proces, trecând de la percepţia directă a fenomenelor, prin explicarea lor, evidenţierea legităţilor şi abia mai târziu la modelare cu ajutorul matematicii. Nu aducem de la început modul de gândire bazat pe greutatea apei dislocate ci căutăm acele aspecte ce ne sunt nemijlocit accesibile. Nu aducem apa în situaţie solidă pentru a o cântări, ci pătrundem cu starea solidă în apă, de exemplu pentru a măsura presiunea; iar de substanţele solide aparţine şi ceva aer înconjurător, pentru a putea măsura la cele solide acea forţă ce creează presiunea. Aşadar înlăuntrul fluidelor nu se află greutatea, ci presiunea ca fenomen, şi de la ea plecăm în consideraţiile noastre. 26
I.3.4 Aspecte privind desfăşurarea unei ore de curs principal (110 min) Predarea fizicii se desfăşoară în epoci, a căror structură generală a fost prezentată în capitolul I.1. Prezentăm mai jos elementele specifice predării fizicii. La început vor fi formulate întrebări introductive, care vor trezi interesul pentru tematica epocii şi vor oferi puncte de legătură concrete. Acestea pot fi de exemplu întrebări referitoare la probleme actuale, la întâmplări din prezent sau la fenomene observate zilnic care ar trebui să fie parţial cunoscute, dar să prezinte totuşi interes. Întrebările pot fi formulate de profesor sau pot veni din partea elevilor. S-a dovedit că e mai avantajos să se discute cu elevii despre ceea ce îi aşteaptă în săptămânile următoare, deja în săptămâna dinaintea începerii epocii (de exemplu într-o oră de suplinire a unui coleg sau dacă toţi profesorii care predau în epoci au hotărât ca ultima lor oră din epocă să fie folosită în acest scop). S-au dovedit fructuoase experimentele introductive semnificative (uimitoare) cu rol de „deşteptare” (trezirea interesului). În principiu, la începutul fiecărei ore de predare ar fi bine să existe o „mică” întrebare sau afirmaţie introductivă care să motiveze din nou elevii, să vestească problematica zilei. Partea ritmică activează elevii, îi pregăteşte pentru lecţie prin crearea unei atmosfere adecvate, ajută la „încălzirea sufletească” şi la întărirea comunităţii clasei. Pe lângă activităţile „clasice”, precum cântatul sau recitatul în cor, există, mai ales la fizică, felurite activităţi pentru partea ritmică: exersarea deprinderilor matematice, cum ar fi calculul mintal simplu (fracţii, procente, ridicarea la putere, aplicaţii numerice pentru formule uzuale), transformări ale unităţilor de măsură, reprezentări spaţiale, etc. Se poate citi uneori un text adecvat, de exemplu, în perioada Crăciunului, eseurile lui Faraday „Istoria unei lumânări”. Acest lucru are însă sens doar atunci când elevii devin interesaţi şi activi lăuntric şi astfel ei dobândesc un sentiment de siguranţă şi protecţie. Recapitularea experimentelor din ziua precedentă: elevii citesc din caietul de epocă descrierea, cu cuvintele lor, a modului în care a decurs experimentul. În continuare au loc discuţii şi completări din partea clasei (eventual cu ajutorul notiţelor luate în ziua precedentă). Observaţiile trebuie să fie cât se poate de precise, fără a pune însă carul înaintea boilor, oferind imediat explicaţii sau concluzii. Se poate exersa diferenţierea dintre aspectele importante cele neesenţiale. Conversaţia euristică şi expunerea teoretică (partea de predare-învăţare). Urmează căutarea de explicaţii – care ar trebui să vină din partea elevilor, în propriile lor cuvinte – şi descoperirea/formularea de legităţi. Pot fi notate particularităţile şi întrebările care apar, se discută şi celelalte teme pentru acasă. Pentru evidenţierea unui fenomen, ar fi bine să fie efectuate mai multe experimente adecvate, din care acesta să reiasă ca element comun. Se va exersa descoperirea legăturii cauzale dintre modificarea proprietăţilor unui sistem fizic şi efectele perceptibil-măsurabile. Uneori trebuie studiate şi explicate seriile de măsurători pentru ca în final să reiasă cât mai limpede ceea ce este cu adevărat important. Se desluşesc relaţiile cauzale, se discută şi eventual se explică termeni cunoscuţi sau nou introduşi. Vor fi formulate legi calitative şi cantitative, de la caz la caz. Această parte a predării oferă ocazia pentru o discuţie cu clasa, în care vor fi exersate înţelegerea reciprocă şi ascultatul cu atenţie. Asemenea discuţii nu trebuie purtate mereu cu aceiaşi elevi, vom urmări antrenarea întregii clase. Aici poate fi abordat lucrul diferenţiat cu elevii, în funcţie de temperamente. Cineva (nu întotdeauna profesorul) va formula rezultatele, concluziile, care vor fi notate de toţi elevii. De la caz la caz, acestea pot fi dictate sau copiate de pe tablă. 27
Change language