Modalităţi de optimizare a formelor farmaceutice cu antiinflamatoare

înregistrat modificări majore ale profilului de cedare a piroxicamului din formulările cu geluri lipozomice, în
cadrul unei perioade de stocare de 3 săptămâni (tabelul XV).
% piroxicam încorporat
Figura 21
Modificări ale procentajului de piroxicam
încorporat în gelurile lipozomice pe parcursul stocării (media ± SD, n = 5)
Concluzii. Acest studiu sugerează faptul că formulările cu geluri lipozomice conţinând piroxicam pot
conferi efecte terapeutice mai bune decât formulările convenţionale, datorită cedării locale controlate a
formei dozate, într-un timp mai lung, ceea ce poate duce la îmbunătăţirea eficienţei şi la o mai bună acceptare
a sa de către pacient, adică la o mai bună complianţă.
XII. Cercetări privind realizarea unor geluri cu complecşi de incluziune
piroxicam-ciclodextrine. Influenţa complexării ciclodextrinelor
asupra formulării gelulurilor de piroxicam
Solubilitatea piroxicamului în apă este mică. Complexarea moleculară a acestuia cu β-ciclodextrină,
îmbunătăţeşte solubilitatea medicamentului şi, de aceea, se poate aştepta o grăbire a absorbţiei piroxicamului,
rezultând o mai mare putere de acţiune [200].
Ciclodextrinele (CDs) s-au dovedit optime pentru a modifica penetrarea transdermală a medicamentului
în multe componente prin complexare. Dacă medicamentul este adus în vehicul, într-o concentraţie
peste cea de saturaţie, CDs pot accelera cedarea sa prin mărirea proporţiei de specii difuzabile. Când proporţia
de medicament în vehicul este sub limita de solubilitate, complexarea reduce concentraţia moleculelor de
medicament liber care pot penetra prin piele, mărind astfel cedarea medicamentului [201].
Din cauza masei lor moleculare relativ mari şi a hidratării suprafeţei exterioare, în condiţii normale,
CDs şi complecşii lor vor penetra membranele biologice cu o considerabilă dificultate [202]. CDs acţionează
ca nişte adevăraţi cărăuşi păstrând moleculele de medicament puţin solubile în soluţie şi cedându-le la
suprafaţa pielii de unde penetrează în bariera tegumentară [202-203].
În acest studiu s-au preparat şi caracterizat complecşi solizi ai piroxicamului (PX) cu β-ciclodextrină
(β-CD) şi β-ciclodextrină metilată (RAMEB). S-au investigat influenţa complexării asupra proprietăţilor
hidrogelurilor de HPMC şi cedarea medicamentului in vitro. Hidrogelurile conţin PX dispersat, complecşi
PX-β-CD şi PX-RAMEB fără alţi cosolvenţi.
Prepararea sistemelor solide piroxicam-ciclodextrină
S-au preparat amestecuri fizice şi complecşi liofilizaţi în raport molar 1:1 PX:CDs, bazate pe rezultatele
obţinute din studiile referitoare la solubilitate [208].
Pentru a prepara amestecuri fizice de medicament şi ambele CD, PX cântărit şi β-CD sau RAMEB au
fost sitate prin site cu ochiuri de 0,5 mm mesh şi au fost apoi amestecate omogen într-un mixer Turbula T2C
(Willy A Bachofen AG, Elveţia), timp de 10 minute.
Pentru a prepara complecşi uscaţi prin îngheţare, s-a adăugat PX la soluţia apoasă de β-CD sau
RAMEB şi s-a agitat la 600 rpm, până ce s-a format o suspensie stabilă. Apoi PX s-a dizolvat prin adăugare
de hidroxid de amoniu şi soluţia s-a agitat 24 de ore la temperatura ambiantă. Pentru a obţine echilibrarea
- 36 -
Timp (săptămâni)