UNIVERSITATEA „BABEŞ–BOLYAI” CLUJ ... - Liceul Waldorf

procese materiale cauzale. Iar ceea ce trăieşte şi percepe el faţă de latura fenomenelor
lumii ar fi, dimpotrivă, subiectiv. În orice caz, ar avea o valoare de semnal pentru
descoperirea adevăratelor procese cauzale din materie.
Şi dacă mai sus am afirmat că omul doreşte să înveţe să iubească lumea prin
cunoaştere, acum putem preciza: să înveţe să iubească şi să configureze propriile
percepţii şi nu numai obiectivitatea reprezentată în spatele acestor percepţii. Ne
ocupăm de optică pentru a îmbogăţi prin gânduri viaţa din lumea văzului: viaţa
cotidiană, a noastră, nu pe cea a unui cercetător. De aceea nu lucrăm la început cu
aparate optice complicate, cu fotografii, filme, microscop şi lunetă, care ne furnizează
imagini minunate, ci pornim de la pătrunderea imaginilor lumii ce se află în faţa noastră,
plecând de la propriul nostru văz. Conducem elevii să ajungă să exprime curat ce este o
percepţie vizuală, unde e luminos şi unde e întunecat, cum se raportează una faţă de alta,
fără a spune imediat: pe aici trece lumina, dincolo este risipită. Pentru a exprima cele
percepute fără a face ipoteze nu mai sunt suficiente reprezentări ca „surse de lumină”,
„traseu al luminii” şi altele asemănătoare, căci ele conţin deja interpretarea şi modelul.
Aşadar în această teorie asupra luminii pot apărea concepte şi desemnări neobişnuite
(luminosul şi întunecosul, co-lumină, contra-lumină, iluminare laterală, etc.)
După acustică şi optică urmează fenomene termice. Fizica şcolară întemeiază
orice trăire a căldurii şi frigului pe temperatura măsurată şi cauze, concentrarea
cantităţilor de căldură şi apoi aceleaşi lucruri pe ansambluri de particule. La începutul
predării este însă important să fie surprinse corelaţiile căldurii acţionând în cele mai
diferite şi îndepărtate fenomene ale lumii şi anume mai întâi la modul în care ele apar
percepţiei şi reprezentării noastre.
În toate procesele naturii se găsesc interdependenţe cu ceea ce vieţuim drept
efect al căldurii. Cele mai sigure percepţii se dobândesc atunci când ne putem cufunda
noi înşine în perceperea căldurii (clima, căldura apei, a focului). Nu trebuie însă să
credem că o cufundare corporală în starea de căldură ar furniza deja ideile corecte, că
vieţuirea ar conduce de la sine la concept. Acesta va fi realizat abia prin corelarea
faptelor lumii aflate la mare distanţă una de alta şi trăite (vieţuite) în acest mod.
Este necesar să cultivăm trăirea nemijlocită, vieţuirea întregului, dar cu aceasta
nu am ajuns încă la ţel. Folosirea, de exemplu, doar a unui deget drept sondă de
constatare a temperaturii, duce la măsurarea exprimată prin termometru , la care un
fenomen simplu şi obiectiv (dilatarea într-o dimensiune) le-a înlocuit pe celelalte.
Desigur că vom apela şi la termometru, dar e mai bine s-o facem în clasa a VII-a, pe
când în clasa a VI-a vom resimţi, dimpotrivă, căldura şi frigul încă la modul natural,
originar şi o vom cuprinde cu porţiuni cât se poate de mari ale corpului nostru, sau cel
puţin în reprezentare.
Electricitatea, în fine, nu mai este inteligibilă după modelul forţelor fizice
relevante; ea conduce într-un domeniu care nu se manifestă direct în fenomenele vieţii
din mediile solid, lichid şi gazos, ci care se manifestă mai mult prin aparate. În această
privinţă ea conduce sub forţele fizice deschise natural, într-un domeniu închis
manipulării.
Acest drum de la întreg spre părţi bine conturate, concrete, se mai poate
desfaşura încă o dată în unele dintre aceste domenii parţiale; mergând de la corelaţia
totalitară (muzica), în amănuntele obiectelor, de exemplu la lungimea coardei ce
condiţionează un sunet. Însă aspectul fizic al sunetelor muzicale nu este, în mod
semnificativ, încă pe deplin material. Pentru că nu sunt numere ca mărimi cu unităţi de
măsură cum ar fi kilogramul sau metrul, ci raporturi de numere, independente de
mărimile absolute. Unitatea se dezmembrează, rămân proporţiile unor mici numere
22