Modalităţi de optimizare a formelor farmaceutice cu antiinflamatoare

More documents

Recommendations

Info

Figura 19 Distribuţia mărimii particulelor formulărilor preparate cu gel lipozomic. Datorită conţinutului mare în lipide care conduce la un raport mărit considerabil al volumului apos înconjurător, formulările lipozomice preparate au fost potrivite pentru captarea moleculelor solubile în apă, cu o mare eficienţă a încapsulării. Atât timp cât piroxicamul nu s-a asociat cu bistraturile lipidice, volumul apos încapsulat este de mare importanţă pentru obţinerea unei mari capacităţi de încărcare [191]. De aceea, eficienţa încapsulării, este raportată doar de cantitatea de fază apoasă care este imobilizată între straturile lipidice duble şi concentraţia medicamentului în faza apoasă [192]. Procentajul de piroxicam încapsulat în gelurile lipozomice a fost de peste 72%. S-a raportat de către mulţi autori, faptul că factori precum compoziţia lipidică, sarcina suprafeţei lipozomice, conţinutul total în lipide şi lamelaritatea, pot influenţa depunerea medicamentului în diferite straturi ale pielii [193-194]. Influenţa mărimii lipozomilor pare să fie, de asemenea, importantă, dar nu s-au făcut studii dedicate clarificării acestui subiect. Mai mult, membranele mari ale MLV sunt mai flexibile şi, datorită heterogenităţii lor, pot apărea unele ramificări ale bistratului lipozomic ceea ce duce la adaptarea mai bună la suprafaţa pielii şi permite o infiltrare a bistratului în porii lamelelor SC [195-196]. Integrarea moleculelor fosfolipidice cu lipidele pielii poate servi în continuare la ajutarea reţinerii moleculelor de medicament în interiorul pielii, ceea ce duce la o prezenţă prelungită a moleculelor de piroxicam în partea receptoare şi la localizarea acţiunii topice a medicamentului [188]. Aceste concluzii sugerează folosirea posibilă a formulărilor preparate ca depozite locale pentru cedarea susţinută a piroxicamului încorporat un timp mai îndelungat [197]. Cedarea piroxicamului din formulările cu geluri lipozomice este prezentă în figura 20: Cedare cumulativă (%) % de particule în fiecare interval media mărimii particulelor (µm) Timp (ore) Figura 20 Cedarea comparativă a piroxicamului din dispersia de lipozomi (L), din geluri lipozomice (LG) şi din hidrogeluri (HG). - 34 -
Probe similare ale cedării piroxicamului au fost înregistrate pentru toate formulările, ceea ce indică faptul că concentraţia agentului de gelifiere într-un domeniu de 1,5 - 2%, afectează uşor viteza de cedare. Pentru a evalua efectul încorporării piroxicamului în lipozomi, asupra vitezei de cedare, comparativ, a fost estimată viteza cedării din dispersia lipozomică de bază (L), din gelurile lipozomice (LG1, LG2 şi LG3) şi din hidrogelurile corespunzătoare (HG1, HG2, HG3). Cedarea piroxicamului din lipozomii împăturiţi în baza de gel a fost semnificativ mai mică (aproximativ 18% cedare în cadrul a 24 de ore) decât cea din hidrogelurile de carbopol 940 (32 - 37%), ceea ce confirmă faptul că încapsularea piroxicamului în lipozomi conduce la o viteză prelungită a cedării acestuia [182]. O viteză de cedare mai mică, din sistemele de geluri lipozomice comparativ cu dispersia lipozomică de bază, poate fi un rezultat al influenţei vâscozităţii matriţei gelului, urmată de o penetrare mai mică a medicamentului la nivelul pielii. Dependenţa exponenţială a cantităţii de medicament cedat în funcţie de timp, a fost evidenţiată în tabelul XV. Pentru hidrogeluri exponentul de difuziune n a fost de 0.5, ceea ce indică difuzia Fick (cedarea a avut loc după modelul de difuziune Higuchi), în timp ce pentru gelurile lipozomice exponenţii de difuziune au fost superiori valorii de 0,5 (0,67 pentru dispersia lipozomică şi 0,8 - 0,98 pentru gelurile lipozomice). Indicând difuzia anormală de caz II, ceea ce sugerează posibila umflare a sistemului în solvent înainte ca cedarea să aibă loc [198]. Oricum, după 3 ore, s-au obţinut coeficienţi de corelare mari pentru cinetica cedării medicamentului de ordin zero, pentru geluri lipozomice, sugerând că lipozomii pot acţiona ca sisteme-rezervor pentru eliberarea continuă a piroxicamului încapsulat [178-179]. În scopul de a furniza o formulare stabilă pentru aplicarea locală, în care lipozomii sunt distribuiţi uniform şi în care structura a fost păstrată, gelurile lipozomice au fost ţinute timp de 3 săptămâni la temperatura de 4°C. Tabel XV Compararea coeficienţilor de corelare a datelor despre cedarea medicamentului obţinute pe baza modelului Higuchi şi a celui de ordin zero şi valorile exponentului de cedare (n), obţinut din ecuaţia Mt/Mo = ktn a formulărilor preparate (n =3). Model Higuchia Cinetică de ordin zerob Probă “n” R Mecanism de cedare k ( % h –1/2 ) R k ( % h –1 ) R LG1 Proaspăt prep. După 1 săpt. După 2 săpt. După 3 săpt. LG2 Proaspăt prep. După 1 săpt. După 2 săpt. După 3 săpt. LG3 Proaspăt prep. După 1 săpt. După 2 săpt. După 3 săpt. HG1c HG2c 0,80 0,87 0,98 0,52 0,49 HG3c 0,48 a b c 0 – 3 ore; 3 – 24 ore; 0 – 24 ore 0,971 0,989 0,980 0,995 0,991 0,994 Non-Fickian Non-Fickian Non-Fickian Fickian Fickian Fickian - 35 - 4,45 3,18 4,21 4,16 2,99 3,87 3,34 3,94 3,47 3,87 3,68 3,48 7,55 6,80 6,14 0,997 0,998 0,982 0,987 0,989 0,997 0,997 0,980 0,983 0,996 0,999 0,989 0,996 0,983 0,986 0,62 0,70 0,78 0,77 0,69 0,62 0,68 0,77 0,71 0,67 0,62 0,68 – – – 0,994 0,998 0,998 0,999 0,997 0,998 0,998 0,997 0,998 0,995 0,999 0,990 – – – De-a lungul acestor experimente nu au apărut modificări ale proprietăţilor organoleptice ale formulărilor preparate, iar valoarea pH a tuturor gelurilor a fost în intervalul limitelor de ± 0,3 unităţi pH de la valoarea iniţială. De asemenea, nu s-a observat modificări esenţiale în ceea ce priveşte mărimea particulelor lipozomilor, p < 0,05 (figura 18). Unii autori indică faptul că pierderea medicamentului cu mai puţin de 5% din încărcătura iniţială într-o perioadă de 4 săptămâni, în condiţii de refrigerare, a fost bună în intervalul limitelor, atunci când veziculele au fost utilizate pentru aplicarea locală [188]. Cum se poate vedea în figura 21 procentul de piroxicam asociat în lipozomi, din gelurile lipozomice a rămas stabil. De asemenea, nu s-au
Page 1 and 2: Universitatea de Medicină şi Farm
Page 3 and 4: 4.6. Metode de interpretarea şi co
Page 5 and 6: 10.4.5.3. Inhibarea hiperalgiei ind
Page 7 and 8: IINTRODUCERE Antiinflamatoarele nes
Page 9 and 10: CONCLUZIIII LA PARTEA GENERALĂ În
Page 11 and 12: (pH 1,2) şi în tampon fosfat cu p
Page 13 and 14: Figura 4 Profilul de dizolvare in v
Page 15 and 16: Peletele uscate la temperatura came
Page 17 and 18: (ES1, ES2 şi ES4). Friabilitatea p
Page 19 and 20: Benzoatul de piroxicam (1) (figura
Page 21 and 22: Curba DSC arată un eveniment endot
Page 23 and 24: Rezultatele acestui studiu arată c
Page 25 and 26: Figura 14 Spectru derivativ primar
Page 27 and 28: fost evaluată prin analizarea a 10
Page 29 and 30: Cedarea piroxicamului (%) Timp (min
Page 31 and 32: în cazul modelului hiperalgezic cu
Page 33: Datorită utilităţii sale aceast
Page 37 and 38: complexării, soluţiile preparate
Page 39 and 40: Mostre ale diferitelor amestecuri f
Page 41 and 42: solubilizare a CDs, operativă în
Page 43 and 44: Scăderea vâscozităţii indică p
Page 45 and 46: Tabel XVIII Compoziţia sistemelor
Page 47 and 48: permeabilitate a apei nu a putut s
Page 49 and 50: Concluziile părţii experimentale

Modalităţi de optimizare a formelor farmaceutice cu antiinflamatoare

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?