UNIVERSITATEA „BABEŞ–BOLYAI” CLUJ ... - Liceul Waldorf

I.3.6 Câteva considerente privind evaluarea
Tema evaluării este unul dintre cele mai actuale şi mai abordate subiecte. Jean
Vogler arăta că „se evaluează peste tot şi totul, iar educaţia nu a scăpat acestui val”. În
majoritatea sistemelor de învăţământ din întreaga lume se acordă o atenţie sporită
asigurării obiectivităţii, transparenţei şi compatibilităţii evaluării rezultatelor şcolare.
Evaluarea este o componentă fundamentală a procesului didactic. Se pune întrebarea:
când, cum, de ce evaluăm, sau care sunt metodele de organizare şi prezentare a
rezultatelor evaluării. Literatura de specialitate fiind tot mai bogată şi mai diferenţiată,
nu ne propunem realizarea unui minicurs privind evaluarea, ci doar nuanţarea unor
aspecte şi formularea unor întrebări. O întrebare care se păstrează vie poate deveni o
sursă de inspiraţie mai bogată decât răspunsurile şi „reţetele”. Avem în vedere predarea
fizicii în abordarea deschisă şi constructivă, ca proces de interacţiune: ca profesori
sprijinim evoluţia elevilor noştri şi învăţăm la rândul nostru de la ei.
Realitatea de zi cu zi ne arată că modelul şcolii în care profesorul predă
cunoştinţe iar elevii şi le însuşesc (pentru că „treaba elevului este să înveţe”) este nu
numai perimat ci şi dăunător. Cunoaşterea se extinde şi nu putem doar să adăugăm noi
idei şi să le punem în vârful celorlalte cunoştinţe. Elevii şi profesorii au de-a face cu tot
mai multe cunoştinţe într-un timp de predare tot mai scurt şi într-un mediu care face
predarea în accepţiunea ei clasică tot mai dificilă, prin existenţa noilor domenii de
interes mult mai atractive pentru elevi. Este tot mai evident rolul şcolii de a conduce
elevii spre dobândirea aptitudinilor de învăţare autonomă şi pe termen lung. Avem în
vedere faptul că învăţarea este percepută ca un proces, în care cel care învaţă îşi creează
propria cunoaştere. Iar cunoaşterea este văzută ca o gamă largă de rezultate ale învăţării,
variind de la cunoaşterea cognitivă la abilităţi de comportament, sociale şi rezultate
afective cum sunt atitudinile, normele şi valorile.
De asemenea, este depăşită percepţia evaluării ca verificare a cunoştinţelor
elevilor şi atribuirea de note pentru aceste cunoştinţe. În partea care cuprinde aspecte
metodice a fost subliniat faptul că în pedagogia Waldorf materiile de studiu sunt
mijloace de educaţie şi nu scopuri în sine. Învăţarea este percepută ca un proces în care
cel care învaţă îşi creează în mod activ propria cunoaştere. Elevii au nevoie de condiţii
pentru a învăţa (să descopere, să observe, să încerce, să cerceteze, să greşească, să
reflecteze). Este necesar să-i recunoaştem elevului dreptul la greşeală, căci greşelile
creative pot fi mai importante pentru dezvoltarea cognitivă decât răspunsurile corecte,
corespunzătoare. Putem utiliza „lauda greşelii” având în spate intenţia de a depăşi
greşelile (H. Siebert). Fiecare elev are propriul mod de a învăţa: unii fac, alţii gândesc
sau vorbesc. Cum luăm în considerare acestea când facem evaluarea?
Din perspectiva evaluării, considerăm importantă reflecţia asupra câtorva
întrebări:
Ce reprezintă evaluarea din perspectiva fiecărui participant la demersul
educativ realizat prin şcoală: profesor, elev, familie, comunitate?
Toţi cei implicaţi în acest proces emit judecăţi de valoare asupra propriei
activităţi dar şi comparativ cu standardele stabilite (la nivelul clasei, al şcolii, la nivel
naţional). Care este efectul acestor judecăţi pentru evoluţia ulterioară a fiecăruia în parte,
a relaţiilor şi a modului de lucru împreună?
Ce evaluăm, ce putem evalua?
Este cunoscut faptul că nu putem evalua totul. Cum stabilim un echilibru sănătos
între evaluarea aspectelor uşor măsurabile şi „cuantificabile” şi evidenţierea acelor
32