cunoaştem 

că în anul 1900 biserica din Giarmata Vii a fost înzestrată cu două 

steaguri bisericeşti, despre care nu ştim dacă s-au păstrat. În biserică există un 

steag al Congregaţiei Sfântului Rozariu, ce are o vechime apreciabilă, însă nu 

putem şti dacă datează din anul 1900 sau de mai târziu. De asemenea se mai 

păstrează şi vechiul baptisteriu, care este confecţionat din lemn şi care este 

într-o avansată stare de degradare. 

Steagul Congregaţiei Sfântului Rozariu 

86

M 

V. COMUNITATEA PENTICOSTALĂ 

87 

Cimitirele satului 

işcarea penticostală a apărut la noi în ţară în anul 1922 la data de 

10 septembrie, când familia Bradin din localitatea Păuliş, judeţul 

Arad, a construit prima casă de rugăciuni penticostală. Printre primii 

creştini ai Comunităţii Penticostale din Giarmata Vii se numără Posteucă 

Elena (decedată), Sasca Maria şi familia Socolan Petru şi Paramina. Aceştia, 

întrucât nu aveau o casă de rugăciuni proprie în localitate, frecventau casa de 

rugăciuni penticostală din Ghiroda. 

Abia în anul 1989 ia fiinţă în 

mod oficial prima Casă de 

Rugăciuni Penticostală din localitate 

în casa familiei Hasan 

Ioan şi Rebeca de pe strada Teilor. 

Întrucât spaţiul nu mai corespundea 

necesităţilor actuale, 

în anul 2000 credincioşii penticostali 

din Giarmata Vii construiesc 

o casă de rugăciune pe 

strada Teilor numărul 129. Pentru 

realizarea acestui obiectiv, 

Comunitatea Penticostală din 

Giarmata Vii a fost susţinută şi 

de Comunitatea Penticostală din 

Ghiroda. Casa de rugăciune 

penticostală are o arhitectură 

modernă şi dimensiuni bine 

proporţionate. Edificiul este format 

dintr-o sală mare în care se 

adună credincioşii pentru rugăciune, 

iar deasupra intrării a fost 

Casa de rugăciune penticostală, 

compoziţie Spătar Nicoleta 

amenajat un balcon. Pe părţile 

laterale clădirea are câtre trei ferestre, 

iar în partea frontală, lân- 

gă uşa de la intrare, sunt două mai mici şi alte trei ferestre poziţionate deasupra 

intrării. În interior, în partea din faţă, este amenajat locul de unde pastorul 

oficiază serviciile religioase, iar pentru credincioşi sunt puse scaune de-o parte 

şi de alta a culoarului pe care se intră. Pe frontonul clădirii este scris în tencuială 

„Biserica Penticostală Giarmata Vii” şi anul construcţiei - 2000.


Interiorul casei de rugăciuni penticostale 

De buna desfăşurare a serviciilor religioase şi organizarea administrativă 

a casei de rugăciuni s-a îngrijit pastorul Leonţiu din Timişoara, care a 

fost primul pastor al casei de rugăciuni din Giarmata Vii. Apoi, de la Casa de 

Rugăciuni Penticostală din Ghiroda s-au îngrijit de nevoile spirituale ale credincioşilor, 

pastorii Sav Liviu, Climiveş Nelu, Cimpou Liviu, Nicorici 

Avram, care este până în prezent pastor al casei de rugăciuni din Giarmata 

Vii. La ocazii speciale participă corul mixt, corul bărbătesc, corul de tineret şi 

fanfara din Ghiroda. Credincioşii care s-au implicat cel mai mult în rezolvarea 

problemelor legate de casa de rugăciuni penticostală sunt Hasan Ioan, 

Chiş Vasile şi Cociş Petrică, care este şi diacon al casei de rugăciuni, în prezent. 

Credincioşii penticostali din Giarmata Vii se află în bună înţelegere cu 

ceilalţi locuitori de alte confesiuni ai localităţii, contribuind cu toţii la dezvoltarea 

aşezării, atât din punct de vedere material cât şi din punct de vedere spiritual. 

88

VI. CIMITIRELE SATULUI 

89 


n localitatea Giarmata Vii sunt trei cimitire: unul ortodox şi două destinate 

credincioşilor romano-catolici. Alte cimitire, mai vechi, nu au existat. Informaţiile 

care s-au păstrat, spun că înainte de a exista cimitir, adică până 

în 1899, morţii erau îngropaţi pe marginea şanţului de la moşia grofului 

Manasie 178 . Acest loc este, după cum spun cei mai vechi locuitori ai satului, 

tocmai lângă actualul cimitir ortodox pe locul unde este în prezent drumul care 

duce spre izlazul satului. În anul mai sus amintit credincioşii au cumpărat 

un teren cu suprafaţa de 2.877 m² de la Mărănescu Ion cu suma de 5000 de 

lei, teren transformat apoi în cimitir. Întrucât, la acea dată, nu exista parohie 

ortodoxă în localitate, terenul a fost introdus în cartea funciară pe numele 

credinciosului Gheorghe Burcă. Cimitirul este situat în partea estică a satului, 

la aproximativ 400 m depărtare de biserică 179 . 

În 1929 a fost aşezată în mijlocul cimitirului 

o troiţă din mozaic, frumos 

ornamentată, pe care este încrustată următoarea 

inscripţie: „Aşezată în anul 

1929 de creştinii români din Iberlont“. 

Grija locuitorilor pentru cimitir este 

evidenţiată şi de faptul că în 1932 a fost 

zidită o capelă în care se ţinea steagul 

negru şi lucrurile necesare pentru 

înmormântare, precum şi trupurile morţilor 

care nu aveau familie sau casă, până 

când aceştia erau înmormântaţi. 

Această capelă era situată chiar la 

intrarea în cimitir, pe partea stângă. 

Pentru ridicarea acestui edificiu s-a 

cerut un ajutor bănesc de la „funebrala 

Hermanilas din Timişoara“ 180 . Casa din 

cimitir a fost zidită din cărămidă şi acoperită 

cu ţiglă, iar costul lucrărilor s-a 

ridicat la suma de 3.000 de lei 181 Î 

Troiţa din mijlocul cimitirului ortodox 

. Pentru 

acoperirea cheltuielilor de întreţinere a 

cimitirului consiliul parohial aprobă în 7 mai 1933 ca oamenii care plătiseră 

178 AMB, fond CP, dosar CPGV, filele 5-6 

179 ABORGV, fond RI, dosar 3, fila 5 

180 Idem, fond RAIIPGV, registrul I, fila 7 

181 Idem, fond RI, dosar 4, fila 13


până atunci anumite sume pentru fiecare mormânt să nu mai plătească, ci 

numai familiile noi să plătească pentru fiecare mort câte 50 de lei 182 . 

Faptul că cimitirul se afla în imediata apropiere a drumului pe care mergeau 

animalele la izlaz a făcut ca oficiul parohial să se îngrijească de împrejmuirea 

cimitirului cu un gard care să protejeze mormintele. În şedinţa consiliului 

parohial din 17 aprilie 1949 s-a adus la cunoştinţă că în vederea împrejmuirii 

cimitirului s-au vândut salcâmii din cimitir prin licitaţie. Suma încasată 

a fost de 9.870 de lei. Cu toate acestea, suma nu era suficientă, materialul 

pentru gard costând 15.000 de lei. Prin urmare, diferenţa a fost luată din 

fondul pentru terminarea bisericii, bani care trebuiau restituiţi. În vederea 

strângerii sumei necesare consiliul a hotărât ca în fiecare duminică şi la sărbători 

să se poarte un disc special pentru morminte până se va acoperi întreaga 

sumă. Totodată, s-a hotărât ca să fie vânduţi şi doi nuci din cimitir prin licitaţie, 

preţul de strigare fiind de 2.000 de lei. Manopera urma să fie realizată 

de credincioşii parohiei prin muncă voluntară, fapt pentru care s-a apelat la 

ajutorul primarului Popovici Ilie, să desemneze, în fiecare zi, oameni pentru a 

ajuta la construirea gardului. Acesta a fost confecţionat din leaţuri, iar lucrările 

au fost coordonate de epitropul Lucaci Ioan, împreună cu cantorul Cincu 

Gheorghe 183 . 

Întrucât capela din cimitir a fost amplasată în imediata apropiere a caselor 

sătenilor, mai ales în timpul verii s-au produs situaţii neplăcute, datorită 

faptului că în ea erau ţinuţi cei decedaţi. Astfel, s-a ajuns la concluzia că ar fi 

mai bine ca să fie mutată capela în mijlocul cimitirului, în spatele troiţei. În 

1957 a fost demolată şi reconstruită în locul ales. Noua capelă are o lungime 

de 3,60 m, o lăţime de 2,70 m. Lucrarea a costat 500 de lei şi a fost acoperită 

din veniturile parohiei 184 . 

Datorită deteriorării, gardul a fost şi el refăcut în 1964, când au fost înlocuiţi 

stâlpii vechi cu alţii noi din beton, şi împrejmuit cu sârmă împletită 185 . 

Până în 1990 nu au mai fost întreprinse lucrări pentru buna gospodărire a 

cimitirului, fapt care a dus la degradarea acestuia. În anul mai sus amintit a 

fost refăcut complet gardul, care ajunsese într-o avansată stare de degradare. 

Proiectul 596/1990 a fost aprobat de Arhiepiscopia Ortodoxă a Timişoarei, 

iar lucrările au fost efectuate de S.C. Mezin S.R.L. contra sumei de 100.000 

de lei. După ce au fost efectuate lucrările de împrejmuire, a părţii laterale, 

dinspre drum, în lungime de 150 m, lucrările au fost întrerupte. În 1992 se reia 

activitatea, fiind definitivată faţada gardului, lucrările fiind realizate în regie 

proprie, deoarece firma mai sus amintită nu mai putea executa astfel de 

182 Idem, fond RPVŞCP, registrul I, fila 22 

183 Ibidem, registrul II, fila 51 

184 Idem, fond RI, dosar 7, fila 5 

185 AMB, fond MMPGV, fila 2 

90

91 


lucrări. Cei 100.000 de lei au fost donaţi parohiei de societatea în cauză, astfel 

fiind posibilă definitivarea acestei lucrări 186 . 

Din nefericire însă, lucrările nu au fost executate în cele mai bune condiţii 

şi nu s-a realizat şi o bordură care să împiedice accesul animalelor în cimitir. 

Dată fiind această situaţie, Consiliul parohial a hotărât ca în vara anului 

1995 să se refacă complet gardul cimitirului prin turnarea unei borduri de beton 

înaltă de 75 cm. Lucrarea a fost efectuată prin contribuţia credincioşilor 

parohiei, iar munca prestată a venit din partea consiliului parohial şi a altor 

credincioşi apropiaţi bisericii. În acelaşi an a fost refăcută şi stropită în praf 

de marmură capela din cimitir. 

În prezent, cimitirul are un aspect deosebit, datorită lucrărilor efectuate, 

dar mai ales credincioşilor care au grijă ca mormintele să fie în bună orânduială. 

În 1997, s-a amenajat un loc special pentru depozitarea resturilor vegetale, 

iar în 2000 a fost introdus curentul electric la capela din cimitir şi a fost 

instalat un clopot în mijlocul cimitirului. 

Cruci vechi nu sunt foarte multe, deoarece acestea au fost în majoritate 

din lemn şi s-au degradat în timp. 

Cea mai veche cruce care se 

păstrează este din 1912. După cum 

reiese şi din cronica parohiei, pe 

cruci nu se inscripţiona în trecut 

ceva deosebit, afară de anul naşterii 

şi al decesului şi Fie-i ţărâna 

uşoară 187 . 

Credincioşii romano-catolici 

au avut cimitir separat faţă de cei 

ortodocşi. Vechiul cimitir romanocatolic 

se află la o distanţă de aproximativ 

100 de metri faţă de cel 

actual. Din cimitirul vechi nu se 

mai păstrează decât o cruce de fier, 

precum şi o troiţă de lemn, care 

este culcată la pământ. Se poate 

observa că au fost mai multe cruci 

din marmură, care însă au fost distruse, 

păstrându-se doar postamentul 

acestora. 

Cimitirul actual are şi el o ve- 

chime apreciabilă, cea mai veche 

cruce fiind din anul 1915. Deşi în 

186 ABORGV, fond RPVŞCP, registrul III, fila 23 

187 AMB, fond CP, dosar CPOGV, fila 9 

Cea mai veche cruce 

din cimitirul ortodox, 1912


prezent acest cimitir nu este atât de des utilizat, este de remarcat ordinea precisă 

în care sunt poziţionate mormintele, ceea ce conferă un aspect plăcut cimitirului. 

Deşi mai sunt puţini credincioşi romano-catolici care să îngrijească 

mormintele înaintaşilor se păstrează în continuare curăţenia şi ordina, mulţi 

dintre cei care au persoane din familie înmormântaţi aici, dar nu mai locuiesc 

de mult timp în Giarmata Vii, au încredinţat mormintele pentru a fi îngrijite 

în permanenţă. Şi cimitirul acesta are o capelă şi un clopot situat pe un stativ 

metalic. În mijlocul cimitirului se află o troiţă monumentală ridicată în 1923. 

Credincioşii neoprotestanţi nu au un cimitir propriu, însă ei oficiază înmormântările 

de obicei în cimitirul ortodox sau, mai rar, în cimitirul romanocatolic. 

Troiţa din mijlocul cimitirului romano-catolic 

92

VII. POPULAŢIA 

93 

Populaţia 

hiar cele mai vechi date care atestă existenţa acestei aşezări precizează 

că în anul 1806 în Überland existau circa 100 de suflete de religie 

romano-catolică 188 . Faptul că românii au convieţuit alături de germani 

încă din acele vremuri este atestat în documentele vremii, după cum s-a 

exemplificat în capitolul despre istoricul satului. În 1837 sunt înregistrate 105 

persoane catolice, fără a se preciza însă şi numărul ortodocşilor 189 . Începând 

cu acest an, datele referitoare la numărul populaţiei sunt mai precise 190 C 

: 

ANUL LOCALITATEA ROM.-CAT. ORTODOCŞI ALTE CONFESIUNI TOTAL 

1837 Überland Vineae 105 105 

1838 109 18 127 

1839 128 18 147 

1841 138 45 183 

1843 208 136 344 

1846 195 153 348 

1847 195 153 348 

1848 198 161 359 

1851 Uiberland 197 129 326 

1852 191 129 320 

1853 Uiberland Vineae 197 129 326 

1854 197 127 324 

1855 196 127 323 

1857 202 127 329 

1858 202 127 329 

1859 204 127 331 

1861 Ueberland Vineae 212 128 340 

1863 240 126 366 

1865 272 136 408 

1866 Ueberland 270 170 440 

1868 281 125 406 

1873 287 134 2 luterani 423 

1875 144 106 250 

1877 157 110 267 

1880 215 109 324 

1883 257 96 353 

1886 218 116 334 

1889 280 124 404 

1892 289 146 435 

188 Fr. Demele, op. cit., p. 32 

189 ADT, fond SCDC, anul 1937, p.39 

190 Ibidem, anii 1837-1916


1896 290 150 440 

1898 283 157 440 

1900 285 160 445 

1905 245 160 405 

1907 240 160 400 

1910 248 154 402 

1913 Kisgyarmatapuszta 

(Ueberland) 

453 198 651 

1916 453 198 651 

Această statistică ne prezintă foarte precis fluctuaţia numărului populaţiei 

pe o perioadă de aproape 80 de ani. De remarcat este faptul că aceasta este 

cea mai veche statistică oficială a populaţiei din Giarmata Vii. Întrucât localitatea 

a aparţinut de comuna Giarmata nu s-au păstrat date separate despre 

numărul locuitorilor la recensămintele din anii 1869, 1900 şi 1930, cei ce au 

locuit aici fiind socotiţi împreună cu locuitorii comunei de care aparţineau. 

Statistica de faţă ne arată că populaţia a fost la început în mare majoritate de 

etnie germană şi de religie catolică. Se observă că între anii 1837-1841 populaţia 

a fost într-un constant proces de creştere, după care are loc un salt mai 

important astfel că dacă în anul amintit erau 183 de locuitori, peste numai doi 

ani populaţia aproape că s-a dublat, ajungând la 344. Creşterea a fost mai accentuată 

în cazul populaţiei româneşti, care se triplează în această perioadă. 

Până în anul 1848, coeficientul populaţiei continuă să crească, după care are 

loc o uşoară scădere. Scăderea s-a datorat probabil şi revoluţiei de la 1848, 

întrucât ea s-a manifestat doar în cazul locuitorilor ortodocşi şi, deci, români 

care au avut de suferit în urma acestui însemnat eveniment istoric. Urmează 

apoi o perioadă cu mici fluctuaţii din anul 1851 până în 1857, apoi se reia 

cursul ascendent. În 1857, pe lângă cei ce aveau domiciliul stabil în Giarmata 

Vii mai erau 136 de persoane care aveau numai proprietăţi aici şi domiciliul 

în alte localităţi 191 . În perioada 1863-1866, creşterea este mai importantă, 

ajungându-se la 440 de locuitori. O scădere masivă a populaţiei are loc în perioada 

1873-1875, când populaţia satului se înjumătăţeşte, ajungând la numai 

250 de locuitori. De remarcat că această scădere a fost mai importantă în cazul 

populaţiei germane, în timp ce populaţia de origine română rămâne relativ 

constantă. Până în anul 1896 are loc un proces de creştere a populaţiei germane, 

în timp ce numărul românilor scade ajungându-se în anul 1883 la numai 

96 de persoane. În ansamblu însă populaţia localităţii se află până la începutul 

secolului XX într-un proces ascendent, pentru ca apoi să scadă puţin 

în primul deceniu al secolului amintit. O creştere semnificativă are loc în perioada 

1910-1913, când de la 402 locuitori se ajunge la un număr de 651 de 

locuitori, iar creşterea va continua şi în anii următori. 

191 ADT, fond CP, dosar IPPG, SICU, fila 1 

94

95 

Populaţia 

În anul 1919 Giarmata Vii are 130 de case, cu 147 de familii. Numărul 

locuitorilor este de 666, din care 449 erau romano-catolici, 211 ortodocşi şi 6 

luterani. Pe lângă aceştia, 12 persoane erau plecate în America. Este interesantă 

statistica pe categorii de vârstă, păstrată din acest an, care relevă faptul 

că majoritatea populaţiei avea până în 30 de ani 192 : 

Clasa de vârstă Sex bărbătesc Sex femeiesc Total 

1-6 ani 45 56 101 

6-12 ani 58 43 101 

12-18 ani 43 44 87 

18-32 ani 67 78 145 

32-45 ani 53 40 93 

45-50 ani 15 18 33 

Peste 50 de ani 51 55 103 

Total 332 334 666 

În 1934, în sat trăiau 832 locuitori, dintre care 515 germani, 262 români, 

iar 55 maghiari 193 . În memoriile adresate în vederea recunoaşterii localităţii 

ca şi comună este specificat faptul că în 1947 erau 840 de locuitori 194 . În 

„Schematismus Cleri Dioecesis Timişoaraensis” din anul 1948, numărul populaţiei 

este prezentat diferit faţă de datele mai sus menţionate. Astfel, se 

precizează că în localitate la acea dată erau un număr de 862 de persoane, 

dintre care 400 erau catolice, 452 erau ortodoxe şi 10 persoane erau reformate 

195 . Primul recensământ al autorităţilor statale care cuprinde date separate 

referitoare la Giarmata Vii este cel realizat în anul 1948, din acesta rezultând 

că numărul total al locuitorilor a fost de 1.111. Ponderea cea mai mare o 

aveau şi la acea dată germanii, reprezentând 45,5% din numărul total al locuitorilor, 

adică 506 locuitori, pe locul doi situându-se românii, cu 42,5%, adică 

472 de locuitori, urmaţi de maghiari, cu 11,9%, deci 132 de locuitori şi sârbi 

0,1%, adică un locuitor 196 . Această neconcordanţă între datele prezentate în 

cele trei statistici face dificilă prezentarea corectă a numărului locuitorilor din 

acea perioadă. Diferenţele se pot explica prin faptul că perioada imediat de 

după război a fost foarte grea mai ales pentru populaţia germană, ştiindu-se 

că atunci au fost deportate în URSS 118 persoane, la care se adaugă şi cei care 

au plecat în Germania. 

La recensământul din 1956, populaţia localităţii a fost de 858 de locuitori, 

din care 405 erau bărbaţi şi 453 erau femei 197 . În ceea ce priveşte struc- 

192 Fr. Demele, Temesgyarmat Während der Kriegszeit 1914-1918, p.67 

193 ABORGV, fond RAIIPGV, registrul II, fila 9 


195 ADT, fond Schematismus Cleri Dioecesis Timişoaraensis, anul 1848 

196 DJTAN, fond Direcţia Judeţeană de statistică Timişoara, dosar 2574/ 1956, fila 19 

197 Ibidem, fila 40


tura etnică a localităţii, ştim doar că în acest an au fost 415 români 198 ,ceea ce 

dovedeşte că numărul lor era în continuă creştere, în timp ce ponderea celorlalte 

etnii va scădea tot mai mult. Faptul acesta reiese şi din statisticile anilor 

următori, astfel că în 1962, din cei 895 de locuitori, 495 erau români, iar 400 

erau de altă etnie 199 . 

În 1973, în Giarmata Vii, locuiau 840 români, 200 germani şi 18 persoane 

aparţinând altor etnii 200 . Creşterea însemnată a numărului românilor se datorează, 

fără îndoială, stabilirii în localitate a unui număr mare de familii venite 

din alte zone ale ţării, ceea ce a făcut ca aşezarea să cunoască o creştere 

demografică şi teritorială nemaiîntâlnită până atunci. 

În 1981, numărul românilor este de 1.100, iar cel al germanilor de 160, 

respectiv 16 persoane de altă etnie 201 . Această continuă creştere demografică 

s-a datorat poziţiei strategice faţă de Timişoara şi avantajelor ce decurgeau 

din acest fapt. În anii ’80 se produce un fenomen masiv de emigrare a germanilor 

în ţara de origine, astfel că în 1987 din cei 1278 de locuitori numai 56 

au fost germani. Acest fenomen este determinat de condiţiile tot mai grele de 

trai impuse de regimul comunist, precum şi de dorinţa acestora de a se întoarce 

în ţara lor de origine. 

După Revoluţia din 1989, odată cu simplificarea procedurilor de plecare din 

ţară, are loc un nou exod al populaţiei germane. La recensământul din anul 1992, 

în Giarmata Vii se înregistrează 1371 de locuitori, din care 1316 români, 29 maghiari, 

19 germani, 4 sârbi şi 3 locuitori de alte etnii 202 . După cum se poate lesne 

observa, ponderea populaţiei germane s-a diminuat considerabil. 

29 

19 

4 

1316 

198 ABORGV, fond Registrele de evidenţă a populaţiei, registrul II, fila 5 





3 

96 

1316 români 

29 maghiari 

19 germani 

4 sârbi 

3 alte etnii

97 

Populaţia 

Datele recensământului din 2002 indică o scădere a densităţii populaţiei, 

în ciuda faptului că în aceşti ani s-au stabilit în localitate multe familii. Recensământul 

arată că numărul locuitorilor din Giarmata Vii este în acest an de 

1315 persoane. Scăderea populaţiei nu este un fenomen local, cu această problemă 

se confruntă toate localităţile rurale ale ţării atât datorită scăderii ratei 

natalităţii, cât şi datorită fenomenului de emigrare a tineretului spre ţările Europei 

Occidentale. 

În ceea ce priveşte ponderea confesiunilor, numărul credincioşilor ortodocşi 

creşte în paralel cu creşterea demografică, în timp ce numărul credincioşilor 

romano-catolici scade. Încep apoi să apară alte confesiuni creştine, 

unele menţinându-se până în prezent, în timp ce altele nu mai au nici un credincios 

în localitate : 

Anul Orto- Romano- Greco- Refor- Baptişti Penticos-tali AdvenNaza- Alte 

docşi catolici catolici maţitiştirineni 

1934 286 567 - - - - - - - 

1962 495 400 - - - - - - - 

1973 830 200 - 10 5 3 9 1 - 

1975 845 200 - 10 5 19 3 3 - 

1977 850 200 - 10 - 23 - 1 - 

1979 860 200 - 10 - 23 - 1 - 

1981 1082 160 - 12 - 21 - 1 - 

1983 1115 160 - 12 - 21 - 2 - 

1987 1144 56 - 30 - 36 - 2 - 

1992 1243 21 6 3 - 45 - - - 

2002 1198 37 9 2 6 60 - - 3 

După cum se poate observa, dacă în 1934 majoritari erau credincioşii 

romano-catolici, în 1962 locul lor este luat de credincioşii ortodocşi a căror 

număr aproape s-a dublat. Tendinţa aceasta se continuă în perioada următoare 

când, în numai zece ani, populaţia de religie romano-catolică se înjumătăţeşte, 

în timp ce populaţia ortodoxă aproape se dublează. Între anii 1973-1979, 

romano-catolicii înregistrează o relativă stabilitate, iar ortodocşii au o creştere 

uşoară. Între anii 1979 şi 1981 se observă din nou o scădere a numărului 

catolicilor, paralel cu creşterea numărului ortodocşilor, astfel încât ponderea 

catolicilor devine nesemnificativă. Un lucru deloc de neglijat este însă situaţia 

penticostalilor. Aceştia, din anul 1973, au o creştere continuă, şi cel mai 

spectaculos salt se înregistrează după anul 1989 ajungând să fie confesiunea 

cu numărul cel mai mare de credincioşi după ortodocşi. Această creştere nu sa 

datorat convertirii unor noi membri de la alte culte, ci în primul rând faptului 

că familiile penticostale au un număr mare de copii (7-8), precum şi stabilirii 

în localitate a altor familii de confesiune penticostală.


98 

Pentru a avea o imagine 

clară a structurii demografice 

din Giarmata Vii trebuie să 

facem câteva precizări referitoare 

la registrele matricole ale Bisericii 

Ortodoxe şi ale Bisericii 

Romano-Catolice. 

Registrele vechi ale Bisericii 

Ortodoxe din Giarmata Vii 

încep cu anul 1892, când sunt 

consemnate patru înmormântări 

şi cinci botezuri, iar în anul 

1893 este menţionată prima 

căsătorie, dovedindu-se astfel că 

viaţa comunităţii se desfăşura în 

condiţii normale 203 : 

Anul Botezaţi Căsătorii Răposaţi 

1892 5 — 4 

1893 7 1 8 

1894 7 — 2 

1895 4 — 6 

1896 5 — 8 

1897 5 — 2 

1898 5 — 1 

1899 5 1 4 

1900 9 2 3 

1901 10 2 6 

1902 11 1 5 

1903 9 5 5 

1904 11 2 3 

1905 12 — 5 

1906 5 2 4 

1907 9 5 4 

1908 4 — 5 

1909 11 2 4 

1910 9 1 10 

1911 10 2 5 

1912 7 1 5 

1913 11 5 3 

1914 12 1 6 

1915 9 — 7 

1916 3 — 2 

1917 — — 5 

203 DJTAN, fond RSC, dosar PORGV, registrele I, II, III


1918 4 2 7 

1919 6 1 1 

1920 7 — 4 

1921 12 — 7 

1922 14 1 11 

1923 7 2 5 

1924 8 3 6 

1925 12 2 6 

1926 12 5 7 

1927 6 1 7 

1928 8 — 7 

1929 10 5 6 

1930 11 1 9 

1931 13 5 5 

1932 12 3 5 

1933 11 1 5 

1934 2 2 8 

1935 11 4 5 

1936 4 4 8 

1937 4 2 6 

1938 9 4 8 

1939 4 3 4 

1940 2 — 6 

1941 2 1 2 

1942 4 2 2 

1943 4 2 3 

1944 4 — 1 

1945 5 8 6 

1946 11 1 4 

1947 10 7 5 

1948 12 2 2 

1949 10 4 6 

1950 3 8 1 

1951 - - 1 

1952 - 4 9 

1953 - - 2 

1954 - 3 2 

1955 14 1 1 

1956 25 2 2 

1957 14 2 1 

1958 8 1 2 

1959 6 2 6 

1960 5 1 3 

1961 3 1 1 

1962 4 1 8 

1963 5 ---- 4 

1964 5 2 3 

99 

Populaţia



1965 12 4 7 

1966 4 2 4 

1967 23 5 5 

1968 17 6 6 

1969 10 5 7 

1970 15 9 8 

1971 15 3 5 

1972 12 8 5 

1973 16 5 3 

1974 23 18 8 

1975 19 10 3 

1976 12 6 7 

1977 20 6 8 

1978 18 17 8 

1979 22 12 13 

1980 18 17 21 

1981 14 10 10 

1982 19 10 11 

1983 17 8 14 

1984 14 8 11 

1985 18 10 12 

1986 15 11 18 

1987 23 11 18 

1988 19 7 22 

1989 21 15 15 

1990 23 12 23 

1991 22 11 2 

1992 9 9 21 

1993 15 7 12 

1994 11 2 19 

1995 13 12 28 

1996 18 16 18 

1997 8 5 15 

1998 12 9 15 

1999 12 10 20 

2000 7 7 21 

2001 16 8 20 

2002 12 4 13 

2003 15 5 22 

2004 11 10 15 

2005 15 13 23 

Se poate vedea că încă de la sfârşitul secolului al XIX-lea, raportul între 

cei botezaţi şi cei înmormântaţi era favorabil creşterii populaţiei. În ceea ce 

priveşte numărul botezurilor se observă o oarecare creştere, însă şi unele scăderi 

în anumite perioade, cum ar fi cele de război sau de foamete. Creşterea 

100

101 

Populaţia 

numărului de botezuri se realizează în paralel cu creşterea numărului populaţiei. 

Cel mai mare număr de botezuri s-a înregistrat în anul 1956, când s-au 

oficiat 25 de botezuri. De asemenea, în perioada anilor ’80 şi începutul anilor 

’90 numărul botezurilor a fost destul de mare, în jur de 20 pe an, după care 

scade, ajungându-se până în prezent la o medie de 12-13 botezuri pe an. Situaţia 

înmormântărilor este diferită în sensul că numărul acestora a avut oscilaţii 

asemănătoare până la începutul anilor ’80. Deşi populaţia a crescut semnificativ 

până în anii ’80, se observă un număr redus de înmormântări. Acest lucru, coroborat 

cu o creştere însemnată a numărului nou-născuţilor din aceeaşi perioadă 

determină un spor natural destul de însemnat al populaţiei. În ceea ce priveşte 

statistica cununiilor, aceasta evidenţiază şi ea un anumit progres, desigur, cu unele 

fluctuaţii. În ultimii zece ani, crescând numărul celor decedaţi în raport cu 

nou-născuţii, sporul natural al populaţiei este negativ. 

Registrele de stare civilă ale Bisericii Romano-Catolice evidenţiază şi ele 

schimbările care au avut loc în structura demografică a localităţii. Registrul 

pentru căsătorii începe cu anul 1901, când s-au înregistrat două căsătorii, însă 

în anul 1909 sunt 10 căsătorii. Important este că acest registru ne arată că până 

în anul 1945 căsătoriile se făceau doar între tineri din Giarmata Vii şi 

Giarmata. Registrul pentru înmormântări începe cu anul 1902, când au loc 6 

înmormântări, 4 bărbaţi şi 2 femei. În anul 1910 se înregistrează 11 înmormântări 

din care 4 bărbaţi şi 7 femei. Dintre aceştia 7 au fost copii până la 2 

ani, 2 tineri şi 2 vârstnici. Observăm că mortalitatea infantilă era foarte mare 

în acea perioadă, lucru datorat lipsei de asistenţă medicală şi nerespectării 

unor norme elementare de igienă. Începând cu anul 1912, s-a păstrat şi registrul 

botezurilor, care consemnează în anul amintit 20 de botezuri, 11 băieţi şi 

9 fete. În anii următori, numărul înmormântărilor, căsătoriilor şi botezurilor 

ilustrează în mare măsură schimbările intervenite în structura demografică a 

localităţii : 

Anul 

Botezaţi Căsătorii 

Răposaţi 

băieţi fete 

bărbaţi femei 

1920 11 9 7 5 2 

1930 10 10 7 5 2 

1940 6 7 5 - 3 

1950 5 4 15 4 4 

1960 1 3 4 8 4 

1970 3 2 4 3 3 

1980 3 3 2 4 - 

Numărul botezurilor a fost până în anii ’50 destul de mare, după care începe 

un proces descrescător. În anul 1990 se înregistrează 21 de botezuri, 

dintre care 8 dintre cei botezaţi sunt adulţi, această situaţie explicându-se prin 

faptul că în perioada comunistă mulţi copii au rămas nebotezaţi. Din anul 

1992 şi până în 2006 s-au mai înregistrat numai 5 botezuri. Situaţia este şi


mai gravă în cazul căsătoriilor, întrucât din anul 1989 şi până în prezent nu a 

mai fost oficiată nici o căsătorie. În cazul înmormântărilor, din anul 1990 şi 

până în 2006 au fost înregistrate 8 înmormântări. 

Pentru că până în prezent nu a existat o evidenţă exactă referitoare la populaţia 

din Giarmata Vii, am considerat necesar să realizăm una care să cuprindă 

datele cele mai importante despre locuitorii satului. Cu sprijinul Bisericii 

Ortodoxe din Giarmata Vii şi cu ajutorul unor tineri apropiaţi Bisericii, 

am reuşit să facem acest lucru, astfel încât să putem avea o imagine bine definită 

asupra structurii demografice. 

În urma centralizării datelor, s-a stabilit că populaţia din Giarmata Vii la 

ora actuală este de 1413 persoane dintre care 711 sunt de sex masculin, adică 

50,32%, iar 702 de sex feminin, respectiv 49,68%. Procentajele acestea ne 

arată că există un echilibru aproape perfect între cele două categorii de sexe 

cu un uşor avantaj pentru bărbaţi. Numărul familiilor care au domiciliul în localitate 

este de 527. 

40,91% 

STRADA FAMILII PERSOANE 

Teilor 179 464 

Înfrăţirii 116 304 

Parcului 141 424 

Izlaz 14 37 

Cerna 34 82 

Bisericii 1 2 

Viorelelor 35 78 

Rozelor 2 7 

Magnoliei 3 9 

Albatros 2 6 

TOTAL 527 1413 

9,41% 

7,23% 

102 

42,39% 

7,23% Femei18 

9,41% Bărbaţi18

103 

Populaţia 

Privitor la repartizarea pe categorii de vârstă a populaţiei, 133 dintre persoanele 

de sex masculin au sub 18 ani (9,41%) şi 578 au peste 18 ani (40,91), 

iar 103 dintre persoanele de sex feminin au sub 18 ani (7,23%) şi 599 peste 

18 ani (42,39%). Vedem aşadar că 1177 dintre locuitorii satului, adică 

83,30% , sunt adulţi şi 236, adică 16,70% sunt minori. Media vârstei populaţiei 

din Giarmata Vii este la ora actuală de 42,5 ani. Observăm astfel că ponderea 

populaţiei majore este net superioară celei minore, iar media de vârstă a 

populaţiei se încadrează în media de vârstă la nivel naţional. 

Pe baza aceleiaşi statistici am constatat că între anii 1911-1920 s-au născut 

un număr de 14 persoane, între 1921-1930, 79 de persoane, între 1931- 

1940, 136 de persoane, între 1941-1950, 193 de persoane, între 1951-1960, 

226 de persoane, între 1961-1970, 183 persoane, între 1971-1980, 218 persoane, 

între 1981-1990, 169 de persoane, între 1991-2000, 132 persoane şi 

între 2001-2006, 63 de persoane. Observăm că procentul cel mai mare al natalităţii 

este în perioada 1951-1960, în timp ce perioada în care s-au născut 

cei mai puţini dintre locuitorii actuali ai satului este 1911-1920, lucru explicabil 

datorită vârstei înaintate a celor născuţi în această perioadă. Cei mai 

vârsnici locuitori ai satului sunt: Sarchiz Ana n. 1911, Farcaş Maria n. 1914, 

Filiponi Ana n. 1914, Vasilescu Veronica n. 1914, Iacşa Gheorghina n. 1915, 

Petolescu Zinica n. 1915, Radivoi Iuliana n. 1915, Potrâmbă Martin n. 1917, 

Quiring Erjibet n. 1918, Surdea Ileana n. 1918, Andraş Gheorghe n. 1920, 

Haioş Rozalia n. 1920, Lauş Maria n. 1920, Lauş Nicolae n. 1920. 

62,98% 

0,71% 

36,31% 

născuţi în Giarmata Vii 

născuţi în alte judeţe 

nascuţi în altă ţară 

Din cei 1413 locuitori, numai 513 (36,31%) s-au născut în Giarmata Vii, 

ceea ce demonstrează că majoritatea populaţiei actuale s-a mutat ulterior aici.


Dintre cei care au venit în localitate, 890 (62,98 %) s-au născut în diferite judeţe 

ale ţării în timp ce 10 persoane (0,71%) s-au născut în afara ţării. Cei care 

s-au născut în afara ţării sunt: Buşilă Irina n. în URSS, Colesnicean Maria 

n. în URSS, Colesnicean Vasile n. în URSS, Farcaş Maria n. în SUA, Martin 

Victoria n. în URSS, Potrâmbă Martin n. în URSS, Roşu Ioana n. în Bulgaria, 

Sandro Poggialli n. în Italia şi Vasilescu Veronica n. în URSS. Statistica relevă 

apoi că cei mai mulţi dintre locuitorii ce nu s-au născut în Giarmata Vii 

au venit după anul 1960: între 1921-1930 a venit o persoană (Sarchiz Ana), 

între 1931-1940 au venit două persoane, între 1941-1950 au venit 13 persoane, 

între 1951-1960 au venit 41 de persoane, între 1961-1970 au venit 141 de 

persoane, între 1971-1980 au venit 263 de persoane, între 1981-1990 au venit 

149 persoane, între 1991-2000 au venit 166 de persoane şi între 2001-2006 au 

venit 124 de persoane. Se poate observa că procentul celor veniţi s-a aflat în 

continuă creştere atingând punctul maxim în perioada 1971-1980, când au 

venit 29,22% din totalul celor 900 de persoane ce s-au stabilit în Giarmata 

Vii. În ultima perioadă numărul noilor veniţi în localitate a crescut comparativ 

cu perioada anterioară astfel că este posibil ca pe viitor să se stabilească 

tot mai multe familii atrase de avantajele oferite de localitate. 

450 

400 

350 

300 

250 

200 

150 

100 

50 

0 

9 

analfabeţi 

287 

în etapă 

educaţională 

405 

8 clase 

104 

361 

10 clase 

250 

studii medii 

101 

studii 

superioare 

Nivelul de pregătire (de şcolarizare) a populaţiei subliniază faptul că locuitorii 

din Giarmata Vii au înţeles necesitatea unei instruiri adecvate pentru 

a putea să ducă o viaţă mai bună. Astfel, din totalul populaţiei, numai 9 persoane 

sunt analfabete şi acestea sunt persoane vârstnice, care au trăit într-o 

perioadă în care mentalitatea oamenilor era mult diferită faţă de cea actuală. 

Un număr de 287 de tineri se află într-o etapă a sistemului educaţional începând 

cu preşcolarii până la cei aflaţi la studii post universitare.

Populaţia 

405 persoane au absolvit până la 8 clase, categoria aceasta având ponderea 

cea mai mare, reprezentând 28,66% din totalul populaţiei. Un număr de 

361 persoane au absolvit 10 clase sau şcoli profesionale, iar 250 au absolvit 

12 clase sau şcoli postliceale. De asemenea, 90 de persoane au absolvit facultatea, 

8 persoane şi-au definitivat studii de masterat şi 3 persoane au obţinut 

doctoratul. Observăm că numărul total al celor ce au studii superioare este de 

101 persoane, reprezentând 7,15% din totalul populaţiei. Trebuie menţionat 

că pe lângă aceştia mai sunt multe persoane aflate în diverse etape ale 

învătământului superior, astfel că în anii viitori procentul celor cu studii superioare 

va înregistra o creştere semnificativă. 

600 

500 

400 

300 

200 

100 

0 

287 

În etapă 

educaţională 

561 

Persoane active 

425 

Pensioanari 

STRADA ROM. GERM. MAGH. CEHĂ R. MOLD. UCR. ITA. SÂRBĂ 

Teilor 456 6 1 1 - - - - 

Înfrăţirii 301 - 1 - - 1 1 - 

Parcului 408 4 8 - - - - 3 

Izlaz 35 - 2 - - - - - 

Cerna 81 - - - 1 - - - 

Bisericii 2 - - - - - - - 

Viorelelor 72 - 6 - - - - - 

Rozelor 7 - - - - - - - 

Magnoliei 9 - - - - - - - 

Albatros 6 - - - - - - - 

TOTAL 1377 10 18 1 

105 

1 1 1 3 

112 

Casnice 

10 

Şomeri 

18 

Concediu postnatal 

sau pers. 

cu handicap 

Statistica evidenţiază şi ocupaţiile localnicilor, astfel că 287 de persoane, 

(20,31%) se află într-o formă de învăţământ incluzând aici şi preşcolarii. Cel 

mai mare procentaj (39,70%) îl are categoria celor care se află în activitate 

adică cei care lucrează, respectiv 561 de persoane. 425 de persoane sunt pensionari 

(30,08%), 112 persoane (7,93%) sunt casnice şi 10 şomeri (0,71%). 

De asemenea 18 persoane (1,27%) alcătuiesc o categorie specială, fiind în 

concediu post-natal sau sunt persoane cu handicap.


Majoritatea covârşitoare a populaţiei actuale din Giarmata Vii este de naţionalitate 

română, respectiv 1377 de persoane, adică 97,52% din numărul total 

de locuitori. Dacă socotim că în urmă cu jumătate de secol populaţia de 

naţionalitate română era minoritară faţă de cea germană în special, vedem că 

în structura etnică a localităţii au avut loc schimbări profunde în perioada actuală. 

Locuitorii de naţionalitate maghiară ocupă poziţia a doua fiind în număr 

de 18, reprezentând 1,27% din populaţie. Populaţia germană a suferit o 

scădere dramatică, aşa cum am remarcat şi în statisticile anterioare, astfel că 

în prezent mai locuiesc numai 10 etnici germani în localitate (0,71%). De 

asemenea, mai locuiesc în sat 3 persoane de naţionalitate sârbă, o persoană 

din Republica Moldova şi câte o persoană de naţionalitate cehă, ucraineană şi 

italiană ( 0,5%). 

0,49% 

2,84% 

3,26% 

0,56% 

92,56% 

0,28% 

106 

92,57 Ortodocşi 

3,26 Penticostali 

2,84 Romano-catolici 

0,49 Greco-catolici 

0,56 Baptişti 

0,28 Reformaţi 

Structura confesională actuală a localităţii nu a suferit modificări semnificative 

faţă de cea evidenţiată de recensământul din anul 2002. Marea majoritate a populaţiei 

este de confesiune ortodoxă, respectiv 1307 persoane (92,57%). Se observă o 

creştere importantă faţă de statistica anterioară, când au fost înregistraţi numai 

1198 de ortodocşi. Creşterea se datorează venirii în sat a unor noi familii ortodoxe, 

iar pe viitor se preconizează ca numărul acestora să crească. Cultul penticostal are 

cei mai mulţi credincioşi dintre celelalte confesiuni însă se observă o scădere a 

numărului lor faţă de perioada anterioară. În prezent, 46 de persoane (14 familii) sau 

declarat ca fiind aparţinătoare acestui cult, reprezentând 3,26% din totalul populaţiei. 

Biserica Romano-Catolică are în prezent în Giarmata Vii un număr de 40 de 

credincioşi (23 de familii) reprezentând 2,84%, şi 7 credincioşi greco-catolici (5 

familii) cu un procentaj de 0,49%. De asemenea în localitate mai sunt 8 baptişti (4 

familii)- 0,56%, şi 4 reformaţi (4 familii)- 0,28%. De remarcat este faptul că ro-

107 

Populaţia 

mano-catolicii, deşi au un număr mare de familii, respectiv 23, acestea sunt puţin 

numeroase, astfel că numărul credincioşilor este destul de mic. Pe de altă parte, 

familiile penticostale sunt în număr de 14, însă fiind foarte numeroase ,numărul 

total al credincioşilor penticostali este însemnat. Statistica ne arată că în afară de 

creşterea înregistrată de credincioşii ortodocşi, structura confesională a localităţii 

nu a cunoscut schimbări semnificative faţă de cea din anul 2002. 

STRADA ORTODOX 

ROMANO- 

CATOLIC 

GRECO- 

CATOLIC 

REFORMAT BAPTIST PENTICOSTAL 

Teilor 418 13 (7 fam.) 4 (2 fam.) 2 (2 fam.) 2 (1 fam.) 25 (7 fam.) 

Înfrăţirii 300 2 (2 fam.) - - - 2 (1 fam.) 

Parcului 380 17 (9 fam.) 2 (2 fam.) 1 5 (2 fam.) 18 (5 fam.) 

Izlaz 35 1 - 1 - - 

Cerna 80 - - - 1 1 

Bisericii 2 - - - - - 

Viorelelor 70 7 (4 fam.) 1 - - - 

Rozelor 7 - - - - - 

Magnoliei 9 - - - - - 

Albatros 6 - - - - - 

TOTAL 1307 40 (23 fam.) 7 (5 fam.) 4 (4 fam.) 8 (4 fam.) 46 (14 fam.) 

Localitatea Giarmata Vii are în prezent în componenţa ei un număr de 10 

străzi cu un total de 478 de clădiri. Dintre acestea, 410 case sunt locuite, 11 

sunt sedii ale unor instituţii şi firme şi 57 de case sunt nelocuite. Cea mai mare 

parte din casele nelocuite se află în proces de construcţie, astfel că în scurt 

timp şi acestea vor fi locuite. Planul urbanistic general cuprinde o extindere a 

intravilanului localităţii cu peste 100 de hectare ceea ce preconizează noi 

construcţii de case, astfel că procesul de extindere a localităţii va continua cu 

siguranţă şi în anii următori, concomitent cu creşterea numărului locuitorilor 

aşa cum s-a întâmplat şi în ultimii ani. 

CLĂDIRI 

STRADA CASE LOCUITE CASE NELOCUITE INSTITUŢII, FIRME 

TOTAL 

CLĂDIRI 

Teilor 136 9 2 147 

Înfrăţirii 82 12 6 100 

Parcului 128 10 1 139 

Izlaz 10 3 2 15 

Cerna 21 4 - 25 

Bisericii 1 5 - 6 

Viorelelor 25 3 - 28 

Rozelor 2 2 - 4 

Magnoliei 3 4 - 7 

Albatros 2 5 - 7 

TOTAL 410 57 11 478


108 

Elevii şcolii româneşti cu preotul învăţător Doboş Filip, 1930

VIII. ŞCOALA 

ŞCOALA CONFESIONALĂ GERMANĂ ROMANO-CATOLICĂ 

109 

Şcoala 

n cadrul unei comunităţi, şcoala reprezintă instituţia fundamentală, care 

garantează dezvoltarea respectivei aşezări. La început, locuitorii din 

Überland, pe lângă multe alte neajunsuri, nu au beneficiat nici de o şcoală 

proprie, iar cei care au dorit să-şi trimită copiii la şcoală erau nevoiţi să îi ducă 

în localităţile învecinate, cel mai probabil în Giarmata. În anul 1847 erau 

18 copii de vârstă şcolară, iar în 1851 erau 25 de copii ce aveau vârsta necesară 

pentru a urma cursurile şcolii 204 , însă abia în anul 1855 a fost deschisă 

şcoala, într-o clădire particulară închiriată 205 . Localul şcolii a fost pus la dispoziţie 

de viticultorul Zenzer Nikolaus, care avea cea mai mare casă şi care a 

pus la dispoziţie o cameră în care să se desfăşoare cursurile. Primul învăţător 

a fost viticultorul Hans Tomas, care îi învăţa pe copii să scrie şi să citească în 

limba germană 206 . La 7 februarie 1857 s-a solicitat Primăriei Timişoara un 

împrumut de 400 de galbeni pentru a putea construi o clădire proprie pentru 

şcoală 207 . În anul 1858, elevii erau deserviţi în continuare de un dascăl fără 

diplomă, iar localnicii, atât germani, cât şi români, împreună îl plăteau pe 

dascăl 208 . Este important faptul că deşi era o şcoală confesională, totuşi aici 

învăţau şi copiii românilor, care vedem că se implicau şi ei pentru buna funcţionare 

a şcolii. În anul şcolar 1865-1866 elevii erau instruiţi de un învăţător 

cu diplomă pe nume Schweininger Josef. În acelaşi an erau înscrişi un număr 

de patruzeci de copii, care învăţau toţi în aceeaşi clasă 209 . În 1880 numărul 

copiilor care ar fi trebuit să meargă la şcoală era de 28, însă numai 26 de copii 

frecventau cursurile 210 . Din anul 1900 şcoala intră în posesia statului, iar 

dascălul susţine şi cântarea în biserică şi îşi primeşte salariul dintr-o taxă numită 

„stolarium” sau „stola”. Salariul dascălului era în anul 1902 de 800 de 

coroane, din care statul asigura 600 de coroane, iar comunitatea 200 de coroane. 

De asemenea, era asigurată pentru învăţător şi o locuinţă cu grădina 

aferentă. În acest an, cursurile şcolii au fost frecventate de 89 de elevi, dintre 

care 77 au promovat, iar 12 au rămas repetenţi 211 Î 

. În 1903 au fost investiţi 

3765,46 galbeni pentru construirea clădirii şcolii, astfel că, de acum, copiii 

204 Schematismus Venerabilis Cleri Diocesis Csanadiensis, Arad 1851, p. 29 


206JH,JD,Ö,RÜ, p.19 


208 Idem, APRCG, filiala Giarmata Vii, nenumerotat 

209 JH,JD,Ö,RÜ, p.19 


211 Idem, APRCG, filiala Giarmata Vii, nenumerotat


vor avea un loc special destinat procesului de învăţare 212 . Începând din anul 

1904, s-au păstrat în arhiva şcolii cataloagele din care putem afla numărul 

elevilor şi cunoaştem astfel şi profesorii care au predat la această şcoală. 

În anul 1905, la 12 ianuarie, 

apare într-un ziar, ce pare să fie 

local, anunţul referitor la examenul 

pentru ocuparea postului 

de dascăl, ceea ce relevă interesul 

localnicilor pentru procesul 

educativ. Cel care câştiga concursul 

primea un salariu de 800 

de coroane, din care 400 erau de 

la stat, iar 400 le primea prin 

contribuţia comunităţii, plus o 

sumă de 12 coroane pentru achiziţionarea 

materialelor necesare 

biroului şcolar. Dascălul primea 

de asemenea locuinţă, grădină şi 

12 m³ de lemn de foc pe an. În 

schimbul acestor facilităţi el 

avea obligaţia să întreţină curăţenia 

în şcoală, trăgea clopotul la 

biserică, participa la slujbele din 

Cel mai vechi catalog păstrat al şcolii germane 

1904-1905 

110 

duminici şi sărbători, la înmormântări 

(pentru acestea primea o 

retribuţie). În urma concursului 

este ales ca învăţător Zimmerer Michael. În data de 14 martie, acesta primeşte 

şi numirea oficială din partea episcopiei catolice. În anul 1912 şcoala avea 

o sală de 62,65 m² iar limba de predare era maghiara. În 1926 clădirea şcolii 

era formată dintr-o sală mare de 9 m lungime şi 7 m lăţime, două camere, bucătărie 

şi anexe pentru învăţător şi o curte de 15 m lungime şi 23 m lăţime 213 . 

În anul 1928, edificiul acestei şcoli este transformat în biserică prin adăugarea 

unui turn la clădirea existentă 214 . Chiar şi după această dată, şcoala 

continuă să funcţioneze întrucât ştim că, deşi în 1932 nu mai primea nici un 

ajutor de la stat, ea era administrată de Biserică cu fondurile strânse de aceasta 

215 . Între anii 1943-1948, adică în perioada celui de-al Doilea Război Mondial, 

cursurile şcolii germane au fost întrerupte, în localitate funcţionând numai 

o şcoală mixtă în cadrul şcolii româneşti la care au mers şi copiii germani. 

212 Idem, fond CP, dosar IPPG, SICU, fila 1 

213 Idem, APRCGGV 

214AMB, fond Micromonografii, dosar Filiala Viile Iermatei, fila 1 

215ABORGV, fond RAIIPGV, registrul I, fila 3

111 

Şcoala 

Cataloagele care s-au păstrat evidenţiază o frecvenţă destul de mare a copiilor, 

precum şi faptul că numărul acestora era destul de mare raportat la 

numărul total al locuitorilor: 

ANUL 

I II III IV V VI VII TOTAL 

B F B F B F B F B F B F B F 

1904-1905 22 12 4 5 43 

1905-1906 40 

1906-1907 17 11 10 9 6 9 5 7 74 

1907-1908 14 5 11 9 8 8 6 8 69 

1908-1909 30? 

1909-1910 11 14 15 9 16 6 7 5 2 3 2 90 

1910-1911 24 18 11 7 15 4 7 4 4 5 99 

1911-1912 25 25 15 11 4 11 12 5 7 3 2 122 

1912-1913 136 

1913-1914 85 

1914-1915 74 

1915-1916 - 

1916-1917 21 15 10 10 11 11 7 5 6 4 100 

1917-1918 79 

1918-1919 27 18 17 6 4 3 7 3 1 86 

1919-1920 34 

1920-1921 10 19 10 13 13 9 8 5 87 

1921-1922 12 13 3 9 8 12 13 8 79 

1922-1923 29 

1923-1924 30 15 4 4 - 7 7 67 

1924-1925 - 

1925-1926 4 2 1 2 7 6 4 1 2 6 3 38 

1926-1927 6 2 3 - 1 2 3 5 5 3 1 1 - 4 36 

1927-1928 64 

1928-1929 - 

1929-1930 57 

1930-1931 66 

1931-1932 81 

1932-1933 6 6 8 7 6 12 5 7 5 9 9 4 2 2 88 

1933-1934 6 10 4 5 8 6 4 11 5 5 5 6 6 3 84 

1934-1935 7 8 7 11 5 4 7 8 5 9 1 3 4 3 82 

1935-1936 3 2 10 11 5 10 5 3 6 10 5 8 - - 78 

1936-1937 8 10 3 2 8 9 6 9 4 2 6 8 3 5 83 

1937-1938 7 5 9 9 3 5 6 8 5 9 3 7 6 5 87 

1938-1939 5 7 7 5 9 7 2 5 8 9 7 10 5 4 90 

1939-1940 4 3 4 7 8 5 9 8 3 4 4 8 4 5 76 

1940-1941 5 7 5 3 3 7 8 5 9 7 2 3 4 4 72 

1941-1942 75 

1942-1943 6 7 4 3 7 9 5 5 3 6 8 4 9 7 83 

1948-1949 5 5 6 5 3 5 11 3 43 

1949-1950 3 4 6 5 5 5 3 4 35 

1950-1951 5 4 2 5 5 5 7 5 38


ANUL 

I II III IV V VI VII TOTAL 


1951-1952 2 3 5 3 2 4 5 5 29 

1952-1953 - 1 5 3 3 3 2 4 21 

1953-1954 16 

1954-1955 2 1 - 1 - 1 4 4 13 

1955-1956 1 1 2 1 - 1 - 1 7 

1956-1957 - 

1957-1958 4 6 - - 1 1 1 - 13 

1958-1959 8 6 4 6 - - 1 1 26 

1959-1960 5 4 7 6 4 6 - - 32 

1960-1961 3 6 5 4 8 5 3 6 40 

1961-1962 2 3 3 6 6 4 8 5 37 

1962-1963 8 5 2 3 3 6 6 4 37 

1963-1964 2 9 8 5 2 2 3 6 37 

1964-1965 5 6 2 10 8 4 2 2 39 

1965-1966 6 1 5 6 3 9 7 4 41 

1966-1967 3 3 6 1 3 8 3 9 36 

1967-1968 2 4 3 3 6 1 3 8 30 

1968-1969 1 2 3 4 3 3 6 1 23 

1969-1970 2 2 1 2 3 4 3 3 20 

1970-1971 4 1 2 1 1 2 2 4 17 

1971-1972 1 3 4 1 2 1 1 2 15 

1972-1973 4 1 1 2 4 1 2 1 16 

1973-1974 - - 4 1 1 2 4 1 13 

1974-1975 2 - - - 4 1 1 2 10 

1975-1976 4 2 2 - - - 4 1 13 

1976-1977 3 2 4 2 2 - - - 13 

1977-1978 1 - 3 2 3 2 2 - 13 

1978-1979 1 1 - - 3 2 3 2 12 

1979-1980 3 1 1 1 - - 3 1 10 

1980-1981 2 2 3 1 - 1 - - 9 

1981-1982 2 2 2 2 2 1 - 1 12 

1982-1983 - 1 2 2 1 2 2 1 11 

1983-1984 1 2 - 1 1 2 1 2 10 

1984-1985 - 1 1 2 - 1 1 2 8 

Din această statistică reiese că numărul celor care au frecventat cursurile 

şcolii a fost în continuă creştere, ajungând la apogeu în anii 1912- 1913, după 

care se observă o relativă scădere a numărului lor. În ceea ce priveşte raportul 

confesiunilor elevilor, în anul şcolar 1907-1908 erau 56 de elevi catolici şi 13 

elevi ortodocşi, care probabil erau români. Despre naţionalitatea elevilor ştim 

că în anul 1904-1905 erau 33 de elevi germani, 9 elevi români şi unul maghiar. 

În 1909-1910 erau 63 de germani, 17 români şi 10 maghiari. Peste numai 

cinci ani: 1914-1915 situaţia se schimbă, la şcoală fiind înscrişi 38 de germani, 

31 de români şi 5 maghiari. În 1920-1921 erau 62 de germani, 18 români 

şi 7 maghiari, iar în anul 1923-1924 erau înscrişi 44 de elevi germani, 

112

113 

Şcoala 

21 de elevi români şi 2 elevi maghiari. Consecinţa înfiinţării şcolii româneşti 

este scăderea numărului celor care au continuat să meargă la şcoala confesională. 

Totuşi, până la cel de-al Doilea Război Mondial numărul elevilor este 

destul de mare, ceea ce dovedeşte din nou că populaţia germană era majoritară. 

După încheierea războiului şi instaurarea regimului comunist modificările 

din structura etnică a aşezării sunt resimţite şi prin scăderea masivă a numărului 

elevilor şcolii germane; numărul acestora se înjumătăţeşte în urma războiului 

continuând să scadă. 

Elevii şcolii germane cu învăţătoarea Holetschek Juliana, 1951 

Numai în anii ’60 numărul celor ce frecventează cursurile şcolii creşte, 

pentru ca apoi să intre din nou într-un proces de scădere ce va continua până 

la desfiinţarea şcolii 216 . O dată cu scăderea numărului elevilor, şcoala germană 

este mutată în aceeaşi clădire cu şcoala de stat, unde funcţionează până în 

anul 1985. 

216 Arhiva Şcolii Generale Giarmata Vii (în continuare AŞGGV), fond Registre Cataloage (în continuare 

RC), dosarele 1904-1984


PROFESORII ŞCOLII CONFESIONALE GERMANE ROMANO- CATOLICE 

Hans Tomas (1855-?) 

Schweininger Josef (1865-?) 

Szeitz Barnat (1903-1904) 

Szenttaly István (1904-1905) 

Zimmerer Michael (1905-1907) 

Baszler Auguszta (1907-1909) 

Leictich Mikhaly (1909-1910) 

Linsler Jakob (1910-1913) 

Heich Ferencz (1913-1914) 

Jchelb Ferenc (1914-1915) 

Németh Kálmán (1917-1918, 1919-1921) 

Linster M. (1918-1919) 

Reinholz Maria (1921-1923) 

Linster M. (1922-1930) 

Wilwerth A. (1930-1931) 

ŞCOALA ROMÂNEASCĂ DE STAT 

114 

Fuchser Petru (1931-1948) 

Truppel Wolga (1948-1950) 

Holetschek Juliana (1950-1952) 

Martin Maria (1952-1956) 

Dumitru Elfriede (1955-1956) 

Abel Ecaterina (1957-1968) 

Rumbacle G. (1959-1960) 

Ludwig Barbara (1960-1962) 

Spiridon E. (1962-1966) 

Carabaş Elisabeta (1966-1967, 1969-1970) 

Wogh Ioan (1968-1969) 

Pfeifauf Ana (1970-1972) 

Mărgineanţu Brighita (1972-1974) 

Geyer Helga (1974-1982) 

Tătar Dorina (1982-1985) 

Din informaţiile care ni s-au păstrat, reiese clar faptul că românii nu au 

ezitat la început să-şi ducă copiii la scoala confesională germană. Mai mult 

românii s-au implicat în rezolvarea tuturor problemelor legate de şcoală, 

dovedindu-se astfel o bună înţelegere între locuitorii din Überland indiferent 

de etnie. După Marea Unire dorinţa de afirmare a identităţii naţionale a făcut 

ca aceştia să nu se mai mulţumească să-şi trimită copiii la şcoala germană şi 

au început să facă demersurile necesare pentru înfiinţarea unei şcoli româneşti. 

Astfel, în anul 1920 ei cer autorităţilor să li se înfiinţeze o şcoală separată 

217 . Din anul 1924 elevii români aveau posibilitatea să studieze în cadrul 

şcolii confesionale şi limba română 218 . 

În 1925, în urma mai multor memorii adresate autorităţilor judeţene şi 

chiar Ministerului Educaţiei din Bucureşti, este ridicat edificiul şcolii de stat, 

iar din toamna aceluiaşi an încep cursurile cu primul învăţător Işvan Gheorghe, 

absolvent al Şcoalii Normale din Timişoara. La şcoala română au frecventat 

cursurile şi copiii familiilor de origine maghiară. Elevii aveau posibilitatea 

de a face şapte clase, în conformitate cu regulamentele aflate în vigoare 

la acea dată. În anul 1926 şcoala primeşte în baza reformei agrare 3 iugăre 

pentru grădina şcoalii şi 8 iugăre pentru învăţător 219 . În 1927, este numită ca 

învăţătoare David Weina Maria, care a rămas aici până în 1930 când este 

transferat, la cerere, Doboş Filip din comuna Beregsăul Mare. 

217 ADT, APRCG, filiala Giarmata Vii, nenumerotat 

218 AŞGGV, RC, dosar 1923-1924 

219 DJTAN, fond SAJTT, dosar 61/1926, fila 49

Prima şcoală românească, foto 2006 

115 

Şcoala 

Acesta având finalizate şi studiile teologice, în toamna aceluiaşi an este 

numit preot în localitate, funcţionând în ambele posturi până în anul 1941, 

când, în urma promulgării unei noi legi a cumulului de funcţii este nevoit să 

renunţe la postul de învăţător. Încă din 1940 mai funcţiona ca învăţător şi 

Tătaru Ioan, refugiat din Ardeal, iar în 1941 postul de învăţător este ocupat de 

Teacă Alexandru care era şi el refugiat din Bihor. 

ŞCOALA MIXTĂ 

În anii celui de-al Doilea Război Mondial, datorită problemelor ridicate 

de război, nu mai funcţionează două şcoli, ci numai una sub îndrumarea învăţătorilor 

care au funcţionat la şoala românească. Desigur, această nouă organizare 

nu era pe placul populaţiei germane, lucru dovedit şi de faptul că în 

primul an al funcţionării şcolii mixte nici un elev german nu a urmat cursurile 

şcolii. Observăm însă că în anii următori numărul acestora a crescut pentru ca 

apoi din nou să nu mai meargă nici un elev german la şcoala mixtă. Raportat 

însă la numărul total al elevilor observăm că majoritatea covârşitoale a acestora 

sunt români. Trebuie amintit şi faptul că elevii germani au beneficiat de 

predarea limbii germane chiar şi în aceste condiţii:


ANUL CLASA 

ROMÂNI MAGHIARI GERMANI 

B F B F B F 

1943-1944 I 4 6 - - - - 

II 6 1 1 - - - 

III 1 3 1 1 - - 

IV 5 5 - - - - 

V 3 5 1 - - - 

1944-1945 I 3 - - - 2 - 

II 3 8 - - 1 - 

III 6 2 - - 4 - 

IV 3 5 1 1 2 - 

V 4 4 1 - 2 - 

VI 3 - - - - - 

1945-1946 I 2 - 1 - 12 3 

II 3 1 - - 2 2 

III 6 5 - - 5 9 

IV 3 3 1 - 2 3 

V 1 1 1 1 - - 

VI 1 1 - - - 1 

VII 1 - - - - 1 

1947-1948 I 7 9 3 2 - 

II 4 3 3 2 - 

III 3 - - - - 

IV 3 2 1 - - 

V 5 5 - - - 

VI 3 - 1 1 - 

VII - 1 - - - 

Elevii şcolii româneşti cu învăţătorul Butariu Miron, 1951 (Anexa 1) 

116

117 

Şcoala 

Din toamna anului 1944 este numit învăţător Diaconiţă Ioan, refugiat din 

Basarabia. Alături de acesta, din 1945, director al şcolii este numit Butariu 

Miron. În felul aceste sunt create două posturi de învăţător, deoarece numărul 

elevilor era tot mai mare 220 . 

Într-o dare de seamă din 25 iunie 1949, Butariu Miron menţionează că, 

deşi şcoala are toate condiţiile necesare datorită depărtării faţă de locuinţele 

elevilor iarna şi în zilele ploioase numărul acestora este redus. Cu ajutorul 

elevilor a reuşit să doteze şcoala cu o colecţie de şisturi cristaline, una de scoici, 

o colecţie numismatică, desene, planşe şi articole pentru gazeta de perete. 

Subliniază apoi faptul că îi este foarte greu să predea simultan la patru clase 

şi că manualele au ajuns târziu, iar după începerea lucrărilor de primăvară 

frecvenţa elevilor a scăzut. Butariu Miron a înfinţat primul cămin cultural din 

localitate, fiind director şi al acestei instituţii. S-a îngrijit de mobilarea sediului 

şi a sălii festive, a pus bazele unei biblioteci şi a făcut abonamente la ziare 

şi reviste. A organizat corul, echipele artistice şi sportive, cu care a dat reprezentaţii 

şi în comunele vecine. A făcut parte din „Frontul plugarilor” şi a dus 

o vie activitate politică 221 . 

Elevii şcolii româneşti cu învăţătorul Ciuciu Gheorghe, 1966 (Anexa 2) 


221 AŞGGV, fond Corespondenţă şi adrese oficiale (în continuare CAO), filele 1-3


Referitor la numărul celor care frecventau cursurile şcolare, în primul an 

şcolar 1925, au fost înscrişi 25 de elevi. Cu siguranţă că numărul celor care ar 

fi trebuit să meargă la şcoală era mult mai mare, însă condiţiile grele de viaţă 

şi dezinteresul părinţilor faţă de şcoală a făcut ca un număr important de copii 

să nu frecventeze cursurile. În anii următori, numărul elevilor a fost în continuă 

creştere datorită modificărilor demografice, dar şi a schimbării atitudinii 

oamenilor faţă de procesul instructiv- educativ. Astfel, numai după zece ani 

în 1935 numărul elevilor a ajuns la 65 şi a continuat să crească. În anii războiului 

a existat o scădere faţă de perioada anterioară. Din anul şcolar 1948- 

1949 numărul claselor ce puteau fi urmate la această şcoală se modifică de la 

şapte la numai patru clase. Această modificare atrage şi scăderea numărului 

elevilor astfel că, dacă în anul 1947-1948 erau 58 de elevi, în anul şcolar 

1948-1949 au fost înscrişi numai 37 de elevi. Până în anul şcolar 1961-1962 

numărul elevilor rămâne constant în jurul acestei cifre, pentru ca în anii 

următori să crească până la 80 de elevi în 1976-1977 222 . Această creştere este 

determinată de schimbarea raportului etnic al populaţiei. 

Elevii şi dascălii şcolii româneşti, 1977 

ANUL I II III IV V VI VII TOTAL 


1925-1926 7 8 2 - 4 3 - 1 25 

1926-1927 7 12 1 1 3 1 2 2 - 1 30 

1927-1928 8 6 1 5 2 1 3 1 - 2 29 

222 Idem, fond RC, dosarele 1925-1977 

118

119 

Şcoala 

ANUL I II III IV V VI VII TOTAL 


1928-1929 8 6 5 7 - 4 5 1 2 1 - 2 41 

1929-1930 5 9 7 5 1 4 1 1 1 1 2 1 - 1 39 

1930-1931 3 6 5 7 5 3 4 1 2 1 - 1 38 

1931-1932 8 7 2 8 5 4 3 3 1 3 - 1 - 1 46 

1932-1933 50 

1933-1934 59 

1934-1935 6 7 5 15 3 4 1 7 5 5 1 3 1 2 65 

1935-1936 

1936-1937 

3 8 4 9 4 10 4 4 - 7 4 4 - 4 65 

1937-1938 9 10 7 4 4 6 4 7 3 12 4 2 3 5 80 

1938-1939 12 12 4 4 7 4 3 5 - 7 3 11 - 2 75 

1939-1940 10 8 8 7 6 4 5 6 3 4 1 10 1 4 77 

1940-1941 5 10 6 8 8 7 4 5 8 4 - 5 1 4 75 

1941-1942 4 5 5 9 6 6 6 5 2 2 3 2 1 1 57 

1942-1943 8 5 2 5 6 5 2 8 3 2 1 - 3 - 50 

1948-1949 7 7 8 2 5 4 4 37 

1949-1950 6 5 3 4 7 2 4 4 35 

1950-1951 4 3 6 3 5 4 5 1 31 

1951-1952 2 3 3 4 7 4 5 4 32 

1952-1953 4 1 2 4 3 3 8 3 28 

1953-1954 2 4 5 2 1 4 4 5 27 

1954-1955 5 6 1 5 5 1 2 6 31 

1955-1956 5 5 5 5 1 6 5 1 33 

1956-1957 7 2 4 4 5 4 1 6 33 

1957-1958 1 6 7 2 4 6 5 6 37 

1958-1959 1 4 1 8 7 2 4 6 33 

1959-1960 5 3 1 3 1 8 9 3 33 

1960-1961 8 4 5 4 1 3 2 8 35 

1961-1962 8 7 6 4 5 3 1 3 37 

1962-1963 5 14 7 6 8 4 6 3 53 

1963-1964 7 9 7 14 5 7 8 4 61 

1964-1965 10 4 7 7 7 13 5 7 60 

1965-1966 9 6 8 2 9 7 8 13 62 

1966-1967 8 9 9 7 8 3 8 7 59 

1967-1968 7 2 6 8 10 6 9 2 50 

1968-1969 2 4 8 3 6 7 8 8 46 

1969-1970 6 6 2 3 8 3 6 6 40 

1970-1971 4 5 5 5 2 2 8 3 34 

1971-1972 4 7 3 5 8 6 2 2 37 

1972-1973 3 5 5 4 5 5 6 6 39 

1973-1974 3 9 3 5 5 6 5 5 41 

1974-1975 16 15 3 9 5 5 6 5 64 

1975-1976 6 7 16 17 3 10 5 4 68 

1976-1977 11 9 6 6 16 18 4 10 80


În 1977 este dat în folosinţă noul edificiu al şcolii, deoarece vechea clădire 

nu mai putea face faţă afluxului crescând de elevi. Acest lucru este uşor de 

înţeles dacă ţinem seama de faptul că populaţia era în continuă creştere. Edificiul 

actual are două nivele, având opt săli de clasă şi un laborator, o sală 

pentru bibliotecă, cancelarie, biroul directoratului şi secretariatul. Şcoala este 

prevăzută cu teren pentru sport şi are toate utilităţile necesare desfăşurării în 

bune condiţii a procesului instructiv-educativ. Noua şcoală s-a ridicat cu sprijinul 

comunităţii locale şi prin implicarea directorului din acea perioadă, 

Constantinescu Ştefan. Din păcate, acesta nu a putut să se bucure de rezultatele 

muncii sale, întrucât s-a stins din viaţă la puţin timp după darea în folosinţă 

a noului edificiu. Dispunând acum de toate condiţiile necesare, iar numărul 

elevilor fiind mare, şcoala din Giarmata-Vii primeşte statutul de şcoală generală 

cu opt clase. Din acest moment din clasa a cincea vor veni şi absolvenţii Şcolii 

germane, făcând astfel ca numărul elevilor să crească şi mai mult. 

Şcoala generală cu clasele I-VIII, imagine de ansamblu 

În anul şcolar 1977-1978 au fost înscrişi un număr de 141 de elevi, pentru 

ca în anii 1980-1981 şi 1981-1982 să se înregistreze cel mai mare număr 

de elevi înscrişi la şcoala din Giarmata-Vii, respectiv 197. De la această dată 

numărul elevilor a început să scadă treptat până în anul 1988-1989, când erau 

120

121 

Şcoala 

160 de elevi 223 . Această scădere s-a datorat în mare măsură emigrării familiilor 

germane în ţara de origine, cât şi scăderii numărului noilor veniţi în localitate. 

După anul 1989, numărul elevilor scade vertiginos datorită mutării multor 

familii în Timişoara, precum şi datorită înscrierii multor copii la şcolile cu 

diferite profile din Timişoara. În anul şcolar 2005-2006 au fost înscrişi un 

număr de numai 75 de elevi: 

ANUL I II III IV V VI VII VIII TO- 

TAL 

B F B F B F B F B F B F B F B F 

1977-1978 12 13 11 9 6 6 17 17 6 10 6 4 7 3 9 5 141 

1978-1979 5 8 11 14 13 11 8 6 21 19 7 13 7 6 8 3 160 

1979-1980 11 9 7 4 11 16 14 10 13 8 22 19 6 12 6 7 175 

1980-1981 11 10 13 8 6 9 10 18 19 9 14 8 22 19 6 15 197 

1981-1982 12 8 10 11 12 8 5 8 10 18 17 10 14 10 23 21 197 

1982-1983 12 7 12 8 12 9 12 8 5 10 10 15 17 10 13 11 171 

1983-1984 10 18 9 10 12 7 9 11 13 10 6 9 10 16 17 10 177 

1984-1985 12 6 11 17 11 8 12 9 12 12 13 10 6 10 10 18 177 

1985-1986 9 6 13 6 9 18 11 11 12 9 11 14 13 9 6 11 168 

1986-1987 10 9 8 6 15 7 9 20 12 11 13 9 11 13 13 9 175 

1987-1988 10 11 10 8 9 6 14 7 9 17 11 10 14 9 11 12 168 

1988-1989 8 9 10 10 10 8 9 6 12 10 8 16 10 11 14 9 160 

1989-1990 6 11 6 9 8 10 12 6 10 7 12 9 9 15 12 10 152 

1990-1991 7 6 7 7 6 9 9 10 11 6 9 7 11 8 9 15 137 

1991-1992 11 7 7 6 6 6 6 9 9 9 11 7 9 7 10 9 129 

1992-1993 6 4 9 5 7 6 6 6 6 9 8 8 10 7 9 8 114 

1993-1994 4 6 6 4 9 5 7 6 6 4 6 9 8 8 9 7 104 

1994-1995 4 8 5 5 6 4 10 5 7 6 6 4 5 9 6 7 97 

1995-1996 7 7 4 8 5 5 7 4 10 5 5 6 6 4 5 9 97 

1996-1997 7 4 8 7 4 8 5 5 6 3 10 6 4 6 6 4 93 

1997-1998 6 9 8 5 7 5 3 8 6 4 5 3 9 6 4 6 94 

1998-1999 10 11 6 9 8 5 7 5 3 9 6 4 5 3 8 6 105 

1999-2000 3 7 10 8 7 9 8 6 6 4 3 8 5 4 6 3 97 

2000-2001 4 6 3 7 11 8 7 8 6 6 6 4 3 8 5 4 96 

2001-2002 8 3 5 6 4 7 10 7 6 6 6 6 7 4 3 8 96 

2002-2003 9 7 8 4 5 6 4 7 8 5 4 6 6 6 6 4 95 

2003-2004 6 4 10 6 8 4 3 5 3 6 8 5 4 7 6 6 91 

2004-2005 3 2 6 4 8 6 6 4 3 4 3 6 8 6 3 6 78 

2005-2006 6 - 3 2 7 4 8 6 6 4 2 3 4 5 9 6 75 

De-a lungul timpului, la această şcoală au fost peste o sută de învăţători 

şi profesori. La început era câte un singur învăţător care îndeplinea şi funcţia 

de director al şcolii. În istoria de 81 de ani a şcolii române din Giarmata-Vii 

au fost 14 directori: 

223 Ibidem, dosarele 1977-2006


Işfan Gheorghe (1925-1927) 

Veină Maria (1927-1930) 

Doboş Filip (1930-1941) 

Teacă Alexandru (1941-1944) 

Diaconiţa Ioan (1944-1945) 

Butariu Miron (1945-1952) 

Necă Titiana (1953-1954) 

Ciuciu Gheorghe (1954-1970) 

Domşa Rodica (1970-1977) 

Constantinescu Ştefan (sept. 1977) 

Amariţei (Schäfer) Maria (1977-1988) 

Cârstea Elena (1988-1990) 

Moisii Emilia (1990-1998) 

Vlaicu Claudia (1998-2006) 

Până în 1977, la şcoală au funcţionat numai învăţători şi abia după acest 

an, când devine şcoală generală încep să funcţioneze şi profesori. Localitatea 

fiind aproape de oraş, profesorii puteau face uşor naveta şi de aceea un număr 

mare de dascăli au deservit şcoala chiar pentru perioade foarte scurte. Învăţătorii 

şi profesorii care au predat la această şcoală sunt următorii: 

înv. Işfan Gheorghe (1925-1927) 

înv. Veină Maria (1927-1930) 

pr. înv. Doboş Filip (1930-1941) 

înv. Tătaru Ioan (1939-1940) 

înv. Teacă Alexandru (1941-1944) 

înv. Diaconiţa Ioan (1944-1948) 

pr. înv. Butariu Miron (1945-1952) 

înv. Necă Titina (1953-1954, 1956-1957) 

înv. Ciuciu Gheorghe (1954-1974 ian.) 

înv. Firu Minodora (1957-1959) 

înv. Muoni I. (1960-1961) 

înv. Domşa Rodica (1961-1985) 

înv. Duică Maria (1968-1969) 

înv. Drăguşan Dora (ian.-aug. 1974) 

înv. Agache (Nachbar) Magdalena (1974-1990) 

înv. Behavetz Iulia (1974-1976) 

înv. Toran Rozalia (1975-1981) 

prof. Constantinescu Ştefan (sep. 1977) 

prof. Amariţei (Schäfer) Maria (1977-1990) 

prof. Kőváry Emeric (1977-1978) 

prof. Deaconescu Maria (1977-1978) 

prof. Pavica Tamara (1977-1978) 

prof. Bădini Horia (1977-1979) 

prof. Mircov Cătălina (1977-1978) 

prof. Jurca Cornelia (1977-1978) 

prof. Dragomir Steluţa (1977-1978) 

prof. Nan Ana-Elena (1978-1980) 

prof. Aninoiu Cristina (1978-1979) 

prof. Rădulescu Sofica (1978-1979) 

122

prof. Pop (Hârţa) Cecilia (1978-1993, 1996-1997) 

prof. Walding Walter (1978-1982) 

prof. Bradea Rodica (1978-1981) 

prof. Guiu Olimpia (1978-1980) 

prof. Crişan Nevenca (1978-1979) 

prof. Giuchici Miroslav (1978-1980, 1983-1986) 

înv. Bandula Floare (1979-1980) 

prof. Egyed Aurelia (1979-1990) 

prof. Simulescu Eugenia (1979-1980) 

prof. Dimitriu Silvia (1979-1980) 

prof. Cârstea Elena (1979-1990) 

prof. Risti Minioara (febr. 1980, mai 1981) 

prof. Oprescu Cornel (1980-1983) 

prof. Ţugui Semenica (1980-1990) 

prof. Puşcaş Viorica (1980-1981) 

înv. Gavra Ana (1980-1990) 

prof. Visky Mihaela (1980-1981) 

prof. Ardelean Luminiţa (1981-1984) 

prof. Moisii Emilia (1982-1998) 

înv. Suciu Florentina (1984-1990) 

înv. Suciu Monica (1985-1986) 

înv. Gaşpar Daniela (1986-1987) 

prof. Sonoc Corneliu (martie-august 1987) 

prof. Sancira Gheorghe Ioan (1988-1991) 

înv. Sancira Victoria (1988-2005) 

înv. Rădulescu Silvia Simona (1989-1991) 

prof. Streinu Sorin (1990-1991) 

înv. Ladislav Daniela (1990-1991) 

înv. Szupuran Aurelia (1990-1991) 

prof. Sabău Ioana (1990-1991) 

prof. Zomboraţ Liliana (1990-2006) 

prof. Balint Maria (1990-2000) 

prof. Chirilă Violeta (1992-1998) 

prof. Glăvan Gigi (1992-1994) 

prof. Rancea Emilia (1992-1993) 

înv. Donţu Daniela (1992-1998) 

înv. Şoşdean Elena (1992-1998) 

pr. prof. Suciu Vasile (1993-2000) 

înv. Leanu Emilia (1993-1994) 

prof. Ianculescu Daniel (1994-1995) 

prof. Grama Viorica (1994-1995) 

prof. Vlaicu Claudia (1994-2006) 

prof. Tuţă Margareta (1995-1996, 1997-2006) 

prof. Jivcovici Agniţa (1995-1996) 

prof. Şuvăianţu Suhane Adina (1995-1997) 

înv. Mircovici (Gliţia) Adela (1997-2001) 

prof. Marghescu Izabela (1997-1998) 

înv. Titiş Renate (1997-1998) 

prof. Rădulescu Nicolae (1998-1999) 

prof. Verindean Anişoara (1998-1999) 

prof. Domuţa Carmen (1998-1999) 

123 

Şcoala


înv. Vlădău Mirela (1998-1999) 

înv. Toman Clara (1998-2003) 

înv. Pipa Daria Maria (1999-2000) 

prof. Fiileş Adrian (1999-2000) 

prof. Bohatir Paula (1999-2000) 

prof. Velcotă Viorica (1999-2006) 

prof. Muntean Monica (2000-2006) 

prof. Giurmai Andreea (2000-2002) 

înv. Guleş Anca (2001-2002) 

înv. Martin Maria (2001-2004) 

prof. Simion Alina (2002-2003) 

prof. Popa Valentina (2002-2003) 

prof. Găvan Sorina (2002-2003) 

prof. Şerbănescu Corina (2003-2004) 

prof. Ruen Aurica (2003-2004) 

înv. Cristian Diana (2003-2006) 

prof. Gadala Ramona (sept.-dec. 2004) 

prof. Dinulescu Lazăr Iulia (2004-2005) 

prof. Rubaneţ Marieta (2004-2005) 

prof. Gligan Marius (2004-2006) 

înv. Vasilache Loneta (2004-2006) 

prof. Pepa Daniela (ian.-aug. 2005) 

prof. Peica Mircea (2005-2006) 

prof. Andraş Carmen (2005-2006) 

înv. Berzescu Patricia (2005-2006) 

În anul 1998, la conducerea şcolii este numită în urma examenului de 

competenţă profesională şi managerială doamna Vlaicu Claudia, absolventă a 

Universităţii Babeş- Bolyai din Cluj- Napoca, având specializarea chimie- fizică. 

Se începe acum formarea unui nucleu de cadre didactice titulare, calificate, 

care să asigure o bună educaţie elevilor din Giarmata Vii. Rezultatele 

obţinute de absolvenţii clasei a VIII- a în cei 8 ani de când s-a introdus examenul 

de capacitate (testele naţionale), dovedesc faptul că profesorii alături 

de elevi au format o bună echipă reuşind să obţină rezultate remarcabile, astfel 

că în toţi aceşti ani promovabilitatea nu a scăzut sub procentul de 80%: 

An şcolar Procent promovabilitate 

1998-1999 98% 

1999-2000 100% 

2000-2001 86% 

2001-2002 100% 

2002-2003 80% 

2003-2004 88% 

2004-2005 80% 

2005-2006 80% 

Toţi absolvenţii şcolii din Giarmata Vii de după anul 1998 au fost cuprinşi 

în diferite forme de şcolarizare: liceu, şcoli profesionale sau şcoli de 

124

125 

Şcoala 

arte şi meserii. În toată această perioadă conducerea şcolii a fost sprijinită 

pentru realizarea activităţilor propuse de Inspectoratul Şcolar, de Consiliul 

Local Ghiroda şi de Comitetul de părinţi. Cu ajutorul comitetului de părinţi, 

la 1 iunie 2000 a fost dat în folosinţă primul laborator de informatică din 

şcoală. Prin sprijinul Consiliului Local Ghiroda, Şcoala din Giarmata Vii a 

intrat într-un proces de modernizare, astfel că în prezent ea oferă condiţii net 

superioare faţă de alte şcoli. În anii 2003-2004 au fost înlocuite toate ferestrele, 

cu ferestre tip termopan, tot în anul 2004 s-a realizat tencuirea exterioară a 

şcolii şi renovarea sălilor de clasă. De asemenea, a fost schimbat aproape tot 

mobilierul, fiind înlocuit cu altul nou, de tip ergometric. 

În afară de activităţiile specifice, în cadrul şcolii sunt organizate şi activităţi 

extracuriculare care constă în serbări prilejuite de praznicul Crăciunului, 

de zilele de 8 Martie şi 1 Iunie, precum şi cu ocazia diferitelor aniversări sau 

comemorări: „O seară dedicată lui Mihai Eminescu”. De asemenea, elevii 

participă la diferite concursuri naşionale şi judeţene cum ar fi Concursul 

Eurojunior, Kangurul sau olimpiade de specialitate. La aceste concursuri, 

elevii din Giarmata Vii au obţinut rezultate foarte bune. Ca urmare a scăderii 

numărului de elevi, conform legii 345/2005, începând cu data de 01.09.2006 

Şcoala cu clasele I- VIII Giarmata Vii se reorganizează şi devine o secţie a 

şcolii cu clasle I- VIII Ghiroda, sub conducerea doamnei director Vlaicu Claudia. 

Aceste schimbări de ordin administrativ nu modifică cu nimic buna desfăşurare 

a procesului instructiv- educativ, ci mai mult se doreşte îmbunătăţirea 

în viitor a condiţiilor oferite elevilor din Giarmata Vii. 

Absolvenţii Şcolii generale alături de profesori, 2006


GRĂDINIŢA DIN GIARMATA-VII 

Instituţiile de învăţământ, compoziţie Spătar 

Nicoleta 

126 

Grădiniţa este locul unde 

copilul se desprinde prima dată 

din braţele mamei şi rămâne cu 

educatoarea şi cu ceilalţi copii, 

pentru a explora o lume nouă 

lui. Educaţia unui copil trebuie 

să înceapă în grădiniţă, deoarece 

aici, prin metode pedagogice adecvate, 

i se deschide o nouă 

perspectivă a vieţii. Numai întrun 

cadru organizat şi sub îndrumarea 

unui personal calificat 

copiii pot începe să descopere 

tainele cunoaşterii, să-şi dezvolte 

simţul apartenenţei la un 

grup şi să-şi descopere diferite 

aptitudini. 

Pe lângă latura educativinformativă, 

grădiniţa are şi 

rolul de a-i obişnui pe copii cu 

un anumit program, ceea ce le 

dezvoltă simţul responsabilităţii. 

Cunoscând influenţa benefică pe 

care o are grădiniţa asupra copiilor, locuitorii din Giarmata Vii au dorit să aibă 

posibilitatea de a oferi copiilor încă de la cea mai fragedă vârstă educaţia 

adecvată. Datele privind înfiinţarea primei grădiniţe sunt relativ puţine, astfel 

că nu putem cunoaşte cu exactitate anul apariţiei primei grădiniţe. Din informaţiile 

primite de la unii locuitori mai vârstnici, am aflat că grădiniţa a funcţionat 

imediat după război într-o clădire anexă a şcolii germane. Întrucât locuitorii 

erau preponderent agricultori, s-a optat pentru un program prelungit, 

care includea şi servirea mesei de prânz. Grădiniţa a fost frecventată atât de 

copiii etnicilor germani, cât şi de cei români. Prima educatoare despre care 

avem informaţii este Andruică Anica, după care au urmat până în prezent un 

număr de 14 educatoare: Andruică Anica (ian.-aug. 1969), Simici Voichiţa 

(1969-1970), Sinco Elena (1970-1971, 1972-1974), Schuch Helmine (oct.nov. 

1971), Stan Ofelia (febr. 1974), Vucovan Valentina (febr.-aug. 1974), 

Mărănescu Victoria (1974-1975), Sasca Livia (1975-1976), Nacov Ecaterina 

(1976-1983), Negrescu Otilia (ian.-iun. 1977), Kunz Gerda (1978-1986), 

Stanca Doina (1979-1984), Fofiu Maria (1983-1990), Suciu Monica-Tania 

(1986-2006), Suciu Florentina (1990-2006).

Preşcolarii cu educatoarea Kunz Gerda, 1986 

127 

Şcoala 

Grădiniţa a funcţionat până în anul 1978 în clădirea fostei şcoli germane, 

după care, odată cu darea în folosinţă a noului edificiu al şcolii, s-a 

mutat în fosta clădire a şcolii româneşti. 

Preşcolarii cu educatoarele Suciu Monica şi Suciu Florentina, 1996 

Aici a funcţionat între anii 1978-1996, când este schimbată din nou locaţia, 

grădiniţei fiindu-i atribuit un nou imobil de către Primăria Comunei 

Ghiroda, pe strada Islaz numărul 9. În prezent, locaţia dispune de toate condi-


ţiile necesare desfăşurării în condiţii optime a procesului instructiv-educativ 

al copiilor de vârstă preşcolară. 

În arhiva grădiniţei din Giarmata Vii s-au păstrat numai statisticile cu copiii 

care au urmat cursurile grădiniţei începând cu anul 1983. Aceste statistici 

relevă faptul că numărul copiilor a fost constant, anual fiind înscrişi în jur de 

60 de preşcolari. Numărul cel mai mare de preşcolari s-a înregistrat în anul 

1987-1988, când au fost 71 de copii. După anul 1992 se înregistrează o mică 

scădere a efectivului de preşcolari şi, cu mici fluctuaţii, aceasta s-a menţinut 

până în prezent la nivelul de aproximativ 50 de copii, cu excepţia anilor 

2002-2005, când se observă o scădere, după care numărul acestora va creşte 

din nou, ajungând la media anilor anteriori 224 : 

ANUL ŞCOLAR 

GRUPA MARE GRUPA MICĂ 

TOTAL 

B F B F 

1983-1984 17 15 18 14 64 

1984-1985 15 15 18 16 64 

1985-1986 18 16 16 14 64 

1986-1987 16 19 15 20 70 

1987-1988 16 26 17 12 71 

1988-1989 23 9 11 20 63 

1989-1990 23 11 14 13 61 

1990-1991 18 10 15 18 61 

1991-1992 16 15 17 15 63 

1992-1993 10 12 16 13 51 

1993-1994 13 14 16 16 59 

1994-1995 10 12 16 17 55 

1995-1996 13 12 12 16 53 

1996-1997 14 17 11 9 51 

1997-1998 15 12 11 13 51 

1998-1999 8 10 18 19 55 

1999-2000 11 9 14 14 48 

2000-2001 16 14 11 9 50 

2001-2002 18 14 16 5 53 

2002-2003 13 10 18 5 46 

2003-2004 14 3 16 9 42 

2004-2005 17 5 9 11 42 

2005-2006 15 8 14 14 51 

În prezent grădiniţa funcţionează cu două grupe, fiind coordonate de 

doamnele educatoare Suciu Monica-Tania şi Suciu Florentina, ambele fiind 

fiice ale satului, ce s-au întors de pe băncile şcolii dinnou în satul natal. 

224 Arhiva Grădiniţei Giarmata Vii, fond Registre matricole, dosar I 

128

Preşcolarii cu educatoarele Suciu Monica şi Suciu Florentina, 2002 

129 

Şcoala 

Doamna educatoare Suciu Monica-Tania a condus grădiniţa din anul 

1986 până în anul 2004, când, în urma restructurării sistemului educaţional, 

rămâne coordonator pentru învăţământul preprimar. 

În toată această perioadă, cadrele didactice au fost preocupate de buna 

desfăşurare a procesului educaţional, au participat la toate activităţile metodice 

şi au obţinut toate gradele didactice. 

Grădiniţa a avut şi are o colaborare strânsă cu şcoala din localitate, biserica, 

organele administrative locale, dar mai ales cu părinţii copiilor, care s-au 

implicat permanent în toate activităţile din grădiniţă. În acest sens: 

- s-au ţinut serbări la fiecare sfârşit de trimestru (semestru), de 8 Martie, 

de Ziua Copilului; 

- s-au făcut excursii cu copiii la: Peştera Urşilor, Valea lui Liman, 

Moneasa, Aeroportul Internaţional „Traian Vuia” Timişoara etc. 

- s-au ţinut cursuri cu părinţii – „Metoda Educării Axa” – în vederea îmbunătăţirii 

colaborării cu familia pentru o cât mai eficientă educare a copiilor. 

În grădiniţă se desfăţoară activităţi opţionale de comun acord cu părinţii, 

cum ar fi: 

- activitate opţională de religie – susţinută de preotul paroh şi profesorul 

de religie; 

- activitate opţională de engleză – predată de profesorul de specialitate 

din şcoală; 

- activitate opţională de şah – susţinută de clubul „Mediator” din localitate; 

- activitate opţională artistico-practică în colaborare cu doamna profesoară 

de specialitate Nicoleta Spătar, profesor la Liceul de Arte din Timişoara, 

fiind şi ea fiică a satului. 

În grădiniţă s-au organizat diverse concursuri, dintre care menţionăm:


- concursul Tim-Top Mini-Top în colaborare cu Inspectoratul Şcolar al 

judeţului Timiş; 

- concursul de pictură „Roadele Toamnei” în cadrul Zilelor Satului 2004; 

- concursul de măşti şi de pictat măşti în cadrul Zilelor Satului 2005; 

- concursuri sportive de şah – copiii participând la grupa boboci la toate 

ediţiile concursului internaţional de şah „Trofeul Mediator” din localitate. 

Grădiniţa are parteneriate de colaborare cu alte instituţii: Grădiniţa P.P. 

19, Teatrul de Păpuşi „Merlin” din Timişoara, Centrul „Speranţa” Timişoara 

şi cu toate instituţiile de pe raza comunei. 

Preşcolarii în excursie la Peştera Urşilor, 2004 

Datorită faptului că Grădiniţa din Giarmata Vii dispune de un sediu adecvat, 

restaurat în exterior şi interior, dotat – prin grija Consiliului Local Ghiroda 

– cu instalaţie de apă şi gaz metan, încălzire centrală, geamuri termopan şi 

având o bază materială bogată (calculator, imprimantă, televizor, combină muzicală, 

etc.) şi personal didactic calificat, este considerată, pe bună dreptate, o 

grădiniţă model, unde toţi copiii satului se pregătesc pentru viaţă. 

130

IX. PUNCTUL SANITAR 

131 


n perioada de început a satului nu a existat un punct sanitar propriu, local- 

Înicii 

fiind nevoiţi să meargă în comuna Giarmata pentru consultaţiile medicale. 

Această stare de fapt sa 

menţinut până după al Doilea 

Război Mondial când, odată cu 

creşterea numărului locuitorilor, 

s-a simţit nevoia existenţei unui 

punct sanitar. Primul dispensar 

apare în deceniul şase al secolului 

trecut, fiind situat pe strada 

Parcului. Întrucât clădirea respectivă 

nu corespundea normelor 

necesare funcţionării unui punct 

sanitar, în anul 1975 este dat în 

folosinţă un nou local pentru 

această instituţie. În noua clădire, 

situată pe strada Înfrăţirii, alături 

de celelalte instituţii reprezentative 

ale comunităţii, funcţionează 

până în prezent. 

De-a lungul timpului, punctul 

sanitar a fost deservit de medici şi 

asistenţi medicali cu o bună 

pregătire de specialitate. Medicii 

care au slujit această instituţie şi ale 

Punctul sanitar şi Căminul Cultural, 

compoziţie Spătar Nicoleta 

căror nume ni s-au păstrat sunt: Dr. Preda Elisabeta (1965-1982) - medic pediatru, 

Dr. Stanciu Beatris (1965-1983) - medicină generală, Dr. Popescu Olimpia 

(1974-1982) - medicină generală, Dr. Drăgulete Florica (1982-2006) - medic pediatru, 

Dr. Ţurcanu Marius (1983-1986) - medicină generală, Dr. Nitulescu Maria 

(1983-2006) - medicină generală, Dr. Vasiloni Liliana (1986-2006) - medicină 

generală, Dr. Popa Octavian (1988-1996) - medicină generală, Dr. Moşteoru 

Virginia (1998- 2006) - medicină generală. 

Asistenţii care au deservit cabinetul medical au fost: Teşan Titus (1975- 

1982) - asistent medical, Panduru Silvia (1978-1982) - soră medicală, Pleşa 

Dorina (1982-2006) - asistent medical. 

În primii ani de după Revoluţia din 1989, în cadrul punctului sanitar din localitate 

a funcţionat şi un cabinet stomatologic, medic stomatolog fiind domnul 

doctor Breharu Olimpiu, iar asistentă stomatologică a fost doamna Pârtioc Doi-


na. Cabinetul a funcţionat o perioadă destul de scurtă, după care a fost desfiinţat. 

În anul 2001 este modernizat şi redeschis acest cabinet stomatologic de către 

doamna doctor stomatolog Olar Mirela, care funcţionează şi în prezent. 

Punctul Sanitar 

În anul 2006 s-a deschis prima farmacie din Giarmata Vii, de uz uman- 

„Cisafarm”, de către doamna farmacistă Cismadia Eva. Toate aceste instituţii 

cu profil medical oferă locuitorilor cele mai bune servicii, fiind foarte utile 

mai ales persoanelor în vârstă, întrucât îi scuteşte să se deplaseze în Timişoara, 

beneficiind aici de asistenţa medicală atât de necesară acestora. 

Farmacia „Cisafarm” 

132

X. POŞTA ŞI TELECOMUNICAŢIILE 

133 


S 

erviciul poştal a apărut în Giarmata Vii în anii ’30 ai secolului trecut. 

Până atunci cei care doreau să folosească aceste servicii trebuia să se 

deplaseze în comuna Giarmata. La început, scrisorile şi coletele veneau 

în Giarmata de unde poştaşul le aducea în Giarmata Vii şi le distribuia. Primul 

poştaş care a deservit pe locuitorii satului a fost Becichereţan Matei, care 

îndeplinea şi funcţia de „toboşar” al satului. Nu cunoaştem până când a fost 

poştaş, dar ştim că după el a urmat poştaşul Cristea Sergiu. Din anii ’60 poştaş 

a fost doamna Ciuciu Solomia, soţia învăţătorului Ciuciu Gheorghe, care a 

îndeplinit această funcţie până în anul 1973. 

Casa în care a funcţionat poşta între anii 1973-2000 

Până în anul 1970 poşta era adusă din Giarmata cu trenul şi doar după 

această dată ea venea direct din Timişoara. Din anul 1973 şi până în anul 

2000 poştaş a fost doamna Lauş Emilia, iar din anul 2000 şi până în prezent 

este doamna Măstan Emilia-Nicoleta. De remarcat este faptul că, de la apariţia 

ei şi până în prezent funcţia de poştaş a fost îndeplinită doar de persoane 

din localitate. În prezent, Agenţia poştală din localitate este situată pe strada


Teilor la numărul 82 şi oferă următoarele servicii pentru populaţie: distribuire 

ziare, scrisori simple, scrisori recomandate, prioripost, recomandate externe, 

colete poştale, reviste promoţionale, mandate poştale. Achită pensiile de stat, 

C.A.P., veterani de război, persoane cu handicap, alocaţiile pentru copii şi 

ajutoarele sociale. Încasează facturile telefonice Romtelecom, facturile emise 

de Enel-Electrica S.A. şi citeşte contoarele de energie electrică. De asemenea 

agenţia oferă spre vânzare timbre poştale, plicuri, efecte poştale, cartele 

Romtelecom şi cartele Suncard. 

Sediul actual al agenţiei poştale 

În anii ’80 a fost pusă în funcţie o centrală telefonică analogică cu 12 

numere. În prezent localitatea dispune de o centrală telefonică digitală, la care 

sunt racordate 285 de locuinţe şi instituţii, precum şi trei telefoane publice. 

În localitate îşi desfăşoară activitatea şi o reţea de televiziune prin cablu, 

S.C. NG Electronix, ce difuzează un număr de 24 de posturi de televiziune 

naţionale şi internaţionale, precum şi un post TV local. La această reţea sunt 

racordate un număr de 300 de locuinţe, iar de buna funcţionare a reţelei se îngrijesc 

dl. Popovici Gheorghe şi dl. Păun Emil. 

134

XI. ORDINEA PUBLICĂ 

135 


Respectarea ordinii şi liniştii publice, apărarea drepturilor şi libertăţilor 

fundamentale ale cetăţenilor, a fost şi este asigurată de către instituţii specializate 

ale statului, respectiv Jandarmeria, Miliţia şi în prezent Poliţia. 

Sediul Poliţiei din Ghiroda 

În localitatea Giarmata Vii, aparţinătoare comunei Ghiroda din anul 

1956, ordinea şi liniştea publică au fost asigurate de către organele specializate 

ale statului cu sediul în localitatea de reşedinţă Ghiroda, respectiv Miliţia şi 

Poliţia din anul 1990. Printre cei care au avut grijă de respectarea ordinii şi 

liniştii publice pe raza localităţii Giarmata Vii se numară: 

Plt.maj. Fântânaru Dumitru 1956 – 1962, Serg.maj. Butan Nicolae Aristică 

1956 – 1962, Serg.maj. Leucuş Ioan 1956 – 1962, Serg.maj. Gurzu Emil 

1956 – 1962, Plt.maj. Stoia Ioan 1962 – 1980, Serg.maj. Butan Nicolae 

1962 – 1980, Plt.adj. Olaru Traian 1975 – 1983, Plt.adj. Petrea Ioan 1980 – 

2002, Plt. Fleşer Nicolae 1984 – 1990, Plt. Ciucă Marian 1990 – 1995, 

Ag. sef adj. Matei Ionel 1995 – 2006, Ag. sef adj. Pătru Constantin 1996 – 

2006, Ag. sef Paşca Fănel Dan 2003 – 2006 

Agenţii de poliţie din cadrul Postului de Poliţie Ghiroda desfăşoară activităţi 

specifice muncii de poliţie în baza Legii nr. 218 / 2002 privind organizarea 

şi funcţionarea Poliţiei Române. 

Poliţia Română face parte din Ministerul Administraţiei şi Internelor şi 

este instituţia specializată a statului care exercită atribuţii privind apărarea


drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei, ale proprietăţii private şi 

publice, prevenirea şi descoperirea infracţiunilor, respectarea ordinii şi liniştii 

publice, în condiţiile legii. 

Poliţia de ordine publică este o componentă a Poliţiei Române a cărei activitate 

este axată pe menţinerea ordinii şi siguranţei publice pe raza 

localităţilor urbane şi rurale, prevenirea şi combaterea infracţionalităţii şi 

cercetarea micii criminalităţi. 

Pe linia siguranţei publice, agenţii de poliţie rurală au în principal următoarele 

atribuţii: 

- iau măsuri pentru combaterea manifestărilor de violenţă şi de neutralizare 

a unor acţiuni de natură să împiedice desfăşurarea normală a activităţilor, 

îndeosebi la adunările publice, manifestările cultural-sportive şi de altă 

natură; 

- iau măsurile legale împotriva celor care săvârşesc fapte prin care se încalcă 

normele de convieţuire socială, în special cu privire la consumul excesiv 

de băuturi alcoolice şi a portului, fără drept, a armelor albe; 

- urmăresc respectarea legislaţiei privind regulile generale de comerţ în 

pieţe, târguri, oboare sau cu ocazia serbărilor câmpeneşti; 

- acordă sprijin de specialitate, îndrumă şi coordonează persoanele fizice 

şi juridice în organizarea pazei obiectivelor, bunurilor, valorilor, precum şi 

pentru organizarea şi funcţionarea pazei pe teritoriul comunei şi controlează 

modul de executare a acestei activităţi; 

- urmăresc respectarea legislaţiei în domeniul silvic şi transportul de material 

lemnos, protecţia mediului înconjurător, a vânatului şi pescuitului, potrivit 

competenţei; 

- supraveghează, îndrumă şi controlează participanţii la traficul rutier pe drumurile 

comunale şi judeţene, situate în interiorul localităţilor rurale, în condiţiile 

legii, şi acordă sprijin autorităţilor locale pentru buna desfăşurare a acesteia ; 

- în colaborare cu reprezentanţii societăţii civile, autorităţilor locale, unităţilor 

de învăţământ şi de cultură, desfăşoară activităţi de educaţie antiinfracţională 

a populaţiei; 

- intervin la solicitările dispeceratului inspectoratului judeţean pentru intervenţia 

la evenimentele semnalate prin Sistemul Unic de Apeluri de Urgentă 112 ; 

- informează autorităţile publice locale despre factorii favorizanţi ai criminalităţii, 

solicitând sprijin pentru eliminarea acestora. 

În prezent, Postul de Poliţie Ghiroda, care are în arondare şi satul Giarmata 

Vii, este încadrat cu trei agenţi de poliţie: 

Agent-şef de poliţie Paşca Fănel Dan – şeful postului de poliţie; 

Agent-şef adjunct de poliţie Matei Ionel – ajutor şef de post, cu sarcini 

de menţinere a ordinii şi liniştii publice pe raza satului Giarmata Vii; 

Agent-şef adjunct de poliţie Pătru Constantin – ajutor şef de post, cu sarcini 

de menţinere a ordinii şi liniştii publice pe raza localităţii de reşedinţă Ghiroda. 

136

XII. ETNOGRAFIE ŞI FOLCLOR 

PORTUL POPULAR 

137 

Etnografie şi folclor 

Apropierea de Timişoara a făcut ca obiceiurile şi modul de viaţă tradiţionale 

să fie mult influenţate de civilizaţia urbană. De aceea, încă dinaintea 

celui de-al Doilea Război Mondial oamenii renunţă la îmbrăcămintea populară 

în favoarea celei orăşeneşti, menţinându-se doar unele influenţe germane. 

Portul tradiţional pentru românii din aceste locuri era compus, pentru 

bărbaţi, din izmene lungi albe şi largi, ţesute din pânză şi cămăşi lungi până 

la genunchi sau mai jos de genunchi. Peste cămaşă se purta o praşchie de piele 

având forma unei curele mai late, în care se purtau banii sau alte obiecte 

mărunte. Peste cămaşă se purta o haină fără mâneci numită laibăr sau chintuş 

cusut cu diferite mărgele. În picioare aveau obiele de lână confecţionate până 

sus la genunchi şi opinci cu curele. De la începutul primăverii şi până toamna 

se purtau atât de către bărbaţi cât şi de către femei papuci de lână cu cauciuc 

pe talpă. Iarna se purtau cojoace lungi din piele de oaie (bunzi) sau scurte tot 

din piele de oaie (burdice), iar pe cap purtau căciuli din piele de oaie ţurcană 

sau ţigae. Bărbaţii purtau iarna pantaloni din lână numiţi cioareci. 

Port tradiţional românesc, 1914


Femeile purtau poale lungi din pânză albă cusute în partea de jos cu aţă 

colorată în forme geometrice. De asemenea, purtau ciorapi groşi de lână, iar 

peste poale aveau două cotrânţe care erau negre la femeile bătrâne, iar la cele 

tinere erau de culoare roşiatică şi cusute cu diverse forme. Pentru sărbători, 

tinerele aveau cotrânţe împodobite cu elemente deosebite. Capul era acoperit 

cu o cârpă (năframă) care era neagră la femeile bătrâne şi în culori diferite 

la cele tinere. 

Portul tradiţional şvăbesc cuprinde o gamă bogată de vestimentaţii care 

se deosebesc nu numai de la localitate la localitate, ci depinde şi de ocazia la 

care se poartă. Aşa se deosebesc porturile purtate în zilele obişnuite de cele 

purtate duminica şi în sărbători, cele pentru copii, femei, bătrâni şi cele purtate 

la rugă etc. 

Port nemţesc de duminică 

Portul festiv al fetelor era folosit doar în timpul rugii şi la Balul portului; 

consta dintr-o cămaşă cu mânecă scurtă, vestă, juponul de jos, „Hansel”-ul, 

juponul de jos şi de sus, fustă, şorţ, batic cu broşă. Pregătirea portului necesita 

mult timp, muncă şi îndemânare, îmbrăcatul fiind aproape o ceremonie. 

Cămaşa era din Chiffon alb, şi pe piept avea o parte brodată sau ochiuri, 

la fel era şi decolteul. Jupoanele, din acelaşi material, erau destul de largi şi 

se îndoiau în multe pliuri mici. Pentru aceasta trebuia să fie scrobite bine. Plierea 

necesita mult timp şi era dificilă. La fel se proceda cu fusta superioară, 

care era dintr-un material uşor şi transparent. Vesta era din catifea neagră. 

Peste se punea baticul, care de cele mai multe ori era din mătase deschisa la 

culoare, brodată cu modele de flori şi pe margini avea ciucuri. Baticul era triunghiular, 

fiind pus peste umeri şi se încrucişa peste piept, se trecea pe sub 

138

Port tradiţional la sărbătoarea 

portului din anul 1976 

OBICEIURI 

La botez copilul trebuia să aibă cel 

mult două-trei săptămâni. Naşii se 

păstrau din generaţie în generaţie, 

transmiţându-se la cei mai tineri din 

familie. La botez participau naşii, familia 

şi moaşa. După terminarea slujbei la biserică, 

se mergea la casa părinţilor unde 

era ţinută o masă la care erau invitaţi toţi 

cei apropiaţi: rude, vecini, prieteni. 

La nunţi exista o rânduială bine 

stabilită care era respectată cu stricteţe. 

Părinţii băiatului megeau înainte de nuntă 

la mireasă acasă pentru a o peţi şi a se 

înţelege cu părinţii ei asupra zestrei şi 

asupra locului unde vor locui tinerii căsă- 


139 


braţe până pe spate şi acolo se lega. Fetele 

purtau o coadă împletită, care era 

prinsă cu un piaptăn decorativ de care 

era ataşat o panglică de catifea. 

Bărbaţii purtau pantaloni strâmţi cu 

cizme, cămaşă albă şi peste ea o vestă 

din acelaşi material ca şi pantalonul şi 

care se putea încheia cu nasturi până la 

gât. Vesta avea de obicei nasturi argintii. 

Pălăria era decorată cu flori din ceară 

şi cu o panglică lungă colorată. 

Această îmbrăcăminte tradiţională 

dispare din al doilea deceniu al secolului 

XX, rămânând doar unele elemente 

cum ar fi: spenterul nemţesc purtat atât 

de bărbaţi cât şi de femei şi papucii de 

lână 225 . 

Botez în biserica romano-catolică


toriţi după nuntă. Tot atunci se hotăra şi ziua în care va avea loc nunta. Chemarea 

la nuntă o făceau giverii, care erau îmbrăcaţi în costume naţionale şi 

aveau pe umăr câte un prosop lung, frumos cusut şi împodobit cu tricolor. 

Nuntă ortodoxă, 1970 

Nunta începea duminica dimineaţa şi ţinea pănă luni dimineaţa. Giverii trebuiau 

să păzească mireasa şi să aibă grijă să nu i se fure pantoful. Dacă prindeau 

pe hoţi, giverii îl duceau în faţa naşului şi-l amendau, iar dacă nu, ei erau 

obligaţi să plătească pantoful. În timpul jocului se schimbau perechile, iar la 

un moment dat naşul spunea: „Cine joacă se şi ţucă, cine nu primeşte amendă“. 

Atunci trimetea pe giver să aducă o pereche şi dacă se sărutau, scăpau, 

iar dacă nu, plăteau amenda. La miezul nopţii era strigată cinstea de doi bărbaţi 

mai glumeţi. Dimineaţa se organiza dansul miresei, care trebuia plătit. 

La înmormântare nu se cunosc obiceiuri deosebite. Cel mort, după ce era 

spălat, era pus în camera cea mai frumoasă a casei, iar noaptea se făcea priveghi. 

Cu această ocazie se făceau aşa-zisele „bătăi cu vişlele“, care erau nişte 

batiste pe care bărbaţii le învârteau şi dădeau cu ele unul în altul, încercând să 

nu fie observaţi. Influenţa romano-catolică este resimţită în obiceiul îmbrăcării 

unor copii în stihare albe care ţin în mână pe tot parcursul serviciului religios o 

cruce mare, două ripizi pe care sunt pictate icoanele unor îngeri şi două sau patru 

sfeşnice. Obiceiul acesta a fost împrumutat de la populaţia germană şi este 

larg întâlnit în această parte a Banatului. La înmormântare, o femeie bătrână 

ţinea o cană cu apă din care vărsa când era ridicat mortul şi dus la groapă. Aceeaşi 

femeie ţinea şi sticla cu vin care se vărsa peste sicriul celui mort când era 

aşezat în groapă. De asemenea, se păstra cu stricteţe obiceiul de a pune pomeni 

şi parastase la timpul cuvenit în memoria celui decedat. 

140

Procesiune de înmormântare 

141 


La marile sărbători de peste an, întâlnim o serie de obiceiuri deosebit de 

interesante. O parte din acestea se păstrează şi în prezent dar, în acelaşi timp, 

încep să se împământenească altele noi. 

La Crăciun alături de tradiţionalul umblat cu colinda mai întâlnim umblatul 

cu Steaua. Copiii erau îmbrăcaţi cu stihare albe, pe care le luau de la 

biserică, pe cap purtau coifuri împodobite în diverse culori, iar în mână aveau 

săbii de lemn vopsite în roşu. Colindătorii primeau nuci, colăcei şi cozonaci. 

La Paşti toată lumea participa la slujba de Înviere, iar apoi, duminică 

dimineaţa la sfânta liturghie. După terminarea slujbei se ieşea în curtea bisericii, 

unde se desfăşurau adevărate concursuri de ciocnit ouă. Se mai practica 

şi datul cu banul în ou. După aceea fiecare mergea acasă unde lua masa împreună 

cu toată familia, consumându-se carne de miel prăjită, ouă roşii şi 

drob de miel. 

La Înălţare se respecta cu stricteţe obiceiul de a fi comemoraţi eroii. În 

faţa şcolii era amenajat un catarg pe care se înălţa drapelul în timp ce copiii 

intonau cântece patriotice. După ce era ridicat drapelul, se mergea în curtea 

bisericii romano-catolice unde, în faţa monumentului eroilor, copiii cântau 

cântecele dedicate acestei zile: „Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie“, „Imnul 

eroilor“ etc.


La Rusalii se făcea un foc mare în faţa bisericii şi se puşca cu carbid, 

adică „se da cu trascurile“. În biserică se punea pe jos, încă de sâmbătă seara, 

iarbă cosită din curtea bisericii. În a doua zi de Rusalii se ieşea la o cruce de 

la hotar. Credincioşii mergeau în frunte cu praporii, iar cântăreţii cântau 

polileul. Femeile pregăteau grâu, fasole, porumb şi alte roade ale câmpului 

pentru a le arunca peste oameni, în speranţa că va fi un an bogat. 

Trebuie menţionat că în fiecare duminică, cu excepţia posturilor care erau 

respectate cu stricteţe, se organizau jocuri. Înainte de post, tinerii organizau 

un bal care putea fi de ciocolată sau de struguri. De plafonul sălii în care se 

organiza balul erau atârnate ciocolate sau ciorchine de struguri, iar în mijlocul 

sălii era o coroniţă frumoasă care avea în interior o sticlă cu vin sau cu ţuică. 

La intrare, organizatorul balului stătea la o masă şi încasa intrarea. În sală 

erau doi paznici, un băiat şi o fată, care aveau o banderolă pe mână. Aceştia 

aveau obligaţia să aibă grijă ca nu cumva să fie furată ciocolata sau ciorchinii 

de struguri. Cei ce furau erau duşi de băiat, dacă era fată, sau de fată, dacă era 

băiat, pentru a fi amendaţi (sumele cerute erau foarte mici). La miezul nopţii 

se licita sticla de vin sau de ţuică, iar cel ce o câştiga împărţea băutura la toată 

lumea. Muzica pentru jocurile de duminica şi pentru baluri se tocmea pe un 

an, specificându-se câte baluri vor fi şi orele între care se va cânta. Plata muzicii 

se făcea numai în cereale şi niciodată în bani. 

O sărbătoare cu o semnificaţie aparte pentru comunitatea germană din 

Überland era „Kirchweih”-ul. Această sărbătoare avea loc în ziua Înălţării 

Sfintei Cruci, când era sărbătorită sfiţirea bisericii romano-catolice (kirch= 

biserică, wei=sfinţire). Dacă sărbătoare era peste săptămână atunci 

Kirchweih-ul se ţinea în prima duminică de după această dată. Sărbătoarea 

era organizată după un ritual bine stabilit. Sâmbăta de dinaintea Kirchweihul, 

băieţi şi fete însoţiţi de muzică mergeau prin tot satul şi adunau bani de la 

cei care îi primeau pentru plata muzicii. Muzica era adusă din Giarmata de 

către „Vortänzer” (era cel care organiza chirvaiul). În Giarmata erau două 

fanfare, cea a lui Loris şi cea a lui Saffer. Duminică dimineaţa băieţii se întâlneau 

acasă la băiatul din perechea principală şi mergeau cu muzica la fata 

din perechea principală, apoi prin tot satul pe la celelalte fete. În frunte era 

perechea principală, apoi perechea secundară care urma să fie în anul următor 

perechea principală. Băieţii erau îmbrăcaţi în costum şi purtau pălării împodobite 

cu panglici şi oglinzi. Băiatul din prima pereche avea câte patru panglici, 

iar ceilalţi aveau numai câte două. Fetele erau îmbrăcate în rochii cu 

mai mute rânduri de jupoane (până la 6-7). În felul acesta, după ce au mers 

prin sat, ajungând la biserică participau cu toţii la slujbă. În faţa bisericii erau 

întâmpinaţi de preot şi băiatul din perechea principală ţinea o cuvântare. După 

slujbă băieţii erau invitaţi la masă de către fete, iar preotul servea masa la 

Vortänzer acasă. După ce se servea masa, se adunau toţi tinerii la Vortänzer 

acasă şi de acolo cu muzica mergeau până la biserică. Vortänzer- ul mergea 

în faţă şi avea o creangă de rozmarin împodobită cu panglici colorate. 

142

Primirea la biserică a perechii principale la sărbătoarea Kirchweih-ului 

143 


În curtea bisericii era adus din pădure un pom de 5-6 m împodobit în vârf 

cu panglici, o pălărie, un batic şi o sticlă cu vin. Lângă acest pom se punea un 

butoi cu vin, iar Vortänzer-ul se urca pe butoi şi rostea o cuvântare. În jurul 

pomului era amenajat un ring de dans cu nisip, iar perechea principală începea 

jocul, după care urma a doua şi apoi celelalte perechi. Băieţii primeau 

încuvinţarea de la cineva apropiat fetelor (cineva din familie),ca să poată lua 

pe fete la joc. După ce dansau, băieţii primeau câte un pahar cu vin pe care îl 

plăteau fiecare cu cât dorea. În curtea şcolii germane se juca popice (se lega o 

bilă cu o aţă de un dud mare şi se dădea după popice), iar cel care câştiga 

primea un berbec şi era dus cu muzica acasă. Se făceau şi tombole la care se 

putea câştiga diferite obiecte, iar pentru copii erau aduse ringhişpil şi îngheţată. 

Seara se mergea cu pălăria din pom la naşul băiatului din perechea principală, 

unde se dansa, după care toată lumea mergea la cămin unde avea loc defilarea 

perechilor de dans. Lunea avea loc acelaşi ceremonial, iar seara se 

mergea cu baticul, ce fusese pus în pom, la naşa fetei din perechea principală. 

După trei zile (uneori după opt zile) avea loc „Kirchweih-ul mic”, când tinerii 

împreună cu primarul se adunau la una dintre troiţele din sat (de obicei la cea 

din faţa bisericii) şi îngopau o sticlă de vin cu data scrisă pe ea, pe care urma 

să o dezgroape în anul următor, în sâmbăta de dinainte de Kirchweih şi să fie 

băută de tineri. La acest ceremonial, fanfara cânta marşul, iar după ce se îngropa 

sticla de vin, era aşezat unul dintre tineri pe locul acela, spunând că astfel 

„au pus ştampilă la vin”.


Perechi de dansatori la sărbătoarea Kirchweih-ului 

Trebuie să facem câteva precizări referitor la dialectul vorbit de populaţia 

germană . Aceştia vorbeau dialectul din Pfalz cu accent în special din împrejurimile 

Hunsruck şi Saarland. Hans Frombach spune că locuitorii Giarmatei 

se remarcă cu al lor „Ich hun, du host, er hot...”,în timp ce în alte localităţi 

din Banat se spune în special „ich han...”, „ich hab...” sau „ich hen...”. De 

asemenea, se deosebesc cu greutate sunetul B de P şi D de T 226 . 

Desigur, multe din aceste obiceiuri s-au pierdut atât datorită trecerii timpului 

cât şi datorită faptului că în localitate s-au aşezat familii din diverse 

părţi ale ţării, care au adus obiceiuri noi. În prezent se încetăţenesc alte obiceiuri 

care vin să răspundă noilor realităţi ale societăţii moderne: 

● colindul Bisericii - tineri şi vârsnici împreună cu preotul vestesc Naşterea 

Domnului, în seara de Ajun, în toate casele creştinilor; 

● procesiunea la troiţa din islaz cu ocazia Rusaliilor - serbare câmpenească; 

● zilele satului - roadele toamnei; 

● agape creştine de Paşti, Crăciun şi Rugă- participă atât localnicii cât şi 

goştii; 

● spectacole artistice şi jocuri la marile sărbători - a doua zi de Paşti şi de 

Crăciun, la Rugă. 

226 Hans Frombach, Menschen und Familien, Mundart, das Dorf Überland,în Jahrmarkt in Banat, 

Das Dorf rings um den ,,Groben Brunnen”, Heimatortsgemeinschaft Jahrmarkt, p. 160 

144

Aspecte ale vieţii de după Revoluţia din 1989 

XIII. ASPECTE ALE VIEŢII SOCIALE, CULTURALE, 

RELIGIOASE, SPORTIVE ŞI POLITICE 

DE DUPĂ REVOLUŢIA DIN 1989 

LOCALITATEA GIARMATA VII ÎN ACTUALITATE 

Deşi localitatea Giarmata Vii nu are o vechime foarte mare, ca şi localităţile 

învecinate (Giarmata-1332, Ghiroda -1389), totuşi dispune de o poziţionare 

fizico-geografică favorabilă, ceea ce îi conferă un avantaj deosebit în 

comparaţie cu celelate localităţi. 

Situată între două artere de circulaţie importante, Timişoara-Lugoj şi 

Timişoara –Lipova, la numai cinci km de Timişoara şi la doi km de Aeroportul 

Internaţional ,,Traian Vuia”, flancată la vest de Pădurea Verde, devine un 

punct strategic în harta urbanistică actuală, cu posibilitatea de a deveni un 

cartier îndepartat al Timişoarei sau, mai degrabă o mică şi cochetă comună 

periurbană. 

Poziţia deosebită a localităţii noastre a stârnit atracţia multor oameni în 

timp, în special în perioada de după Al Doilea Război Mondial, când, datorită 

colectivizărilor forţate multe localităţi s-au desfiinţat, iar populaţia s-a orientat 

spre marile aşezări industriale sau spre localităţile învecinate, cum este cazul 

localităţii noastre. 

Revoluţia din 1989 deschide noi orizonturi pentru Giarmata Vii, mulţi 

oameni din Timişoara se stabilesc aici, preferând liniştea rurală în locul tumultului 

urban. 

În momentul de faţă (2006), localitatea Giarmata Vii are o suprafaţă de 

800 ha teren agricol, dintre care 360,89 teren intravilan şi intravilan extins şi 

93,23 ha paşune. În contextul măririi terenului intravilan cu peste o sută de 

ha, apar alături de străzile mai vechi: Parcului, Infrăţirea, Teilor, Islaz, 

Cerna, altele noi: Bisericii, Magnoliei, Rozelor si Albatros, unde, case frumoase 

şi moderne, răsar ca ciupercile după ploaie. 

Din cele 478 de clădiri existente în localitate, 410 sunt locuinţe, 57 în 

construcţie sau amenajare – transformare, iar 11 sunt instituţii publice sau 

firme. Numărul mare de locuinţe aflate în construcţie sau amenajare – 

transformare, reflectă dinamica localităţii şi interesul crescut pentru acest 

spaţiu. 

145


Una din noile casele moderne din localitate 

Dacă vorbim de un anumit indice de confort şi de modernitate, putem 

afirma că toate străzile sunt pietruite şi bine întreţinute de Consiliul Local 

Ghiroda. 

- Curentul electric este introdus în toate instituţiile şi casele locuite, deci 

un procent de 100 % . 

- Gazul metan are o reţea de distribuţie stradală de 11,1 km, fiind racordate 

272 persoane fizice şi 11 persoane juridice în total 283 - 67%. 

- Telefonia fixă – Romtelecom este folosită de 285 de abonaţi, familii şi 

firme, ceea ce reprezintă un procent de 68%. 

- Reţeaua de cablu TV, deocamdată fară internet, este folosită de 300 de 

familii într-o proporţie de 71%. 

- Consiliul Local Ghiroda a investit sume considerabile pentru întreţinerea 

şi dotarea instituţiilor publice: Grădiniţă, Şcoală, Dispensar, Bază Sportivă, 

Biserica Ortodoxă, Biserica Romano - Catolică şi este preocupat de investiţii, 

proiecte şi programe aflate în diferite stadii de lucru: 

- Proiect final pentru introducerea apei curente în Giarmata Vii, investiţie 

de peste 2.000.000 Ron (20.000.000.000 Rol), în perioada 2006-2007. 

- Studiu de fezabilitate pentru introducerea canalizării în Giarmata Vii, 

investiţie ce se va derula în perioada 2007-2008. 

146


- Propunere pentru amenajarea şanţurilor, trotuarelor, podeţelor şi podurilor, 

după un proiect unic. 

Despre oamenii din Giarmata Vii putem spune că sunt harnici şi oneşti. 

Pentru că marea majoritate sunt veniţi din alte locuri, încercând să-şi găsească 

aici o nouă perspectivă, respectă munca şi avutul dobândit cu multă trudă. 

Comunitatea e strâns unită în jurul Bisericii, unde se regăsesc cu toţii indiferent 

de locul din care au venit. 

Analizând toate aceste date cu privire la localitatea noastră putem afirma 

cu certitudine că Giarmata Vii este o aşezare deosebit de atractivă pentru toţi 

cei ce iubesc spaţiul rural modern, cu perspective atractive. 

ACTIVITATEA PUBLICISTICĂ 

În cadrul comunităţii locale din Giarmata Vii există o activitate publicistică, 

susţinută în principal de instituţiile locale: biserică, şcoală, grădiniţă, 

clubul de şah Mediator etc. 

Principala apariţie publicistică 

este periodicul Vatră 

nouă cu suplimentul religios 

Iconostas, care apare neîntrerupt, 

lună de lună, din septembrie 

2000. Ideea apariţiei unei 

publicaţii a comunităţii locale 

aparţine la trei familii: Suciu 

Vasile şi Monica, Hoffman 

Lucian Adrian şi Viorica, Spătar 

Mircea şi Nicoleta, care sau 

întâlnit în data de 1 mai 

2000 (a doua zi de Paşti) şi au 

discutat despre oportunitatea 

unei publicaţii, tematica şi 

denumirea ei. La următoarea 

întâlnire, din luna iulie, au fost 

invitate mai multe personalităţi 

locale cu preocupări culturale, 

între care amintim: dl Lăzureanu 

Aurel, dl Câmpeanu Ionel, 

dl Ioana Cezar (redactor şef al 

revistei Anotimpuri), dl David 

Revista „Vatră nouă”, iulie-augus 2006 

Ioan (redactor şef adjunct la 

Renaşterea Bănăţeană), dna 

147


Balint Maria, dna Andraşiu Rodica etc. Atunci s-au pus bazele periodicului şi 

s-au hotărât următoarele: 

Numele: Vatră nouă – la propunerea dlui Ioana Cezar 

Format: tabloid 

Apariţie: lunară 

Finanţare: sponsorizări 

Tiraj: 500 exemplare 

Distribuţie – în Giarmata Vii: gratuit 

Tematică – viaţa satului, anunţuri, ştiri, cultură, sport, spiritualitate etc. 

Colegiul de redacţie: Preot Suciu Vasile – redactor şef, Ioana Cezar – secretar 

de redacţie, acad. Otiman Ion Păun, prof. univ. dr. Lăzureanu Aurel, 

Spătar Nicoleta, economist Rodica Andraşiu, inginer Hoffman Lucian Adrian 

– membri, la care s-au adăugat ulteriori noi membri: Manolescu Valentin, 

Luzan Katalin, Suciu Monica, Tomiuc Lăcrimioara, Hoffman Lucian Viorica, 

Mihai Partenie şi Vlaicu Claudia. 

Primul număr al periodicului Vatră nouă a apărut în 8 septembrie 2000, 

tehnoredactarea şi tipărirea s-au realizat în cadrul redacţiei ziarului Renaşterea 

Bănăţeană cu sprijinul direct al dlui David Ioan. Între timp, publicaţia a 

suferit nenumărate modificări. După un an de apariţii în formatul tabloid, la 

propunerea dlui Chivari Ioan s-a schimbat formatul publicaţiei – tip revistă, 

păstrat până astăzi. Începând din anul 2005, coperta periodicului Vatra nouă 

apare în policromie, ceea ce îi conferă o ţinută superioară. 

În ceea ce priveşte conţinutul periodicului, s-a încercat păstrarea unei 

echidistanţe faţă de partidele politice şi abordarea tuturor problemelor legate 

de viaţa comunităţii. Personalităţi marcante din Giarmata Vii şi din ţară şi-au 

lăsat amprenta indelebilă în paginile periodicului. 

În momentul de faţă, periodicul se tipăreşte în 650 de exemplare lunar şi 

este distribuit gratuit tuturor locuitorilor din Giarmata Vii, instituţiilor din 

Ghiroda şi sporadic în Timişoara şi în ţară. Susţinerea financiară se face prin 

sponsorizare directă de către persoane din Giarmata Vii şi din Timişoara sensibile 

faţă de un astfel de act de cultură. Prezentăm lista persoanelor care au 

susţinut timp de 6 ani periodicul Vatră nouă: 

Agache Grigore 

Andraşiu Sabin 

Biserica Ortodoxă Giarmata Vii 

Boca Ioan 

Bontea Ioan 

Buzzi Lucian 

Câmpean Ion 

Cădaru Ioan 

Chivari Ioan 

Cincu Gheorghe 

Cismadia Emil 

148 

Copaci Dumitru 

Coptil Eleodor 

Crăciunescu Adrian 

Crişan Gheorghe 

David Ioan 

Ghiulai Vasile 

Hoffman Adrian Lucian 

Jivulov Liliana 

Lăzureanu Aurel 

Lombrea Silvius 

Mazzolin Michele

Mihai Partenie 

Moldovan Eugen 

Moldovan Traian 

Noja Constantin 

Oprea Nicolae 

Otiman Ioan Păun 

Popescu Constantin 

Popovici Ioan 

Roşu Dan 


149 

Sancira Ionel 

Sarchiz Mihai jr. 

Spătar Mircea 

Surdea Ioan 

Şipoş Dan Ioan 

Ştefan Victor 

Uluceanu Petru 

Ursu Dan 

Vasile D. Suciu 

Demn de remarcat este faptul că prin intermediul periodicului s-au organizat 

acţiuni cu caracter cultural şi sportiv: 

- Tombola periodicului Vatră nouă 2002-2006 – spectacole muzical coregrafice 

ce au reunit pe scena Căminului Cultural din Giarmata Vii cele mai 

cunoscute formaţii de muzică şi dansuri din Timişoara, precum şi interpreţi 

de prestigiu ai melosului popular bănăţean; 

- Zilele satului Giarmata Vii – Überland 2004 şi 2005, manifestări cu caracter 

cultural-sportiv, ce au reunit pe terenul de fotbal întreaga comunitate 

din Giarmata Vii şi unde s-au desfăşurat diferite concursuri sportive şi artistice 

la care au participat atât copiii, cât şi tinerii şi adulţii din sat. 

Alături de apariţia constantă a periodicului Vatră nouă, semnalăm şi apariţii 

ocazionale: 

Visul unui pion – revistă de şah editată de Clubul Sportiv Mediator (1 

număr) 

Zefirul – revista şcolii din Giarmata Vii (1 număr) 

Tot în cadrul activităţilor publicistice se înscriu şi cărţile editate şi tipărite 

de Biserica Ortodoxă, puse gratuit la dispoziţia tuturor locuitorilor: 

Carte de rugăciuni, 1995 

Din an în an – 70 de colinde şi trei scenete religioase, 1998, 1999, 2001. 

Înger, îngeraşul meu – Îndrumător religios pentru învăţământul preşcolar 

cu rugăciuni, poezii şi scenete în patru limbi, 1999 

Biserica Ortodoxă Giarmata Vii – Broşură monografie, 2003 

Buchet de acatiste, 2004 

Broşuri catehetice, 2005-2006 

La toate acestea se adaugă nenumărate articole şi studii publicate în 

reviste de specialitate, precum şi lucrări ştiinţifice elaborate de personalităţi 

concetăţene. Toate acestea ne îndreptăţesc să afirmăm că la nivelul localităţii 

noastre se desfăşoară o bogată activitate publicistică şi editorială care indică 

un nivel cultural ridicat al cetăţenilor.


ANSAMBLUL DE CÂNTECE ŞI DANSURI POPULARE „FLORI DIN CÂMPIE” 

Ansamblul „Flori din câmpie” din Giarmata Vii a fost înfiinţat în 12 august 

2003 de către d-na Florentina Suciu, educatoare titulară în satul nostru. 

Pentru început au fost solicitate 5 perechi de copii de grădiniţă, care au participat 

cu un dans popular la concursul TimTop-MiniTop, ce a avut loc în iunie 

2002 în localitate. În decurs de o săptămână, micuţilor li s-au alăturat alte 

cinci perechi alcătuind prima formaţie de dansuri. Primii membri ai ansamblului 

au fost: Roşu Diana, Ştefan-Gal Cristina, Crişan Darius, Sarchiz Tiberiu, 

Mag Andreea, Bencec Otilia, Iepure Andreea, Lazăr Raul, Ghiulai Ana- 

Maria, Andraşiu Rareş, Sarchiz Narcis, Suciu Cătălin, Suciu Rafael, Surdea 

Alina, Suciu Patricia, Budea Ramona, Spătar Bogdan, Geapana Denisa şi 

Săndulescu Ramon. Această formaţie a participat la prima acţiune organizată 

de Centrul de Cultură şi Artă al judeţului Timiş, în 7 septembrie 2003, la Pădurea 

Verde, iar în 8 septembrie 2003 a prezentat primul dans la ruga satului. 

Formaţia de dansatori a mai fost prezentă şi la alte acţiuni organizate de Centrul 

de Cultură şi Artă: în 13 septembrie 2003 la Pădurea Verde, în 4 octombrie 

în Piaţa Nouă din Timişoara, la Ziua Recoltei, şi la noi în sat, la Turneul 

de şah Mediator. 

Primii membri ai ansamblului „Flori din câmpie” 

După ruga din 8 septembrie 2003, s-a pus pe picioare a doua formaţie, de 

tineret, care şi-a început activitatea în 13 septembrie. Primii membri ai formaţiei 

de tineret au fost: Surdea Alina, Suciu Rafael, Momir Bogdan, Noja 

Iasmina, Momir Marius, Andraşiu Anamaria, Boroancă Sorin, Takacs Lumi- 

150

151 

Anexe 

niţa, Suciu Cristian, Surdea Adelina, Surdea Alexandru, Seculin Claudia, 

Rusu Daniel, Sancira Dafina, Noja Iulian, Martin Gina, Andreica Daniel, 

Iordache Alexandra, Suciu Cătălin, Budea Ramona, Chirilă Remus, Ianoşiga 

Iasmina, Lazăr Iasmina. Coregraful ansamblului „Flori din câmpie”, de la început 

şi până în prezent, este Veronica Kretten, dansatoare la Ansamblul profesionist 

„Banatul” din Timişoara. 

Primul spectacol în care au evoluat ambele formaţii ale ansamblului 

„Flori din câmpie” a avut loc în 26 decembrie 2003, la Căminul cultural din 

Giarmata Vii. Alte spectacole susţinute: în 22 februarie 2004, la Giarmata 

Vii; 18 aprilie 2004, la Giarmata Vii; 1 mai 2004, la Pădurea Verde; 22 mai 

2004, la Sala Lira din Timişoara, la faza locală a concursului „Tinere talente”, 

organizat de Inspectoratul Şcolar Judeţean Timiş, la care ansamblul a obţinut 

locul I, iar în 29 mai 2004, în Parcul Rozelor, la faza judeţeană a aceluiaşi 

concurs, tot locul I; 27 iunie 2004, la Pădurea Verde; 25 iulie 2004, la 

Casa Tineretului din Timişoara, la o emisiune în direct la TV Europa Nova; 

12 august 2004, tot la Casa Tineretului; 22 august 2004, la Valea lui Liman, 

la Festivalul românilor de pretutindeni; 26 august 2004, la Băile Calacea; 5 

septembrie 2004, la ruga satului Giarmata Vii; 19 septembrie 2004, la 

Dumbrăviţa; 26 septembrie 2004, în Piaţa Nouă din Timişoara, la Ziua recoltei; 

26 decembrie 2004, la Giarmata Vii; 8 mai 2005, tot la Giarmata Vii; 10 

iunie 2005, la Dumbrăviţa; 19 iunie 2005, la Festivalul internaţional de la 

Giroc; 26 iunie 2005, la TVR2, la emisiunea „Cântecul de acasă”, prezentată 

de dl. Tiberiu Ceia; 12 iulie 2005, la Băile Lipova, la filmări; 24 iulie 2005, 

spectacol susţinut la Pădurea Verde; 21 iulie 2005, la Valea lui Liman; 4 septembrie 

2005, la ruga satului nostru; 8 septembrie 2005, la ruga de la 

Giarmata; 9 octombrie 2005, la zilele satului nostru; 12 octombrie 2005, în 

Piaţa Nouă; 26 decembrie 2005, la noi în sat; 9 aprilie 2006, la Liceul Loga 

din Timişoara, la Festivalul de folclor „Vetre străbune”, organizat de Inspectoratul 

Şcolar, etapa zonală, la care ansamblul a luat premiul II, iar în 21 mai 

2006, la etapa judeţeană, unde a primit premiul III; 16 iulie 2006, la Pădurea 

Verde; 22 iulie 2006, la Festivalul internaţional de la Giroc. 

Până la spectacolul din 18 aprilie 2004 copiii au evoluat pe scene în costume 

împrumutate. Dar cu ajutorul mai multor localnice şi cu sprijinul Consiliului 

Local Ghiroda, care a alocat banii pentru cumpărarea materialelor necesare, 

s-au confecţionat cele necesare şi, de la acea dată, ansamblul dansează 

în costume proprii. 

În prezent, membrii formaţiei de copii sunt: Cărăşel Diana, Mastan 

Raul, Sarchiz Tiberiu, Mag Andreea, Lazăr Raul, Hărdălău Larisa, Suciu 

Patricia, Cărăşel Silvia, Haneş Sorina, Spătar Vlad, Ghiulai Anamaria, 

Bălulescu Daniel, Andraşiu Rareş, Cismadia Ioana, Jurj Tiberiu, Pleşa Adelina, 

Sarchiz Iulia, Ruen Andrei. 

Membrii formaţiei de tineret: Noja Iasmina, Suciu Cătălin, Iordache 

Alexandra, Andreca Daniel, Sancira Dafina, Noja Iulian, Seculin Claudia,


Surdea Alexandru, Toth Robert, Boroancă Sorin, Lazăr Iasmina, Suciu Cristian, 

Surdea Adelina, Rusu Daniel, Ianoşiga Iasmina, Momir Marius, 

Andraşiu Ana Maria, Momir Bogdan, Martin Gina, Surdea Alina, Suciu Rafael. 

Soliştii ansamblului „Flori din câmpie” sunt: Surdea Alexandru, Lazăr 

Giorgiana, Seculin Marian, Panici Roxana, Hodineanţu Teodora, Fiţiu 

Andrei. Formaţia de instrumentişti care ne susţine atât la repetiţii, cât şi la 

spectacole, este alcătuită din: Surdea Miron – saxofon, corepetitor, Lupuţ 

Cristian – saxofon, corepetitor, Crişan Marius – saxofon, Surdea Valer – saxofon, 

Gelu Sarchiz – acordeon, Milutin Daniel – orgă. 

Pentru ruga din anul 2005, s-a pregătit o echipă de dansatori formată din 

părinţii copiilor şi din alte persoane iubitoare de folclor de la noi din sat. 

Membrii acestei formaţii: Trănişan Dan şi Silvia, Seculin Marinel şi Viorica, 

Cismadia Emil şi Eva, Surdea Valer şi Rodica, Bontea Ion şi Marinela, 

Sarchiz Mihai şi Nicoleta, Budea Nicuşor şi Dana, Spătar Dinu şi Angelica. 

Membrii formaţiei de tineret „Flori din câmpie” 

Ansamblul „Flori din câmpie” îşi desfăşoară activitatea în continuare cu 

repetiţii în fiecare zi de sâmbătă, iar înaintea unor reprezentaţii şi de mai multe 

ori pe săptămână. În prezent, se duc tratative de înfrăţire cu alte ansambluri 

din Serbia şi din Ungaria, pentru o mai bună colaborare. Prin munca depusă 

şi prin rezultatele obţinute, ansamblul de cântece şi dansuri populare „Flori 

152

153 

Anexe 

din câmpie” face cunoscut numele satului peste tot unde merge şi arată lumii 

că şi în Giarmata Vii sunt oameni iubitori de folclor. 

CORUL BISERICII ORTODOXE 

Strâns legată de activitatea Bisericii şi aflat într-o armonioasă completare 

este corul Bisericii. Vrednic de pomenire şi considerat pe bună dreptate ctitorul 

Parohiei Ortodoxe Giarmata Vii, părintele Doboş Filip a fost preocupat de 

la începutul servirii sale şi de activitatea corală a Bisericii, de numele lui 

legându-se şi înfiinţarea primului cor bisericesc din localitate. 

Deşi nu se cunoaşte cu exactitate data înfiinţării corului, s-a consemnat 

faptul că în anul 1931 a susţinut două concerte religioase, iar veniturile încasate 

au fost donate bisericii 227 . Totuşi, activitatea de bază a corului rămâne 

cea liturgică, respectiv răspunsurile la Sfânta Liturghie, concertele religioase 

fiind ocazionate doar de marile praznice şi de strângerea de fonduri. 

Cel ce s-a ocupat cel mai mult în trecut de organizarea corului a fost cantorul 

Marinescu Gheorghe, absolvent al Conservatorului din Timişoara. 

Acesta a organizat şi condus două coruri: unul format din elevii şcolii din localitate 

şi altul format din adulţii parohiei. În anul 1938, corul Bisericii era 

format din 18 membri şi cânta în biserică la sărbătorile mai mari. În acelaşi 

an, corul susţinuse un concert religios pentru adunarea de fonduri necesare 

definitivării lucrărilor de construcţie a bisericii 228 . 

După 1941, când preotul Doboş Filip încetează activitatea şcolară, corul 

elevilor se desfiinţează, aceştia continuând totuşi să dea răspunsurile liturgice 

la unison 229 . O reorganizare a corului de copii o face învăţătorul Butariu Miron 

în anul 1949, dar nu cunoaştem cât timp mai funcţionează acest cor 230 . 

Corul propriu-zis al bisericii, format din adulţi şi care a fluctuat ca număr 

între 10 şi 25 de persoane, mai este amintit până la pensionarea preotului paroh 

Doboş Filip (1949), după care se pare că se autodesfiinţează, în principal 

datorită lipsei de interes a conducătorilor de oficiu ce au urmat, corelat cu 

inexistenţa unei persoane pregătite din punct de vedere muzical care să pregătească 

şi să susţină o astfel de activitate. 

În următoarea jumătate de veac nu se cunoaşte vreo activitate corală în 

cadrul Bisericii Ortodoxe din Giarmata Vii. Preoţii care au urmat au încurajat 

cântarea în comun a credincioşilor, în sensul participării tuturor la cântarea 

liturgică intonată la unison. 

227 ABORGV, fond RAIIPGV, registrul I, fila 3 

228 Ibidem, registrul II, fila 9 

229 Ibidem, filele 49,55 

230 AŞGGV, fond CAO, fila 3


Odată cu venirea în parohie a preotului Suciu Vasile (1993), fiind şi profesor 

de religie la şcoala din localitate (1993-2000), activitatea corală şcolară 

renaşte prin înfiinţarea unui cor pe două voci care a susţinut nenumărate concerte 

în cadrul serbărilor şcolare, la marile sărbători religioase, la activităţile 

culturale organizate de Primăria Ghiroda, şi la invitaţia unor întreprinderi şi 

instituţii din Timişoara: Bega Pam, Întreprinderea de Ciorapi, Întreprinderea 

1 Iunie, Banca Religiilor, Aeroportul Internaţional Traian Vuia, Tipografia 

Timpolis şi Comfemet Monica Giarmata Vii. 

Reînfiinţarea propriu-zisă a corului Bisericii Ortodoxe are loc în anul 

2004, când la iniţiativa mai multor familii tinere susţinute de preotul paroh, 

are lor o primă etapă a formării corului bisericii, care susţine un prim concert 

religios la Căminul Cultural din Ghiroda, în cadrul concertului de colinde 

„Lângă ieslea din Betleem” organizat de Primăria Ghiroda, Parohia Ortodoxă 

Ghiroda şi Consiliul Judeţean Timiş. 

Corul Bisericii Ortodoxe, 2004 

Concertul oficial al nou înfiinţatului cor al Bisericii Ortodoxe are loc în 

ziua de Crăciun – 25 decembrie 2004, după Sfânta Liturghie, în prezenţa unui 

public impresionant. A urmat apoi concertul susţinut la Căminul Cultural din 

Giarmata Vii, în cadrul spectacolului „Flori din câmpie”, a doua zi de Crăciun. 

Reacţiile deosebit de favorabile, chiar elogioase, au determinat continuarea 

şi diversificarea activităţii corale. 

154

155 

Anexe 

În anul 2005 au urmat noi concerte religioase în cadrul reuniunii corale 

„Cântările învierii”, la Căminul Cultural din Ghiroda, organizat de Primăria 

Ghiroda, Parohia Ortodoxă Ghiroda şi Consiliul Judeţean Timiş, apoi în prima 

zi de Paşti în Biserica Ortodoxă din Giarmata Vii. În acelaşi an, bisericile 

din Giarmata Vii şi Giulvăz, prin preoţii lor Suciu Vasile şi Budiul Valer, au 

organizat un duplex coral: mai întâi, corul din Giulvăz a cântat în Giarmata 

Vii, apoi corul din Giarmata Vii a cântat la Giulvăz, ocazie cu care s-a vizitat 

şi zona calamitată de inundaţii. 

Au urmat apoi noi concerte în perioada Crăciunului la Ghiroda, Giarmata 

Vii şi Parohia Timişoara Cetate. 

Cel mai emoţionant moment l-a constituit primirea corului nostru la reşedinţa 

mitropolitană din Timişoara de către Înalt Prea Sfinţia Sa dr. Nicolae 

Corneanu, Mitropolitul Banatului, unde, cu vădită emoţie, au prezentat un 

mic concert de colinde. Întâlnirea cu Întâi Stătătorul Bisericii Bănăţene a fost 

pentru toţi membrii corului un moment unic, cu adânci reverberaţii în sufletele 

noastre. 

În data de 1 aprilie 2006, Corul Bisericii Ortodoxe a efectuat un prim pelerinaj 

la câteva din minunatele mănăstiri bănăţene pe ruta Giarmata Vii, 

Lugoj, Mănăstirea Fârdea, Făget, Mănăstirea Româneşti, Parohia Româneşti, 

Valea lui Liman şi retur, prilej cu care a susţinut şi câte un miniconcert cu piese 

religioase în fiecare din bisericile şi mănăstirile în care a poposit. 

Corul Bisericii Ortodoxe, Locve, 2006 

Anul 2006 reprezintă pentru corul Bisericii Ortodoxe din Giarmata Vii 

anul marilor împliniri şi performanţe artistice. Biserica Ortodoxă în colabora-


re cu Mitropolia Banatului, Consiliul Judeţean Timiş, Centrul de Cultură şi 

Artă al Judeţului Timiş şi Consiliul Local Ghiroda a organizat în data de 14 

mai 2006 reuniunea corală „Cântări Pascale”, ediţia I, manifestare ce s-a înscris 

sub egida activităţilor cultural-artistice ce marchează sărbătorirea a 200 

de ani de la prima atestare documentară a localităţii Giarmata Vii – Überland. 

Au fost prezente la această manifestare mari personalităţi judeţene şi locale: 

Prea Sfinţia Sa Paisie Lugojanu, episcop vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei, 

Prea Cucernicul părinte Miculescu Aurel, vicarul Arhiepiscopiei Timişoarei, 

Prea Onoratul părinte Bude Ioan, protopopul Timişoarei, dl. diplomat 

Hrenoschi Răzvan, reprezentantul Consiliului Judeţean Timiş, dl. Cipu 

Ciprian, directorul Centrului de Cultură şi Artă al Judeţului Timiş, dl. 

viceprimar Bontea Ioan, dl. academician Otiman Ion Păun, dl. decan 

Lăzureanu Aurel, d-na director Vlaicu Claudia, consilieri locali din Giarmata 

Vii şi Ghiroda la care s-a adăugat întreaga suflare creştinească a comunităţii 

din Giarmata Vii. Manifestarea culturală s-a desfăşurat la Căminul Cultural, 

reunind 7 coruri ortodoxe din: Buziaş, Gătaia, Ghiroda, Recaş, Româneşti, 

Giarmata Vii şi corul Facultăţii de Teologie din Timişoara. Reuniunea a fost 

deschisă şi închisă de corul din Giarmata Vii, apreciat în mod deosebit de întreg 

auditoriul. Manifestarea s-a încheiat cu o agapă creştină, la care au participat 

cei peste 350 de corişti şi invitaţi. 

Tot în primăvara acestui an, Biserica Ortodoxă Giarmata Vii, împreună 

cu Biserica Ortodoxă din Sân-Mihaiul Român (Locve) – Serbia au organizat 

un duplex coral prin preoţii parohi Suciu Vasile şi Budiul Valer. Corul din 

Sân-Mihai s-a deplasat la Giarmata Vii în 26 martie 2006, susţinând atât răspunsurile 

liturgice, cât şi un miniconcert religios. Vizita corului din Giarmata 

Vii în Sân-Mihai s-a materializat în 28 mai, unde, pentru prima oară, corul, 

sub conducerea profesorului Gligan Marius, a cântat prima parte din Sfânta 

Liturghie, iar în încheiere a oferit un bogat program artistic cu piese pascale, 

religioase, patriotice şi populare. 

Ziua de 11 iunie 2006 – Praznicul Rusaliilor – marchează prima Sfântă 

Liturghie cântată parţial de corul nostru în Biserica Ortodoxă din Giarmata 

Vii. Marea provocare a corului o constituie cântarea întregii Sfinte Liturghii, 

în prima zi de Crăciun a acestui an. 

Corul Bisericii Ortodoxe din Giarmata Vii este pregătit şi condus de preotul 

Suciu Vasile şi de dl. profesor Gligan Marius, absolvent al Facultăţii de 

Teologie-Istorie din Timişoara şi prezintă câteva particularităţi demne de 

subliniat: este format exclusiv din tineri între 20 şi 45 de ani, cu excepţia a 

doi tineri toţi fiind familii. Această grupă de vârstă reprezintă, aşa cum spunea 

Prea Sfinţia Sa Lucian Lugojanu, prezent la una din reprezentaţiile corului 

nostru, veriga lipsă din cadrul Bisericii Ortodoxe, care leagă generaţia tânără 

de cea vârstnică. Dar cea mai spectaculoasă particularitate a corului o 

constituie acompaniamentul muzical- orchestral pentru piesele religioase, patriotice 

şi populare, întrucât toţi membrii formaţiei de muzică populară din 

156

157 

Anexe 

Giarmata Vii, condusă de dl. Surdea Miron, fac parte din corul bisericii. În 

cadrul concertelor se folosesc ca acompaniament următoarele instrumente: 

orgă electronică – Daniel Milutin, acordeon – Sarchiz Gheorghe şi saxofon 

sopran – Surdea Miron. 

Corul Bisericii Ortodoxe este format din 40 de persoane şi se doreşte în 

viitor creşterea numărului până la 50. 

Membrii Corului Bisericii Ortodoxe Giarmata Vii: Bontea Ion, Bontea 

Marinela, Câmpean Alexandra, Câmpean Ciprian, Cărăşel Otilia, Cărăşel 

Vasile, Cismadia Emil, Cismadia Eva Lăcrămioara, Crişan Marius- Ştefan, 

Gligan Cristina- Simona, Gligan Marius- Vasile – dirijor, Laza Claudia, 

Laza Dan, Miloş Dan, Miloş Mirela, Milutin Daniel, Milutin Mariana, 

Sarchiz George, Sarchiz Ramona, Sarchiz Mihai, Sarchiz Nicoleta, Simici 

Ovidiu, Spătar Dinu, Spătar Snejana Angelica, Spătar Mircea, Spătar 

Nicoleta, Suciu Florentina, Suciu Mihai, Suciu Monica, Suciu Vasile – dirijor, 

Surdea Cornelia, Surdea Ioan, Surdea Georgeta, Surdea Miron, Surdea 

Rodica, Surdea Valer, Trănişan Dan, Trănişan Silvia Ileana, Ursu Dan, Ursu 

Nicoleta. 

ŞCOALA DE ŞAH MEDIATOR 

Marele scriitor Mihail Sadoveanu spunea că „şahul este cel mai preţios 

dar pe care şi-l poate face omul sie însuşi în anii maturităţii, dar mai ales pentru 

anii penibili ai bătrâneţii”. Acest sport deosebit are o frumoasă tradiţie în 

Giarmata Vii datorită familiei Mihai, care de mai bine de 20 de ani s-a dedicat 

activităţii şahiste. Prima participare la o competiţie importantă a unor tineri 

din Giarmata Vii a avut loc în anul 1986 la Buziaş, unde s-au desfăşurat 

Semifinalele Naţionale de şah pentru copii şi juniori, la care surorelor Laura 

şi Narcisa Mihai au obţinut rezultate remarcabile. Însă tainele şahului au putut 

fi cunoscute de copiii din Giarmata Vii după înfiinţarea la 28 mai 2000 a 

primului club de şah profesionist din localitate, Clubul Sportiv Mediator, 

prin bunăvoinţa familiei Mihai Partenie şi Eleonora. 

În continuare, în anul 2001 luna octombrie, Clubul Sportiv Mediator a 

fost afiliat la Federaţia Română de Şah. Aceasta înseamnă că sportivii înscrişi 

la acest club de şah pot deveni şi ei jucători legitimaţi şi pot participa la turneele 

oficiale interne şi internaţionale. Aceasta o practică în vederea obţinerii 

unor categorii de clasificare sportivă, CIV (coeficient intern valoric) sau ELO 

(sistem de evaluare – rating –, un sistem ingenios de măsurare a performanţei 

şahiste). 

În componenţa clubului sunt legitimaţi la ora actuală un număr de 80 de 

şahişti: 10 seniori şi senioare din Giarmata Vii, 20 seniori din Timişoara, 30 

juniori şi junioare din Giarmata Vii şi 20 din Timişoara.


Şahişti în excursie la mănăstirea Partoş, 2002 

C. S. Mediator- seniori şi senioare din Giarmata Vii: 

Agache Grigore, Drăgulescu Daniel, Drăgulescu Narcisa, Dicu Gabriel, 

Hoffmann Ladislau, Lucian Hoffmann Viorica, Mereu Victor, Mihai Eleonora, 

Mihai Laura, Mihai Partenie. 

C.S. Mediator- seniori din Timişoara: 

Andreica Sebastian, Berbecea Alexandru, Drinceanu Nicu, Ioniţă Gheorghe, 

Lucaci Marius, Lupuţi Silviu, Mateia Benone, Morariu Ionel, 

Moscaliuc Cătălin, Oprişoni Graţian, Palade Ioan, Paşcalău Corneliu, Ştirb 

Aurel, Târziu Mircea, Uţă Ilie, Calancea Dantes, Pavel Ionel, Stolniceanu 

Victor, Munteanu Călin, Popovici Liviu. 

Pe parcursul acestor ani au fost instruiţi cu regulile generale şi principiile 

jocului de şah aproximativ 200 de copii, juniori şi junioare, după cum urmează: 

120 din Giarmata Vii, 15 din Ghiroda, 15 din Giarmata şi 50 din Timişoara. 

Din Giarmata Vii: 

Dicu Cătălin, Mereu Daniela, Boha Cristian, Baci Nela, Baci Florentina, 

Copaci Codruţa, Chioran Crina, Gheorghiu Bianca, Momir Marius, Ştef 

Alexandra, Ştef Vlăduţ, Pleşa Radu, Takacs Luminiţa, Trănişan Lucian, 

Gheorgheosu Cătălin, Giuchici Adela, Giuchici Mario, Adorian Elena, Spătar 

Dragoş, Suciu Rafael, Suciu Patricia, Surdea Alina, Surdea Cristian, 

Suciu Cătălin, Suciu Cristian, Sarchiz Tiberiu, Sarchiz Narcis, Spătar Vlad, 

Andraşiu Ana-Maria, Budea Ramona, Budea Roxana, Roşu Doris, Hassan 

Elisei, Hassan Maria, Lucian Hoffmann Monica, Hoffmann Alexandru, Fiţiu 

158

159 

Anexe 

Andrei, Copaci Oana, Deac Andrada, Pop Alexandra, Hărdălău Larisa, Noja 

Iulian, Noja Iasmina, Constanda Bogdan, Vlaicu Daniel, Secoşan Beatrice, 

Tănăsucă Flavius, Şelaru Vlăduţ, Mic Ioan, Adorian Cristian, Adorian Nelu, 

Bureac Marian, Câmpean Adrian, Dăruială Daniel, Dăruială Adelina, , 

Hanăş Sorina, Lazăr Iasmina, Lazăr Raul, Micula Carmen, Momir Bogdan, 

Secoşan Paul, Takacs Maria, Chivari Cristian, Crăciun Rafaela, Farcaş Teodora, 

Vuia Daniel, Vuia Andrei şi Gref Amalia. 

Copiii de la Grădiniţa din Giarmata Vii: 

Andreica Alexandra, Baci Sandra, Bolog Maria, Blezniuc Amalia, Bondar 

Alexandra, Bordeianu Adrian, Bădescu Daniel, Chilariu Daniel, Ciocan 

Raul, Câmpean Dorinel, Câmpean Andrei, Chişavu Dragoş, Chişavu Bianca, 

Câmpean Raul, Covaci Dani, Cărămizaru Leo, Deac Romina, Dicu Bogdan, 

Fiţiu Andreea, Ghiulai Ana-Maria, Gal Ştefan Cristina, Geapana Denisa, 

Iuga Cristian, Iepure Andreea, Iepure-Crişan Darius, Lazăr Denisa, Lungu 

Ovidiu, Mag Andreea, Murgu Cristian, Mager Denis, Milutin Denisa, Nacea 

Răzvan, Ofiţărescu Cătălin, Păun Bianca, Petruţa Diana, Prahanca Darius, 

Prahanca Remus, Pleşa Adelina, Pleşa Mihaela, Popovici Flavius, Roşu Diana, 

Rancea Cătălin, Ruen Andrei, Rugan Flavius, Radu Cristian, Radu Alexandra, 

Spătaru Bogdan, Sarchiz Laura, Spătar Dori, Sarchiz Vlad, Sarchiz 

Iulia şi Suciu Denisa. 

Din Ghiroda: 

Boha Mariana, Câmpan Ionatan, Câmpean Larisa, Cizmaş Cristian, 

Corcoţoi Alina, Gorde Oana, Giuchici Tobias, Jichici Petrişor, Nagy Izabela, 

Obrad Andreea, Posa Valeriu, Popovici Caius, Păscuţoiu Alexandra, Simici 

Narcisa şi Vâlceanu Roxana. 

Din Giarmata: 

Axin Adrian, Bota Alexandru, Bota Sergiu, Bizon Moraru, Ciobanu 

Cătălin, Cristea Laura, Deatcu Claudiu, Ipate Dana, Popescu Claudiu, 

Romaniuc Cristian, Trifu Alice, Trifu Adrian, Savu Raul, Şimon Andrei şi 

Virag Alin. 

Din Timişoara: 

Avram Constantin, Balint Bianca, Barbu Anamaria, Bărbulescu Gabriel, 

Corolea Diana, David Ovidiu, Ghiţoiu Luigi, Libotean Bogdan, Libotean 

Claudia, Nasolea Alexandru, Olaru Alexandru, Pop Victor, Burlan Dorian, 

Berariu Horea, Petruc Sebastian, Bodnărescu Mihaela, Pela Ovidiu, Posa 

Marius, Pop Cristian, Răduţ Bogdan, Silaghi Mădălina, Sziyarto Norbert, 

Şandor Andrei, Şandor Mihai, Tănăsucă Flavius, Tudoran Luciana, Tudoran 

Mircea, Chiş Codruţ, Zaharia Radu, Aruştei Sergiu, Ali Reza, Binişan 

Alexandru, Casap Sebastian, Contra Bogdan, Ciubotariu Ioana, Faur Ionel, 

Gârjoabă Cristina, Ionescu Daniel, Ilieş Adela, Lazăr Ilie, Luca Laurenţiu, 

Luca Darius, Moisuc Cătălin, Mureşan Loredana, Putină Simion, Popescu 

Florin, Popescu Corina, Sanda Mario, Suciu Sebastian, Tomoioagă Anca şi 

Ţigani Alen.


Activitatea şahistică la CS Mediator s-a diversificat în timp: 

• şah în şcoală 

• şah în grădiniţă 

• curs de vară, şah intensiv 

• echipă mixtă în divizia B a Campionatului Naţional de Şah 

• şah prin corespondenţă – participare la Campionatul Naţional 

• şah prin e-mail: participare la Campionatul Naţional Individual 

• echipă în divizia A a Campionatului Naţional de Şah prin e-mail 

(participă 10 echipe) 

• arbitri federali (Mihai Partenie şi Eleonora) 

• şahul prin e-mail, participare la olimpiadă, timp de 11 ani, cu partenere 

din 22 de ţări 

• şahul prin e-mail, participare la Semifinala Campionatului Mondial 

de senioare: 2004, 2005 

• şahul pe server, în echipa României, participare mondială în meciuri 

amicale. 

Trofeul Mediator ediţia a III-a 

Clubul are o participare activă la concursurile din judeţ sau din alte judeţe. 

A fost reprezentat în Semifinalele şi Finalele Campionatului Naţional de 

Şah ale României în 2002, 2003, 2004, 2005 şi 2006 cu o medie de 10 sportivi 

în fiecare an, după cum urmează: Dicu Cătălin, Suciu Rafael, Giuchici 

Adela, Suciu Patricia, Copaci Codruţa, Copaci Oana, Andraşiu Ana-Maria, 

160

161 

Anexe 

Budea Ramona, Roşu Doris, Fiţiu Andrei, Andraşiu Rareş, Hoffmann 

Alexandru, Lucian Hoffmann Monica, Surdea Alina, Momir Marius, Noja Iulian, 

Nagy Izabela, Silaghi Mădălina, Balint Bianca, Bărbulescu Gabriel, 

Corolea Diana, Răduţ Bogdan, Ghiţoiu Luigi şi Sziyarto Norbert. 

Dintre juniorii activi, s-au remarcat următorii: 

- cel mai bun rezultat sportiv la prima reprezentare a C.S.Mediator în 

Semifinalele Campionatelor Naţionale pentru copii şi juniori, Buziaş 2001, a 

fost obţinut de Dicu Cătălin cu Locul 13, clasându-se în Lotul de performanţă 

a României, ca primă rezervă. Face şah de la 5 ani şi este primul elev al 

C.S. Mediator. Primii paşi în şah i-a făcut îndrumat de Drăgulescu Narcisa, 

candidat de maestru. S-a calificat în fiecare an în Finalele Campionatelor 

Naţionale. A participat la multe concursuri internaţionale de şah rapid. 

Palmares 2000-2006: 3 cupe şi 14 medalii 

- primul titlu de campioană a fost adus de Giuchici Adela Gr. fete 12 ani 

la Festivalul Internaţional de Şah Timişoara. Pe parcursul anilor, şi-a confirmat 

valoarea şi la Finalele Campionatelor Naţionale de şah Predeal 2006, unde 

s-a calificat în Lotul de performanţă a României, pe Locul IV, cu drept de 

participare la Campionatele Europene şi Mondiale de Şah, 2006. În urma 

acestor frumoase rezultate, a obţinut categ. I , care o clasează în „Grupa de 

performanţă”, prima treaptă în şahul profesionist, urmând apoi obţinerea categoriei 

candidat de maestru. Palmares 2002-2006: 3 cupe şi 13 medalii. 

- campionatul Familiilor 2004, ed. II, organizat la S.C. Andava Vii SRL, 

numai cu familii din Giarmata Vii, a fost o reuşită prin participarea a 13 familii. 

Familia campioană este familia Andraşiu (Ana-Maria şi Rareş) 

Andraşiu Ana-Maria- palmares 2000-2006: 2 cupe şi 10 medalii 

Andraşiu Rareş- palmares 2000-2006: 2 cupe şi 9 medalii 

Pe Locul II s-a clasat familia Hoffmann (Monica şi Alexandru) 

Pe Locul III s-a clasat familia Surdea (Alina şi Cristian) 

La Campionatul Naţional de şah pe familii de la Roşieni, jud. Olt, organizat 

de domnul prof. Bădiţă, familia Hoffmann (Alexandru şi Ladislau) este 

campioana ediţiei din anul 2005. 

Hoffmann Alexandru- palmares 2004-2006: 1 cupă şi 14 medalii. 

Cu titlul de Cel mai bun sportiv al C.S. Mediator este junioara şahistă 

Lucian Hoffmann Monica, categoria I, care a reprezentat C.S. Mediator de 

4 ori în Finalele Campionatelor Naţionale de Şah ale României, jucând în total 

36 de partide şi obţinând următorul clasament: în anul 2003 locul IV, în 

anul 2004 locul VI, în anul 2005 locul V, în anul 2006 locul II Şah- dezlegări, 

locul III Şah- activ, locul V- Şah practic.


Este componentă a Lotului 

de performanţă a României din 

2003-2006, cu drept de participare 

la Campionatele Europene 

şi Mondiale de Şah, şi s-a clasat 

pe locul VII la Campionatul 

European de şah pentru copii 

până la 9 ani, de la Budapesta, 

2003. Întocmind o sumară evidenţă 

a partidelor de şah jucate 

de Monica în concursuri care 

pretind Fişă de partidă scrisă, 

putem afirma că a jucat între 

anii 2002-2006, un număr de 

360 de partide. La acestea se 

adaugă încă aproximativ 440 

partide jucate la şahul rapid şi 

blitz, fără scrierea partidei, 

totalizând un număr de 800 de Lucian Hoffmann Monica 

partide jucate în perioada 

2002-2006. Rezultatele foarte frumoase obţinute reflectă munca asiduă depusă 

de această sportivă sub coordonarea antrenorilor. Palmares 2002-2006: 6 

cupe şi 28 medalii. 

Obţinerea rezultatelor în cadrul C.S. Mediator Giarmata Vii este rodul 

muncii şi pregătirii şahiştilor într-un regim serios, disciplinat şi lejer, care este 

corelat în funcţie de timpul liber al elevului, având prioritate şcoala. Totodată 

elevul a decis şi a fost dorinţa şi alegerea lui de a face din şah un hobby, 

o activitate extraşcolară. 

Deviza şcolii de şah Mediator este: De ce să fii pion când poţi să fi regină! 

ACTIVITATEA FOTBALISTICĂ 

Ca mai peste tot în lume, fotbalul a fost şi este o activitate îndrăgită atât 

de tineri, cât şi de cei mai în vârstă locuitori ai satului nostru. Cine a avut 

vreodată curiozitatea să-i asculte pe unii dintre consătenii noştri, care astăzi 

ori nu mai sunt printre noi (uica Titi, nea Mişu „Pantofarul”) ori sunt la vârsta 

pensionării (nea Sandy „Frizerul”, Gheorghe Sarchiz, Gheorghe Şelariu) au 

putut afla câte ceva despre activitatea fotbalistică a localităţii. Exista şi atunci 

o echipă de fotbal care participa la diferite competiţii organizate între satele 

apropiate, neexistând, la acea vreme, o competiţie la nivel sătesc tutelată de 

forurile care se ocupau de fenomenul fotbalistic din România. Aceasta nu 

162

163 

Anexe 

diminua cu nimic din meritele echipei care câştiga cupa oferită primului loc 

şi nici din meritele tinerilor de a şti că sunt cei mai buni dintre toate echipele 

participante. Locul pe care actualmente este situat terenul de fotbal există de 

foarte mulţi ani. La sfârşitul anilor ’70 mai exista doar o poartă din stâlpi de 

lemn a ceea ce a fost odată un teren de fotbal. Aproape zilnic, dar mai ales 

duminica şi în zilele de sărbătoare, terenul de fotbal era plin de copii şi tineri 

dornici să practice fotbalul. Porţile de fotbal erau constituite ad-hoc din hainele 

sau şepcile copiilor şi meciul putea începe. Deoarece în sat exista o numeroasă 

comunitate de etnici germani, în anii ’70-’80 erau de notorietate meciurile 

de fotbal dintre români şi germani, ambele tabere dispunând de jucători 

talentaţi. Deoarece în sat nu exista un club de fotbal organizat şi înscris în 

vreo competiţie oficială, copiii cei mai talentaţi şi cu dragoste faţă de acest 

sport se orientau spre diferite cluburi timişorene (UMT, Progresul, CFR, 

Poli), unde învăţau tainele fotbalului. 

Anul 1986 este anul înfiinţării pentru prima dată, în sat, a unei echipe de 

fotbal înscrisă într-o competiţie oficială. Mai mulţi tineri din sat au avut iniţiativa 

la acea vreme, de a strânge fonduri pentru susţinerea viitoarei echipe. 

Mereu Victor, Secoşan Petru – „Tike” (decedat), Posler Walter (locuieşte în 

Germania), Giuchici Cornel sunt doar câţiva dintre cei care au bătut din poartă 

în poartă şi au reuşit să convingă pe majoritatea locuitorilor satului nostru 

să contribuie cu diferite sume de bani necesare nevoilor echipei (echipament 

de joc, mingi de fotbal, ghete de fotbal etc.). Terenul de fotbal, porţile, plasele 

de la porţi, împrejmuirea terenului s-au realizat prin eforturi proprii şi cu 

sprijinul material al unor oameni cu dragoste pentru fotbal, care la acea vreme 

şi-au dat concursul alături de componenţii viitoarei echipe. Dintre aceştia 

îi putem aminti pe Lombrea Silvius, Barbu Nicolae, Moldovan Traian, 

Moldovan Viorel etc. 

Echipa a primit numele de Luceafărul şi la înfiinţare a avut culorile albroşu, 

deoarece în echipă erau mulţi susţinători ai echipei Dinamo Bucureşti. 

Primul preşedinte al clubului a fost ales dl. Lombrea Silvius, care mai apoi, 

de-a lungul celor aproape 17 ani cât a condus destinele echipei, a investit atât 

material, cât şi spiritual, ajutându-i pe mulţi dintre jucătorii care au activat în 

echipă şi în rezolvarea problemelor lor personale. 

Începutul a fost anevoios. Echipa s-a înscris în campionatul municipal, 

transportul făcându-se cu trenul sau cu tractorul, având în spate legată aşanumita 

„bodoancă”, pusă la dispoziţia echipei de dl. Moldovan Traian (Ene). 

Jucătorii se echipau pe marginea terenului, direct pe iarbă, iar arbitrii acasă la 

dl. Lombrea. Primul antrenor al echipei a fost dl. Bodi Nicu, un bun cunoscător 

al fotbalului, fiind un fost jucător în campionatul judeţean Timiş, la 

„Tehnometal”.


Echipa de fotbal în anul 1988 

În 1988, echipa reuşeşte promovarea în eşalonul superior: Campionatul 

Judeţean Timiş. Printre cei care au pus umărul la această adevărată performanţă 

a unei echipe, care practic se autosusţinea financiar amintim pe următorii: 

Lombrea Silvius – preşedinte, Chirilă Cristian „Lucă”, Bostan Octavian 

„Tavi”, Boldescu Valer, Crac Iosif „Fifi”, Lupuţ Mihai „Mişi”, Cireşan 

Costel, Secoşan Petru „Tike”(decedeat), Bodi Nicu – antrenor, Spătar Dinu, 

Mereu Victor, Spătar Mircea, Giuchici Cornel, Giuchici Dan Dobrea Ioan 

„Jimmy” – „Dobrică”, Posler Günther (în Germania), Lazăr Nelu – jucători. 

Anul 1994 aduce, din păcate, retragerea echipei din campionatul jude- 

Echipa de fotbal în anul1995 

164

165 

Anexe 

ţean. În anul competiţional 1995-1996, echipa se înscrie în campionatul municipal 

Timişoara, de unde încearcă, însă fără succes, să promoveze, luptând 

alături de echipe cu tradiţie precum Solventul, Minicomat, Telecom, 

Dumbrăviţa, Ghiroda, Auto etc. Dintre cei care activau la acea vreme în echipa 

de fotbal amintim: Dumitrescu Ion „John”, Baci Costel, Chindriş Gheorghe, 

Ioo Alexandru „Imi”,Luca Cosmin, Spătar Mircea, Trănişan Dan, 

Valaştek Mihai „Mişi”, Ciprian C., Roşu Dan, Sabău Dorin, Giuchici 

Cornel, Posler Günther, Budea Nicuşor, Spătar Mircea Jr., Lupuţ Mihai 

„Mişi”, Mereu Victor, Barbu Adrian, Chelaru Sorin, Mocan Vasile (decedat), 

Pleşa Laurean, Chelaru Eugen, Sabău Dorin, Dobrea Cristian, 

Tăurescu Andy, Bezuş Paul. 

Anul 1997 găseşte echipa tot în campionatul municipal, avându-l antrenor 

pe Trănişan Dan. De asemenea, pentru a putea susţine din punct de vedere 

financiar echipa, cu ajutorul conducerii Aeroportului Timişoara, dl. 

Lombrea susţine schimbarea numelui echipei, aceasta urmând să se numească 

Aeroport Giarmata Vii, echipa urmând să revină la vechea denumire, aceea 

de „Luceafărul”, doar după un sezon competiţional, când de altfel este preluată 

şi susţinută financiar de dl. Chira Florin, zis „Ţuchi”. În anul 1999 dl. 

Lombrea revine la conducerea echipei şi în vara anului 2000 se reuşeşte din 

nou promovarea în campionatul judeţean Timiş, cu un lot de jucători având 

experienţa eşalonului superior, ei activând înainte la echipe din campionatul 

judeţean: Giuchici Cornel, Jurchescu Cristian, Bratosin Nicolae, Baci Costel, 

Bora Florin, Trănişan Dan, Chindriş Gheorghe, Ivan Ionel, Marcu Marcel,Chelaru 

Eugen, Chelaru Sorin, Bezuş Paul , etc. 

Echipa de fotbal în anul 2000


Din cauza dificultăţilor financiare, echipa retrogradează din nou, pentru 

ca în anul 2003 să fie preluată de un grup de investitori (Crişan Gheorghe, 

Baci Costel, Sarchiz Mihai Jr., Bontea Ioan), care hotărâse să cumpere locul 

rămas liber în campionatul judeţean, prin retrogradarea echipei Laminorul 

Nădrag şi, totodată, să schimbe numele echipei în F.C. Giarmata Vii. 

Din 2003 şi până în prezent, echipa noastră a jucat în campionatul judeţean 

seria a III-a, obţinând rezultate deosebite şi fiind de fiecare dată la un pas 

de promovarea într-un eşalon superior. Astfel, în ediţiile 2003-2004 şi 2004- 

2005 a ocupat locul al doilea, la o diferenţă de doar câteva puncte de prima 

clasată. În ediţia de campionat 2005-2006, F.C. Giarmata Vii s-a aflat tot 

timpul în fruntea clasamentului şi chiar dacă este considerată „o echipă de 

sat”, a creat o serie de probleme echipelor considerate „cu pretenţii” din Timişoara, 

Lugoj, Buziaş, Recaş etc. Jucătorii au dat dovadă de multă ambiţie 

şi dăruire în toate jocurile, atât în deplasare, cât şi acasă, dovadă fiind locul 

doi ocupat şi în această ediţie de campionat. 

ECHIPA F.C. GIARMATA VII 2005-2006 

portari: Barcău Ştefan, Şelariu Dan, Schwarz Christoph 

fundaşi: Baci Costel, Scorobete Silviu, Patrăşcoiu Marius, Neda Adrian, 

Gomoi Claudiu, Lugojan Patrik, Avram Remus, Cadar Vasile, Neagoe Daniel 

mijlocaşi: Dobra Adrian, Roşu Ioan – căpitan de echipă, Burlacu Eugen, 

Berculean Emil, Bureac Sebastian, Bureac Daniel, Sadovan Ioan, Ferozovici 

Marius, Felea Flavius 

atacanţi: Szanji Francisc, Bucsa Constantin, Gurguş George, Ugarovici 

Zoran, Diaconu-Crişan Cristian, Duda Alex, Sabadaş Florin, Chilariu Ionel, 

Bursuc Gabriel 

director sportiv – Scorobete Aurel 

Conducerea clubului: 

- preşedinte de onoare: Crişan Gheorghe 

- preşedinte: Diaconu-Crişan Cristian 

- vicepreşedinte: Baci Costel 

- trezorier: viceprimar Ioan Bontea 

- membri: Roşu Dan, Iepure-Crişan Sorin 

În decursul timpului, tineri talentaţi din Giarmata Vii au accesat în eşaloanele 

superioare ale fotbalului, reprezentând cu cinste localitatea noastră: 

Neumann Johann – Politehnica Timişoara (divizia A) 

Spătar Constantin – Politehnica Timişoara (divizia A), lotul naţional de juniori 

Trănişan Dan – U.M.T. (divizia B) 

166

VIAŢA POLITICĂ ŞI ADMINISTRATIVĂ 

167 

Anexe 

Localitatea Giarmata Vii nu a funcţionat până în prezent ca o unitate administrativă 

de sine stătătoare, ea a depins între anii 1806-1956 de comuna 

din care a luat fiinţă – Giarmata, iar din 1956 până în prezent, de comuna 

Ghiroda. 

Chiar dacă acest „grup de care” nu a fost declarat niciodată sat în sensul 

legii şi în conformitate cu regulamentele legilor administrative, totuşi a dus o 

viaţă de sat cu totul aparte, având destinat un locuitor ce îndeplinea toate atribuţiile 

unui ajutor de primar sătesc. Singura încercare cunoscută a acestei 

aşezări de a deveni comună se înregistrează în 1948, aprobată, iniţial, de Prefectura 

Timiş-Torontal, dar respinsă ulterior de Ministerul Afacerilor Interne 

– Direcţia Generală a Administraţiei 231 . Noua împărţire administrativteritorială 

plasează localitatea Giarmata Vii, începând din 1956, ca sat aparţinător 

de comuna Ghiroda şi, implicit, dependent de administraţia locală a 

comunei Ghiroda. 

Primăria Comunei Ghiroda 

Din studierea arhivei Primăriei Ghiroda şi din Arhivele Statului am alcătuit 

lista preşedinţilor Sfatului Popular (Consiliul Popular), numiţi de judeţeana 

de partid şi care au condus treburile comunei Ghiroda din 1956 şi până 

la Revoluţia din decembrie 1989: 

231 DJTAN, fond PJTT, dosar 7/1948, filele 37-38


1. Podeanu Mihai 1954-1958 

2. Csurgo Alexandru 1960-1967 

3. Botoca Cornel 1967-1972 

4. Lupu Ioan 1972-1976 

5. Andrei Florica 1976-1979 

6. Doran Maria 1979-1981 

7. Popeneciu Ecaterina 1981-1984 

8. Şoşdean Viorica 1984-decembrie 1989 232 

Vicepreşedinţi ai Sfatului Popular din aceeaşi perioadă au fost: Botoca 

Cornel, Secoşan Petru, Moldovan Traian (din Giarmata Vii) şi Nenadov 

Viorel. 

Revoluţia română din anul 1989 a fost, efectiv, o erupţie socială cu un 

autentic caracter popular şi naţional. Ea a atins rapid o fază explozivă, în câteva 

zile la Timişoara şi în scurt timp la Bucureşti, extinzându-se în aproape 

toate centrele importante ale ţării. 

În ziua de 22 decembrie 1989, un elicopter, în care se afla Nicolae 

Ceauşescu, cel care a condus ţara timp de 25 de ani, decola de pe acoperişul 

Comitetului Central al Partidului Comunist Român. Dictatorul fugea îngrozit 

de mulţimea dezlănţuită, care luase cu asalt sediul puterii. Era un moment istoric. 

Evenimentele care au urmat au dus la dizolvarea tuturor structurilor de 

putere ale clanului Ceauşescu (guvern, Consiliul de Stat), care din acel moment 

îşi încetau activitatea, şi la constituirea Frontului Salvării Naţionale, un 

organism care se sprijinea pe armata română şi care grupa toate forţele „sănătoase” 

ale ţării, fără deosebire de naţionalitate. Întreaga putere în stat era preluată 

de Consiliul Frontului Salvării Naţionale, care totodată recomanda constituirea 

de consilii judeţene, municipale, orăşeneşti şi comunale ale F.S.N. ca 

organe ale puterii locale şi măsuri pentru asigurarea desfăşurării normale a 

întregii vieţi economice şi sociale. 

Lucrurile se mişcă repede şi în Giarmata Vii, unde se constituie un consiliu 

local al F.S:N. avându-i în componenţă pe următorii: Lombrea Silvius, 

Mereu Victor, Iepure Emil, Pârtioc Alexandru (la acea vreme preotul parohiei), 

Moldovan Traian. De asemenea, la nivelul comunei Ghiroda se constituie 

un consiliu al F.S.N., care hotărăşte destituirea tuturor celor care ocupaseră 

funcţii în fosta administraţie comunistă şi numirea d-lui Nenadov Viorel în 

funcţia de primar al comunei Ghiroda. Dl. Nenadov era la acea vreme inginer 

constructor, fiu al satului, tatăl său fiind asistent veterinar în comună de foarte 

mulţi ani. În vara anului 1990, se ia hotărârea înfiinţării, datorită volumului 

mare de activitate, a unui post de viceprimar (comuna avea aprox. 5.000 de 

locuitori), cu condiţia ca persoana aleasă să fie din satul Giarmata Vii. La data 

de 1 septembrie 1990 este ales de către consiliul local al F.S.N. Giarmata 


168

169 

Anexe 

Vii, pentru a ocupa acest post, dl. Trănişan Dan. La începutul anului 1991, 

apare Legea 18/1991 privind reforma agrară în România, urmând ca toţi cei 

îndreptăţiţi să-şi redobândească pământurile de la fostele C.A.P.-uri sau cele 

confiscate abuziv de sistemul comunist. Presimţind că vor exista nemulţumiri 

în rândul locuitorilor şi nedorind să aibă conflicte cu aceştia, dl. Nenadov 

demisionează din funcţia de primar. În martie 1991 este numit de către Prefectura 

judeţului Timiş dl. Trănişan Dan în funcţia de primar al comunei 

Ghiroda, fără însă ca o altă persoană să fie numită viceprimar pe postul rămas 

vacant. Astfel, administraţia comunei Ghiroda avea următoarea componenţă: 

Trănişan Dan – primar, Stoia Nicola – secretar (astăzi decedat), Moldovan 

Traian, Toroc Ana, Toroc Ioan, Cotoară Ioan – membri al Consiliului Local 

al comunei Ghiroda. Mandatul d-lui Trănişan Dan expiră la data de 31 martie 

1992, când au loc primele alegeri libere şi democratice de după Revoluţie. 

Lista primarilor şi viceprimarilor din comuna Ghiroda, dar cu jurisdicţie 

şi asupra localităţii Giarmata Vii, de la primele alegeri din martie 1992 până 

în prezent este următoarea: 

PRIMARI 

1. Chimiveş Ioan – independent, 1992 martie-octombrie 

2. Miloş Petru – primar interimar Convenţia Democratică, 1992 octombrie 

– 1993 martie 

3. Gligor Remus – independent, 1993 martie – 1996 iunie 

4. Cinca Vasile – Convenţia Democratică, 1996 iunie – 2000 iunie 

5. Cinca Vasile – Convenţia Democratică, 2000 iunie – 2004 iunie 

6. Cinca Vasile – Partidul Social Democrat, 2004 iunie – prezent (2006) 

VICEPRIMARI 

1. Miloş Petru – Convenţia Democratică, 1992 martie-octombrie 

2. Miloş Petru – Convenţia Democratică, 1993 martie – 1996 iunie 

3. Bontea Ioan – P.L.’93, 1996 iunie – 2000 iunie 

4. Roibu Ştefan – P.N.Ţ.C.D., 2000 iunie – 2000 noiembrie 

5. Bontea Ioan – P.N.L., 2000 noiembrie – 2004 iunie 

6. Bontea Ioan – P.N.L., 2004 iunie – prezent (2006) 

Notarii şi apoi secretarii Sfatului Popular (Consiliului Popular) şi secretarii 

Consiliului Local al comunei Ghiroda din 1956 până în 1989 şi din 1990 

până în prezent, au fost următorii: 

1. Tătaru Elisabeta 1954-1958 

2. Nicolae Ioan 1962-1973 

3. Maluş Livia 1973 aprilie – 1973 septembrie 

4. Schafer Nicolae 1973-1982 

5. Jivcov Jiva 1982-1983 

6. Dincă Ioan 1983-1984 

7. Nicola Stoia 1984-1996 

8. Spătar Vasile 1996-2001 

9. Prilipceanu Sorin 2001-prezent (2006)


Odată cu alegerile din martie 1992 a luat fiinţă şi Consiliul Local al comunei 

Ghiroda, organul legislativ al Primăriei, ales din patru în patru ani după 

cum urmează: 

- Legislatura 1992-1996: 15 consilieri aleşi din 3 formaţiuni politice 

Convenţia Democratică – 9 consilieri, din care 2 din Giarmata Vii: 

Beleuţă Gheorghe (P.N.L.) şi Sancira Gheorghe (P.N.Ţ.C.D.) 

Frontul Salvării Naţionale – 3 consilieri, toţi din Giarmata Vii: Bostan 

Ioan, Dumitrescu Ioan, Moldovan Traian 

Mişcarea Ecologistă din România – 3 consilieri, toţi din Ghiroda 


Convenţia Democratică – 4 consilieri, din care 2 din Giarmata Vii: 

Beleuţă Gheorghe (P.N.L.) şi Crişan Gheorghe (P.N.L.C.D.) 

Partidul Alianţa Civică – 2 consilieri (Sancira Gheorghe) 

Partidul Democraţiei Sociale din România – 1 consilier 

Uniunea Democrată a Maghiarilor din România – 1 consilier 

Mişcarea Ecologistă din România – 1 consilier 

Partidul Unităţii Naţionale a Românilor – 1 consilier 

independent – 1 consilier (Moldovan Traian) 

Partidul Liberal ’93 – Bontea Ioan (Giarmata Vii), din iunie 1996 până în 

iunie 1998, când devine incompatibil şi este înlocuit de Giuchici Ionel. 


Convenţia Democratică 2000 – 5 consilieri 

Partidul Naţional Liberal – 2 consilier (Crişan Gheorghe) 

Partidul Social Democrat – 2 consilieri (Lombrea Silvius) 

Alianţa pentru România – 2 consilieri 

Partidul Umanist din România – 2 consilieri (Moldovan Traian) 

În urma şedinţei Consiliului Local Ghiroda din 1 iulie 2003, se constată 

starea de incompatibilitate a trei consilieri locali, în locul lor fiind aleşi alţi 

trei, dintre care doi din Giarmata Vii: Mereu Ioan şi Sancira Gheorghe 

(P.N.Ţ.C.D.) 233 . 

Legislatura 2004-2008: 13 consilieri aleşi din 6 formaţiuni politice 

Partidul Social Democrat – 4 consilieri, dintre care 2 din Giarmata Vii: 

Lombrea Silvius şi Surdea Ioan 

Alianţa Dreptate şi Adevăr – 4 consilieri, dintre care 2 din Giarmata Vii: 

Agache Grigore şi Crişan Gheorghe (P.N.L.) 

Partidul Naţional Ţărănesc Creştin Democrat – 2 consilieri 

Partidul România Mare – 1 consilier 

Partidul Umanist din România – 1 consilier 

Uniunea pentru Reconstrucţia României – 1 consilier 

Consiliul Local îşi desfăşoară activitatea pe comisii şi în plen. În cadrul 

Consiliului Local Ghiroda există 3 comisii, ce cuprind principalele domenii 

233 Ibidem, p. 59-60 

170

171 

Anexe 

de activitate: 

Comisia pentru economie, buget, finanţe, impozite şi taxe, dezvoltare urbanistică, 

amenajarea teritoriului şi patrimoniu, administrarea domeniului 

public şi privat: 

- Lombrea Silvius - PSD; 

- Crişan Gheorghe - PNL; 

- Botoca Sorin - PUR; 

- Giuchici Ionel - PD; 

- Chimiveş Ioan - PSD; 

- Cădariu Vasile - URR; 

- Roibu Ştefan - PNŢCD. 

Comisia pentru administraţie locală, muncă şi protecţie socială, juridică, 

protecţia copilului, sănătate şi familie: 

- Posteuca Maria - PSD; 

- Agache Grigore - PNL; 

- Toroc Ioan - PNŢCD. 

Comisia pentru ordine publică, cultură, ştiinţă, învăţământ, turism, 

sport şi culte, protecţia mediului: 

- Milutin Ionela - PRM; 

- Milin Ioan - PNL; 

- Surdea Ioan - PSD. 

COMITETUL LOCAL PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ 2005-2006 

În cadrul Primăriei Ghiroda funcţionează Comitetul Local pentru Situaţii 

de Urgenţă, cu atribuţii pentru ambele localităţi – Ghiroda şi Giarmata Vii –, 

format din 18 membri, responsabili cu anumite activităţi specifice în cazul situaţiilor 

de urgenţă (calamităţi naturale, incendii, inundaţii, cutremure etc.). 

Componenţa C.L.S.U. este următoarea: 

1. Cinca Vasile – primar, preşedinte C.L.S.U. 

2. Bontea Ion – viceprimar, vicepreşedinte C.L.S.U. 

3. Prilipceanu Sorin – secretar, secretarul C.L.S.U. 

4. Balintoni Graţian – inspector, şef serviciu C.L.S.U. 

5. Pleşa Daniela – consilier juridic, membru-responsabil cu legislaţia pe 

linia dosarelor 

6. Moşteoru Virginia – medic uman, membru-responsabil cu asistenţa 

medicală de urgenţă în caz de dezastre şi epidemii 

7. Vasiloni Liliana – medic uman, membru-responsabil cu asistenţa medicală 

de urgenţă în caz de dezastre şi epidemii 

8. Paşca Fănel Dan – şef post de poliţie, membru-responsabil cu planificarea 

acţiunilor poliţiei 

9. Gligor Viorel – director şcoală, membru-responsabil cu educaţia şcolară


10. Mermeze Ioan – preot, membru-responsabil cu asistenţa religioasă şi 

filantropică 

11. Ieroşan Alina – agent agricol, membru-responsabil cu activităţi de inventariere, 

evaluare, expertize pagube 

12. Giuchici Ionel – funcţionar S.C. Distrigaz S.A., membru-responsabil 

cu activitatea de distribuţie de gaze naturale 

13. Suciu Vasile – preot, membru-responsabil cu asistenţa religioasă şi filantropică 

14. Bejenariu Florica – şef contabil, membru-responsabil cu asigurarea 

logistică şi financiară 

15. Coptil Valentin – şef serviciu poştal, membru-responsabil cu coordonarea 

comunicaţiilor poştale 

16. Chimiveş Ioan – consilier local, membru-responsabil cu probleme de 

imagine şi mass-media 

17. Moldovan Traian – şef Agromec, membru-responsabil cu asigurarea 

utilităţilor publice. 

ORGANIGRAMA PRIMĂRIEI GHIRODA - 2006 

Primarul Cinca Vasile alături de viceprimarul Bontea Ioan şi alte oficialităţi locale 

1. primar – Cinca Vasile 

2. viceprimar – Bontea Ion 

3. secretar – Prilipceanu Sorin 

172

4. economist – Bejenariu Florica 

5. consilier juridic – Pleşa Daniela 

6. operator rol – Toro Ioana 

7. inspector taxe şi impozite – Jurchiţa Ioan 

8. casier – Protopopu Gentilia 

9. casier – Ţipea Monica 

10. asistenţă socială – Păşcuţoiu Simona 

11. stare civilă – Nedin Bosilca 

12. secretar-dactilograf – Clincu Lavinia 

13. agent agricol – Iercoşan Alin 

14. bibliotecar – Mermeze Silvia 

15. urbanism – Raţcu Viorel 

16. promotor local – Sava Ciprian 

17. insp. sit. de urgenţă – Balintoni Graţian 

18. guard – Vârlan Garofina 

19. şofer – Zbengheci Dorian 

20. muncitor – Ionele Remus 

21. muncitor – Boha Ioan. 

173 

Anexe 

AGENDA CULTURAL-SPORTIVĂ ANIVERSARĂ A LOCALITĂŢII GIARMATA VII 2006 

Colegiul de redacţie al 

periodicului Vatră nouă, cu 

suplimentul religios Iconostas, 

consilierii locali 

aparţinători localităţii Giarmata 

Vii, conducerea grădiniţei 

şi a şcolii au propus, 

dezbătut şi aprobat agenda 

cultural-sportivă a localităţii 

Giarmata Vii, pentru 

2006, an ce marchează aniversarea 

a 200 de ani de la 

prima atestare documentară 

a localităţii Giarmata Vii – 

Überland. 

S-au propus, în general, 

activităţi ce vizează momentul 

aniversar – bicentenarul: 

Calendar aniversar 

Giarmata Vii – Überland 

Sigla periodicului Vatră nouă, 

compoziţie Spătar Nicoleta


1806-2006, Sesiune de comunicări – 200 de ani de existenţă etc., dar şi manifestări 

care sunt deja consacrate în agenda cultural-sportivă anuală: Aniversarea poetului 

naţional Mihai Eminescu la Giarmata Vii, Cupa Unirii la şah. etc. 

Din cele 33 de activităţi cultural-sportive, s-a realizat până în prezent un 

număr de 16, urmând ca până la sfârşitul anului să se realizeze toate, existând 

chiar posibilitatea de a apărea altele noi. 

Organizatorii acestor manifestări cultural-sportive sunt, în speţă, Consiliul 

Local Ghiroda, Biserica Ortodoxă, Biserica Romano-Catolică, Consiliul 

Judeţean, Centrul de Cultură şi Artă al judeţului Timiş, Clubul de şah Mediator, 

periodicul Vatră nouă, Grădiniţa, Şcoala, Ansamblul Flori din câmpie 

etc., invitaţi fiind persoane fizice şi juridice, instituţii şi personalităţi de prestigiu, 

asociaţii religioase-cultural-sportive din ţară şi din străinătate, iar beneficiari, 

în principiu, comunitatea locală din Giarmata Vii. 

Locul de desfăşurare a manifestărilor cultural-sportive este Căminul Cultural, 

Biserica Ortodoxă, Bsierica Romano-Catolică, Şcoala, Grădiniţa, cu 

excepţia acelor manifestări care sunt prevăzute să se desfăşoare în afara localităţii: 

vizita corului din Giarmata Vii la Sân-Mihai (Locve) – Serbia etc. 

Pentru fiecare manifestare cultural-sportivă există un responsabil de proiect 

care se preocupă de toate aspectele activităţii. Datele enunţate în luna ianuarie 

sunt orientative, putând suporta modificări ulterioare. 

NR. 

CRT. 

DATA MANIFESTAREA CULTURAL- 

SPORTIVĂ 

1. 14.I Aniversarea poetului naţional Mihai 

Eminescu la Giarmata Vii 

2. 20.I Calendar aniversar Giarmata Vii – 

Überland 1806-2006 

3. 31.I Editarea agendei culturale a localităţii 

Giarmata Vii - 2006 

174 

ORGANIZATORI LOCUL 

DESFĂŞU- 

Comunitatea locală; Cenaclul 

Sorin Titel din Ti- 

mişoara 

RĂRII 

Căminul 

Cultural 

Biserica Ortodoxă Se distribuie 

în Giarmata 

Periodicul Vatră Nouă; 

Biserica Ortodoxă; Consiliul 

Judeţean Timiş 

Vii 

Se distribuie 




Cultural 


4. 11.II Cupa Unirii la şah Clubul de şah Mediator; 

Consiliul Judeţean 

5. 26.II Spectacol muzical coregrafic: Tombola Periodicul Vatră Nouă; 

periodicului Vatră Nouă 

Comunitatea locală Cultural 

6. 5.III Mărţişor şi Ziua Femeii – manifestare Comunitatea locală Căminul cul- 

omagială 

tural 

7. 18.III Vizită documentară a corului: Lugoj, 

Făget, Româneşti, Fârdea 

8. 26.III Vizita corului din Locve (Sânmihaiu 

Român) - Iugoslavia 

9. 15.IV Scurt istoric al Bisericii Ortodoxe 

Giarmata Vii – Pliant 

Biserica Ortodoxă Traseu menţionat 

Biserica Ortodoxă Biserica Ortodoxă 

Biserica Ortodoxă; Consi- Biserica Orliul 

Local 

todoxă

NR. 

CRT. 


SPORTIVĂ 

10. 23.IV Coliturghisire pascală: Biserica Romano-Catolică 

– Biserica Ortodoxă 

175 

Anexe 


DESFĂŞU- 

Biserica Romano- 

Catolică; Biserica Ortodoxă 

RĂRII 

Biserica 

Romano- 

Catolică 


11. 24.IV Spectacol artistic: Flori din câmpie Ansamblul Flori din câmpie 

Cultural 

12. 30.IV Reuniunea corală: Cântări pascale Mitropolia Banatului; Biserica 

Consiliul Local; Consiliul Ortodoxă; 

Judeţean; Biserica Orto- Căminul 

doxă 

Cultural 

13. 13.V Sesiune de comunicări: 200 de ani de Facultatea de Istorie; Fa- Căminul 

existenţă 

cultatea de Teologie; Mitropolia 

Banatului; Biserica 

Ortodoxă 

Cultural 

14. 21.V Vizita corului din Giarmata Vii la Locve 

– Iugoslavia 

Biserica Ortodoxă Locve 

15. 28.V Trofeul Mediator (şah) – ediţia a VI-a Clubul Sportiv Mediator; Căminul 

Consiliul Local; Consiliul 

Judeţean 

Cultural 

16. 1.VI Simpozion: Biserică – Şcoală – Societa- Grădiniţa; Şcoala, Biseri- Şcoala geteca 

Ortodoxă; Inspectoranerală Expoziţie de artă plastică: Autori locali + 

pliant 

tul şcolar 

17. 4.VI Cupa 1 Iunie la tenis de masă Consiliul Local Căminul 

Cultural 

18. 9.VII Participarea corului din Giarmata Vii la 

Zilele Muzicii Sacre 

Biserica Ortodoxă Gătaia 

19. 13.VIII Giarmata Vii – Überland masters – con- Clubul Sportiv Mediator; Căminul 

curs de şah local 

Consiliul Judeţean; 

Consiliul Local 

Cultural 

20. 27.VIII Editarea monografiei Giarmata Vii – Consiliul Local; Consiliul Se distribuie 

Überland 1806-2006 

Judeţean; Biserica Orto- în Giarmata 

doxă 


21. 3.IX Ruga satului – Parada portului popular Biserica Romano- 

Biserica Or- 

românesc şi şvăbesc 

Catolică; Biserica Ortodotodoxă;Căxă; Consiliul Local; ConsiminulCultuliul Judeţean; Forumul 

German 

ral 

22. 8- Expoziţie de fotoreportaj: Giarmata Vii – Periodic Vatră Nouă; Căminul 

10.IX Überland trecut şi prezent 

Comunitatea locală; Consiliul 

Local 

Cultural 

23. 10.IX Coliturghisire aniversară: Biserica Orto- Biserica Ortodoxă Biserica Ordoxă 

Giarmata Vii şi Biserica Ortodoxă 

Giarmata 

todoxă 

24. 8.X Zilele satului Giarmata Vii – Überland – 

ediţia a III-a 

Comunitatea locală Stadion 

25. 26.X Grădiniţa în excursie la Mănăstirea Biserica Ortodoxă Şag- 

Şag-Timişeni 

Timişeni


NR. 

CRT. 


SPORTIVĂ 

176 


DESFĂŞU- 

RĂRII 

Biserica Ortodoxă Recaş 

26. 19.XI Participarea corului la concertul de colinde 

din Recaş 

27. 26.XI Concert de colinde „Din an în an“ Biserica Ortodoxă; Consi- Căminul 

liul Local; Consiliul Judeţean 

Cultural 

28. 3.XII Cupa Moş Nicolae la şah Clubul Sportiv Mediator; Căminul 

Consiliul Local; Consiliul 

Judeţean 

Cultural 

29. 17.XII Participarea corului la concertul de colinde 

„Lângă ieslea din Betleem“ 

Biserica Ortodoxă Ghiroda 

30. 25.XII Sărbătoarea Crăciunului: colinde, datini, Comunitatea locală Biserica Or- 

obiceiuri 

todoxă 

31. 26.XII Spectacol artistic: Flori din câmpie Ansamblul Flori din câm- Căminul 

pie 

Cultural 

32. 30.XII Vatră Nouă: ediţie de colecţie 1806 Periodicul Vatră Nouă Se distribuie 



33. 31.XII Revelion aniversar Comunitatea locală Căminul 

Cultural 

Simpozionul: Giarmata Vii ieri şi azi, 1806-2006 

.

CONCLUZII 

177 

Anexe 

Scopul acestei lucrări a fost acela de a realiza o trecere în revistă a principalelor 

evenimente care au marcat istoria comunităţii din Giarmata-Vii. 

Absenţa unor documente oficiale care să surprindă anumite aspecte din viaţa 

comunităţii, a făcut dificilă redarea precisă a anumitor perioade din istoria localităţii. 

Au fost arătate cauzele care au dinamizat progresul localităţii, evidenţiind 

faptul că evoluţia acesteia a fost condiţionată de factorii economici, 

politici, sociali şi nu în ultimul rând culturali dintr-o anumită perioadă. 

Pornind de la prezentarea aspectelor fizico-geografice specifice localităţii, 

am demonstrat că ea oferă condiţii prielnice dezvoltării vieţii socioeconomice. 

Istoria satului ne arată că apartenenţa de comuna Giarmata nu a 

fost un impediment pentru ca Giarmata Vii să aibă o evoluţie proprie. Deşi în 

mod nejustificat localitatea era socotită un simplu cătun, timpul a demonstrat 

că aşezarea a avut o existenţă independentă, locuitorii fiind interesaţi de fructificarea 

avantajului de a se afla la doar 5Km de Timişoara. Faptul acesta a 

fost confirmat şi de autorităţile locale, care au recunoscut că aşezarea îndeplinea 

condiţiile necesare autoadministrării. 

Urmărind istoricul localităţii, am arătat că satul a cunoscut mai multe 

etape succesive de dezvoltare. Dacă până în anul 1925 populaţia română nu 

avea nici o instituţie proprie, după acest an, datorită creşterii numerice, se reuşeşte 

rezolvarea problemelor stringente, odată cu zidirea şcolii şi cu amenajarea 

primului paraclis în incinta acesteia. Ponderea populaţiei române este 

evidenţiată şi de demersurile din anul 1948 când în fruntea celor care doreau 

dezlipirea de comuna Giarmata se aflau numai români. La mijlocul secolului 

trecut are loc modificarea structurii etnice, în sensul că procentual populaţia 

germană scade, în timp ce populaţia de origine română devine majoritară. Dar 

cea mai radicală creştere a numărului populaţiei are loc în anii ’70-’80 când, 

prin stabilirea a numeroase familii provenite din Ardeal, localitatea cunoaşte 

o dezvoltare fără precedent. Acest lucru a fost evidenţiat atât de explozia 

demografgică din aceşti ani, precum şi de creşterea spectaculoasă a numărului 

copiilor care au urmat cursurile şcolii din localitate. 

Biserica a demonstrat capacitatea de a mobiliza întreaga comunitate în 

vederea realizării obiectivelor de interes comun. În ciuda diferenţelor de ordin 

etnic şi confesional, la construirea bisericii au participat atât românii ortodocşi 

cât şi germanii şi maghiarii romano-catolici. Un rol important l-a avut 

şi administaţia locală, care prin bunăvoinţa notarului Albu Iosif, de la primăria 

din Giarmata, a alocat sumele necesare zidirii bisericii, dovedind că se 

poate realiza o strânsă colaborare între cele două localităţi. Nu de puţine ori,


slujitorii altarului s-au aflat în fruntea celor care doreau să înainteze doleanţele 

localnicilor autorităţilor locale şi judeţene, dovedind că Biserica este o instituţie 

care nu rămâne insensibilă la problemele credincioşilor, indiferent de 

ce natură au fost acestea. Perioada comunistă a influenţat negativ viaţa bisericii, 

astfel că finalizarea lucrărilor la biserică a putut fi posibilă numai datorită 

devotamentului unor slujitori ai altarului care au reuşit să mobilizeze comunitatea. 

Căderea regimului comunist a însemnat un reviriment pentru viaţa spirituală 

a comunităţii. Progresele înregistrate au fost evidenţiate şi prin cele 

patru vizite canonice întreprinse de ierarhii locului. În timpul construirii bisericii, 

preotul Doboş Filip a fost întrebat de credincioşi de ce construieşte o biserică 

atât de mare, întrucât la acea dată locuiau în Giarmata Vii numai aproximativ 

50 de familii ortodoxe. Răspunsul acestuia a fost poate puţin exagerat 

în vizunea unora, spunând că nu va trece mult timp şi biserica va fi neîncăpătoare. 

Timpul însă a demonstrat că preotul Doboş Filip nu s-a înşelat, astfel 

că în prezent biserica este neîncăpătoare, dovedind şi în felul acesta schimbările 

care au avut loc în Giarmata Vii. 

Putem afirma pe bună dreptate că localitatea a fost şi este un model de 

interculturalitate şi de toleranţă etnică. Indiferent care a fost raportul etnic, 

locuitorii au fost mereu uniţi şi au trăit în bună înţelegere împrumutând obiceiuri 

unii de la alţii, participând împreună la sărbătorile spirituale şi cultural- 

artistice organizate aici. Deşi locuitorii de origine germană s-au întors în ţara 

de origine, între aceştia şi familiile de români din sat s-a păstrat o strânsă colaborare, 

astfel că mulţi vin în timpul concediilor în satul natal, pentru a-şi vizita 

locurile în care au copilărit şi a-şi revedea prietenii, vecinii şi cunoscuţii. 

Chiar dacă cei reîntorşi în Germania nu s-au stabilit în aceeaşi zonă, s-a păstrat 

o legătură vie între cei ce au locuit aici, astfel că marea familie a locuitorilor 

din Giarmata Vii, deşi a fost ruptă în două de vitregiile vremii, a rămas 

şi, spunem noi, că va rămâne cu siguranţă unită indiferent în ce colţ al lumii 

ar trăi. 

Zilele satului Giarmata Vii- Überland, 2005 

178

BIBLIOGRAFIE 

A. Fonduri arhivistice 

Arhiva Bisericii Ortodoxe Române Giarmata Vii 

Fond Acte şcoală 

Fond Corespondenţă cu Arhiepiscopia Timişoarei 

Fond Corespondenţă cu Protopopiatul Timişoarei 

Fond Cronica de inspecţie a comunei Giarmata Vii 

Fond Documentaţie pictură 

Fond Jurnal de casă 

Fond Lucrări de întreţinere 

Fond Micromonografii 

Fond Registrele actelor intrate şi ieşite a parohiei Giarmata Vii 

Fond Registrele de evidenţă a populaţiei 

Fond Registrele proceselor verbale ale consiliilor parohiale 

Archivum Dioecesanum Timisoarensis 

Colecţia Cronici parohiale 

Schematismus Cleri Dioecesis Csanadiensis 

Arhiva Parohiei Romano-Catolice Giarmata, filiala Giarmata Vii 

Arhivele Mitropoliei Banatului 

Fond Cronici Parohiale 

Fond Gheorghe Cotoşman 

Fond Micromonografii 

Arhivele şcolii generale cu clasele I-VIII Giarmata Vii 

Fond Registre matricole 

Fond Registre cataloage 

Fond Corespondenţă şi adrese oficiale 

Arhivele grădiniţei cu program normal Giarmata Vii 

Fond Registre matricole 

Direcţia Judeţeană Timiş a Arhivelor Naţionale 

Fond Direcţia Judeţeană de statistică Timişoara 

Fond Ocolul Agricol Central Timişoara 

Fond Prefectura Judeţului Timiş-Torontal 

Fond Registre de Stare Civilă 

Fond Registre Parohiale 

Fond Serviciul Agricol al Judeţului Timiş-Torontal 

179 

Anexe


B. Bibliografie generală 

Ardelean , V., Judeţul Timiş, Bucureşti 1979 

Borovszky, S., Temes Váarmegye, Budapesta 1911 

Cotoşman,Ghe., Din trecutul Banatului, Cartea II, Timişoara 1934 

Creţan, R. Etnie, confesiune şi comportament electoral în Banat. Studiu 

geografic, Timişoara 1999 

Demele, F., Temesgyarmat, Innsbruck 1913 

Demele, F., Temesgyarmat wahrend der kriegszeit 1914-1918, Timişoara 1992 

Dionisie din Furna, Erminia picturii bizantine, Bucureşti 2000 

Drinovan, Ghe., Micromonografia Judeţului Timiş, Timişoara 1973 

Frombach, H., Geier, L., Kernleitner, A, Loris, M., Deportation 1945, 

Timişoara 1995 

Inoş, Ghe. şi Goian, M., Solurile Banatului, Timişoara 1995 

Lotreanu, I., Monografia Banatului, Timişoara 1935 

Mihalache, D., Localităţile judeţului Timiş, Timişoara 1971 

Milin, I., Monografia comunei Ghiroda, Timişoara 2003 

Munteanu, I. şi Munteanu, R., Timiş – Monografie, Timişoara 1998 

Pascu, Şt., Timişoara, pagini din trecut şi azi, Timişoara 1969 

Peahă, M., Atlas geografic general, Bucureşti 1974 

Simu, T., Colonizarea şvabilor în Banat, Timişoara 1924 

Stoicescu, N., Bibliografia localităţilor şi monumentelor medievale din 

Banat, Timişoara 1973 

Suciu, C., Dicţionarul localităţilor din Transilvania, vol.I, Bucureşti 

1967 

Suciu, I.D., Monografia Mitropoliei Banatului, vol.I, Timişoara 1977 

***, Jahrmarkt im Banat, Das Dorf rings um den ,,Groben Brunnen”, 

Heimatortsgemeinschaft Jahrmarkt 

C. Bibliografie specială 

Binder, P., Lista localităţilor din Banat la sfârşitul secolului al XVIII- 

lea, în Studii de istorie a Banatului, vol.II, Timişoara 1970 

Buzilă, A., Pătrunderea stilului baroc în arhitectura tradiţională românească 

a Banatului în secolul al XVIII-lea, în Analele Banatului, II, Timişoara 

1984 

Cramizinu-Cocovschi, V., Arhitectura barocă în Banat, în Mitropolia 

Banatului, nr.9-12/1976, Timişoara 1976 

Cuc, L., Cercetare privind conţinutul de nitriţi, nitraţi şi azotaţi în apele 

de suprafaţă şi de adâncime din judeţul Timiş, teză de doctorat, coordonator 

prof. dr. Aurel Lăzureanu 

Jahrmarkter Heimatblätter, Jahrmarkter in Deutschland, Österreich, 

Rumänien und Übersee, Heimatortsgemeinschaft Jahrmarkt, Osthofen- 

Rastatt, Pfingsten 2005 

180

Anexe 

Anexa I 

Şcoala de stat cu 4 clase Giarmata Vii, 1951 

Rândul de sus: 

Sarchis Aurel 

Torony Iosif 

Fernec Matei 

Popovici Vasile 

Seculin Costică 

Nicolin Nicolae 

Hoffmann Tibi 

Toma Ion 

Rândul din mijloc: 

Toroni Gavril 

Popovici Alexandru 

Adorian Nicolae 

Sarchiz Gheorghe 

Popa Ioan 

Crăciun Gicu 

Anexa II 

Şcoala de stat cu 4 clase Giarmata Vii, 1966 

Rândul de sus: 

Liliana 

Cincu Valerică 

Ormos Ghizi 

Negrescu Vasile 

Lazi Ecaterina 

Boldurean Ion 

Brătescu Puiu 

Toma Elena 

Pleşa Simion 

Rândul din mijloc: 

Mathe Alexandru 

Aslău Maria 

181 

Ursulescu Romaniţa 

Rândul de jos: 

Nicolin Silvia 

Pleşa Anuţa 

Hodor Sînziana 

Ormos Vera 

Sârbu Ana 

Savu Luci 

Bodi Etuş 

(Ioana) Doina 

Stoiadin Maria 

Jos: 

Stoiadin Ion 

Moruz Aurel 

Învăţător: Butariu Miron 

Lazi Geta 

Mate Maria 

Satmari Traian 

Covalciuc Liviu 

Rândul de jos: 

Nădăban 

Pera Ionel 

Nicolin Ioan 

Pleşa Ionel 

Sas Traian 

Huică Lucreţia 

Tacacs Ion 

Învăţător Ciuciu Gheorghe 

Anexe


Anexa III 

Numele şi adresele localnicilor germani din Giarmata Vii stabiliţi în 

Germania, Austria, România şi peste ocean, conform publicaţiei Jahrmarkter 

Heimatblätter (Foaia Giarmatei), Jahrmarkter in Deutschland, Österreich, 

Rumänien und Übersee, Heimatortsgemeinschaft Jahrmarct, Osthofen- 

Rastatt, Pfingsten 2005 

Numele şi prenumele Născut(ă) Adresa 

Altenbach, Anna Jung 40595 Düsseldorf, Graf-v-Stauffenberg-Str. 29 

Bartl, Anneliese Schmidt Mönchengladbach 

Bartl, Erwin Dominik Mönchengladbach 

Bartl, Ewald Mönchengladbach 

Bartl, jürgen Alfred Mönchengladbach 

Bartl, Sonja Irene Mönchengladbach 

Bastian, Bettina Anita 73066 Uhingen, Wurmbergstr. 48 

Basting, Andreas 73066 Uhingen, Pommernweg 1 

Basting, Anna Hans 85053 Ingolstadt, Manchinger Str. 22 

Basting, Christ. Markus 73066 Uhingen, Wurmbergstr. 48 

Basting, Elisabeth Altstătter 73066 Uhingen, Pommernweg 1 

Basting, Harald 85053 Ingolstadt, Manchinger Str. 22 

Basting, Herta Fischer 73066 Uhingen, Wurmbergstr. 48 

Basting, Nikolaus 67549 Worms, Heinrich-von-Gagern-Str. 47 

Basting, Nikolaus 67549 Worms, Monsheimer Str. 47 

Basting, Nikolaus Innsbruck/Österreich 

Basting, Peter 73066 Uhingen, Wurmbergstr. 48 

Basting, Regina Christa 85053 Ingolstadt, Manchinger Str. 22 

Basting, Ştefan 85053 Ingolstadt, Manchinger Str. 22 

Berger, Hermann Czernitz 72768 Reutlingen, Achalmsteige 54 

Berger, Magdalena Schmidt 72768 Reutlingen, Achalmsteige 54 

Bild, Eva Funk 41844 Wegberg-Merbeck, Am Sportplatz 19 

Bild, Peter 

Brill, Anna Klein 67574 Osthofen, Schumannstr. 4 

Brill, Johann 67574 Osthofen, Schumannstr. 4 

Edmund, Magdalena Brill 67574 Osthofen, Schumannstr. 4 

Buchal, Anneliese Basting 73066 Uhingen 

Buchsbaum, Helmine Mildenberger 90471 Nümberg, Bertolt-Brecht-Str. 40 

Altstătter, Josef Essen, 

Csaftary, Josef 84478 Waldkraiburg, Stettiner Str. 35 

Csernits, Anna Breinich 72768 Reutlingen, Achalmsteige 54 

Csemits, Nikolaus 72768 Reutlingen, Achalmsteige 54 

Demian, Hermann 

Demian, Magdalena Reif 85101 Lenting, Kastenholzstr. 6 

Demian, Michael 85101 Lenting, Kastenholzstr. 6 

Dispoth, Angela Voinea 77770 Ebersweier bei Offenburg 

Dispoth, Hildegard 77770 Ebersweier bei Offenburg 

Dispoth, Nikolaus 77770 Ebersweier bei Offenburg 

Diticher, Anna Ştefan Augsburg 

182


Diticher, Gerhard Augsburg 

Diticher, Monika Augsburg 

Diticher, Richard Augsburg 

Ebner, Anna Basting 76726 Germersheim, Burgunder Str. 8 

Eckert, Alfred 89079 Gögglingen, Riedlenstr. 77 8 

Eckert, Ewald Peter 89079 Gögglingen, Wendelinusweg 8 

Eckert, Josef 89079 Gögglingen, Wendelinusweg 8 

Eckert, Katharina Bild 89079 Gögglingen, Wendelinusweg 8 

Eckert, Maria Anstadt 89079 Gögglingen, Wendelinusweg 8 

Eichert, Konrad 51645 Gummersbach, Hörnerichstr. 40 

Eichert, Roswitha 51645 Gummersb., Gummersbacher Str. 21 

Eichert, Roswitha Mag. Schmidt 51645 Gummersbach, Hörnerichstr. 40 

Follmer Peter 97437 Hassfurt, Himmelreichstr. 6 

Follmer Anna 97437 Hassfurt, Himmelreichstr. 6 

Fritz, Anna Krămer 76189 Karlsruhe, Bernh.-Lichtenberg-Str. 104 

Fritz, Helmuth Ştefan 

Fritz, Josef 76189 Karlsruhe, Bernh.-Lichtenberg-Str. 104 

Fritz, Walter Josef 

Funk, Anna USA 

Funk, Elisabeth 85055 Ingolstadt, Marieluise-Fleifier-Str. 58 

Funk, Elisabeth Klein USA 

Funk, Mathias USA 

Funk, Peter (geb. 1944)? 

Funk, Theres USA 

Funk, Wilhelm USA 

Funk, Wilhelm USA 

Geis, Caroline 74575 Schrozberg 

Geis, Christian 74575 Schrozberg 

Geis, Hilde Schreiber 74575 Schrozberg 

Geis, Johann 74575 Schrozberg 

Gera, Anna Loris 45143 Essen, Euskirchenstr. 8 

Gera, Elisabeth Diana 74321 Bietigheim-Bissingen, Eisenbahnstr. 5 

Gera, Ernst Wilhelm 80935 München, Rainfarnstr. 25 

Gera, Gabriele Campeanu 74321 Bietigheim-Bissingen, Eisenbahnstr. 5 

Gera, Herbert Josef 74321 Bietigheim-Bissingen, Eisenbahnstr. 5 

Gera, Josef 74321 Bietigheim-Bissingen, Eisenbahnstr. 5 

Gera, Katharina Eberle 

Gera, Katharina Kilian 80935 München, Rainfarnstr. 25 

Gera, Manfred Helmut 

Gera, Maria Weber 74321 Bietigheim-Bissingen, Eisenbahnstr. 5 

Gera, Melitta 81737 München, Sebastian-Bauer-Str. 10 

Gera, Peter Helmut 

Gera, Susanna Hengelmann 74321 Bietigheim-Bissingen, Daunnstr. 39 

Greif, Barbara Winkl 76437 Rastatt 

Greif, Elfriede Barbara 76437 Rastatt 

Greif, Monika 76437 Rastatt 

Gries, Magdalena Wagner 85053 Ingolstadt, Königsbergerstr. 108 

Gries, Rita Homburg 

183 

Anexe



Gries, Wilhelm 85053 Ingolstadt, Königsbergerstr. 108 

Hajosch, Johann 72760 Reutlingen, Humboldstr. 21 

Hajosch, Johann 41069 Mönchengladbach, Kabelstr. 62 

Hajosch, Mathias Kitzingen 

Hajosch, Susanna Winkl 72760 Reutlingen, Humboldstr. 21 

Harras, Anna Ştefan 85055 Ingolstadt, Goethestr. 78 

Hollerbach, Barbara Klein 76829 Landau, Ostbahnstr. 28 

Hubert, Anna Thomas 74343 Sachsenheim, Mozartstr. 1 

Hubert, Anna Tomansky 74343 Sachsenheim, Löchgauer Str. 4 

Hubert, Anna Hubert 45219 Kettwig, Kirchfeldstr. 2 

Hubert, Eugen 45219 Kettwig, Kirchfeldstr. 2 

Hubert, Wilhelm 74343 Sachsenheim, Löchgauer Str. 4 

Janzer, Franz 65207 Wiesbaden, Blütenstr. 17 

Jung, Andreas 90419 Nürnberg, Kirschgartenstr. 64 

Jung, Anna Kelemen 40595 Düsseldorf, Graf-v-Stauffenberg-Str. 29 

Jung, Jakob Stein 

Jung, Josef 40595 Düsseldorf, Graf-v-Stauffenberg-Str. 29 

Kammer, Bianka 73249 Wernau-Neckar, Ottilienweg 6 

Kammer, Edelgard 73249 Wernau-Neckar, Ottilienweg 6 

Kammer, Horst Peter 73249 Wernau-Neckar, Ottilienweg 6 

Kammer, Katharina Mathis 73249 Wernau-Neckar, Kirchheimer Str. 127 

Kammer, Peter 73249 Wemau-Neckar, Kirchheimer Str. 127 

Kammer, Sigrid Homm 73249 Wernau-Neckar, Ottilienweg 6 

Kassnel, Adelheid Maurer 85107 Baar-Ebenhausen 

Kassnel, Elisabeth Szabo 64331 Weiterstadt 

Kassnel, Franz 

Kassnel, Gottfried 

Kassnel, Huanita Hild. 

Kassnel, Johann 64331 Weiterstadt 

Kassnel, Katharina Funk 

Kassnel, Peter 85107 Baar-Ebenhausen 

Kassnel, Silke 85107 Baar-Ebenhausen 

Kegler, Anna Basting Innsbruck/Österreich 

Kegler, Anton 76448 Durmersheim, Speyrer Str. 46 

Kegler, Eva Waldkraiburg 

Kegler, Hildegard Hahnen 76137 Karlsruhe, Luisenstr. 24 

Kegler, Manfred Fr. Waldkraiburg 

Kegler, Margareta Hajosch Waldkraiburg 

Kegler, Monika 

Kegler, Nikolaus Waldkraiburg 

Kegler, Peter 76137 Karlsruhe, Luisenstr. 24 

Kegler, Peter 

Kegler, Waltraud Nippel 76448 Durmersheim, Speyrer Str. 46 

Kegler, Wilhelm Innsbruck/Osterreich 

Kertesz, Beatrix 

Kertesz, Eduard 

Kertesz, Josef 90443 Nürnberg, Gibitzenhofstr. 54 

Kertesz, Magdalena Fritz 

184


Kertesz, Reinhard 90443 Numberg, Gibitzenhofstr. 54 

Kertesz, Waldine Helfrich 90443 Nürnberg, Gibitzenhofstr. 54 

Kilian, Anita München 

Kilian, Annamarie Fărber München 

Kilian, Barbara Breinich München 

Kilian, Barbara Basting Blochingen 

Kilian, Franz 

Kilian, Helmuth 76437 Rastatt, Augustastr. 18 

Kilian, Josef München 

Kilian, Josef 

Kilian, Mathias 76437 Rastatt, Augustastr. 18 

Kilian, Michael 

Kilian, Nik. Norbert Blochingen bei Mengen? 

Kilian, Nikolaus München 

Klein, Angelika 85053 Ingolstadt, Allensteinerstr. 1 

Klein, Edith Elke 89129 Lg-Hörvelsingen, Bergstr. 5 

Klein, Elisabeth Procker 

Klein, Erwin Peter Singen 

Klein, Helmine Decker Herrenberg 

Klein, Herbert Nik. Singen 

Klein, Hildegard Csemics 89129 Lg-Hörvelsingen, Bergstr. 5 

Klein, Hildegard Gries 85003 Ingolstadt, Allensteiner Str. 

Klein, Johann 86199 Augsburg, Neudecker Str. 28 

Klein, Johann 85053 Ingolstadt, Königsberger Str. 108 

Klein, Margaretha Gries 85053 Ingolstadt, Königsberger Str. 108 

Klein, Maria Ritter Waldkraiburg 

Klein, Michael Rockholding 

Klein, Monika Herrenberg 

Klein, Peter Josef 89129 Lg-Hörvelsingen, Bergstr. 5 

Klein, Peter Michael Herrenberg 

Klein, Ralf 85053 Ingolstadt, Königsbergerstr. 101 

Klein, Robert Horst 

Klein, Rodica Ordos 

Klein, Walter Nik. 

Knebel, Rosemarie 45219Kettwig, Mainstr. 19 

Knebel, Viktor 45219 Kettwig, Mainstr. 19 

Knebel, Viktor 45219 Kettwig, Mainstr. 19 

Kökeny, Anna Procker 45277 Essen, Schaffelhofer Weg 25 

Kökeny, Elfriede Kath. 

Kökeny, Ernestine Eva 

Kökeny, Martin 

Kökeny, Michael 

Kökeny, Peter 

Kökeny, Siegrid Edelt. 

Kolleth, Eva Gross Offenburg 

Kolleth, Nikolaus Offenburg 

Krămer, Anna Kăstner 76135 Karlsruhe, Ebertstr. 9 A 

Krămer, Inge 76135 Karlsruhe, Ebertstr. 9 A 

185 

Anexe



Krămer, Josef 76135 Karlsruhe, Ebertstr. 9 A 

Krâmer, Magdalena Altstătter 761 89 Karlsruhe 

Krăuter, Bianka 

Krăuter, Hanno 

Krâuter, Katharina Chawillje 

Krăuter, Wilhelm 

Krebs, Elfriede 

Krebs, Hedwig Ballmer 85055 Ingolstadt, Theodor-Heuss Str. 41 

Krebs, Jakob 85055 Ingolstadt, Theodor-Heuss Str. 41 

Krebs, Margareta Gries 85055 Ingolstadt, Marieluise-FleiBer-Str. 27 

Krebs, Michael 85055 Ingolstadt, Theodor-Heuss Str. 41 

Krebs, Monika 

Krebs, Ottilie Neagu 85055 Ingolstadt, Theodor-Heuss Str. 41 

Krebs, Roland Jakob 85051 Zuchering, Unterfeldstr. 47 

Krebs, Sieglinde 

Kreuter, Peter 76726 Germersheim, Burgunder Str. 8 

Kunz, Anna 

Lambert, Anna Bild Lörrach 

Lambert, Anneliese 

Lambert, Margareta Weber 80809 München, Konstanzer Str. 20 

Lambert, Nikolaus Lörrach 

Lambert, Peter 80809 München, Konstanzer Str. 20 

Lassmann, Gerda Mayer 41061 Mönchengladbach, Johannesstr. 23 

Leimetter, Anna Warres 72770 Reutlingen, Franz-Kafka-Str. 12 n 

Leimetter, Franz 72770 Reutlingen, Franz-Kafka-Str. 12 

Leimetter, Thomas 72770 Reutlingen, Franz-Kafka-Str. 12 

Lenhardt, Anna Csernics 85055 Ingolstadt, Lutzstr. 17 

Loris, Dietmar 

Loris, Edith 

Loris, Elisabeth Lambert 80809 München, Konstanzer Str. 20 

Loris, Helmuth Mathias 

Loris, Ignatz 80809 München, Konstanzer Str. 20 

Loris, Manfred Andreas Essen 

Loris, Margareta Anna Kumaus 45219 Essen, Ruhrstr. 102 

Loris, Martin 45219 Essen, Ruhrstr. 102 

Loris, Martin Essen 

Loris, Rosemarie Essen 

Lux, Bruno 74321 Bietigheim-Bissingen 

Lux, Margaretha Bomanz 74321 Bietigheim-Bissingen 

Lux, Peter 74321 Bietigheim-Bissingen 

Lux, Werner Josef 74321 Bietigheim-Bissingen 

Mangi, Bianka Rafaela 76185 Karlsruhe, Zietenstr. 71 

Mangi, Erika A. Winkl 76185 Karlsruhe, Zietenstr. 71 

Mangi, Franz Erhard 76185 Karlsruhe, Zietenstr. 71 

Mangi, Jürgen Mathias 76185 Karlsruhe, Zietenstr. 71 

Marx, Berta M. Procker 

Marx, Ingrid 

Marx, Mathias 

186


Mane, Siegfried Nik. 

Maurer, Eva Csernics 41069 Mönchengladbach, Böcklinstr. 31 

Maurer, Franz 41069 Mönchengladbach, Böcklinstr. 31 

Maurer, Ute Malvine 41069 Mönchengladbach, Böcklinstr. 31 

Mayer, Johann 41069 Mönchengladbach, Kabelstr. 62 

Mayer, Katharina Elis. Hajosch 41069 Mönchengladbach, Kabelstr. 62 

Mildenberger, Josef 90471 Nürnberg, Bertolt-Brecht-Str. 40 

Mildenberger, Marianne Wuchner 90471 Nümberg, Bertolt-Brecht-Str. 40 

Müller, Michael Heidelberg 

Neumann, Eva Mayer 41239 Mönchengladbach, Vietenhöhe 27 

Neumann, Johann 41189 Mönchengladbach, Zur Alten Schmiede 17 

Noheimer, Anna 

Noheimer, Maria 

Patesan, Marianna Kassnel 64331 Weiterstadt, Freiherr-von-Stein-Str. 8 

Patesan, Peter 64331 Weiterstadt, Freiherr-von-Stein-Str. 8 

Paven, Minerva Elis. 86150 Augsburg, Kirchgasse 4 

Paven, Traian 86150 Augsburg, Am Eser 7 

Paven, Traian Peter 86154 Augsburg, Marie-Juchacz-Str. 21 

Possler, Bettina 85080 Gaimersheim, Asternweg 1 

Possler, Gertrude Altmann 85080 Gaimersheim, Asternweg 1 

Possler, Günther Josef 85080 Gaimersheim, Asternweg 1 

Possler, Johann 49356 Diepholz, Unstrutweg 12 

Possler, Johann 85080 Gaimersheim, Asternweg 1 

Possler, Marianna Baci 85080 Gaimersheim, Asternweg 1 

Possler, Walter Peter 85080 Gaimersheim, Asternweg 1 

Procker, Alice Marg. Temeswar 

Procker, Anna Procker 

Procker, Elisabeth Birkenheuer 

Procker, Eva Theresia Ronay Temeswar 

Procker, Peter Temeswar 

Procker, Peter Nik. 

Reif, Anna Oliar 85053 Ingolstadt, Martin-Hemm Str. 59 

Reif, Peter 85053 Ingolstadt, Martin-Hemm Str. 59 

Reiss, Johann 76726 Germersheim, Am Sportplatz 13 

Reiss, Katharina Kegler 76726 Germersheim, Am Sportplatz 13 

Reiss, Margareta Kegler 84478 Waldkraiburg 

Reiss, Roderich 84478 Waldkraiburg 

Reiss, Silke Mathilde 76726 Germersheim, Am Sportplatz 13 

Reiss, Udo 76726 Germersheim, Am Sportplatz 13 

Schäfer, Katharina Eva Neumann 41239 Mönchengladbach, Vietenhöhe 27 

Schag, Armin Nik. 74074 Heilbronn, Hoover-Str. 27 

Schag, Arnold 74074 Heilbronn, Hoover-Str. 27 

Schag, Erna A. Weber 74074 Heilbronn, Hoover-Str. 27 

Schag, Nikolaus 74074 Heilbronn, Hoover-Str. 27 

Schannen, Anna Klein 

Schipfer, Christian Nik. 76275 Ettlingen, Hermann-Löns-Weg 9a 

Schipfer, Doris Anita 76275 Ettlingen, Hermann-Löns-Weg 9a 

Schipfer, Joh. Franz Überland 

187 

Anexe



Schipfer, Katharina Procker 76275 Ettlingen, Neuwiesenrebenstr. 48 

Schipfer, Margareta Prinz 76275 Ettlingen, Hermann-Löns-Weg 9a 

Schipfer, Mathias Osterreich 

Schipfer, Nik. Peter 76275 Ettlingen, Hermann-Löns-Weg 9a 

Schlauch, Anna Wagner 84478 Waldkraiburg, Anton-Günther-Weg 18 

Schlauch, Nikolaus 84478 Waldkraiburg, Anton-Günther-Weg 18 

Schlauch, Peter 84478 Waldkraiburg, Anton-Günther-Weg 18 

Schmidt, Adelheid Kath. Zeller Göppingen 

Schmidt, Alfred 

Schmidt, Astrid 

Schmidt, Christine 88512 Blochingen 

Schmidt, Erna Elisab. Kilian 88512 Blochingen 

Schmidt, Eva Ziffra 41063 Mönchengladbach, Buschallee 45 

Schmidt, Franz 88512 Blochingen 

Schmidt, Josef Göppingen 

Schmidt, Magdalena Gries 51645 Gummersbach, Korlenbergstr. 5 

Schmidt, Nikolaus 41065 Mönchengladbach, Volksgartenstr. 113 

Schmidt, Radmila Vucazau 41065 Mönchengladbach, Volksgartenstr. 113 

Schmidt, Renate 

Schnatz, Barbara Kegler 73249 Wernau-Neckar, Mörikeweg 41 

Schnatz, Harald 73249 Wernau-Neckar, Kirchheimer Str. 149/1 

Schnatz, Wilh. Christian 73249 Wernau-Neckar, Mörikeweg 41 

Schöntal, Brigitte Gera Göppingen 

Schorsch, Josef 64331 Weiterstadt, Ludwigstr. 45 

Schorsch, Magdalena Fritz 64331 Weiterstadt, Ludwigstr. 45 

Schreiber, Jakob 74575 Schrozberg, Am Heerweg 34 

Schreiber, Marianne Ritter 74575 Schrozberg, Am Heerweg 34 

Schwendner, Anna Ungarn 

Sebold, Anna Schlauch 

Sebold, Otto 

Sedezky, Elisabeth Cleveland, USA 

Sieburg, Magdalena Basting 79189 Bad Krozingen 

Staar, Alexander Joh. 79541 Lörrach, Unter der Burg 1 1 

Staar, Lothar 79541 Lörrach, Unter der Burg 1 1 

Staar, Magdalena Lambert 79541 Lörrach, Unter der Burg 1 1 

Staar, Martin Johann 76149 Karlsruhe, Tennessee Allee 58 

Staar, Reinhard 79541 Lörrach, Unter der Burg 1 1 

Ştefan, Margareta Kassnel 86199 Augsburg, Flemingstr. 5 

Szabo, Anton Wilhelm 40595 Düsseldorf, Wernigeroder Str. 76 

Szabo, Bruno 

Szabo, Johann Forchheim 

Szabo, Katharina Szabo Homburg 

Szabo, Kătne Hell Forchheim 

Szabo, Magdalena Jung 40595 Düsseldorf, Wernigeroder Str. 76 

Szabo, Reinhold 40595 Düsseldorf, Wernigeroder Str. 76 

Szabo, Robert 40595 Düsseldorf, Wernigeroder Str. 76 

Tissl, Hildegard 84478 Waldkraiburg, Berliner Str. 58 

Treffer, Karina Krebs 85101 Lenting, Asternstr. 8 

188


Tunner, Erich Fr. 67551 Worms, Goldberg 62 

Tunner, Katharina Basting 67551 Worms, Goldberg 62 

Wagner, Barbara Altstätter 86169 Augsburg, Erfurter Str. 5 b 

Wagner, Elisabeth Schmidt 85055 Ingolstadt, Friedrich-Ebert Str. 18 

Wagner, Helga Anna 

Wagner, Josef 86169 Augsburg, Erfurter Str. 5 b 

Wagner, Marianne Schlauch 84478 Waldkraiburg, Anton-Günther-Weg 3 

Wagner, Peter Ingolstadt 

Wagner, Wilhelm 84478 Waldkraiburg, Anton-Günther-Weg 3 

Warres Anna Albinger 72770 Reutlingen, Franz-Kafka-Str. 12 

Warres, Anna Kerker 78224 Singen, Siedlungsweg 4 

Warres, Christine 70435 Stuttgart, Wandalenstr. 5 

Warres, Clementine 72760 Reutlingen, Humboldstr. 13 

Warres, Gerlinde Hajosch 72760 Reutlingen, Humboldstr. 13 

Warres, Günther 

Warres, Hannelore Schnur 70435 Stuttgart, Wandalenstr. 5 

Warres, Helene Schneider 

Warres, Horst 70374 Stuttgart, Marienburger Str. 10 

Warres, Joh. Nikolaus 72760 Reutlingen, Humboldstr. 13 

Warres, Johann 72770 Reutlingen, Franz-Kafka-Str. 12 

Warres, Josef Stuttgart 

Warres, Karoline Singen 

Warres, Katharina Funk Stuttgart 

Warres, Magdalena Warres Algersdorf bei Hannover 

Warres, Martin 78224 Singen, Siedlungsweg 4 

Warres, Nikolaus 72770 Reutlingen, Franz-Kafka-Str. 12 

Warres, Peter 

Warres, Raphael 72760 Reutiingen, Humboldstr. 13 

Warres, Roswitha Singen 

Warres, Sonja Karina 71067 Sindelfingen, Auf der Stelle 15 

Warres, Victoria Suciu 71067 Sindelfingen, Auf der Stelle 15 

Warres, Walter 71067 Sindelfingen, Auf der Stelle 15 

Warres, Walter Peter 70435 Stuttgart, Wandalenstr. 5 

Weber, Anna Becker Heilbronn 

Weber, Elisabeth Weber München 

Weber, Harry Josef Heilbronn 

Weber, Heino Nik. Heilbronn 

Weber, Josef Heilbronn 

Weber, Katharina Breinich Heilbronn 

Weber, Margarete Kunz Heilbronn 

Weber, Mathias Heilbronn 

Weber, Wilhelm Heilbronn 

Wegesser, Erna Magd. Noheimer Augsburg 

Weggesser, Christiane Augsburg 

Weggesser, Horst Fried. Augsburg 

Welspiellich, Ewald 

Welspiellich, Heike 

Welspiellich, Hermine Weber 

189 

Anexe



Wingert, Anneliese Ebner 76726 Germersheim, Burgunder Str. 8 

Wingert, Nikolaus 76726 Germersheim, Burgunder Str. 8 

Winkel, Andreas Reutlingen 

Winkel, Barbara Minich Reutlingen 

Winkel, Katharina Winkl 

Winkl, Magdalena Jung Karlsruhe 

Wurzel, Eva Bild 

Zaurits, Helga Schreiber 74575 Schrozberg, Am Heerweg 34 

Zaurits, Manfred 74575 Schrozberg, Am Heerweg 34 

Zeller, Josef 73035 Göppingen, Jebenhäuserstr. 1 5 

Zeller, Katharina Hajosch 73035 Göppingen, Jebenhäuserstr. 1 5 

Ziffra, Katharina Klein 41065 Mönchengladbach, Roermonderstr.290 

Prima Sfântă Împărtăşanie, anii ’70 

190

Descarca monografie in format PDF - Giarmata Vii

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?