UNIVERSITATEA „BABEŞ–BOLYAI” CLUJ ... - Liceul Waldorf

mod pronunţat pe Eul care încă nu este unit cu lumea, pe Eul care acţionează din sine
fără a privi în jurul său – un centru activ în mijlocul unui mediu înconjurător „pasiv”.
Şi tocmai aceasta este situaţia tinerilor de paisprezece ani, aflaţi la vârsta
pubertăţii. Copilul trăieşte mai întâi în întregul societăţii omeneşti care îl înconjoară ca
familie, clasă socială, vecinătate. La vârsta mică el preia fără discuţie obiceiurile şi
imperativele morale şi în nici un caz nu le respinge vreodată vehement, numai din cauza
pre-existenţei lor. El resimte şi natura înconjurătoare în totalitatea ei şi pătrunde prin
joacă în ea. Se gândeşte însă prea puţin la transformarea ei în folosul de a o stăpâni.
Copilul mic se simte încadrat în mediul înconjurător format din oameni, natură
şi puterile superioare ale lumii; această unitate se desface la pubertate. Tânărul se simte
singur. El trebuie să clădească din sine o legătură nouă cu toate. Desigur că separarea nu
intervine brusc; are mii de variante şi uneori este camuflată de un comportament tip
hippy sau teribilist. Ce puteri stau la dispoziţia tânărului, cu care să se poată lega din
nou de ordinea din care a căzut, într-un mod autonom, de sine-stătător? Puterea
principală este raţiunea izolată, ce se sprijină pe ea însăşi. La această vârstă sunt formate
cu o mare acuitate judecata intelectuală, corelaţiile cauzale, argumentaţia exactă, adesea
aparent egoistă. Va reuşi tânărul să realizeze în felul acesta o nouă legătură cu ordinea
umană şi ordinea superioară? În acest sens trebuie să-şi aleagă învăţământul materia de
predat. Eul izolat trebuie să se simtă pe sine într-o gândire cauzală şi tot aşa trebuie să se
încadreze în lumea exterioară.
Această materie este oferită de ştiinţele naturii organizate cauzal-analitic, este
oferită de pătrunderea prin judecată a aplicaţiilor tehnice în stilul relativ uman. O
asemenea alcătuire se poate bine observa la căile ferate (în fond la orice organizaţie
publică). Anunţarea trenurilor, de la mersul trenurilor până la megafon, repartizarea
vagoanelor – pe scurt, tot ceea ce este legat de om şi de necesităţile sau convenţiile sale,
poartă nu numai un caracter tehnic, ci şi unul determinat de necesităţile şi relaţiile
interumane (care, desigur, conţin – ca toate cele omeneşti – şi părţi lipsite de sens).
Acest lucru merge până la dimensionarea capacităţii diferitelor locomotive, a lungimii
vagoanelor şi aşa mai departe. Aici, gândurile omeneşti sunt vizibile în exterior şi
accesibile raţiunii.
Modul de considerare al clasei a VI-a este la toate materiile încă preponderent
fenomenologic-imaginativ. El nu este încă abstract, de exemplu în sensul generalizării
legilor naturii. Metoda material-cauzală a fizicii şcolare tradiţionale rămâne încă deo-
parte. Aici se pun bazele pentru trăirea ulterioară a adevăratelor alternative reale,
cognitive, prin prelucrarea percepţiilor fizice.
Modul de tratare imaginativ-comparativ din clasa a VI-a primeşte deja pe alocuri
în clasa a VII-a o nouă direcţie. Şi anume, nu în privinţa reprezentărilor prin modele,
atomi şi cele asemănătoare, ci în privinţa relaţiilor contractuale de muncă şi a condiţiilor
de circulaţie şi comunicaţii şi prin aceasta asupra aplicaţiilor tehnicii în viaţă. Căci
tânărul, care la vârsta pubertăţii doreşte să se distanţeze de casa părintească, este
preocupat în fond şi de problema aceasta: cum se poate ajuta cineva pe el însuşi prin
gânduri ce permit o orientare în lume; cum se poate descurca şi organiza; cum să poată
realiza în final în această lume exterioară ceva folositor şi pentru ceilalţi oameni? Iar în
fundal poate trăi mai departe problema cu analiza exemplului de la trenuri; şi anume
cum se oglindeşte o ordine moral-umană în reglarea utilizărilor tehnice relativ la
utilizatori, lume înconjurătoare şi societate; aceste relaţii determină în fond folosirea
până în toate amănuntele.
Ca gândire esenţialmente tehnică, se ajunge cu copiii la sfârşitul fizicii din clasa
a VII-a la simpla teorie a mecanicii cu folosirea pârghiilor. La mecanică, experimentele
coincid deja cu analiza cauzală sistematică şi cu înţelegerea tehnico-meşteşugărească a
19