UNIVERSITATEA „BABEŞ–BOLYAI” CLUJ ... - Liceul Waldorf

I.3.2 Clasa a VII-a
În contrast faţă de clasa a VI-a, abordarea fenomenelor fizice se face în clasa a
VII-a printr-o activitate mai intensă cu aparatele şi obiectele propriu-zise şi nu numai
cu accent pe trăirea marilor puteri ale naturii. De la descriere şi ordonare trecem prin
fundamentarea mecanică (folosită la cuprinderea cu gândirea şi cu implicarea relaţiilor
matematice a fenomenelor), la punerea bazelor teoriilor fizicii.
Dacă în clasa a VI-a acustica ne-a condus de la muzică la sunetul individual,
clasa a VII-a începe deja cu sunetul individual. Ea pătrunde până la oscilaţiile ce îl
însoţesc drept condiţionare materială, şi experimentează în scopuri mecanice, nu
acustice. În loc de a vorbi despre lungimea vizibilă a corzilor, vorbeşte despre
frecvenţele invizibile.
La optică, nu ne adâncim în întreţeserea totalitară a corelaţiilor de luminozitate,
ci producem cu ajutorul aparatelor o nouă privelişte şi imagine asupra lumii – prin
lentile, oglinzi şi camera obscură.
Nici la teoria căldurii nu mai plecăm cu multe ocolişuri, de la căldura care
topeşte, pentru a ajunge, pas cu pas, la alcătuirea formelor în apă rece şi consolidarea
din gheaţă, ci măsurăm dilataţia şi izolarea de căldură a diferitelor nateriale. Cu aceasta,
modificarea temperaturii nu mai este urmărită în toate efectele ei, ci numai înregistrată
ca parametru pentru descrierea stărilor.
Acelaşi lucru este valabil şi pentru electricitate: de la apariţia tensiunii
electrostatice în jurul corpurilor, datorită frecării, trecem în întunericul cablurilor bine
învăluite ale circuitului electric închis; sau de la magnetismul terestru la câmpul intens
al unui magnet fabricat şi la forţa de interacţiune a acestuia.
Introducerea mecanicii se face prin intermediul mecanismelor simple. Adăugăm
aici indicaţiile lui R. Steiner: „Şi abia de aici treceţi la conceptele mecanice
fundamentale, aşadar pârghia, roata pe ax, scripetele, palanul, planul înclinat, cilindrul
compresor, spirala, şurubul şi aşa mai departe.” O parte a acestor mecanisme poate fi
studiată doar prin trăire în linii mari şi nu prin exersare în formule exacte sau calcule.
Prin dispozitivele ce amplifică puterea umană menţionate, care mai sunt încă acţionate
prin forţa corporală, se mai află unul, care poate fi folosit în viaţa de toate zilele numai
cunoscând exact valorile numerice: balanţa. Ea trebuie să ofere cântăriri corecte. La
celelalte instrumente manuale este vorba mai mult de o apreciere aproximativă a
multiplicării forţei, iar cel mai important lucru este faptul că se introduce o facilitare a
muncii.
I.3.3 Clasa a VIII-a
În clasa a VIII-a fizica trebuie să facă legătura cu temele generale legate de viaţă;
toate cele învăţate până acum trebuie conduse înspre instrumente de măsură şi aparate
binscunoscute elevilor, continuând ceea ce s-a început deja în clasa a VII-a.
Întregul mod de tratare din clasa a VIII-a este cel mai asemănător celui din fizica
şcolară obişnuită. Sunt analizate corelaţii de condiţii obiective. Parţial, mai căutăm chiar
numai lanţuri cauzale materiale în spaţiu şi timp, iar fenomenul izolat este explicat prin
procese ce nu apar împreună cu el, într-o materie ce există în sine, ca de exemplu la
presiunea în fluide sau convecţia în teoria căldurii. Totuşi trebuie să ne ferim să
formulăm afirmaţiile în predare ca şi cum atmosfera nu ar fi decât o umplere moartă cu
un gaz supus gravitaţiei, iar căldura nimic altceva decât o formă de transport a energiei.
24