Modalităţi de optimizare a formelor farmaceutice cu antiinflamatoare

complexării, soluţiile preparate au fost îngheţate şi liofilizate (Liofilizator Alpha 1-4, M.Christ.,
Gefriertrocknungslangen GmbH, Germania), pentru a obţine complecşi solizi.
Caracterizarea sistemelor solide piroxicam-ciclodextrină s-a realizat prin:
• Calorimetrie diferenţială (Differential Scanning Calorimatry, DSC);
• Difractometria pulberii cu raze X (X-ray powder diffractometry, XRPD)
• Spectrometria IR cu transformată Fourier (Fourier transform infrared spectroscopy, FTIR);
• Spectrometria în IR apropiat (Near infrared spectroscopy, NIR);
• Studii de dizolvare in vitro ale piroxicamului, ale amestecurilor fizice şi complecşilor uscaţi prin
liofilizare;
• Studii de permeabilitate a piroxicamului prin membrană celulozică din sistemele solide preparate,
folosind celula de difuziune Franz (Perure Gear, SUA).
Prepararea gelurilor şi caracterizarea lor
Gelurile au fost preparate prin dispersia HPMC (2% m/m) în apă caldă (80°C). Dispersiile au fost
aerate până la răcire la temperatura camerei şi apoi s-a adăugat piroxicam sau PX-CD sub formă de complex.
Concentraţia finală a piroxicamului în gel a fost de 1%. Gelurile preparate au fost stocate la 4°C următoarele
24 de ore pentru umflarea completă a polimerului şi omogenizarea sistemului înainte de caracterizare.
Pentru caracterizarea in vitro a gelurilor preparate s-au efectuat studii de permeabilitate şi măsurători
reologice.
Studii de permeabilitate. Permeabilitatea prin membrana celulozică a piroxicamului din gelurile preparate
a fost investigată prin umplerea compartimentului donator al celulei de difuziune Franz, cu 2g de gel
preparat. Toate celelalte condiţii experimentale au fost aceleaşi ca acelea descrise pentru studiile de permeabilitate
a sistemelor solide.
Măsurarea vâscozităţii. Vâscozitatea aparentă a gelurilor preparate au fost determinată folosind un
vâscozimetru Brookfield Rheostress DV-III+Reometer (Brookfield Engineering Laboratories, Anglia). Măsurătorile
au fost efectuate de 3 ori la 25°C , folosind fusul SC4. Pentru a determina influenţa stresului la forfecare,
aplicat pe microstructura gelului, s-au efectuat măsurători la o viteză de rotaţie de 1 şi 10 rpm. În
aceleaşi condiţii, s-a examinat vâscozitatea aparentă a gelului controlat (2% HPMC dispersie în apă).
Rezultate şi discuţii
Studiile de solubilitate a fazelor, făcute pentru β-CD şi RAMEB, sugerează formarea unui complex de
incluziune PX-CD 1:1 stochiometric [208]. S-au preparat complecşi solizi echimolari piroxicam-CD, folosind
liofilizarea. S-au obţinut date despre formarea complecşilor preparaţi prin DSC, XRPD, FTIR şi NIR.
Conţinutul în piroxicam din complecţii preparaţi a fost de 22,6 şi 19,9% pentru β-CD şi respectiv RAMEB.
Au fost evidenţiate comportamentul termic al piroxicamului, al mixturilor fizice piroxicam-ciclodextrină
şi a complecşilor corespunzători de incluziune. Aşa cum se arată în figura 22, piroxicamul prezintă
un peak caracteristic de fuziune endotermică la 200,8°C şi ∆H de 108 J/g, corespunzător punctului de topire
al piroxicamului şi indicând faptul că medicamentul este sub formă cubică de cristal polimorf. Mai mult,
β-CD şi RAMEB prezintă comportamente endotermice în domeniul 30-95°C care se raportează la ieşirea
apei absorbite şi la efecte mici endo- sau exo- la 210-325°C, datorită degradării termice.
Termogramele DSC ale amestecurilor fizice pentru piroxicam şi β-CD arată existenţa peak-ului
endotermic pentru piroxicam, indicând absenţa interacţiei dintre β-CD şi piroxicam.
Peak-ul piroxicamului în amestecul fizic cu RAMEB este redus, indicând o interacţie mai intensă a
acestuia cu RAMEB [209-210].
Termogramele DSC ale complecşilor liofilizaţă prezintă dispariţia peak-ului endotermic al piroxicamului
la 200,8°C. Aceasta poate fi atribuită formării unei dispersii solide, amorfe, unei încapsulări moleculare
a medicamentului în cavitatea CDs sau ambelor. Oricum, fără echivoc, aceste fenomene sunt indicatoare
ale unei puternice interacţii între piroxicam, β-CD şi RAMEB în stare solidă.
- 37 -