Modalităţi de optimizare a formelor farmaceutice cu antiinflamatoare
Modalităţi de optimizare a formelor farmaceutice cu antiinflamatoare
Modalităţi de optimizare a formelor farmaceutice cu antiinflamatoare
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
Universitatea <strong>de</strong> Medicină şi Farmacie<br />
“Carol Davila” - Bu<strong>cu</strong>reşti<br />
Fa<strong>cu</strong>ltatea <strong>de</strong> Farmacie<br />
<strong>Modalităţi</strong> <strong>de</strong> <strong>optimizare</strong> a<br />
<strong>formelor</strong> <strong>farmaceutice</strong> <strong>cu</strong> <strong>antiinflamatoare</strong><br />
Rezumatul tezei <strong>de</strong> doctorat<br />
în ve<strong>de</strong>rea obţinerii titlului ştiinţific <strong>de</strong><br />
doctor în ştiinţe medicale - domeniul farmacie<br />
Conducător ştiinţific:<br />
Prof. dr. farm. Dumitru Lupuleasa<br />
Bu<strong>cu</strong>reşti<br />
2007<br />
Doctorand:<br />
ŞL. farm. HÎNCU LUCIAN
Planul lucrării<br />
1. Introducere .................................................................................................................. 1<br />
Partea generală<br />
2. Antiinflamatoare non-steroidiene - actualităţi <strong>farmaceutice</strong> ....... 5<br />
3. Piroxicam - caracterizare fizico-chimică şi farmacologică ............ 9<br />
3.1. Caracteristici fizico-chimice<br />
3.2. Date farmacologice<br />
4. <strong>Modalităţi</strong> <strong>de</strong> modificare a cedării unor substanţe<br />
medicamentoase din forme/sisteme <strong>farmaceutice</strong> ............................. 16<br />
4.1. Introducere<br />
4.2. Clasificarea sistemelor terapeutice <strong>cu</strong> cedare controlată<br />
4.3. Polimerul – componenta critică pentru formularea sistemelor tera-<br />
peutice <strong>cu</strong> cedare modificată<br />
4.3.1. Greutatea mole<strong>cu</strong>lară şi/sau vâscozitatea<br />
4.3.2. Funcţionalitatea<br />
4.3.3. Rigiditatea şi flexibilitatea<br />
4.3.4 Solubilitatea<br />
4.3.5. Mărimea parti<strong>cu</strong>lelor<br />
4.4. <strong>Modalităţi</strong> <strong>de</strong> modificare a cedării unor substanţe medicamentoase<br />
4.4.1. Comprimarea<br />
4.4.2. Granularea umedă<br />
4.4.3. Prepararea <strong>de</strong> dispersii soli<strong>de</strong><br />
4.4.4.Tehnologia peletizării<br />
4.4.5. Tehnologia microparti<strong>cu</strong>lelor<br />
4.4.6. Tehnologia <strong>formelor</strong> acoperite<br />
4.4.7. Acoperirea prin comprimare. Tablete multistrat. Tehnologia Geomatrix<br />
4.5. Mo<strong>de</strong>le matematice <strong>de</strong> cedare a substanţei active<br />
4.5.1. Cinetica <strong>de</strong> ordinul zero<br />
4.5.2. Cinetica <strong>de</strong> ordinul întâi<br />
4.5.3. Difuzia Fickiană; Mo<strong>de</strong>lul Higuchi<br />
4.5.4. Mo<strong>de</strong>le exponenţiale<br />
4.5.4.1. Mo<strong>de</strong>lul Korsmeyer şi Peppas<br />
4.5.4.2. Mo<strong>de</strong>lul Peppas şi Sahlin. Mo<strong>de</strong>lul Kopcha<br />
4.5.4.3. Mo<strong>de</strong>lul Hopfenberg<br />
4.5.4.4. Mo<strong>de</strong>lul Baker-Lonsdale<br />
4.5.4.5. Mo<strong>de</strong>lul Hixson-Crowell<br />
4.5.4.6. Mo<strong>de</strong>lul Weibull<br />
- 2 -
4.6. Meto<strong>de</strong> <strong>de</strong> interpretarea şi comparare a profilurilor <strong>de</strong> cedare<br />
4.6.1. Meto<strong>de</strong> <strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nte <strong>de</strong> timp: TX%, AUC şi MDT<br />
4.6.2. Meto<strong>de</strong> în perechi<br />
4.6.2.1. Factorul diferenţă, f1<br />
4.6.2.2. Factorul <strong>de</strong> similaritate, f2<br />
4.6.2.3. Factorul <strong>de</strong> similaritate, Sd<br />
4.7. Design factorial<br />
4.7.1. Regresie. Mo<strong>de</strong>lare. Predicţii<br />
4.7.2. D-Ooptimal <strong>de</strong>sign<br />
4.7.3. Metodologia suprafeţei <strong>de</strong> răspuns (RSM)<br />
4.7.4. Reţeaua artificială neuronală (ANN)<br />
5. Concluzii la partea generală .......................................................................... 42<br />
Partea experimentală<br />
6. Cercetări privind realizarea unor microsfere <strong>cu</strong> piroxicam<br />
folosind polimeri <strong>de</strong> eudragit ............................................................................ 44<br />
6.1. Introducere<br />
6.2. Obiectivul studiului<br />
6.3. Materiale<br />
6.4. Meto<strong>de</strong><br />
6.5. Rezultate şi dis<strong>cu</strong>ţii<br />
6.6. Concluzii<br />
7. Cercetări privind realizarea prin extru<strong>de</strong>re-sferonizare a unor<br />
pelete <strong>cu</strong> piroxicam. Influenţa variabilelor operaţionate asupra<br />
proprietăţilor peletelor obţinute ..................................................................... 52<br />
7.1. Introducere<br />
7.2. Obiectivul studiului<br />
7.3. Materiale<br />
7.4. Meto<strong>de</strong><br />
7.4.1. Prepararea peletelor<br />
7.4.2. Analiza mărimii (dimensiunilor) peletelor<br />
7.4.3. Analiza formei peletelor<br />
7.4.4. Densitate, unghi <strong>de</strong> repaus şi friabilitate<br />
7.4.5. Studii <strong>de</strong> disoluţie<br />
7.5. Rezultate şi dis<strong>cu</strong>ţii<br />
7.5.1. Analiza dimensională a peletelor<br />
7.5.2. Analiza formei peletelor<br />
7.5.3. Densitate, unghi <strong>de</strong> repaus şi friabilitate<br />
7.5.4. Studii <strong>de</strong> dizolvare in vitro<br />
- 3 -
7.6. Concluzii<br />
8. Investigarea benzoatului <strong>de</strong> piroxicam în stare solidă .................. 64<br />
8.1. Introducere<br />
8.2. Obiectivul studiului<br />
8.3. Meto<strong>de</strong><br />
8.3.1. Prepararea benzoatului <strong>de</strong> piroxicam sub formă <strong>de</strong> cristale<br />
8.3.2. Analiza termică (calorimetrie diferenţială – DSC)<br />
8.3.3. Spectrometria IR <strong>cu</strong> transformată Fourier (FTIR)<br />
8.3.4. Difractometria pulberii <strong>cu</strong> raze X (XPRD)<br />
8.3.5. Microscopie electronică <strong>de</strong> scanare<br />
8.4. Rezultate şi dis<strong>cu</strong>ţii<br />
8.5. Concluzii<br />
9. Determinarea simultană a piroxicamului şi a metabolitului său<br />
major 5`-hidroxipiroxicam în plasma umană prin<br />
spectrofotometrie <strong>de</strong>rivativă ............................................................................. 75<br />
9.1. Introducere<br />
9.2. Obiectivul studiului<br />
9.3. Aparatură<br />
9.4. Soluţii standard şi prepararea probelor<br />
9.5. Proce<strong>de</strong>ul <strong>de</strong> calibrare<br />
9.6. Rezultate şi dis<strong>cu</strong>ţii<br />
7.6.1. Măsurători spectrofotometrice<br />
7.6.2. Selectarea condiţiilor instrumentale optime<br />
7.6.3. Determinarea piroxicamului şi 5`-hidroxipiroxicamului în plasma umană<br />
9.7. Concluzii<br />
10. Cercetări privind realizarea unor forme <strong>farmaceutice</strong> topice <strong>cu</strong><br />
piroxicam (formulare, preparare şi evaluare farmacologică) ....... 84<br />
10.1. Introducere<br />
10.2. Obiectivul studiului<br />
10.3. Materiale şi aparatură<br />
10.4. Meto<strong>de</strong><br />
10.4.1. Formulări<br />
10.4.2. Conţinutul în piroxicam<br />
10.4.3. Cedarea prioxicamului din formele <strong>farmaceutice</strong> preparate<br />
10.4.4. Evaluarea caracteristicilor fizico-chimice<br />
10.4.5. Evaluarea farmacologică a formulărilor topice <strong>cu</strong> piroxicam<br />
10.4.5.1. Studiul iritării caute a pielii<br />
10.4.5.2. Inhibarea e<strong>de</strong>mului icarrageninic ndus labei <strong>de</strong> şobolan (mo<strong>de</strong>l a<strong>cu</strong>t)<br />
- 4 -
10.4.5.3. Inhibarea hiperalgiei induse <strong>de</strong> carrageenan<br />
10.4.5.4. Inhibarea proliferării ţesuturilor granulare (mo<strong>de</strong>l suba<strong>cu</strong>t)<br />
10.4.5.5. Inhibarea artritei adjuvante (mo<strong>de</strong>l cronic)<br />
10.4.5.6. Concentraţia piroxicamului în plasmă şi timpul <strong>de</strong> sângerare şi<br />
<strong>de</strong> coagulare<br />
10.4.6. Analiza statistică<br />
10.5. Rezultate şi dis<strong>cu</strong>ţii<br />
10.6. Concluzii<br />
11. Formularea şi caracterizarea gelurilor care conţin lipozomi <strong>cu</strong><br />
piroxicam ...................................................................................................................... 96<br />
11.1. Introducere<br />
11.2. Obiectivul studiului<br />
11.3. Materiale<br />
11.4. Meto<strong>de</strong><br />
11.4.1. Prepararea gelurilor care conţin lipozomi <strong>cu</strong> piroxicam<br />
11.4.2. Evaluarea gelurilor preparate<br />
11.5. Rezultate şi dis<strong>cu</strong>ţii<br />
11.5.1. Caracterizarea gelurilor <strong>cu</strong> lipozomi<br />
11.5.2. Cedarea piroxicamului din gelurile lipozomale<br />
11.6. Concluzii<br />
12. Cercetări privind realizarea unor geluri <strong>cu</strong> complecşi <strong>de</strong><br />
incluziune piroxicam-ciclo<strong>de</strong>xtrine. Influenţa complexării<br />
ciclo<strong>de</strong>xtrinelor asupra formulării gelurilor <strong>cu</strong> piroxicam ............. 107<br />
12.1. Introducere<br />
12.2. Obiectivul studiului<br />
12.3. Materiale<br />
12.4. Meto<strong>de</strong><br />
12.4.1. Prepararea sistemelor soli<strong>de</strong> piroxicam-ciclo<strong>de</strong>xtrină<br />
12.4.2. Caracterizarea sistemelor soli<strong>de</strong> piroxicam-ciclo<strong>de</strong>xtrină<br />
12.4.3. Prepararea gelurilor şi caracterizarea lor<br />
12.5. Rezultate şi dis<strong>cu</strong>ţii<br />
12.6. Concluzii<br />
13. Cercetări privind realizarea şi evaluarea unui sistem terapeutic<br />
oftalmic <strong>de</strong> gelifiere in situ <strong>cu</strong> piroxicam ................................................ 125<br />
13.1. Introducere<br />
13.2. Obiectivul studiului<br />
13.3. Materiale<br />
13.4. Meto<strong>de</strong><br />
- 5 -
13.4.1. Prepararea sistemului terapeutic oftalmic <strong>cu</strong> piroxicam<br />
13.4.2. Evaluarea sistemului terapeutic oftalmic <strong>cu</strong> piroxicam<br />
13.4.2.1. Uniformitatea conţinutului în piroxicam<br />
13.4.2.2. Studii <strong>de</strong> gelifiere<br />
13.4.2.3. Studii reologice<br />
13.4.2.4. Studii <strong>de</strong> cedare in vitro (cinetica cedării piroxicamului din<br />
formulările preparate)<br />
13.4.2.5. Studii farmacodinamice<br />
13.5. Rezultate şi dis<strong>cu</strong>ţii<br />
13.5.1. Evaluarea sistemului terapeutic oftalmic <strong>cu</strong> piroxicam<br />
13.5.1.1. Uniformitatea conţinutului în piroxicam<br />
13.5.1.2. Proprietăţi fizico-chimice ale formulărilor preparate<br />
13.5.1.3. Studii reologice<br />
13.5.1.4. Studii <strong>de</strong> cedare in vitro (cinetica cedării piroxicamului din<br />
formulările preparate)<br />
13.5.1.5. Studii farmacodinamice<br />
13.6. Concluzii<br />
14. Concluziile generale ale părţii experimentale ................................ 138<br />
15. Bibliografie .......................................................................................................... 147<br />
- 6 -
IINTRODUCERE<br />
Antiinflamatoarele nesteriodiene, alături <strong>de</strong> medicamentele <strong>de</strong>stinate afecţiunilor cardiologice şi <strong>de</strong> chimioterapice,<br />
sunt printre cele mai utilizate medicamente atât în ceea ce priveşte prescripţiile medicale, cât şi ca automedicaţie.<br />
Subiectul prezentei teze <strong>de</strong> doctorat îl constituie studiul modalităţilor <strong>de</strong> <strong>optimizare</strong> al <strong>formelor</strong> <strong>farmaceutice</strong> <strong>cu</strong><br />
<strong>antiinflamatoare</strong>, în speţă al formulării piroxicamului în forme <strong>farmaceutice</strong> soli<strong>de</strong> şi topice <strong>cu</strong> cedare modificată (microsfere,<br />
pelete, unguente, geluri, sisteme terapeutice oftalmice) pentru creşterea eficienţei terapeutice şi complianţei.<br />
De asemenea s-au investigat şi mai multe forme polimorfe ale unui ester al piroxicamului (benzoatul <strong>de</strong> piroxicam)<br />
prin diverse meto<strong>de</strong> analitice în scopul utilizării terapeutice a acestuia ca promedicament (prodrog) al piroxicamului.<br />
Pe par<strong>cu</strong>rsul avansării cercetărilor s-a <strong>de</strong>finitivat şi o nouă metodă <strong>de</strong> <strong>de</strong>terminare simultană în plasma umană<br />
prin spectrofotometrie <strong>de</strong>rivativă a piroxicamului şi a metabolitului său major 5`-hidroxipiroxicam.<br />
Scopul acestor experimente şi studii a fost dobândirea unui mod <strong>de</strong> lucru specific obţinerii unor noi formulări <strong>cu</strong><br />
cedare modificată a piroxicamului folosind excipienţi şi compuşi polimerici <strong>cu</strong> acţiune <strong>de</strong> prelungire a cedării substanţei<br />
medicamentoase, <strong>optimizare</strong>a biodisponibilităţii <strong>formelor</strong> <strong>farmaceutice</strong> preparate prin tehnici diverse, construirea formulărilor<br />
pe baza planurilor <strong>de</strong> experienţă, studiul cineticii <strong>de</strong> cedare a piroxicamului din preparatele realizate, raportarea<br />
procentelor cedate la mo<strong>de</strong>le cinetice şi stabilirea formulărilor corespunzătoare folosind tehnici <strong>de</strong> <strong>optimizare</strong>, interpretarea<br />
statistică a rezultatelor.<br />
Lucrarea are o parte generală şi o parte <strong>cu</strong> cercetări personale.<br />
În partea generală sunt prezentate date la zi privind aspectele <strong>farmaceutice</strong> privitoare la <strong>antiinflamatoare</strong>le<br />
nesteriodiene, modalităţi <strong>de</strong> prelungire a cedării unor substanţe medicamentoase din forme <strong>farmaceutice</strong> <strong>de</strong>stinate administrării<br />
orale, pre<strong>cu</strong>m şi formulări ale piroxicamului în forme orale şi topice <strong>cu</strong> cedare modificată publicate în literatura <strong>de</strong><br />
specialitate.<br />
Partea <strong>de</strong> cercetări personale este alcătuită din opt capitole (capitolele 6-13), urmate <strong>de</strong> concluziile generale<br />
ale tezei şi referinţele bibliografice citate în text.<br />
În capitolul 6 se redau rezultatele cercetării experimentale referitoare la realizarea unor microsfere <strong>cu</strong> piroxicam<br />
folosind la preparare polimeri <strong>de</strong> eudragit.<br />
Capitolul 7 se referă la cercetări privind obţinerea prin extru<strong>de</strong>re-sferonizare a unor pelete <strong>cu</strong> piroxicam. Tot în<br />
acest capitol sunt studiate şi influenţa variabilelor operaţionale asupra proprietăţilor peletelor obţinute.<br />
Un ester al piroxicamului (benzoatul <strong>de</strong> piroxicam) este investigat în capitolul 8 în ve<strong>de</strong>rea folosirii sale ca promedicament.<br />
Pe par<strong>cu</strong>rsul avansării cercetărilor am <strong>de</strong>finitivat şi o nouă metodă <strong>de</strong> <strong>de</strong>terminare simultană a piroxicamului şi<br />
a metabolitului său major 5`-hidroxipiroxicam în plasma umană prin spectrofotometrie <strong>de</strong>rivativă, metodă <strong>de</strong>scrisă pe larg<br />
în capitolul 9.<br />
Ultimele patru capitole ale părţii experimentale sunt <strong>de</strong>dicate realizării unor forme <strong>farmaceutice</strong> topice <strong>cu</strong> piroxicam.<br />
Astfel în capitolul 10 sunt expuse studiile privind obţinerea (formularea, prepararea şi evaluarea farmacologică)<br />
unor forme <strong>cu</strong> aplicare locală <strong>cu</strong> piroxicam (geluri şi unguente) <strong>cu</strong> o biodisponibilitate optimizată.<br />
În capitolul 11 se prezintă formularea şi caracterizarea unor geluri lipozomale <strong>cu</strong> piroxicam.<br />
Capitolul 12 <strong>cu</strong>prin<strong>de</strong> cercetări privind realizarea unor geluri <strong>cu</strong> complecşi <strong>de</strong> incluziune piroxicam-ciclo<strong>de</strong>xtrine.<br />
De asemenea sunt studiate şi influenţa complexării ciclo<strong>de</strong>xtrinelor asupra formulării gelurilor <strong>cu</strong> piroxicam.<br />
Realizarea şi evaluarea unui sistem terapeutic oftalmic <strong>de</strong> gelifiere in situ <strong>cu</strong> piroxicam este prezentată în<br />
capitolul 13.<br />
Capitolul 14 <strong>cu</strong>prin<strong>de</strong> concluziile generale ale părţii experimentele ale tezei <strong>de</strong> doctorat.<br />
Lucrarea se încheie <strong>cu</strong> bibliografia, indicii bibliografici fiind prezentaţi în ordinea în care apar în lucrare.<br />
- 7 -
PIIROXIICAM<br />
O OH<br />
S N<br />
O O<br />
- 8 -<br />
CH 3<br />
N N<br />
N<br />
4-hidroxi-2-metil-N-2-piridil-2H-1,2-benzotiazin-3-carboxamid-1,1-dioxid<br />
Piroxicamul este un antiinflamator nesteroidian (AINS) din clasa oxicamilor <strong>cu</strong> proprietăţi<br />
<strong>antiinflamatoare</strong>, analgezice, antipiretice si uricozurice, care acţionează prin inhibarea sintezei prostaglandinelor<br />
şi migrarea leucocitelor spre focarul inflamator inhibând fagocitoza şi eliberarea hidrolazei<br />
lizozomale. De asemenea inhibă producerea anionului superoxid, exercitând un efect <strong>de</strong> inhibare<br />
a agregării plachetare.<br />
Este caracterizat prin activitate terapeutică ridicată în doze scăzute şi o tolerabilitate mai<br />
bună <strong>de</strong>cât a altor AINS.<br />
Piroxicamul este indicat în tratamentul simptomatic <strong>de</strong> lungă durată al unor afecţiuni reumatice<br />
(poliartrită reumatoidă, spondilita anchilozantă, sindrom Reiter-Fiessinger-Leroy, artropatie<br />
psoriazică, anumite artroze dureroase şi invalidante) şi tratamentul simptomatic <strong>de</strong> s<strong>cu</strong>rtă durată al<br />
episoa<strong>de</strong>lor a<strong>cu</strong>te <strong>de</strong> reumatism abarti<strong>cu</strong>lar.<br />
Piroxicamul poate provoca foarte rar modificări ale unor teste biologice: creşterea ureei şi<br />
creatininei în sânge, inhibarea agregării plachetare, prelungirea timpului <strong>de</strong> sângerare, micşorarea<br />
hemoglobinei şi hematocritului, afectarea elementelor figurate ale sângelui, creşterea reversibilă a<br />
enzimelor hepatice (excepţional icter şi hepatită gravă).<br />
Solubilitatea, timpul <strong>de</strong> înjumătăţire biologică şi utilizarea în boli cronice, îl fac un candidat<br />
potrivit pentru forme <strong>farmaceutice</strong> <strong>cu</strong> cedare prelungită. În tratamentul afecţiunilor reumatice se pot<br />
utiliza capsule sau comprimate <strong>cu</strong> cedare modificată <strong>cu</strong> piroxicam.<br />
De asemenea pentru aplicările topice piroxicamul se poate formula în forme <strong>farmaceutice</strong> <strong>cu</strong><br />
aplicare locală <strong>cu</strong> cedare modificată (fie prin încorporarea în sisteme lipozomale sau prin formarea<br />
<strong>de</strong> complecşi <strong>cu</strong> ciclo<strong>de</strong>xtrinele).<br />
Pentru substanţa medicamentoasă piroxicam există pe piaţa farmaceutică atât preparate <strong>cu</strong><br />
cedare prelungită cât şi unele produse <strong>cu</strong> cedare controlată. În literatura <strong>de</strong> specialitate există formulări<br />
<strong>cu</strong> eliberare prelungită şi formulări <strong>cu</strong> cedare întârziată pentru reducerea inci<strong>de</strong>nţei fenomenelor<br />
se<strong>cu</strong>ndare nedorite. Pon<strong>de</strong>rea cea mai mare a formulărilor din literatură este reprezentată <strong>de</strong><br />
formulările pe baza <strong>de</strong> polimeri hidrofili, sintetici sau naturali.
CONCLUZIIII<br />
LA PARTEA GENERALĂ<br />
În partea generală sunt prezentate date la zi privind aspectele <strong>farmaceutice</strong> privitoare<br />
la <strong>antiinflamatoare</strong>le non-steriodiene, modalităţi <strong>de</strong> prelungire a cedării unor substanţe medicamentoase<br />
din forme <strong>farmaceutice</strong> <strong>de</strong>stinate administrării orale, pre<strong>cu</strong>m şi formulări ale<br />
piroxicamului în forme orale şi topce <strong>cu</strong> cedare modificată publicate în literatura <strong>de</strong> specialitate.<br />
Studiul literaturii <strong>de</strong> specialitate a fost tre<strong>cu</strong>t în revistă în câteva domenii <strong>cu</strong> importanţă<br />
directă asupra obiectivelor urmărite în partea experimentală a tezei.<br />
Astfel, s-au evi<strong>de</strong>nţiat modalităţi <strong>de</strong> prelungire a cedării piroxicamului din preparate<br />
<strong>farmaceutice</strong> folosind proprietăţile unor polimeri utilizaţi pentru scă<strong>de</strong>rea vitezei <strong>de</strong> dizolvare<br />
a substanţei medicamentoase, diverse meto<strong>de</strong> <strong>de</strong> preparare şi modalităţi <strong>de</strong> studiu a cineticii<br />
<strong>de</strong> eliberare din formulări <strong>cu</strong> cedare modificată, inclusiv evaluare statistică a rezultatelor experimentale.<br />
S-a prezentat mo<strong>de</strong>lul <strong>de</strong> substanţă medicamentoasă ales (piroxicam bază) pentru<br />
cercetări personale <strong>de</strong> condiţionare în diferite forme <strong>farmaceutice</strong>.<br />
S-au tre<strong>cu</strong>t în revistă articole din literatura <strong>de</strong> specialitate referitoare la modalităţi <strong>de</strong><br />
prelungire a cedării substanţei active: sisteme matriţă, sisteme <strong>de</strong> tip rezervor (forme <strong>farmaceutice</strong><br />
filmate), pompe osmotice, comprimate flotabile, comprimate bioa<strong>de</strong>zive ş.a..<br />
Trierea materialului bibliografic a scos în evi<strong>de</strong>nţă o multitudine <strong>de</strong> materiale (excipienţi)<br />
şi tehnologii utilizate pentru prelungirea cedării piroxicamului din formulările cercetate.<br />
Totodată s-a evi<strong>de</strong>nţiat faptul că nu s-au epuizat posibilităţile <strong>de</strong> <strong>optimizare</strong> a biodisponibilităţii<br />
<strong>formelor</strong> <strong>farmaceutice</strong> <strong>cu</strong> piroxicam, ceea ce <strong>de</strong>schi<strong>de</strong> perspectiva unor studii<br />
experimentale care s-au <strong>de</strong>sfăşurat şi se prezintă în partea experimentală a tezei <strong>de</strong> doctorat.<br />
În partea experimentală a lucrării s-au încercat rezolvări practice ale acestor probleme.<br />
- 9 -
PARTEA EXPERIMENTALĂ<br />
(Cercettării personalle)<br />
VI. Cercetări privind realizarea unor<br />
microsfere <strong>cu</strong> piroxicam folosind polimeri <strong>de</strong> eudragit<br />
Majoritatea <strong>formelor</strong> <strong>farmaceutice</strong> administrate oral, au numeroase limitări fiziologice, ca <strong>de</strong> exemplu<br />
timpul <strong>de</strong> tranzit gastrointestinal (GI), cedarea incompletă a medicamentului din dispozitiv şi/sau un timp<br />
<strong>de</strong> reşedinţă prea s<strong>cu</strong>rt a formei <strong>farmaceutice</strong> dozate în regiunea <strong>de</strong> absorbţie a tractului gastrointestinal.<br />
Aceasta conduce la o biodisponibilitate mică a <strong>formelor</strong> dozate <strong>cu</strong> cedare susţinută, şi chiar dacă se<br />
obţin cedări lente <strong>de</strong> medicament, partea cedată după trecerea prin tractul <strong>de</strong> absorbţie, nu este utilizată, ceea<br />
ce duce la scă<strong>de</strong>rea eficacităţii medicamentului. Pentru a <strong>de</strong>păşi această problemă, au fost efectuate numeroase<br />
încercări pentru a <strong>de</strong>zvolta forme dozate orale, capabile <strong>de</strong> a avea un timp <strong>de</strong> retenţie prelungit în stomac,<br />
pentru a mări timpul <strong>de</strong> cedare a medicamentului.<br />
Astfel sunt sistemele flotabile <strong>de</strong> cedare a medicamentului (Floating Drug Delivery Systems -<br />
FDDS), prin care unităţile medicamentoase rămân <strong>de</strong>asupra, datorită faptului că au o <strong>de</strong>nsitate mai mică<br />
<strong>de</strong>cât flui<strong>de</strong>le gastrice şi intestinale. Au fost cercetate sistemele multiple, ca microsferele flotabile.<br />
Majoritatea <strong>formelor</strong> <strong>farmaceutice</strong> administrate oral, au numeroase limitări fiziologice, ca <strong>de</strong> exemplu<br />
timpul <strong>de</strong> tranzit gastrointestinal (GI), cedarea incompletă a medicamentului din dispozitiv şi/sau un timp<br />
<strong>de</strong> reşedinţă prea s<strong>cu</strong>rt a formei <strong>farmaceutice</strong> dozate în regiunea <strong>de</strong> absorbţie a tractului gastrointestinal.<br />
Unităţile multiple FDDS, pre<strong>cu</strong>m microsferele, au avantajul că nu sunt catalogate ca ,,tot sau nimic”<br />
pentru natura golirii gastrice a sistemelor <strong>cu</strong> o singură unitate. O proporţie crescândă <strong>de</strong> pacienţi mai în<br />
vârstă, care sufereau <strong>de</strong> boli (<strong>cu</strong>m ar fi osteoartrita sau artrita reumatică), necesită medicamente <strong>antiinflamatoare</strong><br />
nesteroidiene (AINS) pentru a se trata. Dar acestea sunt bine <strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>te pentru efectele lor gastrotoxice<br />
şi duo<strong>de</strong>notoxice. Piroxicamul, un medicament antiinflamator nesteroidian, are o toleranţă mai bună <strong>de</strong>cât<br />
acidul acetilsalicilic, indometacinul sau naproxenul.<br />
Microsferele acidului polilactic al piroxicamului au fost preparate <strong>cu</strong> o metodă <strong>de</strong> evaporare a solventului,<br />
urmată <strong>de</strong> o metodă <strong>de</strong> uscare prin spray-ere. Lipozomii încapsulaţi în piroxicam duc la o creştere a<br />
efectului antiinflamator local, sugerând că inhibarea inflamării poate fi obţinută <strong>cu</strong> concentraţii mai mici ale<br />
medicamentului. Pentru a atinge acelaşi scop, s-au preparat microsfere flotabile, încărcate <strong>cu</strong> piroxicam,<br />
folosind metoda difuziei modificate emulsie-solvent.<br />
În acest studiu au fost investigate procesul <strong>de</strong> preparare a microsferelor <strong>cu</strong> piroxicam şi proprietăţile<br />
fizico-chimice ale microsferelor pre<strong>cu</strong>m: mărimea şi <strong>de</strong>nsitatea parti<strong>cu</strong>lei, forma cristalină a medicamentului<br />
în microsferă.<br />
Mai mult, s-au studiat comportamentele <strong>de</strong> fitare şi cedare a piroxicamului in vitro pentru microsfere.<br />
Microsferele <strong>de</strong> piroxicam au fost preparate utilizând Eudragit S.<br />
S-au observat topografia suprafeţei şi textura internă a microsferelor prin scanare, <strong>cu</strong> un microscop<br />
electronic. Media diametrului microsferelor obţinute prin microscopia optică, a fost reprezentată <strong>de</strong> diametrul<br />
aritmetic obişnuit.<br />
Proprietăţile <strong>de</strong> <strong>cu</strong>rgere au fost investigate, prin măsurarea unghiului <strong>de</strong> repaus al microsferelor<br />
încărcate <strong>cu</strong> piroxicam, folosind metoda conului <strong>cu</strong> bază fixată.<br />
Porozitatea microsferelor a fost <strong>de</strong>terminată prin măsurarea <strong>de</strong>nsităţilor microsferelor şi a parti<strong>cu</strong>lelor<br />
microsferelor strânse.<br />
Forma cristalină a piroxicamului în crusta microsferei polimerice a fost analizată prin difractometria<br />
<strong>cu</strong> raze X (XRD) a pulberii (Jeol JDX 8030 - difractometru <strong>cu</strong> raze X pentru pulberi) şi <strong>cu</strong> ajutorul<br />
calorimetriei diferenţiale (DSC) (Shimadzu DT 40 <strong>cu</strong> analizor termic).<br />
Studiile <strong>de</strong> dizolvare in vitro, au fost efectuate, folosind aparatură <strong>de</strong> disoluţie <strong>de</strong> tip vâslă, conform<br />
Farmacopeei USP XXIII (Electrolab, Mumbai - India). Studiile <strong>de</strong> disoluţie au fost efectuate în HCl 0,1N<br />
- 10 -
(pH 1,2) şi în tampon fosfat <strong>cu</strong> pH 7,4. Valorile medii sunt date ca cedare <strong>cu</strong>mulativă procentuală versus<br />
timp.<br />
Microsferele au plutit continuu în soluţie acidă (pH = 1,2-3,5) care conţinea tween 20 (0,02%) şi<br />
care a fost agitată <strong>cu</strong> un agitator magnetic timp <strong>de</strong> 12 ore. S-a adăugat un agent activ la suprafaţa soluţiei<br />
aci<strong>de</strong>, pentru a lua în consi<strong>de</strong>rare efectul <strong>de</strong> umezire in vivo al surfactanţilor naturali pre<strong>cu</strong>m fosfolipi<strong>de</strong>le şi<br />
sărurile biliare.<br />
Distribuţia mărimii parti<strong>cu</strong>lelor (diametrul aritmetic) microsferelor încărcate <strong>cu</strong> piroxicam este<br />
redată în figura 1.<br />
Figura 1<br />
Distribuţia mărimii parti<strong>cu</strong>lelor microsferelor încărcate <strong>cu</strong> medicament.<br />
Proporţiile studiate <strong>de</strong> piroxicam : polimer, au fost (A) 1:1, (B) 1:2, (C): 1:3 şi (D) 1:4.<br />
Referitor la distribuţia mărimii parti<strong>cu</strong>lelor, se observă că, proporţional <strong>cu</strong> creşterea concentraţiei<br />
polimerului, creşte şi diametrul microsferelor.<br />
Proprietăţile <strong>de</strong> <strong>cu</strong>rgere a microsferelor, reprezentate în termeni ca unghiul <strong>de</strong> repaus, aşa <strong>cu</strong>m se<br />
ve<strong>de</strong> în tabelul IV, au fost mult îmbunătăţite faţă <strong>de</strong> cele ale cristalelor <strong>de</strong> piroxicam pur.<br />
Densităţile pulberii şi cele ale parti<strong>cu</strong>lelor presate (comasate) au fost echivalente pentru microsfere<br />
şi pentru cristalele piroxicamului, dar microsferele s-au dovedit a avea o mai mare capacitate <strong>de</strong> împachetare.<br />
Tabel IV<br />
Proprietăţile micrometrice ale microsferelor <strong>cu</strong> piroxicam şi ale pulberii cristaline <strong>de</strong> piroxicam<br />
Proprietate micrometrică Microsfere <strong>cu</strong> piroxicam* Pulbere cristalină <strong>de</strong> piroxicam*<br />
Unghiul <strong>de</strong> răspuns 35,60 ± 1,33 51,94 ± 1,68<br />
Densitatea pulberii presate (comasate) 0,38 ± 0,03 0,41 ± 0,02<br />
Densitatea pulberii 0,53 ± 0,07 0,42 ± 0,02<br />
% Porozitate 68 ± 2,4 42 ± 1,3<br />
*Fiecare valoare reprezintă media (± SD) a 3 <strong>de</strong>terminări in<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nte<br />
S-a dovedit că piroxicamul există în stare amorfă, dispersat uniform la nivel mole<strong>cu</strong>lar, ca o dispersie<br />
solidă în stratul polimeric al microsferelor, aşa <strong>cu</strong>m este indicat <strong>de</strong> peak-urile caracteristice ale termogramei<br />
DSC şi ale difractogramei <strong>cu</strong> raze X (XRD). Microfotografiile electronice scanate (SEM) ale suprafeţei<br />
unei microsfere, sunt arătate în figura 2, care indică faptul că microsfera încărcată <strong>cu</strong> piroxicam a fost o sferă<br />
perfectă şi a avut o suprafaţă netedă.<br />
Structura internă caracteristică a microsferei, o cavitate scobită în interior, împrejmuită <strong>cu</strong> stratul<br />
rigid construit <strong>cu</strong> piroxicam şi polimer, a fost clar evi<strong>de</strong>nţiată.<br />
Eudragit S100 este un polimer enteric şi <strong>de</strong> aceea rata cedării piroxicamului din microsfere s-a<br />
modificat semnificativ peste şi sub pH = 7. Nu a existat o cedare explozivă a piroxicamului din microsferele<br />
flotabile, atât timp cât medicamentul împrejmuit a fost în stare amorfă în stratul polimeric şi nu sunt prezente<br />
cristale <strong>de</strong> piroxicam liber pe suprafaţa microsferelor.<br />
La rapoarte mai mici piroxicam÷polimer, proporţia <strong>de</strong> parti<strong>cu</strong>le for-mate, <strong>de</strong> mărime mică, a fost<br />
mai mare <strong>de</strong>cât cea <strong>de</strong> la rapoartele mai mari <strong>de</strong> piroxicam÷polimer. De aceea, cedarea piroxicamului din<br />
- 11 -
microsferele preparate <strong>cu</strong> rapoarte mai mici <strong>de</strong> piroxicam÷polimer, a fost mai puternică <strong>de</strong>cât cea din cele<br />
preparate <strong>cu</strong> rapoarte mai mari <strong>de</strong> piroxicam÷polimer, datorită mărimii mici a microsferelor, care conferă o<br />
suprafaţă mare pentru cedarea mai puternică a piroxicamului, aşa <strong>cu</strong>m reiese din figura 3 şi figura 4.<br />
Figura 2<br />
Microfotografii electronice scanate (SEM) ale microsferelor <strong>de</strong> piroxicam.<br />
(a) morfologia suprafeţei, (b) secţiune transversală<br />
Figura 3<br />
Profilul <strong>de</strong> dizolvare in vitro a piroxicamului din microsferele flotabile în HCl 0,1 N.<br />
Proporţia piroxicam : polimer este: 1:1 (-x), 1:2 (-▲-), 1:3 (-■-) şi 1:4 (-♦-).<br />
- 12 -
Figura 4<br />
Profilul <strong>de</strong> dizolvare in vitro a piroxicamului din microsferele <strong>de</strong> Eudragit<br />
în soluţia tampon fosfat la pH = 7,4.<br />
Proporţia piroxicam : polimer este: 1:1 (-x), 1:2 (-▲-), 1:3 (-■-) şi 1:4 (-♦-).<br />
De asemenea, <strong>cu</strong> creşterea concentraţiei <strong>de</strong> polimer, viteza cedării piroxicamului din microsfere<br />
sca<strong>de</strong> drastic. În mediu acid, cedarea piroxicamului a fost mică, datorită limitării solubilităţii şi majoritatea<br />
microsferelor au plutit la suprafaţa mediului <strong>de</strong> dizolvare.<br />
Contrar, cam 85% din piroxicam a fost cedat la sfârşitul a 10 ore, folosind tampon fosfatic <strong>cu</strong> pH<br />
7,4, în studiul vitezei <strong>de</strong> dizolvare. Totuşi se poate preconiza că în timp ce se prelungeşte timpul <strong>de</strong> rezi<strong>de</strong>nţă<br />
în stomac, subunităţile, care au pierdut capacitatea <strong>de</strong> a sta <strong>de</strong>asupra in vivo, pot trece <strong>cu</strong> uşurinţă şi <strong>cu</strong> succes<br />
prin stomac şi ce<strong>de</strong>ază medicamentul, în cantităţi semnificative, în partea inferioară a tractului gastrointestinal.<br />
Concluzii. Metoda utilizată în acest studiu, generează microsfere <strong>cu</strong> cavitate internă prin metoda <strong>de</strong><br />
difuziune emulsie-solvent, <strong>cu</strong> o capacitate excelentă <strong>de</strong> a flota, <strong>cu</strong> proprietăţi micrometrice bune şi este<br />
adaptabilă la orice condiţie intragastrică.<br />
Microsferele astfel obţinute sunt uşor <strong>de</strong> manipulat şi se pot umple în capsule. De aceea consi<strong>de</strong>r că,<br />
sistemul <strong>cu</strong> unităţi multiple, bazat pe microsfere <strong>cu</strong> Eudragit reprezintă un excelent sistem flotant <strong>de</strong> cedare a<br />
medicamentului (Floating Drug Delivery Systems - FDDS) pentru cedarea susţinută a piroxicamului pe cale<br />
orală.<br />
VII. Cercetări privind realizarea<br />
prin extru<strong>de</strong>re-sferonizare a unor pelete <strong>cu</strong> piroxicam.<br />
Influenţa variabilelor operaţionale asupra proprietăţilor peletelor obţinute<br />
Pentru producţia <strong>de</strong> pelete cea mai utilizată metodă este extru<strong>de</strong>rea-sferonizarea. Pot fi utilizaţi<br />
numeroşi excipienţi şi agenţi <strong>de</strong> umplere pentru a folosi pelete <strong>cu</strong> caracteristicile dorite.<br />
Peletele sferice au unele avantaje <strong>cu</strong>m ar fi: un raport mic suprafaţă/volum, proprietăţi <strong>de</strong> <strong>cu</strong>rgere<br />
optime şi uniformitate în acoperire <strong>cu</strong> piroxicam. Această formă i<strong>de</strong>ală a peletelor le face să fie excelente<br />
substraturi pentru învelire, în ve<strong>de</strong>rea controlării cedării ingredienţilor activi sau în scopuri estetice (<strong>cu</strong>loare,<br />
mascarea gustului şi mirosului <strong>de</strong>zagreabil).<br />
Celuloza microcristalină (MCC) este excipientul cel mai <strong>de</strong>s folosit în tehnica <strong>de</strong> extru<strong>de</strong>re-sferonizare.<br />
Ea conduce la formarea <strong>de</strong> sfere rotun<strong>de</strong> <strong>cu</strong> caracteristicile dorite. Pe par<strong>cu</strong>rsul sferonizării, umezeala<br />
prinsă în microfibrele <strong>de</strong> MCC adaugă plasticitate la extrudate şi ajută la rotunjirea extrudatelor s<strong>cu</strong>rte în<br />
pelete sferice.<br />
Obiectivul acestui studiu din teza <strong>de</strong> doctorat a fost prepararea peletelor <strong>cu</strong> piroxicam, <strong>cu</strong> Avicel<br />
PH101 şi Avicel PH 302, folosind metoda <strong>de</strong> extru<strong>de</strong>re-sferonizare şi studierea influenţei variabilelor<br />
operaţionale pre<strong>cu</strong>m: condiţiile <strong>de</strong> uscare, timpul <strong>de</strong> sferonizare şi viteza <strong>de</strong> sferonizare asupra proprietăţilor<br />
- 13 -
diferitelor pelete ca <strong>de</strong> exemplu: mărimea şi distribuţia mărimii, profilul, <strong>de</strong>nsităţile, proprietăţile <strong>de</strong> <strong>cu</strong>rgere,<br />
friabilitatea şi cedarea piroxicamului.<br />
Peletele au fost preparate folosind Avicel PH 101 şi Avicel PH 302. Cantitatea <strong>de</strong> apă folosită în toate<br />
formulările a fost menţinută constantă, la 80% <strong>cu</strong> o bază <strong>de</strong> uscare. Concentraţia piroxicamului în pelete a<br />
fost menţinută constantă la 5% din masa totală a peletului.<br />
50 g din masa <strong>de</strong> pulbere au fost extrudate <strong>cu</strong> un extru<strong>de</strong>r Caleva 25 (Caleva, Dorset, Anglia) şi apoi<br />
sferonizate subsecvenţial <strong>cu</strong> un sferonizator Caleva 120 (Caleva, Dorset, Anglia).<br />
Loturile ET1, ET2, E1, ET3, ET4 au fost preparate folosind Avicel PH 101 la o viteză medie a<br />
sferonizatorului, timp <strong>de</strong> 2 minute..<br />
Loturile ES1, E4, ES2, ES3, ES4 şi ES5 au fost preparate folosind Avicel PH 302 la o viteză medie <strong>de</strong><br />
sferonizare, la o temperatură constantă <strong>de</strong> uscare <strong>de</strong> 50°C.<br />
Loturile ESS1 şi ESS2 au fost preparate folosind Avicel PH 302 la diferite viteze <strong>de</strong> sferonizare, mică<br />
şi respectiv mare, la o temperatură constantă <strong>de</strong> uscare <strong>de</strong> 50°C (în uscător <strong>cu</strong> tăvi) şi la un timp <strong>de</strong> sferonizare<br />
<strong>de</strong> 2 minute.<br />
Analiza mărimii peletelor a fost efectuată <strong>cu</strong> ajutorul unui dispozitiv cernere <strong>cu</strong> site (Nippon, New<br />
Delhi, India), s-a folosit timp <strong>de</strong> 20 minute pentru a separa peletele în diferite fracţiuni dimensionale.<br />
Diametrul median al masei şi unghiul <strong>de</strong> <strong>de</strong>schi<strong>de</strong>re au fost folosite pentru a caracteriza mărimea peletelor<br />
şi distribuţia dimensională.<br />
Densităţile (pentru pulbere, pentru masa comasată şi pentru granule), unghiul <strong>de</strong> repaus şi friabilitatea<br />
au fost <strong>de</strong>terminate pentru peletele <strong>de</strong> piroxicam, prin metoda standard. S-au cal<strong>cu</strong>lat <strong>de</strong> asemenea, raportul<br />
Hausner şi in<strong>de</strong>xul Carr [116].<br />
Pentru a studia cedarea piroxicamului s-au folosit 400 mg <strong>de</strong> pelete (echivalent la 20 mg <strong>de</strong> piroxicam)<br />
<strong>de</strong> 18/25 mesh (1000-710 µm).<br />
Studiul dizolvării s-a realizat folosind un aparat în conformitate <strong>cu</strong> normele europene, la 50 rpm. Ca<br />
mediu <strong>de</strong> dizolvare in vitro s-a utilizat un fluid gastric simulat (fără pepsină) în care s-au s<strong>cu</strong>fundat probe, la<br />
intervale <strong>de</strong> timp <strong>de</strong>terminate şi s-au analizat <strong>cu</strong> un spectrofotometru UV la λmax = 333,0 nm.<br />
S-au efectuat studii <strong>de</strong> dizolvare triple şi s-au cal<strong>cu</strong>lat media cedării medicamentului (±SD).<br />
Rezultate şi dis<strong>cu</strong>ţii<br />
În tabelul V sunt redate rezultatele analizei dimensionale a peletelor ca funcţie <strong>de</strong> diferite condiţii <strong>de</strong><br />
uscare şi timpii <strong>de</strong> sferonizare.<br />
Tabel V<br />
Analiza dimensională şi cea a formei peletelor obţinute în condiţii diferite <strong>de</strong> uscare, la timpi diferiţi şi viteze diferite <strong>de</strong> sferonizare<br />
(—) indică faptul că parametrii nu au fost <strong>de</strong>terminaţi<br />
- 14 -
Peletele uscate la temperatura camerei (ET1) au mărimea cea mai mare, urmate <strong>de</strong> cele uscate prin<br />
îngheţ (liofilizate) (ET4), dar nu există variaţii remarcabile în ceea ce priveşte mărimea lor. După uscarea<br />
într-un uscător <strong>cu</strong> tăvi la 37°C şi 50°C, peletele nu prezintă o îngustare, dar uscându-le la o temperatură mai<br />
mare <strong>de</strong> 65°C, se observă o scă<strong>de</strong>re a mărimii parti<strong>cu</strong>lelor. Aceasta se corelează <strong>cu</strong> ipoteza că peletele se<br />
îngustează la o temperatură mai mare. Aceasta se poate datora scă<strong>de</strong>rii porozităţii peletelor, ceea ce este <strong>de</strong><br />
asemenea evi<strong>de</strong>nt, din aceste profiluri <strong>de</strong> cedare a medicamentului din diferitele formulări, în care viteza<br />
cedării medicamentului sca<strong>de</strong> <strong>cu</strong> reducerea porozităţii. Mehta şi colab. [104] au raportat date similare.<br />
S-a observat că timpul <strong>de</strong> sferonizare nu contribuie la diferenţele <strong>de</strong> mărime a parti<strong>cu</strong>lelor obişnuite în<br />
condiţiile experimentale <strong>de</strong>scrise în studiul meu. Contrar rezultatelor dintr-un raport publicat (un<strong>de</strong> s-au<br />
observat că mărimea peletelor creşte <strong>cu</strong> creşterea timpului <strong>de</strong> sferonizare) [116], s-a observat că timpul <strong>de</strong><br />
sferonizare nu conduce la diferenţele în ceea ce priveşte mărimea parti<strong>cu</strong>lelor în condiţiile experimentale ale<br />
studiului. Această diferenţă în rezultate poate fi atribuită faptului că, în studiul nostru, la sferonizări <strong>de</strong> 7 şi 10<br />
minute (ES4 şi ES5), s-au obţinut câteva sfere mari (<strong>de</strong> ordinul mm în diametru) şi au fost excluse din datele<br />
<strong>de</strong> analiză dimensională.<br />
Analiza formei peletelor obţinute în condiţii diferite <strong>de</strong> uscare este prezentată în tabelul V. Diferiţii<br />
parametrii <strong>de</strong> formă (cir<strong>cu</strong>laritate, elongaţie, rectangularitate) nu au suferit modificări majore pentru peletele<br />
uscate în condiţii diferite. Aşa <strong>cu</strong>m s-a dis<strong>cu</strong>tat anterior, peletele se îngustează la temperaturi mari <strong>de</strong> uscare.<br />
Îngustarea lor poate apărea uniform, <strong>de</strong>-a lungul peletelor, lăsând totuşi forma neafectată <strong>de</strong> condiţiile <strong>de</strong><br />
uscare.<br />
Forma peletelor a fost ori<strong>cu</strong>m puternic afectată <strong>de</strong> timpii <strong>de</strong> retenţie în sferonizator pe par<strong>cu</strong>rsul<br />
preparării. Aşa <strong>cu</strong>m se observă din tabelul V, peletele <strong>de</strong>vin mai rotun<strong>de</strong> <strong>cu</strong> creşterea timpului <strong>de</strong> sferonizare.<br />
La 1 şi 2 minute <strong>de</strong> sferonizare (ES1 şi E4), peletele au suferit modificări ale formei, alungindu-se (figura 5A<br />
şi 5B), iar peletele au <strong>de</strong>venit rotun<strong>de</strong> când s-au sferonizat timp <strong>de</strong> 3 şi <strong>de</strong> 5 minute (ES2 şi ES3) (figura 5C şi<br />
5D). Ori<strong>cu</strong>m o creştere mai mare a timpului <strong>de</strong> sferonizare nu afectează consi<strong>de</strong>rabil forma peletelor. La o<br />
sferonizare timp <strong>de</strong> 5 minute, cir<strong>cu</strong>laritatea peletelor a fost 0,902 în timp ce la una <strong>de</strong> 7 şi respectiv 10 minute<br />
(ES4 şi ES5) (figura 5E şi 5F), valorile cir<strong>cu</strong>larităţii au fost <strong>de</strong> 0,913 şi respectiv <strong>de</strong> 0,911 ceea ce indică<br />
faptul că rotunjirea nu creşte după 5 minute <strong>de</strong> sferonizare. Totuşi, o sferonizare timp <strong>de</strong> 5 minute, aceasta<br />
s-a dovedit a fi optimă pentru Avicel PH302. Creşterea rotunjirii <strong>cu</strong> timpul, a fost evi<strong>de</strong>ntă <strong>cu</strong> cât extrudatele<br />
au căpătat forţe <strong>de</strong> atracţie mai mari pentru rotunjirea lor şi după un timp optim <strong>de</strong> sferonizare, peletele au<br />
<strong>de</strong>venit suficient <strong>de</strong> compacte astfel încât nici o forţă <strong>de</strong> atracţie nu a mai putut să acţioneze asupra lor. Acest<br />
rezultat concordă <strong>cu</strong> rezultatele raportate <strong>de</strong> mulţi cercetători. Gouldson şi Deasy [114] au raportat că schimbările<br />
majore în cir<strong>cu</strong>laritatea peletelor au apărut în primele 3 minute <strong>de</strong> sferonizare. Similar, alţi cercetători<br />
au <strong>de</strong>scoperit că sfericitatea maximă s-a obţinut în 60 <strong>de</strong> se<strong>cu</strong>n<strong>de</strong> în sferonizator [118].<br />
Formele peletelor au fost <strong>de</strong> asemenea, afectate <strong>de</strong> viteza <strong>de</strong> rotaţie a plăcii din interiorul sferonizatorului.<br />
Odată <strong>cu</strong> creşterea vitezei plăcii, a cres<strong>cu</strong>t şi cir<strong>cu</strong>laritatea peletelor (tabelul V, figura 5B, 5G şi 5H).<br />
Cir<strong>cu</strong>laritatea cea mai mare, obţinută <strong>cu</strong> o creştere a vitezei <strong>de</strong> sferonizare, a fost <strong>de</strong> 0,801 (ESS2)<br />
(figura 5H). Această valoare a fost mai mică <strong>de</strong>cât cea a lui ES2 (cir<strong>cu</strong>laritate 0,833 - tabelul V), care a fost<br />
sferonizată 3 minute la viteză mică. Se concluzionează faptul că un timp cres<strong>cu</strong>t <strong>de</strong> retenţie în sferonizator,<br />
chiar la o viteză mai mică, generează o forţă <strong>de</strong> atracţie mai mare şi cauzează o mai bună rotunjire a peletelor<br />
<strong>de</strong>cât un timp <strong>de</strong> sferonizare mai mic, chiar la o viteză mai mare.<br />
Figura 5<br />
Fotomicrografii ale fracţiilor clasice mo<strong>de</strong>l (tre<strong>cu</strong>te prin sita #18 BSS şi reţinute pe #25 BSS) ale peletelor preparate în timp <strong>de</strong>: (A)<br />
1 minut (ES1), (B) 2 minute (E4), (C) 3 minute (ES2), (D) 5 minute (ES3), (E) 7 minute (ES4) şi (F) 10 minute (ES5) <strong>de</strong> sferonizare, la<br />
(G) o viteză mică <strong>de</strong> sferonizare (ESS1) şi o viteză mare <strong>de</strong> sferonizare (H) (ESS2).<br />
BSS indică Specificaţii Standard Britianice (British Standard Specifications).<br />
- 15 -
În tabelul VI sunt reprezentate <strong>de</strong>nsităţile peletelor obţinute la diferite temperaturi <strong>de</strong> uscare: temperatura<br />
camerei (ET1), 37°C (ET2), 50°C (E1) şi 65°C (ET3) şi prin diferite meto<strong>de</strong> <strong>de</strong> uscare: uscător <strong>cu</strong> tăvi<br />
(E1, ET2, ET3), <strong>de</strong>sicator şi liofilizator (ET4).<br />
Tabel VI<br />
Densităţi, proprietăţi <strong>de</strong> <strong>cu</strong>rgere şi friabilitate a peletelor obţinute<br />
în diferite condiţii <strong>de</strong> uscare, la timpi diferiţi şi viteze diferite <strong>de</strong> sferonizare*<br />
*%F - indică procentul <strong>de</strong> friabilitate<br />
Uscarea la temperatură mai mare comparativ <strong>cu</strong> uscarea la temperatura camerei (ET1) conduce la o<br />
creştere a <strong>de</strong>nsităţii (masa tasată şi granule) (Perez şi Rabiskova au raportat date asemănătoare [117]). Raportul<br />
Hausner şi in<strong>de</strong>xul Carr au fost mai mult sau mai puţin aceeaşi în toate loturile, ceea ce se poate datora<br />
faptului că a existat o distribuţie dimensională similară (tabelul VI).<br />
Diferenţe mici ale <strong>de</strong>nsităţii (ale masei tasate sau ale granulei), au fost găsite la peletele obţinute prin<br />
sferonizare în timpi diferiţi (tabelul VI), probabil din cauza faptului că, datorită distribuţiei dimensionale şi a<br />
dimensiunii parti<strong>cu</strong>lelor similare, proprietăţile <strong>de</strong> acoperire a peletelor nu s-au schimbat. Aşa că diferenţele în<br />
ceea ce priveşte timpii <strong>de</strong> sferonizare şi diferenţa în viteza <strong>de</strong> sferonizare nu a cauzat o modificare importantă<br />
a <strong>de</strong>nsităţii peletelor, ceea ce concordă <strong>cu</strong> rezultatele altor cercetători [119].<br />
Proprietăţile <strong>de</strong> <strong>cu</strong>rgere au fost mai puţin satisfăcătoare, atunci când peletele au fost uscate în uscător<br />
<strong>cu</strong> tăvi. O creştere a temperaturii <strong>de</strong> uscare a îmbunătăţit proprietatea <strong>de</strong> <strong>cu</strong>rgere dar această îmbunătăţire<br />
a fost mică. Uscarea prin liofilizare a peletelor (ET4), a cauzat cel mai mic unghi <strong>de</strong> repaus şi cea mai mare<br />
rată <strong>de</strong> <strong>cu</strong>rgere.<br />
Proprietăţile <strong>de</strong> <strong>cu</strong>rgere a peletelor <strong>de</strong>pind <strong>de</strong> timpul <strong>de</strong> sferonizare (tabelul VI). O creştere a timpului<br />
<strong>de</strong> sferonizare creşte sfericitatea peletelor (tabelul V). Aşa <strong>cu</strong>m este <strong>de</strong> aşteptat, o creştere a sfericităţii<br />
conferă peletelor proprietăţi reologice superioare.<br />
Când s-a variat viteza <strong>de</strong> sferonizare, rezultatele au fost similare celor obţinute când s-a modificat<br />
timpul <strong>de</strong> sferonizare. O creştere mărită a vitezei <strong>de</strong> sferonizare îmbunătăţeşte proprietăţile <strong>de</strong> <strong>cu</strong>rgere<br />
(tabelul VI) ale peletelor, în special prin creşterea sfericităţii (tabelul V).<br />
În tabelul VI se arată influenţa condiţiilor <strong>de</strong> uscare asupra friabilităţii peletelor. Friabilitatea tuturor<br />
loturilor, a fost sub 1%. Cu creşterea temperaturii <strong>de</strong> uscare, procentul friabilităţii sca<strong>de</strong>. La temperatura<br />
cea mai mare, peletele pot <strong>de</strong>veni mai dure însă mai puţin friabile, datorită reducerii porozităţii şi a îngustării<br />
[115]. Uscarea prin liofilizare a peletelor (ET4) a adus la aproape aceleaşi procente ale friabilităţii ca cele<br />
obţinute la uscarea peletelor la temperatura camerei (ET1).<br />
Timpul <strong>de</strong> sferonizare pare să fie afectat procentul <strong>de</strong> friabilitate a peletelor (tabelul VI), chiar dacă<br />
modificarea friabilităţii peletelor a fost mai puţin pronunţată <strong>cu</strong> creşterea mică a timpului <strong>de</strong> sferonizare<br />
- 16 -
(ES1, ES2 şi ES4). Friabilitatea pentru ES1, ES2 şi ES4 nu a diferit în mod consi<strong>de</strong>rabil, dar când s-a cres<strong>cu</strong>t<br />
în continuare timpul <strong>de</strong> sferonizare, a scăzut procentul friabilităţii. Aceasta se poate explica prin faptul că la<br />
timpi <strong>de</strong> sferonizare mai mici, forţele <strong>de</strong> atracţie <strong>de</strong>vin insuficiente pentru compactarea mai mare a Avicelului<br />
PH 302 (care are o <strong>de</strong>nsitate mai mare). De asemenea, la timpi s<strong>cu</strong>rţi <strong>de</strong> sferonizare, peletele au formă alungită<br />
(tabelul V) <strong>cu</strong> suprafeţe ieşite în afară (neregulate).<br />
În domeniul studiat al vitezei plă<strong>cu</strong>ţei sferonizatorului, nu s-au observat diferenţe consi<strong>de</strong>rabile în<br />
procentul <strong>de</strong> friabilitate ale peletelor (tabelul VI). Această viteză cres<strong>cu</strong>tă <strong>de</strong> sferonizare pare să nu fie capabilă<br />
să exercite aceeaşi forţă ca şi efectul generat <strong>de</strong> timpul <strong>de</strong> sferonizare, producând mase compacte libere<br />
<strong>cu</strong> indici mai mari şi mai similari ai friabilităţii.<br />
Studii <strong>de</strong> dizolvare in vitro. Condiţiile <strong>de</strong> uscare modifică notabil, grafi<strong>cu</strong>l cedării medicamentului din<br />
pelete (figura 6):<br />
Figura 6<br />
Timp vs procentul <strong>de</strong> cedare <strong>cu</strong>mulativă a piroxicamului din peletele obţinute în condiţii diferite <strong>de</strong> uscare: la tempera camerei (ET1), la<br />
uscător <strong>cu</strong> tăvi {la 37ºC [ET2], la 50ºC [E1], la 65ºC [ET3]} şi, uscare prin liofilizare (ET4).<br />
O creştere a temperaturii <strong>de</strong> uscare, reduce procentul <strong>de</strong> cedare al medicamentului. Aceasta se poate<br />
datora unei reduceri a porozităţii granulei pe par<strong>cu</strong>rsul uscării la temperaturi mai mari din cauza îngustării<br />
mărite.<br />
Uscarea prin liofilizare (ET4) <strong>de</strong>termină un profil <strong>de</strong> cedare a medicamentului, foarte înalt, din cauza<br />
formării peletelor foarte poroase. Uscarea la temperatura camerei (ET1) măreşte, <strong>de</strong> asemenea, procentul<br />
<strong>de</strong> cedare al medicamentului, dar nu atât <strong>de</strong> pronunţat ca cea obţinută la uscarea prin liofilizare [117]. Toate<br />
loturile au prezentat un profil <strong>de</strong> cedare al medicamentului <strong>de</strong> tip Higuchian (mo<strong>de</strong>lul rădăcinii pătrate a<br />
timpului <strong>de</strong> răspuns) [120] (figura 7):<br />
Figura 7<br />
Rădăcina pătrată a timpului <strong>de</strong> răspuns vs procentul <strong>cu</strong>mulativ <strong>de</strong> cedare a piroxicamului din peletele obţinute în condiţii diferite <strong>de</strong><br />
uscare: la tempera camerei (ET1), la uscător <strong>cu</strong> tăvi {la 37ºC [ET2], la 50ºC [E1], la 65ºC [ET3]} şi,<br />
uscare prin liofilizare (ET4).<br />
- 17 -
Concluzii. Condiţiile <strong>de</strong> procesare au un efect pronunţat asupra proprietăţilor peletelor <strong>cu</strong> piroxicam.<br />
Condiţiile <strong>de</strong> uscare influenţează mărimea medie şi cedarea piroxicamului din pelete. Din cauza îngustării<br />
peletelor la temperaturi <strong>de</strong> uscare mari, rezultă <strong>de</strong> asemenea, <strong>de</strong>nsităţi scăzute. Uscarea prin liofilizare previne<br />
îngustarea şi conduce la cea mai mare cedare <strong>de</strong> medicament. Cu creşterea temperaturii <strong>de</strong> uscare, sca<strong>de</strong><br />
viteza <strong>de</strong> cedare a piroxicamului din pelete.<br />
Ambele mărimi, timpul <strong>de</strong> sferonizare şi viteza <strong>de</strong> sferonizare, afectează forma peletelor, iar modificările<br />
formei acestora le afectează apoi proprietăţile <strong>de</strong> <strong>cu</strong>rgere. În cadrul studiului, cir<strong>cu</strong>laritatea (sfericitatea)<br />
peletelor a fost mai afectată <strong>de</strong> timpul <strong>de</strong> sferonizare <strong>de</strong>cât <strong>de</strong> viteza <strong>de</strong> sferonizare. Condiţiile <strong>de</strong> uscare<br />
influenţează friabilitatea peletelor, scăzând-o <strong>cu</strong> creşterea temperaturii <strong>de</strong> uscare, indicând formarea <strong>de</strong> structuri<br />
mai <strong>de</strong>nse la temperaturi mai mari. Acelaşi rezultat a fost obţinut prin modificarea timpului <strong>de</strong> sferonizare.<br />
Cu creşterea timpului <strong>de</strong> sferonizare, a scăzut friabilitatea, din cauza formării unor mase mai compacte<br />
la timpi <strong>de</strong> sferonizare mai mari. Mărimea medie nu a fost afectată <strong>de</strong> timpul <strong>de</strong> sferonizare sau <strong>de</strong><br />
viteza <strong>de</strong> sferonizare.<br />
VIII. Investigarea benzoatului <strong>de</strong> piroxicam în stare solidă<br />
Piroxicamul, 4-hidroxi-2-metil-N-2-piridil-2H-1,2-benzotiazin-3-car-boxamid-1,1-dioxid (PX), este<br />
un medicament analgezic şi un antiinflamator nesteroidian (AINS). În continua cercetare pentru îmbunătăţirea<br />
agenţilor antiinflamatori, au fost sintetizaţi o serie <strong>de</strong> <strong>de</strong>rivaţi ai acilpiroxicamului [122-123] şi s-au<br />
supus evaluării [122]. Aceşti compuşi sunt folositori în ameliorarea condiţiilor inflamatorii după administrare<br />
orală, parenterală sau locală. Nivelurile sanguine ale piroxicamului, obţinute după administrarea locală a<br />
acilpiroxicamului, sunt mult mai mari <strong>de</strong>cât cele obţinute după administrarea piroxicamulului singur, într-o<br />
concentraţie mai mare, în aceleaşi condiţii. Benzoatul <strong>de</strong> piroxicam este un ester medicamentos, <strong>cu</strong> o lipofilie<br />
cres<strong>cu</strong>tă, care prezintă o activitate remarcabilă în testul e<strong>de</strong>mic al labei şobolanului indus <strong>cu</strong> carrageenan<br />
[122]. În alte lucrări s-au raportat date <strong>de</strong>spre studiul cinetic al hidrolizei benzoatului <strong>de</strong> piroxicam şi <strong>de</strong>spre<br />
validarea meto<strong>de</strong>i HPLC pentru <strong>de</strong>terminarea benzoatului <strong>de</strong> piroxicam [124].<br />
Se ştie că piroxicamul există în forme polimorfe diferite ca un monohidrat [125-128] <strong>cu</strong> solubilitate<br />
specifică şi anumiţi parametrii <strong>de</strong> stabilitate. Esterul piroxicamului <strong>cu</strong> acidul pivalic există în două forme<br />
polimorfe [129-130]. De aceea s-a efectuat un studiu convenţional <strong>de</strong> preformulare pentru a verifica care<br />
benzoat <strong>de</strong> piroxicam a putut fi i<strong>de</strong>ntificat: cel polimorf sau cel pseudopolimorf (solvatat). În acest studiu s-a<br />
cercetat polimorfismul şi pseudomorfismul benzoatului <strong>de</strong> piroxicam, pe mostre preparate prin recristalizare<br />
din diferiţi solvenţi organici, folosind două moduri diferite <strong>de</strong> răcire. Pentru caracterizarea stării soli<strong>de</strong>, s-au<br />
utilizat tehnici analitice pre<strong>cu</strong>m: calorimetria diferenţială (DSC), analiza termogravimetrică (TGA), spectrometria<br />
în infraroşu <strong>cu</strong> transformată Fourier (FTIR), difractometria pulberii <strong>cu</strong> raze X (XRPD) şi microfotografii<br />
electronice scanate (SEM).<br />
Prepararea benzoatului <strong>de</strong> piroxicam sub formă <strong>de</strong> cristale<br />
O<br />
C<br />
O O<br />
S N<br />
O O<br />
CH 3<br />
N N<br />
H<br />
Figura 8<br />
Structura chimică a benzoatului <strong>de</strong> piroxicam<br />
- 18 -
Benzoatul <strong>de</strong> piroxicam (1) (figura 8) poate fi sintetizat din piroxicam şi clorură <strong>de</strong> benzoil, conform<br />
meto<strong>de</strong>lor <strong>de</strong> preparare <strong>de</strong>scrise în literatură [124]. Pentru acest studiu am folosit benzoat <strong>de</strong> piroxicam pro<strong>cu</strong>rat<br />
<strong>de</strong> la Laboratoarele IPCA LTD., Mumbai - India. Pentru a-l obţine sub mai multe forme cristaline, am<br />
procedat la recristalizarea acestuia din mai mulţi solvenţi <strong>cu</strong> polaritate diferită (metanol, etanol, acetat <strong>de</strong> etil,<br />
acetonă şi toluen), prin răcire lentă la temperatura camerei sau prin răcire rapidă, într-o baie <strong>de</strong> gheaţă [131].<br />
Formele cristaline astfel obţinute (1a-j) şi preparate în modul menţionat anterior, sunt enumerate în tabelul<br />
VII:<br />
Tabel VII<br />
Caracteristice tehnice DSC ale produselor <strong>de</strong> benzoat <strong>de</strong> piroxicam (1a-j)*<br />
Compus nr. Solvent <strong>de</strong> cristalizare Dizolvare (°C) Punct <strong>de</strong> topire (°C)<br />
1a<br />
1b<br />
1c<br />
1d<br />
1e<br />
1f<br />
1g<br />
1h<br />
1i<br />
1j<br />
Acetonă<br />
Acetat <strong>de</strong> etil<br />
Metanol<br />
Etanol<br />
Toluen<br />
Acetonă<br />
Acetat <strong>de</strong> etil<br />
Metanol<br />
Etanol<br />
Toluen<br />
- 19 -<br />
-<br />
-<br />
108,42<br />
101,27<br />
86,02<br />
-<br />
-<br />
98,06<br />
98,01<br />
79,75<br />
146,67<br />
144,01<br />
144,51<br />
147,93<br />
138,23<br />
148,81<br />
143,15<br />
148,99<br />
147,11<br />
145,08<br />
*Produsele (1a-e) au fost preparate prin cristalizare lentă la temperatura camerei, iar cele (1f-j) prin răcire rapidă într-o baie <strong>de</strong> gheaţă<br />
Analiza termică (calorimetrie diferenţială - DSC)<br />
S-au înregistrat termogramele DSC folosind un aparat Perkin-Elmer DSC - Pyris 1. Aparatul a fost<br />
calibrat <strong>cu</strong> indiu şi zinc înainte <strong>de</strong> a analiza probele, sub <strong>cu</strong>rent <strong>de</strong> azot <strong>de</strong> 35 mL/min. Probele (5-10 mg) au<br />
fost cântărite pe platane <strong>de</strong> aluminiu închise şi apoi s-au supus scanării la o viteză <strong>de</strong> încălzire <strong>de</strong> 1 şi<br />
10°C/min. într-un domeniu <strong>de</strong> temperatură <strong>de</strong> 30-220°C.<br />
De asemenea, mostrele au fost scanate pe platane <strong>de</strong>schise, la o viteză <strong>de</strong> încălzire <strong>de</strong> 5°C/min. în<br />
acelaşi interval <strong>de</strong> temperatură.<br />
S-au obţinut <strong>cu</strong>rbe TGA dintr-o mostră <strong>de</strong> aproximativ 5 mg folosind un aparat Perkin-Elmer TGA<br />
7 <strong>cu</strong> o <strong>cu</strong>rgere <strong>de</strong> heliu <strong>de</strong> 35 mL/min., o viteză <strong>de</strong> încălzire <strong>de</strong> 10°C/min., într-un interval <strong>de</strong> temperatură<br />
între 30-700°C. Înainte <strong>de</strong> a analiza probele, aparatul a fost calibrat prin scanarea nichelului şi fierului în<br />
câmp magnetic pentru a obţine punctul Curie. Datele au fost analizate folosind software-ul Pyris for Windos<br />
(versiunea 3,81).<br />
Spectrometria în IR <strong>cu</strong> transformată Fourier (FTIR)<br />
S-a obţinut spectre FTIR după măcinarea şi mixarea mostrelor în bromură <strong>de</strong> potasiu uscată (circa<br />
1%) şi apoi comprimate în dis<strong>cu</strong>ri la presiune <strong>de</strong> 10 kN. S-au înregistrat spectre folosind un spectrometru<br />
Perkin-Elmer Spectrum GX, într-o regiune 4000-370 cm -1 . Pentru fiecare mostră s-au efectuat 16 scanări la o<br />
rezoluţie <strong>de</strong> 4 cm -1 .<br />
Difractometria pulberii <strong>cu</strong> raze X (XPRD)<br />
Mo<strong>de</strong>lele <strong>de</strong> difracţie prin raze X au fost înregistrate folosind un difractometru automat pentru<br />
pulberi, Philips 3710 (Philips Olanda) la 30 mA, 50 kW, <strong>cu</strong> radiaţia monocromatică CuKα, folosind softwareul<br />
X ` Pert [132]. Probele au fost scanate la o temperatură <strong>de</strong> 20°C, la un unghi <strong>de</strong> difracţie <strong>de</strong> 2Θ, crescând la<br />
0,02°/s pentru un domeniu <strong>de</strong> 5-40°. Pentru corectarea fundalului şi eliminarea sa, s-au <strong>de</strong>terminat intensităţile<br />
Kα2 din mostrele <strong>de</strong> difracţie, folosind software-ul X ` Pert Plus [133].<br />
Microscopie electronică <strong>de</strong> scanare<br />
S-au efectuat microfotografii electronice scanate SEM (scanning electron microphotographs) ale<br />
mostrelor folosind un microscop <strong>de</strong> scanare JSM-5800 (JEOL, Japonia).<br />
Rezultate şi dis<strong>cu</strong>ţii<br />
Formele cristaline ale benzoatului <strong>de</strong> piroxicam obţinute anterior (1a-j) au fost studiate prin microscopia<br />
SEM, analiza DSC şi TGA, spectrometria FTIR şi difracţia pulberii <strong>cu</strong> raze X (XRPD). Inspecţia
vizuală a <strong>formelor</strong> <strong>de</strong> cristal obţinute a relevat diferenţe în ceea ce priveşte morfologia acestora. Diferenţele<br />
au fost confirmate prin studierea cristalelor <strong>cu</strong> ajutorul microscopiei electronice <strong>de</strong> scanare (figura 9).<br />
1a 1b 1c<br />
1d 1e 1f<br />
1g<br />
Figura 9<br />
Fotomicrografii SEM ale <strong>formelor</strong> cristalelor <strong>de</strong> benzoat <strong>de</strong> piroxicam: a) mostre <strong>de</strong> bază,<br />
b) mostre recristalizate din acetonă, c) mostre recristalizate din metanol,<br />
d) mostre recristalizate din etanol, e) mostre recristalizate din acetat <strong>de</strong> etil,<br />
f) mostre recristalizate din toluen prin răcire rapidă,<br />
g) mostre recristalizate din toluen prin răcire lentă.<br />
Fotomicrografii electronice <strong>de</strong> scanare ale mostrelor <strong>de</strong> bază şi a produşilor obţinuţi prin recristalizare<br />
din acetonă, acetat <strong>de</strong> etil, etanol, metanol şi toluen, prezintă diferenţe în ceea ce priveşte forma cristalului<br />
şi mărimea sa. Modul <strong>de</strong> răcire (lent sau rapid) nu are influenţă asupra formei cristalului, exceptând<br />
recristalizarea <strong>cu</strong> toluen. Comportamentul termic al mostrei (cristalului) <strong>de</strong> bază este arătat în figura 10:<br />
Figura 10<br />
Curbele DSC (a) şi TGA (b) ale mostrei <strong>de</strong> bază a benzoatului <strong>de</strong> piroxicam (masa mostrei 5 mg, rata <strong>de</strong> încălzire 10°C/min., <strong>cu</strong>rgerea<br />
gazoasă 35 mL/min., măsurare DSC efectuată pe talere închise).<br />
- 20 -
Curba DSC arată un eveniment endotermic în domeniul 141-163°C, re<strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>t ca punct <strong>de</strong> topire al<br />
mostrei la temperatura fixă <strong>de</strong> 150°C. Datele termogravimetrice arată prima pier<strong>de</strong>re <strong>de</strong> masă <strong>de</strong> 62,7%, în<br />
domeniul 132-319°C, care a fost atribuit <strong>de</strong>gradării mostrei. A fost urmată <strong>de</strong> o a doua pier<strong>de</strong>re <strong>de</strong> masă <strong>de</strong><br />
19,8% indicând faptul că un proces <strong>de</strong> <strong>de</strong>gradare apare după topirea mostrei.<br />
Produsele recristalizate din acetonă (1a, 1f) şi acetat <strong>de</strong> etil (1b, 1g), au acelaşi comportament<br />
endotermic ca şi mostra <strong>de</strong> bază, având peak endotermic în intervalul 144-163°C, în timp ce formele recristalizate<br />
din etanol (1d, 1i), metanol (1c, 1h) şi toluen (1e, 1j), au peak-uri endotermice, primul în intervalul<br />
79-108°C, a cărei intensitate şi ∆H (3-7 J/g) <strong>de</strong>pin<strong>de</strong> <strong>de</strong> solvent şi al doilea, în intervalul 138-149 0 C, atribuit<br />
topirii benzoatului <strong>de</strong> piroxicam (tabelul VII). Produsele testate în talere <strong>de</strong>schise, au prezentat un comportament<br />
termic similar. După răcire şi încălzire repetată, mostrele nu au prezentat un peak adiţional, în domeniul<br />
75-100°C, ci doar peak-ul endotermic al fuziunii benzoatului <strong>de</strong> piroxicam.<br />
Curbele TGA ale produselor prezintă diferite stadii ale pier<strong>de</strong>rii masei, <strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nt <strong>de</strong> solventul <strong>de</strong><br />
recristalizare. În conformitate <strong>cu</strong> datele DSC, produsele obţinute din etanol, metanol şi toluen, prezintă două<br />
etape ale pier<strong>de</strong>rii masei, prima în intervalul 60-130°C, datorat mutării solventului <strong>de</strong> cristalizare din matriţă<br />
şi al doilea în intervalul 130-400°C, datorat <strong>de</strong>gradării benzoatului <strong>de</strong> piroxicam (tabelul VIII).<br />
Tabel VIII<br />
Date termogravimetrice (TGA) ale pier<strong>de</strong>rii masei din produsele solvatate ale benzoatului <strong>de</strong> piroxicam<br />
Solvent <strong>de</strong> cristalizare Interval <strong>de</strong> temperatură (°C)<br />
Metanol<br />
Etanol<br />
Toluen<br />
70–150<br />
60–145<br />
60–110<br />
- 21 -<br />
Pier<strong>de</strong>re <strong>de</strong> masă (%)<br />
Răcire lentă Răcire rapidă<br />
Datele pier<strong>de</strong>rii <strong>de</strong> masă, <strong>de</strong>terminate în procesul <strong>de</strong> dizolvare, nu arată o relaţie stoechiometrică<br />
între benzoatul <strong>de</strong> piroxicam şi solvent în matriţa cristalului, indicând faptul că solventul are un rol <strong>de</strong><br />
umplere a spaţiului în inelele matriceale [134-135].<br />
Rezultatele obţinute prin ambele meto<strong>de</strong>, DSC şi TGA, confirmă faptul că dizolvarea benzoatului <strong>de</strong><br />
piroxicam cristalizează din etanol, metanol şi toluen, ca un solvent într-o relaţie nestoechiometrică.<br />
Spectrele FTIR prezintă benzi as<strong>cu</strong>ţite la 3330 (NH), 1750 (ester C=0) şi 1682 cm -1 (amidă I),<br />
1515 cm -1 (amidă II), 1433 cm -1 (CH3, Ar–C=C), 1063 cm -1 (SO2N) şi 703 sau 707 cm -1 (fenil). S-au găsit<br />
doar mici diferenţe între spectrele FTIR în regiunea 900-500 cm -1 referitoare la condiţiile experimentale şi la<br />
produşii <strong>de</strong> recristalizare (figura 11).<br />
Figura 11<br />
Spectrul FTIR al benzoatului <strong>de</strong> piroxicam recristalizat prin răcire rapidă din diferiţi solvenţi: a) mostră <strong>de</strong> bază, b)mostră recristalizată<br />
din acetonă, c) mostră recristalizată din etanol, d) mostră recristalizată din acetat <strong>de</strong> etil, f) mostră recristalizată din toluen.<br />
1,2<br />
3,5<br />
4,6<br />
1,5<br />
2,5<br />
3,7
În urma analizei spectrelor FTIR nu s-au evi<strong>de</strong>nţiat diferenţe semnificative între produşii recristalizaţi,<br />
acestea indicând existenţa benzoatului <strong>de</strong> piroxicam sub formă solvatată.<br />
Este <strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>t faptul că difracţia pulberii <strong>cu</strong> raze X (XRPD) este o tehnică performantă pentru i<strong>de</strong>ntificarea<br />
fazei cristaline şi a celei necristaline. De aceea această tehnică a fost utilizată pentru a stabili posibilele<br />
diferenţe în ceea ce priveşte forma cristalului. Difractogramele pulberilor benzoatului <strong>de</strong> piroxicam şi a<br />
produselor recristalizate, sunt arătate în figura 12:<br />
Figura 12<br />
Mostre XRPD ale benzoatului <strong>de</strong> piroxicam recristalizat din diferiţi solvenţi: a) mostră <strong>de</strong> bază, b) mostră recristalizată din acetonă, c)<br />
mostră recristalizată din metanol, d) mostră recristalizată din etanol, e) mostră recristalizată din acetat <strong>de</strong> etil, f) mostră recristalizată<br />
din toluen (răcire lentă, răcire rapidă).<br />
Toţi produşii recristalizaţi <strong>de</strong>monstrează bune proprietăţi <strong>de</strong> cristalinitate, bine conturate prin peakuri<br />
clare în intervalul 5-40° în 2Θ. Difractogramele pulberilor produşilor cristalini obţinute din acetonă şi<br />
acetat <strong>de</strong> etil, au aceeaşi poziţie a peak-ului şi aceleaşi configuraţii ca a benzoatului <strong>de</strong> piroxicam înainte <strong>de</strong><br />
cristalizare, în timp ce difractogramele pulberilor produşilor cristalului obţinut din metanol şi etanol, prezintă<br />
un peak puternic la 6,86° în 2Θ pentru etanol şi la 6,94° în 2Θ pentru metanol, <strong>cu</strong> numeroase peak-uri în<br />
domeniul 10,50° < 2Θ < 13,00°. Aceste peak-uri nu există în benzoatul <strong>de</strong> piroxicam înainte <strong>de</strong> cristalizare<br />
din metanol şi etanol. Nu s-au observat diferenţe semnificative la difractogramele pulberilor pentru produşii<br />
separaţi prin cristalizare lentă sau rapidă din acetonă, acetat <strong>de</strong> etil, etanol şi metanol.<br />
Difractograma pulberii obţinute pentru produsul recristalizat din toluen prin cristalizare rapidă într-o<br />
baie <strong>de</strong> gheaţă rece, are aceeaşi poziţie a peak-ului, iar forma peak-ului este aceeaşi <strong>cu</strong> cea <strong>de</strong> la produşii<br />
recristalizaţi din metanol şi etanol <strong>cu</strong> un peak puternic la 7,00° 2Θ şi numeroase peak-uri în domeniul 10,50°<br />
< 2Θ < 13,00°. Difractograma pulberii pentru produsul recristalizat din toluen, prin cristalizare lentă la<br />
temperatura camerei, are un peak puternic la 6,25°, care este înclinat <strong>cu</strong> 0,75°, respectând peak-ul găsit în<br />
difractograma pulberii pentru produsul obţinut prin cristalizare rapidă într-o baie <strong>de</strong> gheaţă.<br />
Diferenţele, referitoare la poziţia peak-urilor dintre benzoatul <strong>de</strong> piroxicam şi produşii obţinuţi după<br />
recristalizare din etanol, metanol şi toluen, confirmă faptul că s-au obţinut modificări pseudopolimorfe ale<br />
benzoatului <strong>de</strong> piroxicam. Diferitele condiţii <strong>de</strong> cristalizare, în cazul toluenului, indică existenţa a doi solvaţi<br />
<strong>de</strong> toluen, diferiţi structurali. Unul din aceştia, preparat prin răcire rapidă, pare să fie similar ca structură, <strong>cu</strong><br />
cel format <strong>cu</strong> etanol şi metanol.<br />
Concluzii. Benzoatul <strong>de</strong> piroxicam este un nou promedicament sintetizat al piroxicamului. Caracteristicile<br />
lui, aflat în stare solidă, au fost investigate pentru a extin<strong>de</strong> <strong>cu</strong>noştinţele <strong>de</strong>spre proprietăţile promedicamentului<br />
ce pot <strong>de</strong>termina o performanţă in vivo a <strong>formelor</strong> <strong>de</strong> dozare şi pentru a <strong>de</strong>finitiva cea mai stabilă<br />
formă pentru alte viitoare cercetări.<br />
- 22 -
Rezultatele acestui studiu arată că modificarea formei cristaline a benzoatului <strong>de</strong> piroxicam se<br />
schimbă <strong>de</strong>-a lungul cristalizării în funcţie <strong>de</strong> diferiţi factori: solvenţi organici <strong>de</strong> cristalizare şi condiţii <strong>de</strong><br />
cristalizare, fapt studiat şi confirmat prin diferite meto<strong>de</strong> analitice.<br />
Microscopia SEM arată diferenţe în forma cristalului şi în mărimea produselor <strong>de</strong> recristalizare.<br />
Meto<strong>de</strong>le termoanalitice (DSC şi TGA) şi cele XRPD confirmă faptul că benzoatul <strong>de</strong> piroxicam cristalizează<br />
în două forme solvatate diferite din din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re structural, formele pseudopolimorfe A şi B. Forma<br />
pseudopolimorfă A, recristalizează din etanol şi metanol prin răcire lentă la temperatura camerei şi prin răcire<br />
rapidă într-o baie <strong>de</strong> apă rece. Forma pseudopolimorfă B, recristealizează din toluen prin răcire lentă la temperatura<br />
camerei.<br />
IX. Determinarea simultană a piroxicamului şi a metabolitului său major<br />
5`-hidroxipiroxicam în plasma umană prin spectrofotometrie <strong>de</strong>rivativă<br />
S-a sugerat că piroxicamul este complet absorbit după ambele administrări oral şi rectal, peak-ul<br />
concentraţiei plasmatice (Cmax) fiind atins la 2-3 ore după o doză orală unică şi la 5-6 ore după o doză rectală<br />
unică [136]. Media peak-ului concentraţiei plasmatice este riguros raportată la dozaj, fiind 1,5-3 şi 6-8 mg/L<br />
după o singură doză <strong>de</strong> 20 sau 60 mg. Din cauza timpului mare <strong>de</strong> înjumătăţire T1/2, o singură administrare pe<br />
zi păstrează concentraţia piroxicamului din plasmă relativ constantă. Media căii metabolice al piroxicamului<br />
implică hidroxilarea inelului 5-piridinic, rezultând ca produs <strong>de</strong> oxidare, 5`-hidroxipiroxicamul (OHPX).<br />
Acest metabolit este mai puţin activ <strong>de</strong>cât piroxicamul nemetabolizat în ceea ce priveşte inhibarea biosintezei<br />
prostaglandinelor.<br />
Eficacitatea farmacologică, farmacocinetică şi clinică a piroxicamului în nivelele plasmatice umane,<br />
a fost măsurată prin tehnici spectrofotometrice sau fluorimetrice, <strong>cu</strong> toate că aceste meto<strong>de</strong> sunt lipsite <strong>de</strong><br />
selectivitate şi <strong>de</strong> senzitivitate [137-138]. De atunci, au fost enumerate numeroase meto<strong>de</strong> cromatografice<br />
pentru <strong>de</strong>terminarea <strong>de</strong> piroxicam în flui<strong>de</strong>le biologice [139-141]. Ori<strong>cu</strong>m, majoritatea acestor meto<strong>de</strong> conferă<br />
un grad mare <strong>de</strong> sensibilitate însă sunt complicate şi consumă mult timp, ceea ce ne-a <strong>de</strong>terminat să căutăm<br />
alte meto<strong>de</strong> simple, rapi<strong>de</strong>, <strong>de</strong> încre<strong>de</strong>re şi specifice pentru <strong>de</strong>terminarea piroxicamului şi a metabolitului<br />
său principal, 5`-hidroxipiroxicam, în plasma umană. Metoda clasică, spectrofotometrică UV/VIS, prezintă o<br />
problemă severă a suprapunerii benzilor spectrale ale PX, OHPX şi a fundalului plasmatic, ceea ce face<br />
imposibilă <strong>de</strong>terminarea simultană a acestor medicamente în flui<strong>de</strong>le biologice.<br />
Referitor la aspectele teoretice ale spectrofotometriei <strong>de</strong>rivative au fost publicate numeroase lucrări<br />
[142-146].<br />
În acest studiu ne-am propus aplicarea spectrofotometriei <strong>de</strong>rivative UV/VIS pentru <strong>de</strong>terminarea<br />
simultană în plasma umană a piroxicamului şi a metabolitului său, 5`-hidroxipiroxicam. Această nouă tehnică,<br />
implică cal<strong>cu</strong>larea şi plotarea unei <strong>de</strong>rivate matematice a unei <strong>cu</strong>rbe spectrale, oferă o aproximare alternativă<br />
la analiza medicamentului şi are o mare sensibilitate şi specificitate.<br />
De asemenea, transformarea <strong>de</strong>rivativă nu măreşte conţinutul informaţional al unui spectru şi permite<br />
discriminarea faţă <strong>de</strong> banda interferenţelor care <strong>de</strong>rivă din turbiditate sau din absorbţia matricială nespecifică.<br />
Tehnica utilizată subliniază subtil trăsăturile spectrale ale datelor prin prezentarea lor într-un mod nou<br />
şi mai accesibil vizual. Mărirea rezoluţiei spectrofotometriei <strong>de</strong>rivative UV/VIS a fost folosită avantajos la<br />
<strong>de</strong>terminarea medicamentului în flui<strong>de</strong> biologice [147] şi în ameste<strong>cu</strong>ri binare ale medicamentului [148-149].<br />
Aparatură<br />
Spectrofotometru Shimadzu (Kyoto, Japonia), UV 240 <strong>cu</strong> două raze, <strong>cu</strong> o unitate <strong>de</strong> program opţională<br />
(Mo<strong>de</strong>l OP1-2) şi o celulă <strong>de</strong> <strong>cu</strong>arţ <strong>de</strong> 1 cm.<br />
Cele mai potrivite montări au fost cele <strong>cu</strong> <strong>de</strong>schi<strong>de</strong>rea <strong>cu</strong> diametru 2 mm (timpul <strong>de</strong> răspuns a fost<br />
ajustat automat în concordanţă <strong>cu</strong> diametrul <strong>de</strong>schi<strong>de</strong>rii), <strong>cu</strong> viteza <strong>de</strong> scanare <strong>de</strong> 45 mm/min şi <strong>cu</strong> diferenţe<br />
între lungimea <strong>de</strong> undă <strong>de</strong>rivată <strong>de</strong> 4 nm.<br />
Expansiunea scalei <strong>de</strong> înregistrare a fost optimizată pentru a facilita citirile înregistratorului.<br />
- 23 -
Soluţii standard şi prepararea probelor<br />
Toate substanţele chimice şi solvenţii au fost <strong>de</strong> puritate analitică şi soluţiile au fost preparate <strong>cu</strong> apă<br />
distilată.<br />
Soluţiile <strong>de</strong> piroxicam şi <strong>de</strong> 5`-hidroxipiroxicam, stoc, standard, (400,0 mg/L) au fost preparate prin<br />
dizolvarea a 40,0 mg <strong>de</strong> PX (Laboratoarele IPCA LTD., Mumbai - India) sau OHPX (Lab. Pfizer,<br />
Madrid, Spania) în 100 mL <strong>de</strong> metanol.<br />
O serie <strong>de</strong> soluţii standard <strong>de</strong> lucru, conţinând cantităţi egale <strong>de</strong> PX şi OHPX între 150,0 mg/L, au<br />
fost preparate prin diluţie apropiată <strong>cu</strong> soluţie salină a soluţiilor stoc standard.<br />
Probele <strong>de</strong> plasmă <strong>cu</strong> PX şi OHPX au fost preparate prin diluarea a 0,2 mL <strong>de</strong> soluţie standard <strong>de</strong><br />
lucru în 1,8 mL ser. Concentraţia finală a ambelor, PX şi OHPX, în plasma standard a fost <strong>de</strong><br />
1-10 mg/L.<br />
Trigliceri<strong>de</strong>le au fost suplimentate <strong>cu</strong> Intralipid (Pharmacia & Upjohn, Madrid, Spania).<br />
Hemoglobina şi bilirubina au provenit <strong>de</strong> la (Sigma, St. Louis, MO, USA).<br />
Proce<strong>de</strong>ul <strong>de</strong> calibrare. Aliquot-uri <strong>de</strong> 0,2 mL din soluţia standard <strong>de</strong> lucru, au fost montate în tuburi<br />
centrifuge <strong>de</strong> 10 mL şi s-au adăugat 1,8 mL <strong>de</strong> plasmă umană. Probele <strong>de</strong> plasmă au fost acidifiate <strong>cu</strong> 1,0 mL<br />
<strong>de</strong> HCl 1,0M. După 15 minute, s-a adăugat 1,0 mL <strong>de</strong> acid tricloracetic 20%. Ameste<strong>cu</strong>l s-a agitat timp <strong>de</strong><br />
1 minut şi s-a centrifugat la 3500 rpm timp <strong>de</strong> 10 minute. Stratul apos a fost separat şi spectrul <strong>de</strong>rivat <strong>de</strong><br />
prim ordin al acestei soluţii a fost înregistrat într-un domeniu al lungimii <strong>de</strong> undă <strong>de</strong> 310-400 nm. S-a măsurat<br />
amplitudinea (mm) la 337,0 nm pentru PX şi la 327,0 nm pentru OHPX.<br />
Rezultate şi dis<strong>cu</strong>ţii<br />
Măsurători spectrofotometrice<br />
Figura 13 arată spectrul <strong>de</strong> absorbţie <strong>de</strong> grad zero al plasmei libere (blank) luată singură (A), al<br />
plasmei combinate <strong>cu</strong> 2,5 mg/L 5`-hidroxipiroxicam (B) sau piroxicam (C), sau ambele amestecate în raport<br />
1:1 (D). PX dă un maxim <strong>de</strong> absorbţie la 333 nm şi OHPX la 340 nm; plasma liberă are o absorbanţă foarte<br />
scăzută la această lungime <strong>de</strong> undă. S-au obţinut spectre similare când s-a repetat aceeaşi procedură <strong>cu</strong> probe<br />
individuale <strong>de</strong> plasmă luată <strong>de</strong> la 10 voluntari. Este o clară suprapunere a spectrelor, ceea ce previne <strong>de</strong>terminarea<br />
simultană a compuşilor prin măsurători directe ale absorbanţei UV/VIS în plasmă.<br />
Figura 13<br />
Spectrul <strong>de</strong> absorbţie (<strong>de</strong> ordin zero) al: (A) plasmei blank, (B) al plasmei blank <strong>cu</strong> 2,5 mg/L <strong>de</strong> OHPX, (C) al plasmei blank <strong>cu</strong><br />
2,5 mg/L <strong>de</strong> PX şi (D) al plasmei blank <strong>cu</strong> 2,5 mg/L <strong>de</strong> PX şi 2,5 mg/L <strong>de</strong> OHPX<br />
Spectrofotometria <strong>de</strong>rivativă este o tehnică potrivită pentru <strong>de</strong>păşirea acestei probleme, iar metoda<br />
<strong>de</strong> intersecţie zero este cea mai <strong>de</strong>s folosită pentru prepararea graficelor <strong>de</strong> calibrare. În practică, măsurătorile<br />
selective sunt cele care dau răspunsul linear cel mai bun, dau o interceptare zero sau apropiată <strong>de</strong> zero pe<br />
ordonata grafi<strong>cu</strong>lui <strong>de</strong> calibrare şi sunt cel mai puţin afectate <strong>de</strong> concentraţia oricărui alt component.<br />
- 24 -
Figura 14<br />
Spectru <strong>de</strong>rivativ primar (∆λ=4nm) al: (A) plasmei libere, (B) plasma blank <strong>cu</strong> mg/L <strong>de</strong> OHPX, (C) plasma blank <strong>cu</strong> 2,5 mg/L <strong>de</strong> PX şi<br />
(D) plasma blank <strong>cu</strong> 2,5 mg/L <strong>de</strong> PX şi 2,5 mg/L <strong>de</strong> OHPX<br />
Figura 14 prezintă spectrul UV/VIS <strong>de</strong>rivativ primar, ale aceloraşi soluţii ca cele din figura 13. Derivarea<br />
spectrului <strong>de</strong> ordin zero conduce la o îmbunătăţire a <strong>de</strong>taliilor spectrale şi spectrul <strong>de</strong>rivativ <strong>de</strong> prim<br />
ordin rezultat, are urme spectrale care pot fi utilizate pentru <strong>de</strong>terminarea simultană a PX şi OHPX. Datorită<br />
spectrelor suprapuse, metoda <strong>de</strong> intersectare zero este clar, cea mai apropiată aproximare pentru rezolvarea<br />
ameste<strong>cu</strong>rilor <strong>de</strong> astfel <strong>de</strong> compuşi şi a fost utilizată în acest studiu <strong>cu</strong> rezultate satisfăcătoare. Experimentele<br />
preliminare <strong>cu</strong> 10 probe <strong>de</strong> plasme blank diferite şi una luată dintr-un bazin <strong>de</strong> ser, au arătat că semnalele<br />
<strong>de</strong>rivate <strong>de</strong> prim ordin <strong>de</strong> la 337,0 nm (plasma blank <strong>de</strong> lucru <strong>cu</strong> intersectare <strong>de</strong> ordin zero la lungimea <strong>de</strong><br />
undă a OHPX) sunt proporţionale <strong>cu</strong> concentraţia PX, iar semnalele <strong>de</strong>rivate <strong>de</strong> prim ordin la 327,0 nm<br />
(plasma blank <strong>de</strong> lucru <strong>cu</strong> intersectare <strong>de</strong> ordin zero la lungimea <strong>de</strong> undă a PX) sunt proporţionale <strong>cu</strong> concentraţia<br />
OHPX.<br />
Selectarea condiţiilor instrumentale optime<br />
Cei mai uzuali parametri instrumentali ce afectează profilul spectrului <strong>de</strong>rivativ sunt viteza <strong>de</strong> scanare<br />
a lungimii <strong>de</strong> undă, creşterea lungimii <strong>de</strong> undă peste o valoare la care se obţine <strong>de</strong>rivata (∆λ) şi nelezarea<br />
care trebuie optimizată pentru a obţine un peak larg, bine <strong>de</strong>finit. În general, nivelul zgomotului sca<strong>de</strong> <strong>cu</strong><br />
creşterea ∆λ, ceea ce duce la fluctuaţii mai puţin pronunţate în spectrul <strong>de</strong>rivat. Când rezoluţia spectrală e<br />
foarte săracă la valori excesiv <strong>de</strong> mari pentru ∆λ valoarea optimă pentru ∆λ nu trebuie <strong>de</strong>terminată prin<br />
luarea în consi<strong>de</strong>rare a nivelului <strong>de</strong> zgomot al rezoluţiei spectrului şi a concentraţiei probei. Numeroase valori<br />
pentru ∆λ au fost testate şi valoarea <strong>de</strong> 4,0 nm a fost selectată ca fiind optimă pentru un raport satisfăcător al<br />
zgomotului <strong>de</strong> semnal.<br />
După stabilirea condiţiilor experimentale optime, s-a construit spectrul <strong>de</strong>rivat <strong>de</strong> prim ordin pentru<br />
două serii <strong>de</strong> probe <strong>de</strong> plasmă, conţinând variate concentraţii <strong>de</strong> OHPX (0, 2,5 şi 5,0 mg/L) şi o concentraţie<br />
constantă a PX (2,5 mg/L) sau concentraţii diferite ale PX (0, 2,5 şi 5,0 mg/L) şi o concentraţie constantă a<br />
lui OHPX (2,5 mg/L), pentru a investiga efectul PX şi OHPX asupra <strong>de</strong>terminării simultane a celor doi compuşi<br />
din probele <strong>de</strong> plasmă.<br />
Figura 15 arată că înălţimile (h1, h2) nu au fost afectate <strong>de</strong> prezenţa OHPX sau PX peste o valoare a<br />
concentraţiei studiate în modul <strong>de</strong>rivativ <strong>de</strong> prim ordin.<br />
- 25 -
Figura 15<br />
Spectrul <strong>de</strong>rivat <strong>de</strong> prim ordin (∆λ =4 nm) al probelor <strong>de</strong> plasmă ce conţin: (A) concentraţii diferite <strong>de</strong> OHPX [(1) 0,0; (2) 2,5;<br />
(3) 5,0 mg/L] şi o concentraţie constantă a PX (2,5 mg/L) şi (B) concentraţii diferite ale PX<br />
[(1) 0,0; (2) 2,5; (3) 5,0 mg/L] şi o concentraţie constantă a lui OHPX (2,5 mg/L)<br />
Determinarea piroxicamului şi 5`-hidroxipiroxicamului în plasma umană<br />
Unele ameste<strong>cu</strong>ri binare <strong>de</strong> PX şi OHPX în probele <strong>de</strong> plasmă s-au preparat din soluţia <strong>de</strong> lucru<br />
standard, în proporţie 1:1, folosind procedura recomandată. Spectrul <strong>de</strong>rivat <strong>de</strong> prim ordin al acestor probe a<br />
fost înregistrat peste un domeniu al lungimii <strong>de</strong> undă <strong>de</strong> 310-400 nm faţă <strong>de</strong> un blak constând din soluţie<br />
salină. Grafi<strong>cu</strong>l <strong>de</strong> calibrare a fost construit prin plotarea semnalului analitic 1 DPX la 337,0 nm şi 1 DOHPX la<br />
327,0 nm versus concentraţia PX sau OHPX (mg/L). Valoarea ordonatei 1 D a e<strong>cu</strong>aţiei a fost cal<strong>cu</strong>lată din<br />
măsurătorile amplitudinii (mm) şi standardizată după <strong>cu</strong>m urmează: 1 D = difuziunea înregistratorului (h mm)<br />
x expansiunea scalei/150 nm scală totală. Tabelul IX însumează datele statistice obţinute din două grafice <strong>de</strong><br />
calibrare:<br />
Tabel IX<br />
Datele <strong>de</strong> calibare pentru <strong>de</strong>terminarea simultană a PX şi OHPX în plasmă<br />
S-au obţinut relaţii lineare pentru concentraţii mai mari <strong>de</strong> 10,0 şi 8,0 mg/L pentru PX şi respectiv<br />
OHPX.<br />
Reproductibilitatea semnalului <strong>de</strong> fundal endogen a fost evaluată din 10 probe individuale, diferite<br />
<strong>de</strong> plasmă blank.<br />
Valorile obţinute au fost 1,38 x 10 -3 ± 1,67 x 10 -4 şi 1,90 x 10 -3 ± 1,85 x 10 -4 (media semnalului<br />
analitic ± <strong>de</strong>viaţia standard) la 337,0 şi respectiv 327,0 nm.<br />
Limitele admise ale <strong>de</strong>tecţiei şi ale <strong>cu</strong>antificării, aşa <strong>cu</strong>m sunt <strong>de</strong>finite <strong>de</strong> IUPAC [150] sunt <strong>de</strong><br />
0,083 şi 0,27 mg/L pentru PX şi 0,16 şi 0,56 mg/L pentru OHPX.<br />
S-a <strong>de</strong>monstrat că metoda permite <strong>de</strong>terminarea simultană a 0,40 mg/L <strong>de</strong> PX în prezenţa a mai mult<br />
<strong>de</strong> 8,0 mg/L <strong>de</strong> OHPX şi 0,66 mg/L <strong>de</strong> OHPX în prezenţa a mai mult <strong>de</strong> 10,0 mg/L <strong>de</strong> PX. Precizia meto<strong>de</strong>i a<br />
- 26 -
fost evaluată prin analizarea a 10 probe <strong>de</strong> plasmă obţinute <strong>de</strong> la diferiţi indivizi, combinată <strong>cu</strong> 5,0 mg/L din<br />
fiecare component RSDs obţinute au fost <strong>de</strong> 2,01 şi 2,18% pentru PX şi respectiv OHPX.<br />
Bilirubina, trigliceri<strong>de</strong>le şi hemoglobina au fost testate în ceea ce priveşte posibilele efecte <strong>de</strong> interferenţă<br />
în <strong>de</strong>terminări simultane a 5,0 mg/L PX şi OHPX. Nu s-a observat nici o interferenţă, chiar şi atunci<br />
când, bilirubina a fost prezentă la o concentraţie <strong>de</strong> 100,0 mg/L, trigliceri<strong>de</strong>le la 10 g/L şi hemoglobina<br />
2,5 g/L.<br />
Validarea meto<strong>de</strong>i propuse a fost confirmată <strong>de</strong> aplicarea tehnicilor standard <strong>de</strong> adiţie la diferitele<br />
probe blank <strong>de</strong> plasmă.<br />
Rezultatele sunt date în tabelul X:<br />
Tabel X<br />
Determinarea simultană a PX şi OHPX în plasmă umană<br />
Regăsirile cantitative <strong>de</strong> 95,6-106 şi 95,0-107,6% s-au obţinut pentru PX şi respectiv OHPX.<br />
Concluzii. Metoda spectrofotometrică <strong>de</strong>rivativă <strong>de</strong> prim ordin UV/VIS propusă este potrivită pentru<br />
<strong>de</strong>terminarea simultană din plasma umană a piroxicamului şi a metabolitului său principal 5`-hidroxipiroxicam.<br />
Este un proce<strong>de</strong>u simplu şi precis care necesită reactivi ieftini şi care poate fi utilizat pentru studii<br />
rapi<strong>de</strong> şi repetabile, clinice şi <strong>farmaceutice</strong> ale PX şi OHPX, simultan.<br />
X. Cercetări privind realizarea unor forme <strong>farmaceutice</strong> topice <strong>cu</strong> piroxicam<br />
(formulare, preparare şi evaluare farmacologică)<br />
În acest studiu s-a evaluat eficacitatea utilizării piroxicamului ca preparat <strong>cu</strong> administrare locală prin<br />
diferite teste <strong>farmaceutice</strong>, farmacologice şi s-a fă<strong>cu</strong>t comparaţia <strong>cu</strong> preparatul comercial <strong>cu</strong> administrare<br />
locală, Fel<strong>de</strong>ne ® .<br />
S-au preparat 14 formulări diferite, folosind o bază <strong>de</strong> unguent, o bază tip cremă şi una <strong>de</strong> gel:<br />
Tabel XI<br />
Conţinutul în piroxicam şi formula unguentelor, cremelor şi gelurilor<br />
Formularea Ingrediente<br />
F-I<br />
F-II<br />
F-III<br />
F-IV<br />
F-V<br />
Ceară emulgatoare<br />
Parafină moale<br />
Parafină lichidă<br />
Ceară emulgatoare<br />
Parafină moale<br />
Parafină lichidă<br />
Ceară emulgatoare<br />
Parafină moale<br />
Parafină lichidă<br />
Lanolină<br />
Acid oleic<br />
Hidroxid <strong>de</strong> calciu<br />
Oleum Arachis<br />
Apă purificată q.s.<br />
Lanolină<br />
Parafină solidă<br />
Alcool cetilstearilic<br />
Parafină moale<br />
- 27 -<br />
Concentraţie (%, g/g) Piroxicam (g)<br />
*media ± SD (%)<br />
3<br />
0,75 ± 0,51<br />
50<br />
20<br />
20<br />
0,76 ± 0,52<br />
60<br />
20<br />
25<br />
1,10 ± 1,14<br />
55<br />
20<br />
10<br />
1,20 ± 0,64<br />
7<br />
3<br />
30<br />
50<br />
5<br />
0,76 ± 0,40<br />
5<br />
5<br />
85
F-VI<br />
F-VII<br />
F-VIII<br />
F-IX<br />
F-X<br />
F-Xa<br />
F-Xb<br />
F-Xc<br />
Lanolină<br />
Parafină solidă<br />
Alcool cetilstearilic<br />
Parafină moale<br />
Unguent emulgator<br />
Clorcrezol<br />
Apă purificată<br />
Unguent emulgator<br />
Clorcrezol<br />
Apă purificată<br />
Carbopol<br />
Propilenglicol<br />
Trietanolamină<br />
Etanol<br />
Apă purificată q.s.<br />
Carbopol 940<br />
Propilenglicol<br />
Trietanolamină<br />
Etanol<br />
Apă purificată q.s.<br />
Carbopol 940<br />
Propilenglicol<br />
Trietanolamină<br />
Etanol<br />
Apă purificată q.s.<br />
Carbopol 940<br />
Propilenglicol<br />
Trietanolamină<br />
Etanol<br />
Apă purificată q.s.<br />
Carbopol 940<br />
Propilenglicol<br />
Trietanolamină<br />
Etanol<br />
Apă purificată q.s.<br />
Carbopol 940<br />
Propilenglicol<br />
F-0<br />
Trietanolamină<br />
Etanol<br />
Apă purificată q.s.<br />
*rezultatele obţinute sunt media a 3 valori conse<strong>cu</strong>tive<br />
- 28 -<br />
10<br />
5<br />
5<br />
80<br />
40<br />
1<br />
59<br />
30<br />
1<br />
69<br />
1<br />
9<br />
2.5<br />
30<br />
100<br />
1<br />
12<br />
1.5<br />
28<br />
100<br />
1<br />
10<br />
1.5<br />
30<br />
100<br />
1<br />
10<br />
1.5<br />
30<br />
100<br />
1<br />
10<br />
1.5<br />
30<br />
100<br />
1<br />
10<br />
1.5<br />
30<br />
100<br />
1,30 ± 0,41<br />
1,20 ± 0,38<br />
1,58 ± 1,23<br />
1,04 ± 0,16<br />
0,98 ± 0,25<br />
0,50 ± 0,21<br />
1,46 ± 0,01<br />
2,01 ± 0,10<br />
Pentru prepararea unguentelor, cremelor şi a gelului s-au utilizat meto<strong>de</strong> standard <strong>de</strong> fuziune (un<strong>de</strong><br />
grăsimile soli<strong>de</strong> sunt topite şi mixate) şi <strong>de</strong> triturare. Piroxicamul a fost încorporat în baze pentru a obţine o<br />
concentraţie <strong>de</strong> 1%. Toate preparatele au fost împachetate în borcane <strong>de</strong> plastic, transparente, <strong>cu</strong> gura largă,<br />
<strong>cu</strong> capace înşurubate prin înfiletare. Asupra tuturor acestor preparate s-au efectuat testele <strong>de</strong>scrise în continuare.<br />
Cedarea piroxicamului din formele <strong>farmaceutice</strong> preparate. Asupra preparatelor s-a fă<strong>cu</strong>t un studiu <strong>de</strong><br />
difuziune in vitro, folosind celula <strong>de</strong> difuziune Franz [155-156]. S-a utilizat tampon <strong>de</strong> fosfat <strong>cu</strong> pH 7,4 ca<br />
receptor fluid şi s-a utilizat piele abdominală, <strong>cu</strong>răţată <strong>de</strong> păr, a şobolanilor Wistar albino ca o membrană<br />
semipermeabilă. Pe partea dorsală a pielii, care e expusă la compartimentul donor, s-au administrat 100 mg<br />
din formulare şi s-au pi<strong>cu</strong>rat înăuntru probe <strong>de</strong> 0,5 mL la intervale <strong>de</strong> 90 minute. S-au pus la loc soluţii <strong>de</strong><br />
tampon fosfat <strong>de</strong> pH 7,4 (5 mL) pentru a menţine volumul receptorului fluid. Probele au fost analizate la<br />
λ= 337 nm, faţă <strong>de</strong> receptorul fluid proaspăt ca blank. S-a efectuat difuzia în acelaşi mod ca la formulările<br />
test pentru bazele utilizate în formulări, fără a încorpora piroxicam. S-a cal<strong>cu</strong>lat profilul difuziei piroxicamului<br />
din toate formulările, aşa <strong>cu</strong>m s-a <strong>de</strong>scris anterior. Rezultatele sunt redate în figura 16.<br />
–
Cedarea piroxicamului (%)<br />
Timp (min.)<br />
Figura 16<br />
Profilurile <strong>de</strong> difuziune in vitro a formulărilor F-I — F-X<br />
(media ±SD, n =3)<br />
Evaluarea farmacologică a formulărilor topice <strong>cu</strong> piroxicam<br />
Pentru studiu s-au folosit şobolani mas<strong>cu</strong>li, rasa Wistar albino, în vârstă <strong>de</strong> 4-6 săptămâni, cântărind<br />
120-180 g. Fiecare grup a fost alcătuit din 6 animale. Acestea au fost supuse unei diete <strong>de</strong> hrană pe bază <strong>de</strong><br />
pilule şi apă <strong>de</strong> la robinet ad libitum. Toate animalele au provenit din rase năs<strong>cu</strong>te la biobaza U.M.F. „Carol<br />
Davila” Bu<strong>cu</strong>reşti. Animalele au stat la temperatura camerei <strong>de</strong> 28 ± 1°C timp <strong>de</strong> 12 ore într-un ciclu<br />
lumină/întuneric. Toate animalele au fost <strong>de</strong>semnate la întâmplare pentru diferite grupe, iar înainte <strong>de</strong><br />
începerea oricărui experiment s-a permis o perioadă <strong>de</strong> 1 lună pentru adaptare. Grupul <strong>de</strong> evaluare I (control)<br />
a fost grupul placebo (F-0), grupul II a fost cel standard (<strong>cu</strong> gel <strong>de</strong> piroxicam 1% <strong>de</strong> referinţă), iar grupele III,<br />
IV şi VI au fost cele <strong>de</strong> testare (F-X, F-Xa, F-Xb, F-Xc) <strong>cu</strong> 1, 0,5, 1,5 şi 2 % (g/g) piroxicam sub formă <strong>de</strong><br />
gel (vezi tabelul XI).<br />
Inhibarea e<strong>de</strong>mului carrageninic indus labei <strong>de</strong> şobolan (mo<strong>de</strong>l a<strong>cu</strong>t)<br />
Tabel XII<br />
Inhibarea e<strong>de</strong>mei induse labei <strong>de</strong> şobolan <strong>cu</strong> carrageenana Volum e<strong>de</strong>mic (media ± SEM, mL) b, c Grup<br />
1 oră<br />
după:<br />
2 ore 3 ore 4 ore 5 ore<br />
I 0,15 ± 0,04 0,19 ± 0,04 0,26 ± 0,06 0,30 ± 0,06 0,34 ± 0,06<br />
II<br />
0,12 ± 0,01c (20,0)<br />
0,15 ± 0,04c (21,0)<br />
0,12 ± 0,07c (53,8)<br />
0,10 ± 0,01c (66,7)<br />
0,10 ± 0,01c (70,6)<br />
III<br />
0,12 ± 0,04c (20,1)<br />
0,16 ± 0,06c (21,3)<br />
0,18 ± 0,09c (30,8)<br />
0,16 ± 0,02c (46,7)<br />
0,13 ± 0,07c (61,8)<br />
IV<br />
0,12 ± 0,00c (20,0)<br />
0,15 ± 0,04c (21,0)<br />
0,18 ± 0,06c (30,8)<br />
0,19 ± 0,06c (36,7)<br />
0,20 ± 0,07c (41,2)<br />
V<br />
0,13 ± 0,04c (13,3)<br />
0,15 ± 0,06c (21,0)<br />
0,17 ± 0,06c (34,6)<br />
0,15 ± 0,04c (50,1)<br />
0,13 ± 0,04c (61,8)<br />
VI<br />
0,13 ± 0,04c (13,3)<br />
0,15 ± 0,04c (21,0)<br />
0,16 ± 0,05c (38,5)<br />
0,14 ± 0,03c (53,3)<br />
0,13 ± 0,04c (61,8)<br />
aDupă o doză aplicată per labă — 200 mg piroxicam,<br />
<strong>cu</strong> excepţia lotului <strong>de</strong> control la care s-a utilizat gel placebo.<br />
bFiecare grup a fost compus din 6 şobolani.<br />
cInhibarea (%) este dată în paranteze.<br />
dDiferenţă semnificativă comparativ <strong>cu</strong> grupul I (<strong>de</strong> control ) (p < 0,05).<br />
Inhibarea hiperalgiei induse <strong>de</strong> carrageenan<br />
Tabel XIII<br />
Inhibarea hiperalgiei induse labei <strong>de</strong> şobolan <strong>cu</strong> carrageenana Grup<br />
1 oră<br />
Latenţa retragerii labei (media ± SEM, mL) după:<br />
2 ore 3 ore 4 ore<br />
I 4,3 ± 0,4 3,1 ± 0,4 2,7 ± 0,3 2,7 ± 0,3<br />
II 11,2 ± 0,3a 9,3 ± 0,2a,b 9,2 ± 0,4a,b 8,2 ± 0,3a,b III 11,6 ± 0,3a 11,2 ± 0,3a,b 10,3 ± 0,3a,b 9,5 ± 0,2a,b aDiferenţă semnificativă comparativ <strong>cu</strong> grupul I (<strong>de</strong> control) (p
Inhibarea artritei adjuvante (mo<strong>de</strong>l cronic)<br />
Tabel XIV<br />
Inhibarea artritei adjuvante<br />
Zi<br />
Grup I Grup II<br />
Volumul labei (media ± SEM, n = 6, mL) a, b<br />
Grup III<br />
1 0,11 ± 0,0 0,12 ± 0,0 0,11 ± 0,01<br />
15 0,21 ± 0,01<br />
0,13 ± 0.01<br />
(36,9)<br />
0,16 ± 0,01<br />
(22,3)<br />
16 0,22 ± 0,01<br />
0,12 ± 0,01<br />
(45,45)<br />
0,14 ± 0,01<br />
(42,0)<br />
17 0,26 ± 0,01<br />
0,14 ± 0,01<br />
(46,2)<br />
0,13 ± 0,01<br />
(50,0)<br />
18 0,26 ± 0,01<br />
0,14 ± 0,01<br />
(46,2)<br />
0,13 ± 0,01<br />
(50,0)<br />
19 0,28 ± 0,01<br />
0,11 ± 0,01<br />
(64,3)<br />
0,13 ± 0,01<br />
(53,6)<br />
20 0,28 ± 0,01<br />
0,10 ± 0,01<br />
(64,3)<br />
0,12 ± 0,01<br />
(57,1)<br />
21 0,28 ± 0,01<br />
0,10 ± 0,01<br />
(64,3)<br />
0,11 ± 0,01<br />
(60,7)<br />
aValorile din paranteze indică procentul reducerii volumului labei în comparaţie <strong>cu</strong> cel al labei şobolanului din grupa <strong>de</strong> control<br />
bDiferenţa semnificativă comparativ <strong>cu</strong> grupul I (<strong>de</strong> control) (p
în cazul mo<strong>de</strong>lului hiperalgezic <strong>cu</strong> carrageenan (tabelul XIII). Latenţa labei retrase a fost evaluată din oră în<br />
oră, pe o perioadă <strong>de</strong> 4 ore <strong>de</strong> la timpul aplicării gelului placebo, standardului <strong>de</strong> referinţă şi al gelului F-X.<br />
Latenţa retragerii labei după 4 ore a fost mărită la 9,5 se<strong>cu</strong>n<strong>de</strong> <strong>cu</strong> gelul <strong>cu</strong> piroxicam F-X faţă <strong>de</strong> 8,2 se<strong>cu</strong>n<strong>de</strong><br />
<strong>cu</strong> gelul comercial <strong>de</strong> piroxicam şi faţă <strong>de</strong> 2,6 se<strong>cu</strong>n<strong>de</strong> pentru cel <strong>de</strong> control. Este o diferenţă semnificativă<br />
(p
Figura 17<br />
Prezentarea schematică a preparării gelului <strong>cu</strong> lipozomi<br />
Evaluarea gelurilor preparate<br />
Mostrele <strong>de</strong> geluri <strong>cu</strong> lipozomi, după o diluare potrivită, au fost evaluate în ceea ce priveşte morfologia<br />
şi mărimea parti<strong>cu</strong>lelor prin microscopia optică (microscop <strong>cu</strong> cameră Orthoplan, Germania, <strong>cu</strong> o mărire<br />
<strong>de</strong> 1000 X).<br />
Diametrele lineare a 200 lipozomi au fost măsurate pentru fiecare probă. Diametrul geometric mediu<br />
(dg) şi <strong>de</strong>viaţia geometrică standard (sg), au fost cal<strong>cu</strong>late prin raportarea logaritmului mărimii lipozomilor la<br />
frecvenţa <strong>cu</strong>mulativă % pe o scală <strong>de</strong> probabilitate [181].<br />
Cantitatea <strong>de</strong> piroxicam inclusă în gelurile lipozomice a fost cal<strong>cu</strong>lată pe baza cantităţii neîncapsulate,<br />
,,libere”, a piroxicamului, prin spectrofotometrie (λ= 337 nm; Lambda 25 Perkm Elmer, SUA). Mutarea <strong>de</strong><br />
piroxicam ,,liber” în gelurile lipozomice a fost efectuată prin diluări/centrifugări repetate <strong>cu</strong> apă purificată<br />
(5000 rpm, <strong>de</strong> 3 ori, la 4°C, centrifugă Jonan, Franţa). Cantitatea <strong>de</strong> medicament inclus, a fost cal<strong>cu</strong>lată, în<br />
concordanţă <strong>cu</strong> e<strong>cu</strong>aţia:<br />
% <strong>de</strong> piroxicam încapsulat = 100 - % <strong>de</strong> piroxicam ,,liber”<br />
În acest sens, gelurile goale <strong>cu</strong> lipozomi (fără piroxicam), au fost preparate, în acelaşi mod şi în acelaşi<br />
timp ca şi gelurile lipozomice <strong>cu</strong> piroxicam.<br />
Studii <strong>de</strong> cedare a piroxicamului din gelurile lipozomice şi formulările <strong>cu</strong> hidrogel, au fost efectuate<br />
folosind metoda <strong>de</strong> dializă in vitro (VanKel Enhancer Cell, VanKel, USA în Aparat ERWEKA DZT 1,<br />
Germania), <strong>cu</strong> o membrană hidrofilă <strong>de</strong> celuloză regenerată (mărimea porilor 1,52 - 2 mm şi grosimea 0,9<br />
mm; Serwa, Feinbiochemia GmbH, Germania) la 32°C şi 100 rpm, într-o perioadă <strong>de</strong> 24 <strong>de</strong> ore. Aproximativ<br />
3,5g <strong>de</strong> gel lipozomic preparat sau dintr-o o formulare <strong>cu</strong> hidrogel, au fost turnate în celula <strong>de</strong> sticlă şi dializate<br />
<strong>cu</strong> apă purificată, pretermostată. Piroxicamul a fost <strong>cu</strong>antificat spectrofotometric, aşa <strong>cu</strong>m s-a arătat<br />
anterior. Toate experimentele au fost fă<strong>cu</strong>te <strong>de</strong> câte trei ori, iar valorile medii au fost prezentate [182].<br />
Pentru a studia mecanismul <strong>de</strong> cedare al piroxicamului din fiecare formulare, datele cedării au fost<br />
raportate la funcţia generală, exponenţială:<br />
Mt/Mo = kt n<br />
Un<strong>de</strong>:<br />
Mt/Mo - reprezintă creşterea fracţională a solventului (sau cedarea unei substanţe solubilizate);<br />
n - este o caracteristică exponenţială a mecanismului <strong>de</strong> cedare;<br />
k - <strong>de</strong>semnează proprietăţile polimerului şi ale medicamentului.<br />
- 32 -
Datorită utilităţii sale această e<strong>cu</strong>aţie a fost folosită frecvent în <strong>de</strong>scrierea importanţei relative a<br />
transportului Fickian (n = 0,5) şi în cazul II (n ≤ 1,0) în difuzii anormale [183-185]. Studiile cinetice au fost<br />
efectuate prin ajustarea profilelor <strong>de</strong> cedare <strong>cu</strong> e<strong>cu</strong>aţia Higuchi şi <strong>cu</strong> cea <strong>de</strong> ordin zero [186-187].<br />
Modificări ale proprietăţilor organoleptice ale formulărilor preparate, valoarea pH, mărimea parti<strong>cu</strong>lei,<br />
procentul <strong>de</strong> medicament asociat <strong>cu</strong> lipozomi şi viteza cedării medicamentului din gelurile lipozomice, au<br />
fost înregistrate <strong>de</strong>-a lungul unei perioa<strong>de</strong> <strong>de</strong> stocare <strong>de</strong> trei săptămâni, în aceleaşi condiţii şi în acelaşi mod<br />
ca şi formulările proaspăt preparate. În acest scop, gelurile proaspăt preparate au fost ambalate în tuburi <strong>de</strong><br />
plastic şi <strong>de</strong>pozitate la 4°C [188].<br />
Rezultate şi dis<strong>cu</strong>ţii<br />
Caracterizarea gelurilor <strong>cu</strong> lipozomi. Formulările lipozomice preparate, <strong>de</strong> uz local, au fost geluri<br />
clare, omogene, <strong>de</strong> <strong>cu</strong>loare galben luminos. Pentru a avea un profil mai apropiat <strong>de</strong> lipozomii umani, este<br />
necesară o viscozitate mai apropiată a lipozomilor preparaţi. Acest lucru se poate obţine prin încorporarea lor<br />
într-un vehi<strong>cu</strong>l potrivit pentru aplicaţii locale, convenţionale, asupra pielii.<br />
Una din limitele <strong>formelor</strong> <strong>de</strong> dozare locale este timpul relativ s<strong>cu</strong>rt <strong>de</strong> staţionare al medicamentului la<br />
lo<strong>cu</strong>l aplicării. Din cauză că o cedare controlată şi o retenţie prelungită pe piele sunt <strong>de</strong>seori necesare pentru<br />
efectul terapeutic dorit, eforturile cercetării au fost direcţionate înspre folosirea polimerilor hidrofili <strong>cu</strong><br />
caracteristici bioa<strong>de</strong>zive pentru a îmbunătăţi eliberarea piroxicamului. S-a <strong>de</strong>monstrat <strong>de</strong>ja că lipozomii sunt<br />
fi<strong>de</strong>l compatibili <strong>cu</strong> polimerii <strong>de</strong>rivaţi din acidul acrilic [189]. Din acest motiv este logică alegerea unei baze<br />
<strong>de</strong> gel formată din carbopol 940, ca vehi<strong>cu</strong>l pentru încorporarea lipozomilor. Pentru aplicaţii locale, se folosesc<br />
<strong>de</strong> obicei geluri <strong>de</strong> Carbopol 940 (0,5 - 2%) [190]. În studiul nostru concentraţiile alese au fost 1,5; 1,75<br />
şi 2%, având în ve<strong>de</strong>re aplicarea dorită, în principal, ca un <strong>de</strong>pozit local pentru cedarea controlată a medicamentului<br />
încorporat, care v-a rămâne un timp mai în<strong>de</strong>lungat pe suprafaţa pielii.<br />
Valorile pH ale gelurilor lipozomice preparate şi ale hidrogelurilor sunt în limitele <strong>de</strong> 5,5 - 5,75.<br />
Observările microscopice ale gelurilor lipozomice preparate, confirmă formarea parti<strong>cu</strong>lelor sferice,<br />
aşa <strong>cu</strong>m se ve<strong>de</strong> în figura 18:<br />
(a)<br />
(b)<br />
Figura 18<br />
Fotomicrografia formulărilor LG2: (a) după preparare, (b) după 3 săptămâni <strong>de</strong> <strong>de</strong>pozitare (multiplicare - 1000 X; real - 2 µm).<br />
Analiza distribuţiei mărimii parti<strong>cu</strong>lei arată că se formează vezi<strong>cu</strong>le <strong>cu</strong> dimensiuni <strong>cu</strong>prinse între<br />
1 - 2,5 µm (figura 19), în timp ce media diametrului geometric (dg) a fost <strong>de</strong> 1,43 (±1,84), 1,46 (±2,02) şi<br />
1,48 (±1,08) µm pentru formulările LG1, LG2 şi LG 3.<br />
- 33 -
Figura 19<br />
Distribuţia mărimii parti<strong>cu</strong>lelor formulărilor preparate <strong>cu</strong> gel lipozomic.<br />
Datorită conţinutului mare în lipi<strong>de</strong> care conduce la un raport mărit consi<strong>de</strong>rabil al volumului apos<br />
înconjurător, formulările lipozomice preparate au fost potrivite pentru captarea mole<strong>cu</strong>lelor solubile în apă,<br />
<strong>cu</strong> o mare eficienţă a încapsulării. Atât timp cât piroxicamul nu s-a asociat <strong>cu</strong> bistraturile lipidice, volumul<br />
apos încapsulat este <strong>de</strong> mare importanţă pentru obţinerea unei mari capacităţi <strong>de</strong> încărcare [191]. De aceea,<br />
eficienţa încapsulării, este raportată doar <strong>de</strong> cantitatea <strong>de</strong> fază apoasă care este imobilizată între straturile<br />
lipidice duble şi concentraţia medicamentului în faza apoasă [192]. Procentajul <strong>de</strong> piroxicam încapsulat în<br />
gelurile lipozomice a fost <strong>de</strong> peste 72%.<br />
S-a raportat <strong>de</strong> către mulţi autori, faptul că factori pre<strong>cu</strong>m compoziţia lipidică, sarcina suprafeţei<br />
lipozomice, conţinutul total în lipi<strong>de</strong> şi lamelaritatea, pot influenţa <strong>de</strong>punerea medicamentului în diferite straturi<br />
ale pielii [193-194]. Influenţa mărimii lipozomilor pare să fie, <strong>de</strong> asemenea, importantă, dar nu s-au fă<strong>cu</strong>t<br />
studii <strong>de</strong>dicate clarificării acestui subiect. Mai mult, membranele mari ale MLV sunt mai flexibile şi, datorită<br />
heterogenităţii lor, pot apărea unele ramificări ale bistratului lipozomic ceea ce duce la adaptarea mai bună la<br />
suprafaţa pielii şi permite o infiltrare a bistratului în porii lamelelor SC [195-196]. Integrarea mole<strong>cu</strong>lelor<br />
fosfolipidice <strong>cu</strong> lipi<strong>de</strong>le pielii poate servi în continuare la ajutarea reţinerii mole<strong>cu</strong>lelor <strong>de</strong> medicament în<br />
interiorul pielii, ceea ce duce la o prezenţă prelungită a mole<strong>cu</strong>lelor <strong>de</strong> piroxicam în partea receptoare şi la<br />
localizarea acţiunii topice a medicamentului [188]. Aceste concluzii sugerează folosirea posibilă a formulărilor<br />
preparate ca <strong>de</strong>pozite locale pentru cedarea susţinută a piroxicamului încorporat un timp mai în<strong>de</strong>lungat<br />
[197].<br />
Cedarea piroxicamului din formulările <strong>cu</strong> geluri lipozomice este prezentă în figura 20:<br />
Cedare <strong>cu</strong>mulativă (%)<br />
% <strong>de</strong> parti<strong>cu</strong>le în fiecare interval<br />
media mărimii parti<strong>cu</strong>lelor (µm)<br />
Timp (ore)<br />
Figura 20<br />
Cedarea comparativă a piroxicamului din dispersia <strong>de</strong> lipozomi (L),<br />
din geluri lipozomice (LG) şi din hidrogeluri (HG).<br />
- 34 -
Probe similare ale cedării piroxicamului au fost înregistrate pentru toate formulările, ceea ce indică<br />
faptul că concentraţia agentului <strong>de</strong> gelifiere într-un domeniu <strong>de</strong> 1,5 - 2%, afectează uşor viteza <strong>de</strong> cedare.<br />
Pentru a evalua efectul încorporării piroxicamului în lipozomi, asupra vitezei <strong>de</strong> cedare, comparativ, a<br />
fost estimată viteza cedării din dispersia lipozomică <strong>de</strong> bază (L), din gelurile lipozomice (LG1, LG2 şi LG3)<br />
şi din hidrogelurile corespunzătoare (HG1, HG2, HG3).<br />
Cedarea piroxicamului din lipozomii împăturiţi în baza <strong>de</strong> gel a fost semnificativ mai mică (aproximativ<br />
18% cedare în cadrul a 24 <strong>de</strong> ore) <strong>de</strong>cât cea din hidrogelurile <strong>de</strong> carbopol 940 (32 - 37%), ceea ce confirmă<br />
faptul că încapsularea piroxicamului în lipozomi conduce la o viteză prelungită a cedării acestuia [182]. O<br />
viteză <strong>de</strong> cedare mai mică, din sistemele <strong>de</strong> geluri lipozomice comparativ <strong>cu</strong> dispersia lipozomică <strong>de</strong> bază,<br />
poate fi un rezultat al influenţei vâscozităţii matriţei gelului, urmată <strong>de</strong> o penetrare mai mică a medicamentului<br />
la nivelul pielii.<br />
Depen<strong>de</strong>nţa exponenţială a cantităţii <strong>de</strong> medicament cedat în funcţie <strong>de</strong> timp, a fost evi<strong>de</strong>nţiată în<br />
tabelul XV.<br />
Pentru hidrogeluri exponentul <strong>de</strong> difuziune n a fost <strong>de</strong> 0.5, ceea ce indică difuzia Fick (cedarea a avut<br />
loc după mo<strong>de</strong>lul <strong>de</strong> difuziune Higuchi), în timp ce pentru gelurile lipozomice exponenţii <strong>de</strong> difuziune au fost<br />
superiori valorii <strong>de</strong> 0,5 (0,67 pentru dispersia lipozomică şi 0,8 - 0,98 pentru gelurile lipozomice). Indicând<br />
difuzia anormală <strong>de</strong> caz II, ceea ce sugerează posibila umflare a sistemului în solvent înainte ca cedarea să<br />
aibă loc [198]. Ori<strong>cu</strong>m, după 3 ore, s-au obţinut coeficienţi <strong>de</strong> corelare mari pentru cinetica cedării medicamentului<br />
<strong>de</strong> ordin zero, pentru geluri lipozomice, sugerând că lipozomii pot acţiona ca sisteme-rezervor<br />
pentru eliberarea continuă a piroxicamului încapsulat [178-179].<br />
În scopul <strong>de</strong> a furniza o formulare stabilă pentru aplicarea locală, în care lipozomii sunt distribuiţi<br />
uniform şi în care structura a fost păstrată, gelurile lipozomice au fost ţinute timp <strong>de</strong> 3 săptămâni la temperatura<br />
<strong>de</strong> 4°C.<br />
Tabel XV<br />
Compararea coeficienţilor <strong>de</strong> corelare a datelor <strong>de</strong>spre cedarea medicamentului obţinute pe baza mo<strong>de</strong>lului Higuchi şi a celui <strong>de</strong> ordin<br />
zero şi valorile exponentului <strong>de</strong> cedare (n), obţinut din e<strong>cu</strong>aţia Mt/Mo = ktn a formulărilor preparate (n =3).<br />
Mo<strong>de</strong>l Higuchia Cinetică <strong>de</strong><br />
ordin zerob Probă “n” R Mecanism <strong>de</strong> cedare<br />
k ( % h –1/2 ) R k ( % h –1 ) R<br />
LG1<br />
Proaspăt prep.<br />
După 1 săpt.<br />
După 2 săpt.<br />
După 3 săpt.<br />
LG2<br />
Proaspăt prep.<br />
După 1 săpt.<br />
După 2 săpt.<br />
După 3 săpt.<br />
LG3<br />
Proaspăt prep.<br />
După 1 săpt.<br />
După 2 săpt.<br />
După 3 săpt.<br />
HG1c HG2c 0,80<br />
0,87<br />
0,98<br />
0,52<br />
0,49<br />
HG3c 0,48<br />
a b c<br />
0 – 3 ore; 3 – 24 ore; 0 – 24 ore<br />
0,971<br />
0,989<br />
0,980<br />
0,995<br />
0,991<br />
0,994<br />
Non-Fickian<br />
Non-Fickian<br />
Non-Fickian<br />
Fickian<br />
Fickian<br />
Fickian<br />
- 35 -<br />
4,45<br />
3,18<br />
4,21<br />
4,16<br />
2,99<br />
3,87<br />
3,34<br />
3,94<br />
3,47<br />
3,87<br />
3,68<br />
3,48<br />
7,55<br />
6,80<br />
6,14<br />
0,997<br />
0,998<br />
0,982<br />
0,987<br />
0,989<br />
0,997<br />
0,997<br />
0,980<br />
0,983<br />
0,996<br />
0,999<br />
0,989<br />
0,996<br />
0,983<br />
0,986<br />
0,62<br />
0,70<br />
0,78<br />
0,77<br />
0,69<br />
0,62<br />
0,68<br />
0,77<br />
0,71<br />
0,67<br />
0,62<br />
0,68<br />
–<br />
–<br />
–<br />
0,994<br />
0,998<br />
0,998<br />
0,999<br />
0,997<br />
0,998<br />
0,998<br />
0,997<br />
0,998<br />
0,995<br />
0,999<br />
0,990<br />
–<br />
–<br />
–<br />
De-a lungul acestor experimente nu au apărut modificări ale proprietăţilor organoleptice ale formulărilor<br />
preparate, iar valoarea pH a tuturor gelurilor a fost în intervalul limitelor <strong>de</strong> ± 0,3 unităţi pH <strong>de</strong> la<br />
valoarea iniţială. De asemenea, nu s-a observat modificări esenţiale în ceea ce priveşte mărimea parti<strong>cu</strong>lelor<br />
lipozomilor, p < 0,05 (figura 18). Unii autori indică faptul că pier<strong>de</strong>rea medicamentului <strong>cu</strong> mai puţin <strong>de</strong> 5%<br />
din încărcătura iniţială într-o perioadă <strong>de</strong> 4 săptămâni, în condiţii <strong>de</strong> refrigerare, a fost bună în intervalul<br />
limitelor, atunci când vezi<strong>cu</strong>lele au fost utilizate pentru aplicarea locală [188]. Cum se poate ve<strong>de</strong>a în figura<br />
21 procentul <strong>de</strong> piroxicam asociat în lipozomi, din gelurile lipozomice a rămas stabil. De asemenea, nu s-au
înregistrat modificări majore ale profilului <strong>de</strong> cedare a piroxicamului din formulările <strong>cu</strong> geluri lipozomice, în<br />
cadrul unei perioa<strong>de</strong> <strong>de</strong> stocare <strong>de</strong> 3 săptămâni (tabelul XV).<br />
% piroxicam încorporat<br />
Figura 21<br />
Modificări ale procentajului <strong>de</strong> piroxicam<br />
încorporat în gelurile lipozomice pe par<strong>cu</strong>rsul stocării (media ± SD, n = 5)<br />
Concluzii. Acest studiu sugerează faptul că formulările <strong>cu</strong> geluri lipozomice conţinând piroxicam pot<br />
conferi efecte terapeutice mai bune <strong>de</strong>cât formulările convenţionale, datorită cedării locale controlate a<br />
formei dozate, într-un timp mai lung, ceea ce poate duce la îmbunătăţirea eficienţei şi la o mai bună acceptare<br />
a sa <strong>de</strong> către pacient, adică la o mai bună complianţă.<br />
XII. Cercetări privind realizarea unor geluri <strong>cu</strong> complecşi <strong>de</strong> incluziune<br />
piroxicam-ciclo<strong>de</strong>xtrine. Influenţa complexării ciclo<strong>de</strong>xtrinelor<br />
asupra formulării gelulurilor <strong>de</strong> piroxicam<br />
Solubilitatea piroxicamului în apă este mică. Complexarea mole<strong>cu</strong>lară a acestuia <strong>cu</strong> β-ciclo<strong>de</strong>xtrină,<br />
îmbunătăţeşte solubilitatea medicamentului şi, <strong>de</strong> aceea, se poate aştepta o grăbire a absorbţiei piroxicamului,<br />
rezultând o mai mare putere <strong>de</strong> acţiune [200].<br />
Ciclo<strong>de</strong>xtrinele (CDs) s-au dovedit optime pentru a modifica penetrarea trans<strong>de</strong>rmală a medicamentului<br />
în multe componente prin complexare. Dacă medicamentul este adus în vehi<strong>cu</strong>l, într-o concentraţie<br />
peste cea <strong>de</strong> saturaţie, CDs pot accelera cedarea sa prin mărirea proporţiei <strong>de</strong> specii difuzabile. Când proporţia<br />
<strong>de</strong> medicament în vehi<strong>cu</strong>l este sub limita <strong>de</strong> solubilitate, complexarea reduce concentraţia mole<strong>cu</strong>lelor <strong>de</strong><br />
medicament liber care pot penetra prin piele, mărind astfel cedarea medicamentului [201].<br />
Din cauza masei lor mole<strong>cu</strong>lare relativ mari şi a hidratării suprafeţei exterioare, în condiţii normale,<br />
CDs şi complecşii lor vor penetra membranele biologice <strong>cu</strong> o consi<strong>de</strong>rabilă difi<strong>cu</strong>ltate [202]. CDs acţionează<br />
ca nişte a<strong>de</strong>văraţi cărăuşi păstrând mole<strong>cu</strong>lele <strong>de</strong> medicament puţin solubile în soluţie şi cedându-le la<br />
suprafaţa pielii <strong>de</strong> un<strong>de</strong> penetrează în bariera tegumentară [202-203].<br />
În acest studiu s-au preparat şi caracterizat complecşi solizi ai piroxicamului (PX) <strong>cu</strong> β-ciclo<strong>de</strong>xtrină<br />
(β-CD) şi β-ciclo<strong>de</strong>xtrină metilată (RAMEB). S-au investigat influenţa complexării asupra proprietăţilor<br />
hidrogelurilor <strong>de</strong> HPMC şi cedarea medicamentului in vitro. Hidrogelurile conţin PX dispersat, complecşi<br />
PX-β-CD şi PX-RAMEB fără alţi cosolvenţi.<br />
Prepararea sistemelor soli<strong>de</strong> piroxicam-ciclo<strong>de</strong>xtrină<br />
S-au preparat ameste<strong>cu</strong>ri fizice şi complecşi liofilizaţi în raport molar 1:1 PX:CDs, bazate pe rezultatele<br />
obţinute din studiile referitoare la solubilitate [208].<br />
Pentru a prepara ameste<strong>cu</strong>ri fizice <strong>de</strong> medicament şi ambele CD, PX cântărit şi β-CD sau RAMEB au<br />
fost sitate prin site <strong>cu</strong> ochiuri <strong>de</strong> 0,5 mm mesh şi au fost apoi amestecate omogen într-un mixer Turbula T2C<br />
(Willy A Bachofen AG, Elveţia), timp <strong>de</strong> 10 minute.<br />
Pentru a prepara complecşi uscaţi prin îngheţare, s-a adăugat PX la soluţia apoasă <strong>de</strong> β-CD sau<br />
RAMEB şi s-a agitat la 600 rpm, până ce s-a format o suspensie stabilă. Apoi PX s-a dizolvat prin adăugare<br />
<strong>de</strong> hidroxid <strong>de</strong> amoniu şi soluţia s-a agitat 24 <strong>de</strong> ore la temperatura ambiantă. Pentru a obţine echilibrarea<br />
- 36 -<br />
Timp (săptămâni)
complexării, soluţiile preparate au fost îngheţate şi liofilizate (Liofilizator Alpha 1-4, M.Christ.,<br />
Gefriertrocknungslangen GmbH, Germania), pentru a obţine complecşi solizi.<br />
Caracterizarea sistemelor soli<strong>de</strong> piroxicam-ciclo<strong>de</strong>xtrină s-a realizat prin:<br />
• Calorimetrie diferenţială (Differential Scanning Calorimatry, DSC);<br />
• Difractometria pulberii <strong>cu</strong> raze X (X-ray pow<strong>de</strong>r diffractometry, XRPD)<br />
• Spectrometria IR <strong>cu</strong> transformată Fourier (Fourier transform infrared spectroscopy, FTIR);<br />
• Spectrometria în IR apropiat (Near infrared spectroscopy, NIR);<br />
• Studii <strong>de</strong> dizolvare in vitro ale piroxicamului, ale ameste<strong>cu</strong>rilor fizice şi complecşilor uscaţi prin<br />
liofilizare;<br />
• Studii <strong>de</strong> permeabilitate a piroxicamului prin membrană celulozică din sistemele soli<strong>de</strong> preparate,<br />
folosind celula <strong>de</strong> difuziune Franz (Perure Gear, SUA).<br />
Prepararea gelurilor şi caracterizarea lor<br />
Gelurile au fost preparate prin dispersia HPMC (2% m/m) în apă caldă (80°C). Dispersiile au fost<br />
aerate până la răcire la temperatura camerei şi apoi s-a adăugat piroxicam sau PX-CD sub formă <strong>de</strong> complex.<br />
Concentraţia finală a piroxicamului în gel a fost <strong>de</strong> 1%. Gelurile preparate au fost stocate la 4°C următoarele<br />
24 <strong>de</strong> ore pentru umflarea completă a polimerului şi omogenizarea sistemului înainte <strong>de</strong> caracterizare.<br />
Pentru caracterizarea in vitro a gelurilor preparate s-au efectuat studii <strong>de</strong> permeabilitate şi măsurători<br />
reologice.<br />
Studii <strong>de</strong> permeabilitate. Permeabilitatea prin membrana celulozică a piroxicamului din gelurile preparate<br />
a fost investigată prin umplerea compartimentului donator al celulei <strong>de</strong> difuziune Franz, <strong>cu</strong> 2g <strong>de</strong> gel<br />
preparat. Toate celelalte condiţii experimentale au fost aceleaşi ca acelea <strong>de</strong>scrise pentru studiile <strong>de</strong> permeabilitate<br />
a sistemelor soli<strong>de</strong>.<br />
Măsurarea vâscozităţii. Vâscozitatea aparentă a gelurilor preparate au fost <strong>de</strong>terminată folosind un<br />
vâscozimetru Brookfield Rheostress DV-III+Reometer (Brookfield Engineering Laboratories, Anglia). Măsurătorile<br />
au fost efectuate <strong>de</strong> 3 ori la 25°C , folosind fusul SC4. Pentru a <strong>de</strong>termina influenţa stresului la forfecare,<br />
aplicat pe microstructura gelului, s-au efectuat măsurători la o viteză <strong>de</strong> rotaţie <strong>de</strong> 1 şi 10 rpm. În<br />
aceleaşi condiţii, s-a examinat vâscozitatea aparentă a gelului controlat (2% HPMC dispersie în apă).<br />
Rezultate şi dis<strong>cu</strong>ţii<br />
Studiile <strong>de</strong> solubilitate a fazelor, fă<strong>cu</strong>te pentru β-CD şi RAMEB, sugerează formarea unui complex <strong>de</strong><br />
incluziune PX-CD 1:1 stochiometric [208]. S-au preparat complecşi solizi echimolari piroxicam-CD, folosind<br />
liofilizarea. S-au obţinut date <strong>de</strong>spre formarea complecşilor preparaţi prin DSC, XRPD, FTIR şi NIR.<br />
Conţinutul în piroxicam din complecţii preparaţi a fost <strong>de</strong> 22,6 şi 19,9% pentru β-CD şi respectiv RAMEB.<br />
Au fost evi<strong>de</strong>nţiate comportamentul termic al piroxicamului, al mixturilor fizice piroxicam-ciclo<strong>de</strong>xtrină<br />
şi a complecşilor corespunzători <strong>de</strong> incluziune. Aşa <strong>cu</strong>m se arată în figura 22, piroxicamul prezintă<br />
un peak caracteristic <strong>de</strong> fuziune endotermică la 200,8°C şi ∆H <strong>de</strong> 108 J/g, corespunzător punctului <strong>de</strong> topire<br />
al piroxicamului şi indicând faptul că medicamentul este sub formă <strong>cu</strong>bică <strong>de</strong> cristal polimorf. Mai mult,<br />
β-CD şi RAMEB prezintă comportamente endotermice în domeniul 30-95°C care se raportează la ieşirea<br />
apei absorbite şi la efecte mici endo- sau exo- la 210-325°C, datorită <strong>de</strong>gradării termice.<br />
Termogramele DSC ale ameste<strong>cu</strong>rilor fizice pentru piroxicam şi β-CD arată existenţa peak-ului<br />
endotermic pentru piroxicam, indicând absenţa interacţiei dintre β-CD şi piroxicam.<br />
Peak-ul piroxicamului în ameste<strong>cu</strong>l fizic <strong>cu</strong> RAMEB este redus, indicând o interacţie mai intensă a<br />
acestuia <strong>cu</strong> RAMEB [209-210].<br />
Termogramele DSC ale complecşilor liofilizaţă prezintă dispariţia peak-ului endotermic al piroxicamului<br />
la 200,8°C. Aceasta poate fi atribuită formării unei dispersii soli<strong>de</strong>, amorfe, unei încapsulări mole<strong>cu</strong>lare<br />
a medicamentului în cavitatea CDs sau ambelor. Ori<strong>cu</strong>m, fără echivoc, aceste fenomene sunt indicatoare<br />
ale unei puternice interacţii între piroxicam, β-CD şi RAMEB în stare solidă.<br />
- 37 -
Figura 22<br />
Termograma DSC pentru: piroxicam (PX) (A), β-CD (B), PX şi amestec fizic <strong>de</strong> β-CD (C), PX şi complex liofilizat <strong>de</strong> β-CD (D),<br />
RAMEB (E), PX şi ameste<strong>cu</strong>ri fizice <strong>de</strong> RAMEB (F), PX şi complex liofilizat RAMEB (G)<br />
Figura 23<br />
Probe <strong>de</strong> XRPD ale: piroxicamului (PX) (A) β-CD (B), ameste<strong>cu</strong>ri fizice <strong>de</strong> PX şi β-CD (C), complecşi liofilizaţi PX şi β-CD (D),<br />
RAMEB (E), ameste<strong>cu</strong>ri fizice PX şi RAMEB (F), complecşi <strong>de</strong> incluziune PX şi RAMEB liofilizaţi (G)<br />
Prezenţa multor peak-uri diferite în mostrele <strong>de</strong> difracţie ale piroxicamului (figura 23A) indică<br />
faptul că acesta este în formă cristalină şi peak-urile lui la 8,5º şi 17,7º sunt selectate ca peak-uri caracteristice<br />
în amestec.<br />
Mostra XRPD a β-CD (figura 23B) prezintă o cristalinitate mai mică, în timp ce datele pentru<br />
RAMEB (figura 23C) sunt complet difuze, indicând prezenţa formei amorfe.<br />
Mostrele <strong>de</strong> difracţie ale ameste<strong>cu</strong>rilor fizice arată superpoziţionarea spectrului fiecărui component,<br />
indicând prezenţa piroxicamului în stare cristalină.<br />
Contrar, mostrele <strong>de</strong> difracţie ale complecşilor liofilizaţă (figura 23D şi 23G) sunt complet difuze şi<br />
dispariţia peak-urilor importante ale piroxicamului cristalin situate la 8,5º şi 17,7º indică natura total amorfă a<br />
piroxicamului în aceste produse. Aceste rezultate pot fi atribuite interacţiei dintre piroxicam şi ambele CDs în<br />
produsele liofilizate, sugerând prezenţa unei noi faze soli<strong>de</strong> amorfe în produse, confirmând observaţiile DSC.<br />
Date mai relevante <strong>de</strong>spre formarea complexului au fost obţinute din studiile FTIR, care investighează<br />
grupele funcţionale ale piroxicamului implicate în complexare (figura 24).<br />
Spectrul FTIR al piroxicamului (figura 24A) arată o bandă la 3339 cm -1 , ceea ce indică faptul că piroxicamul<br />
este în forma <strong>cu</strong>bică polimorfă. Alte benzi caracteristice sunt atribuite intervalului vibraţiilor diferitelor<br />
grupări: 1630 cm -1 interval al carbonilului amidic, 1529 cm -1 intervalul celei <strong>de</strong>-a doua vibraţii a benzami<strong>de</strong>i,<br />
1435 cm -1 interval al grupării asimetrice metil, 1351 cm -1 interval al grupării simetrice metil, 1149 cm -1 interval al<br />
grupării –SO2-N, şi 773 cm -1 ca interval pentru gruparea fenil orto-disubstituită [209].<br />
- 38 -
Mostre ale diferitelor ameste<strong>cu</strong>ri fizice (figura 24C şi 24F), prezintă aproximativ, superpoziţionării<br />
ale mostrelor <strong>de</strong> ciclo<strong>de</strong>xtrină şi piroxicam.<br />
În spectrul FTIR al complecşilor preparaţi (figura 24D şi 24G), benzile piroxicamului sunt aproape<br />
complet întunecate <strong>de</strong> benzile CDs foarte intense şi largi care sunt puternic influenţate <strong>de</strong> formarea complexului.<br />
Benzile <strong>de</strong> absorbţie ale piroxicamului la 1630 şi 1529 cm -1 exprimă o lăţire dramatică a spectrelor<br />
complecşilor preparaţi prin liofilizare, iar peak-urile sunt schimbate către frecvenţe mai mici. Această modificare<br />
este raportată, probabil, la formarea legăturilor intramole<strong>cu</strong>lare <strong>de</strong> hidrogen dintre mole<strong>cu</strong>lele musafir<br />
şi cele gazdă [211]. Se pare că atunci când gruparea carbonil intră într-un compus hidroxilic prin legături <strong>de</strong><br />
hidrogen, intervalul benzii se mută către frecvenţe mai mici, datorită slăbirii legăturii duble a radicalului <strong>de</strong><br />
carbonil [210].<br />
Figura 24<br />
Spectrul FTIR pentru: piroxicam (A) β-CD (B), ameste<strong>cu</strong>ri fizice <strong>de</strong> piroxicam şi β-CD (C), complecşi liofilizaţi piroxicam şi β-CD (D),<br />
RAMEB (E), ameste<strong>cu</strong>ri fizice <strong>de</strong> piroxicam şi RAMEB (F), complecşi piroxicam şi RAMEB liofilizaţi (G)<br />
Spectrele NIR ale piroxicamului, β-CD, RAMEB, ameste<strong>cu</strong>rilor fizice ale piroxicamului şi CD ca şi<br />
complecşii PX-CD liofilizaţi, au fost analizate în modul <strong>de</strong> reflecţie difuz (figura 25).<br />
Figura 25<br />
Spectrul NIR pentru: piroxicam, CDs, ameste<strong>cu</strong>ri fizice şi complecşi liofilizaţi pentru β-CD şi RAMEB<br />
- 39 -
Spectrul piroxicamului arată 2 benzi relativ înguste în regiunea dintre 6000 cm -1 şi 6500 cm -1<br />
raportate la vibraţiile C-H şi respectiv N-H. Grupele hidroxil ale RAMEB dau naştere la benzi largi în<br />
spectrul NIR. S-au observat spectre similare ale RAMEB şi a complecşilor PX-RAMEB. Ambele spectre<br />
prezintă benzi largi aparţinând grupelor hidroxil, în timp ce se pot observa modificări semnificative ale<br />
benzilor piroxicamului în spectrele complexului PX-RAMEB, <strong>de</strong> la 6532 la 6632 cm -1 . Aceste schimbări<br />
reflectă modificări puternice ale energiei <strong>de</strong> vibraţie a piroxicamului, ceea ce confirmă legătura sa intramole<strong>cu</strong>lară<br />
strânsă <strong>cu</strong> RAMEB. S-a <strong>de</strong>scris anterior faptul că piroxicamul dă legături intramole<strong>cu</strong>lare <strong>de</strong> hidrogen,<br />
foarte stabile, legând gruparea enol <strong>cu</strong> oxigenul carbonilic, formând un inel <strong>cu</strong> şase laturi [212]. Luând în<br />
consi<strong>de</strong>rare aceste interacţii intramole<strong>cu</strong>lare puternice, am sugerat că legătura piroxicamului <strong>cu</strong> mole<strong>cu</strong>lele<br />
<strong>de</strong> RAMEB poate apărea printr-o legătură <strong>de</strong> hidrogen a grupei hidroxil a CD <strong>cu</strong> electroni impari <strong>de</strong> azot.<br />
Acest lucru afectează vibraţia grupei N-H amidice în aşa fel încât se observă o schimbare semnificativă <strong>de</strong> la<br />
6532 la 6632 cm -1 . Unii autori sugerează că piroxicamul există sub formă ionică, un<strong>de</strong> sarcinile pozitive şi<br />
cele negative sunt dislocate la azotul piridinic şi la oxigenul carbonilic, astfel încât interacţia piroxicamului<br />
<strong>cu</strong> CD poate fi atribuită legăturii electrostatice, dar, <strong>de</strong> asemenea, printr-o legătură <strong>de</strong> hidrogen [213-214].<br />
Rezultatele obţinute confirmă mai <strong>de</strong>grabă o interacţie puternică <strong>cu</strong> hidrogenul între o mole<strong>cu</strong>lă musafir şi<br />
una gazdă. Mai mult, poziţia benzii <strong>de</strong> vibraţie a C-H (6000 cm -1 ) nu se modifică în spectrul complexului PX-<br />
RAMEB, sugerând că nu există modificări în cadrul structurii mole<strong>cu</strong>lare a piroxicamului bazic, <strong>de</strong>-a lungul<br />
procesului <strong>de</strong> complexare. Spectrul NIR pentru complexul piroxicam-β-CD <strong>de</strong>monstrează acelaşi lucru pentru<br />
procesul <strong>de</strong> complexare ca şi pentru complexul <strong>cu</strong> RAMEB. S-a arătat că banda N-H a fost mutată <strong>de</strong> la<br />
6532 cm -1 din spectrul piroxicamului, la 6624 cm -1 în spectrul complexului piroxicam-β-CD. Spectrul ameste<strong>cu</strong>rilor<br />
fizice ale piroxicamului şi ambele ciclo<strong>de</strong>xtrine, arată o superpoziţionare clară a piroxicamului şi a<br />
spectrului CD, neindicând nici o interacţie între piroxicam şi CDs.<br />
Profilele <strong>de</strong> cedare ale piroxicamului din ameste<strong>cu</strong>rile fizice şi complecşi PX-CDs sunt reprezentate<br />
în figura 26:<br />
Figura 26<br />
Studiile <strong>de</strong> dizolvare ale piroxicamului, a ameste<strong>cu</strong>rilor fizice şi a complexului liofilizat în apă la 37ºC (media ± SD, n = 5) pentru:<br />
a) β-CD, b) RAMEB<br />
S-a arătat că dizolvarea piroxicamului din complecşi a fost foarte rapidă şi completă în primele 10<br />
minute, reflectând buna îmbunătăţire a solubilităţii acestuia. Îmbunătăţirea solubilităţii piroxicamului obţinută<br />
<strong>cu</strong> ameste<strong>cu</strong>ri fizice, comparată <strong>cu</strong> cea a piroxicamului singur, poate fi atribuită acţiunii locale <strong>de</strong><br />
- 40 -
solubilizare a CDs, operativă în micromediul înconjurător asupra straturilor hidrodinamice care înconjoară<br />
parti<strong>cu</strong>lele <strong>de</strong> piroxicam, ceea ce îmbunătăţeşte umiditatea şi/sau solubilitatea. De asemenea, formarea in situ<br />
a complexului <strong>de</strong>ja solubil în mediul <strong>de</strong> disoluţie, contribuie în plus la cedarea piroxicamului din ameste<strong>cu</strong>rile<br />
fizice preparate. Creşterea dizolvării care apare <strong>cu</strong> complecşi liofilizaţă poate fi atribuită complexării<br />
şi stării amorfe puternic energetizate la fel <strong>de</strong> bine ca şi reducerii cristalinităţii în complexarea următoare aşa<br />
<strong>cu</strong>m s-a confirmat prin studiile XRPD.<br />
Variate baze <strong>de</strong> unguent, conţinând piroxicam au fost studiate anterior, iar cedarea in vitro a piroxicamului<br />
s-a dovedit a fi foarte mică (mai puţin <strong>de</strong> 5%). Pentru a îmbunătăţi vitezele <strong>de</strong> cedare, piroxicamul a<br />
fost complexat şi încorporat într-o bază <strong>de</strong> hidrogel. Testul <strong>de</strong> permeabilitate a fost fă<strong>cu</strong>t pentru a investiga<br />
trecerea piroxicamului printr-o membrană semipermeabilă. S-au <strong>de</strong>terminat coeficienţii <strong>de</strong> difuziune din<br />
regiunea stării constante, asupra profilelor <strong>de</strong> difuziune, arătate ca o cantitate <strong>cu</strong>mulativă <strong>de</strong> piroxicam care<br />
difuzează prin membrană în funcţie <strong>de</strong> timp (tabelul XVI):<br />
Tabel XVI<br />
Coeficientul <strong>de</strong> difuziune al piroxicamului în soluţie <strong>de</strong> tampon fosfat şi geluri <strong>de</strong> HPMC şi fără HPMC<br />
Eficacitatea ciclo<strong>de</strong>xtrinei asupra difuziei piroxicamului a fost <strong>de</strong>terminată prin compararea coeficienţilor<br />
<strong>de</strong> difuziune (D) ai piroxicamului în prezenţa şi în absenţa CDs şi a fost <strong>de</strong>finită prin factorul <strong>de</strong><br />
mărire (EF).<br />
Membranele semipermeabile <strong>de</strong> celuloză sunt puternic permeabile pentru multe medicamente şi au<br />
timp s<strong>cu</strong>rt <strong>de</strong> întârziere. De aceea, aceste membrane sunt folositoare pentru <strong>optimizare</strong>a formulărilor <strong>cu</strong><br />
ciclo<strong>de</strong>xtrine pentru aplicaţii locale. Ciclo<strong>de</strong>xtrina va afecta fluxul prin aceste membrane în acelaşi mod ca şi<br />
în cazul pielii. Permeabilitatea piroxicamului din apă şi geluri HPMC este arătată în figura 27 şi respectiv 28.<br />
Figura 27<br />
Cantitatea <strong>cu</strong>mulativă <strong>de</strong> piroxicam difuzat <strong>de</strong>-a lungul membranei semipermeabile din dispersii ale medicamentului şi complecşi în<br />
apă, în funcţie <strong>de</strong> timp (media ±SD, n =5)<br />
Figura 28<br />
Cantitatea <strong>cu</strong>mulativă <strong>de</strong> piroxicam difuzat <strong>de</strong>-a lungul membranei semipermeabile din gelurile preparate, în funcţie <strong>de</strong> timp<br />
(media ±SD, n =5).<br />
- 41 -
Permeabilitatea medicamentului din sistemele preparate în compartimentul donator prin intermediul<br />
unei membrane semipermeabile, implică trei procese conse<strong>cu</strong>tive mai întâi dizolvarea parti<strong>cu</strong>lelor soli<strong>de</strong><br />
dispersate, apoi difuzia medicamentului <strong>de</strong>-a lungul mediului <strong>de</strong> dizolvare sau umflarea matriţei polimerice<br />
şi, în final permeabilitatea sa prin membrană. Toate cele trei procese contribuie la viteza <strong>de</strong> difuziune.<br />
Rezultatele arată că, complexarea creşte difuzia piroxicamului prin creşterea cantităţii <strong>de</strong> specii difuzabile în<br />
faza donatoare, prin mărirea solubilităţii medicamentului. Totuşi complexul nu a putut penetra (piroxicamul<br />
în complex a fost în echilibru dinamic rapid <strong>cu</strong> piroxicamul liber), formând continuu mole<strong>cu</strong>lele <strong>de</strong> piroxicam<br />
în formă difuzabilă către membrană. De aceea, complexarea <strong>cu</strong> ciclo<strong>de</strong>xtrină creşte gradul concentraţiei<br />
piroxicamului peste membrană, ceea ce duce la o creştere a coeficientului <strong>de</strong> difuziune pentru piroxicam<br />
(tabel XVI). Prezenţa unei faze soli<strong>de</strong> în sistem (dispersia medicamentului/complex în apă sau gel), asigură o<br />
activitate termodinamică mare, constantă, a piroxicamului la suprafaţa membranei, înlo<strong>cu</strong>ind mole<strong>cu</strong>lele <strong>de</strong><br />
piroxicam pierdute datorită difuziei <strong>de</strong>-a lungul membranei semipermeabile, <strong>cu</strong> dizolvarea fazei soli<strong>de</strong>.<br />
Ciclo<strong>de</strong>xtrina solubilizează medicamentele lipofile în vehi<strong>cu</strong>lul apos şi conduce mole<strong>cu</strong>lele <strong>de</strong> medicament la<br />
suprafaţa <strong>de</strong> barieră un<strong>de</strong> apar disocieri ale complecşilor şi permeabilitatea medicamentului <strong>de</strong>-a lungul<br />
membranei semipermeabile.<br />
Prezenţa HPMC în geluri întârzie cedarea <strong>de</strong> piroxicam comparativ <strong>cu</strong> datele permeabilităţii piroxicamului<br />
din suspensiile apoase. Acest efect <strong>de</strong> întârziere poate fi explicat prin difuzia lentă a piroxicamului<br />
<strong>de</strong>-a lungul stratului matriţei <strong>de</strong> HPMC. HPMC umflată, controlează difuzia piroxicamului şi, în cosecinţă,<br />
cedarea sa. O difuziune mai mică a piroxicamului <strong>de</strong>-a lungul matriţei HPMC, a fost etapa limitantă a vitezei<br />
în procesul general <strong>de</strong> difuziune.<br />
Valorile constante ale stabilităţii pentru β-CD şi complecşi PX-RAMEB au fost diferite. RAMEB<br />
s-a dovedit a avea proprietăţi mai bune <strong>de</strong> solubilizare şi <strong>de</strong> complexare pentru piroxicam <strong>de</strong>cât β-CD, aşa<br />
<strong>cu</strong>m s-a putut <strong>de</strong>duce din valorile constantei <strong>de</strong> stabilitate mari, obţinute pentru complecşi. Proprietăţile mai<br />
bune <strong>de</strong> complexare ale RAMEB nu au afectat semnificativ difuzabilitatea piroxicamului din apă. Valorile<br />
coeficientului <strong>de</strong> difuziune pentru ambele ciclo<strong>de</strong>xtrine au fost aproape la fel. Ele au diferit doar în cazul<br />
permeabilităţii medicamentului din gelurile <strong>de</strong> HPMC.<br />
Un număr <strong>de</strong> lucrări [201, 205] au dis<strong>cu</strong>tat <strong>de</strong>spre influenţa vâscozităţii formulărilor asupra cedării<br />
medicamentului din formulări locale, <strong>de</strong>monstrând că o creştere a vâscozităţii va scă<strong>de</strong>a rata <strong>de</strong> cedare a<br />
medicamentului. Vâscozitatea e o proprietate fizică, care, la nivel mole<strong>cu</strong>lar, poate fi redusă la termenul unei<br />
viteze cres<strong>cu</strong>te a difuziei prin gel, ca o consecinţă a conţinutului redus <strong>de</strong> solvent.<br />
Dispersia apoasă <strong>cu</strong> 2% HPMC are vâscozitatea aşa <strong>cu</strong>m o <strong>de</strong>clară producătorul (figura 29) şi creşterea<br />
vitezei <strong>de</strong> rotaţie nu modifică semnificativ vâscozitatea probei, indicând formarea unei structurii stabile<br />
a gelului.<br />
Figura 29<br />
Vâscozitatea (η) gelurilor preparate, măsurată la viteze diferite <strong>de</strong> rotaţie<br />
(media ± SD, n = 3).<br />
HPMC formează o reţea legată fizic prin formarea unor zone <strong>de</strong> joncţiune, care sunt responsabile<br />
pentru rezistenţa mecanică a gelului. Prezenţa piroxicamului reduce uşor vâscozitatea gelului şi se observă o<br />
scă<strong>de</strong>re mai pronunţată a vâscozităţii la o viteză <strong>de</strong> rotaţie mai mare. Când se încorporează complecşi CD în<br />
gel, sca<strong>de</strong> dramatic vâscozitatea probelor atunci când se aplică viteze <strong>de</strong> rotaţie mai mari (figura 29).<br />
- 42 -
Scă<strong>de</strong>rea vâscozităţii indică posibilitatea interacţiei dintre complecşi şi lanţurile <strong>de</strong> HPMC, fapt ce poate<br />
afecta formarea zonelor <strong>de</strong> joncţiune în gel [215]. Complecşii <strong>de</strong> incluziune CD sunt <strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>ţi pentru interacţiunea<br />
lor <strong>cu</strong> polimerii solubili în apă, formând complecşi ternari conţinând mole<strong>cu</strong>le <strong>de</strong> medicament, CD<br />
şi lanţuri <strong>de</strong> polimer [216]. Formarea <strong>de</strong> complecşi ternari PX-CD-HPMC în soluţie şi în stare solidă a fost<br />
bine caracterizată. În complexul ternar polimerul înveleşte parţial sau total complexul <strong>de</strong> incluziune,<br />
interacţionând <strong>cu</strong> ambele -medicamentul şi mole<strong>cu</strong>le <strong>de</strong> CD- prin legături <strong>de</strong> hidrogen [217]. Această interacţie<br />
poate reduce interacţia dintre lanţurile <strong>de</strong> HPMC şi <strong>de</strong> aceea, la o viteză <strong>de</strong> rotaţie mai mare, lanţurile <strong>de</strong><br />
polimer sunt total <strong>de</strong>s<strong>cu</strong>rcate şi bine aliniate în direcţia <strong>cu</strong>rgerii. Scă<strong>de</strong>rea vâscozităţii este mult mai pronunţată<br />
în cazul RAMEB. RAMEB este o ciclo<strong>de</strong>xtrină modificată chimic <strong>cu</strong> gradul <strong>de</strong> metilare <strong>de</strong> 1,8 şi <strong>de</strong><br />
aceea, este mai dificilă <strong>de</strong>cât β-CD naturală. De aceea, scă<strong>de</strong>rea puternică a vâscozităţii în cazul RAMEB<br />
poate fi atribuită interacţiei adiţionale hidrofilice dintre RAMEB şi lanţurile <strong>de</strong> polimer [218]. Alte experienţe<br />
pre<strong>cu</strong>m măsurătorile vâscoelastice, sunt necesare pentru a investiga mecanismul interacţiei dintre<br />
lanţurile <strong>de</strong> HPMC şi complecşi piroxicamului în mostrele <strong>de</strong> gel.<br />
Stabilitatea gelurilor preparate a fost monitorizată timp <strong>de</strong> 3 luni şi nu s-a observat o sedimentare a<br />
fazei soli<strong>de</strong>. Se pare că starea amorfă a parti<strong>cu</strong>lelor complexului şi vâscozitatea gelurilor, au fost suficiente<br />
pentru a stabiliza dispersia parti<strong>cu</strong>lelor soli<strong>de</strong> în sistemele <strong>de</strong> gel.<br />
Concluzii. Piroxicamul formează un complex <strong>de</strong> incluziune <strong>cu</strong> β-CD şi RAMEB. Încorporarea complexului<br />
<strong>de</strong> incluziune medicament-ciclo<strong>de</strong>xtrină, în gelul hidrofil, măreşte permeabilitatea medicamentului<br />
<strong>de</strong>-a lungul membranei semipermeabile. Interacţiile dintre CDs şi lanţurile <strong>de</strong> HPMC modifică proprietăţile<br />
mecanice ale gelului şi <strong>de</strong> aceea consi<strong>de</strong>r că natura acestor interacţii trebuie investigată şi în viitor.<br />
XIII. Cercetări privind realizarea şi evaluarea unui<br />
sistem terapeutic oftalmic <strong>de</strong> gelifiere in situ <strong>cu</strong> piroxicam<br />
În distribuţia o<strong>cu</strong>lară, constrângerile fiziologice impuse <strong>de</strong> mecanismul protector al ochiului, duc la<br />
o absorbţie lentă a medicamentelor ce are ca rezultat o durată s<strong>cu</strong>rtă a efectului terapeutic. Când o soluţie<br />
medicamen-toasă este pi<strong>cu</strong>rată în ochi, printr-un drenaj lacrimal efectiv şi o acţiune <strong>de</strong> clipire a ochiului, are<br />
loc într-o reducere <strong>de</strong> 10 ori a concentraţiei medicamentului în 5 minute [219]. Permeabilitatea limitată a<br />
corneei contribuie la gradul mic <strong>de</strong> absorbţie a medicamentelor administrate sub formă <strong>de</strong> soluţie oftalmică.<br />
Datorită drenajului lacrimal, majoritatea dozei administrate este absorbită via tractului nazolacrimal (NL) la<br />
tractul gastrointestinal (GI) conducând la efecte adverse. Eliminarea rapidă a picăturilor o<strong>cu</strong>lare administrate,<br />
se traduce <strong>de</strong>seori printr-o durată s<strong>cu</strong>rtă a efectului terapeutic, făcând necesar un dozaj mai ridicat care să se<br />
aplice mai frecvent.<br />
Terapia o<strong>cu</strong>lară va fi semnificativ îmbunătăţită dacă timpul <strong>de</strong> rezistenţă precorneean al medicamentelor<br />
poate fi cres<strong>cu</strong>t. Numeroase preparate noi au fost <strong>de</strong>zvoltate pentru uz oftalmic, nu numai pentru a<br />
prelungi timpul <strong>de</strong> contact al vehi<strong>cu</strong>lului pe suprafaţa o<strong>cu</strong>lară ci şi pentru a încetini eliminarea medicamentului<br />
[220-221].<br />
S-au obţinut rezultate <strong>de</strong> succes <strong>cu</strong> inserte şi lamele colagenice [222-223], însă aceste preparate<br />
implică şi unele <strong>de</strong>zavantaje, în special la persoanele mai în vârstă. Din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re al acceptabilităţii <strong>de</strong><br />
către pacient, o formă <strong>de</strong> dozaj lichidă este preferabilă.<br />
Această problemă poate fi <strong>de</strong>păşită prin folosirea sistemelor <strong>de</strong> cedare oftalmică a medicamentelor<br />
ce formează geluri in situ. Ele sunt preparate din polimeri care conferă tranziţii reversibile <strong>de</strong> fază (sol-gelsol)<br />
şi care au un comportament pseudoplastic pentru a minimaliza interferenţa <strong>cu</strong> clipirea [223]. Astfel <strong>de</strong><br />
sistem poate fi formulat ca o formă dozată lichidă, potrivită a fi administrată prin instilarea în ochi care, prin<br />
expunerea la condiţiile fiziologice, se schimbă (trece) în faza <strong>de</strong> gel, crescând astfel rezi<strong>de</strong>nţa precorneeană a<br />
sistemului <strong>de</strong> distribuţie şi îmbunătăţind biodisponibilitatea o<strong>cu</strong>lară.<br />
Depen<strong>de</strong>nt <strong>de</strong> metoda folosită pentru a cauza tranziţia dintre faze sol-gel pe suprafaţa ochiului, au<br />
fost re<strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>te următoarele tipuri <strong>de</strong> sisteme: sisteme <strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nte <strong>de</strong> pH (incluzând latex celulozic acetathidrogenftalat<br />
[224-225]), carbopol [226], sisteme <strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nte <strong>de</strong> temperatură (incluzând pluronici [227-228]<br />
şi tetronici [229-230]) şi sisteme activate ionic (incluzând gellan [231-232]). Gellan este o heteropoli-<br />
- 43 -
zaharidă anionică lineară, <strong>cu</strong> masa mole<strong>cu</strong>lară mare, produsă aerob din bacteria Auromonas (Pseudomonas)<br />
elo<strong>de</strong>a, re<strong>de</strong>numită Sphingomonas paucimobilis.<br />
Obiectivul acestui studiu este <strong>de</strong> a <strong>de</strong>zvolta un sistem <strong>de</strong> gelifiere in situ, activat ionic, pentru<br />
piroxicam, un medicament din clasa AINS, utilizat ca o alternativă la steroizi în tratamentul inflamaţiilor<br />
tunicii o<strong>cu</strong>lare şi al altor inflamări externe a ochiului [233-234]. Gellan (Gelrite ® ) a fost investigat ca vehi<strong>cu</strong>l<br />
pentru formularea picăturilor <strong>de</strong> ochi <strong>cu</strong> piroxicam (1%, m/v). Gellan-ul se gelifiază atunci când este instalat<br />
în sa<strong>cu</strong>l conjunctival al ochiului şi furnizează o cedare susţinută a piroxicamului pe par<strong>cu</strong>rsul tratamentului.<br />
Prepararea sistemului terapeutic oftalmic <strong>cu</strong> piroxicam<br />
Gellan (Gelrite ® ) a fost dizolvat în soluţie caldă <strong>de</strong> tampon fosfat la pH 7,4 (preparată din dihidrogen<br />
o-fosfat <strong>de</strong> potasiu şi hidroxid <strong>de</strong> sodiu în apă proaspătă pentru injectare la 70ºC în <strong>cu</strong>rgere laminară) <strong>cu</strong> sau<br />
fără diferite proporţii <strong>de</strong> citrat <strong>de</strong> sodiu, prin agitare continuă la 40ºC. Cantitatea <strong>de</strong> piroxicam necesară<br />
pentru a da o concentraţie finală a medicamentului <strong>de</strong> 1% (m/v) a fost adăugată la soluţia polimerică şi s-a<br />
agitat până la dizolvare. Formularea a fost filtrată şi ambalată în fiole <strong>de</strong> 10 mL <strong>de</strong> sticlă colorată. Acestea au<br />
fost închise <strong>cu</strong> dop <strong>de</strong> cauciuc şi sigilate <strong>cu</strong> sigiliu <strong>de</strong> aluminiu. În ambalajul final, formulările au fost<br />
sterilizate prin autoclavare la 121ºC şi 15 Pa, timp <strong>de</strong> 20 minute. Formulările sterilizate au fost <strong>de</strong>pozitate<br />
într-un refrigerator (4-8ºC) până la folosire.<br />
Evaluarea sistemului terapeutic oftalmic <strong>cu</strong> piroxicam<br />
S-a realizat prin:<br />
- uniformitatea conţinutului în piroxicam<br />
- studii <strong>de</strong> gelifiere<br />
- studii reologice<br />
- studii <strong>de</strong> cedare in vitro (cinetica cedării piroxicamului din formulările preparate)<br />
- studii farmacodinamice<br />
Tabel XVII<br />
Clasificarea diferiţilor parametri clinici ai inflamării tunicii o<strong>cu</strong>lare monitorizaţi*<br />
Clasificare Congestie Keratită Cheag Clipire Celule apoase<br />
Fără congestie Fără inflamare Fără cheag Absent complet Fără celule<br />
0<br />
+<br />
++<br />
+++<br />
++++<br />
Congestie cir<strong>cu</strong>mcorneică<br />
(uşor până<br />
la mo<strong>de</strong>rat)<br />
Congestie cir<strong>cu</strong>mcorneică<br />
marcată<br />
Congestie cir<strong>cu</strong>mcorneică<br />
(marcată),<br />
episclerală (difuză) şi<br />
conjunctivală (difuză)<br />
Congestie cir<strong>cu</strong>mcorneică<br />
(marcată),<br />
episclerală (difuză) şi<br />
conjunctivală (<strong>cu</strong><br />
e<strong>de</strong>m)<br />
E<strong>de</strong>m stromal (uşor<br />
difuz)<br />
E<strong>de</strong>m epitelic al stromei<br />
mo<strong>de</strong>rat, <strong>cu</strong> grosime şi<br />
pliuri în membrana<br />
Decemet<br />
E<strong>de</strong>m epitelic al stromei<br />
difuz şi pliuri în<br />
membrana Decemet;<br />
vas<strong>cu</strong>larizare periferică<br />
Numeroase e<strong>de</strong>me pe<br />
stromă<br />
*Sinechia: nu sunt scoruri ca pentru ceilalţi parametrii, fie prezenţi sau absenţi.<br />
- 44 -<br />
Cheag mic în<br />
unghiul mic al ariei<br />
papilare<br />
Ceagul o<strong>cu</strong>pă<br />
treimea joasă a<br />
camerei<br />
anterioare<br />
Cheag ce umple<br />
jumătatea <strong>de</strong> jos a<br />
camerei<br />
anterioare<br />
Cheag solid ce<br />
umple aproape<br />
întreaga cameră<br />
anterioară<br />
Fin 5 până la 10<br />
celule / arie<br />
Mo<strong>de</strong>rat 10 până la 20<br />
celule / arie<br />
Marcat 20 până la 50<br />
celule / arie<br />
Intens Mai mult <strong>de</strong> 50<br />
celule / arie<br />
Rezultate şi dis<strong>cu</strong>ţii<br />
Uniformitatea conţinutului în piroxicam<br />
Compoziţia formulărilor preparatelor oftalmice <strong>cu</strong> piroxicam preparate este dată <strong>de</strong> tabelul XVIII.<br />
Concentraţia <strong>de</strong> gellan a fost menţinută la un maxim <strong>de</strong> 0,5 % (m/v). Crescând concentraţia dincolo <strong>de</strong><br />
0,5% se produce o gelifiere prin răcire la 40°C. Gellan-ul la o concentraţie <strong>de</strong> 0,6% (m/v), este utilizat în<br />
prezent şi pentru prepararea picăturilor oftalmice <strong>cu</strong> maleat <strong>de</strong> timol şi metilprednisolon [231-232].
Tabel XVIII<br />
Compoziţia sistemelor <strong>de</strong> gelifiere preparate <strong>cu</strong> piroxicam*<br />
Codul formulării<br />
Gellan<br />
(%, m/V)<br />
GI1<br />
0.1<br />
GI2<br />
0.2<br />
GI3<br />
0.3<br />
GI4<br />
0.4<br />
GI5<br />
0.5<br />
GI6<br />
0.5<br />
GI7<br />
0.5<br />
GI8<br />
0.5<br />
GI9<br />
0.5<br />
*Piroxicam 1 % (m/v) s-a adăugat în toate cazurile, iar manitol 5 % (m/v) a fost utilizat ca agent izotonic.<br />
- 45 -<br />
Citrat <strong>de</strong> sodiu<br />
(%, m/m)<br />
–<br />
–<br />
–<br />
–<br />
–<br />
10<br />
20<br />
30<br />
40<br />
Proprietăţile fizico-chimice ale formulărilor preparate sunt expuse în tabelul XIX.<br />
Tabel XIX<br />
Proprietăţile fizico-chimice ale sistemelor <strong>de</strong> gelifiere <strong>cu</strong> piroxicam preparate<br />
Capacitate <strong>de</strong> gelifiere<br />
Codul formulării Uniformitatea conţinutului (%)<br />
STF 1 STF 2<br />
GI1<br />
99.64 ± 0.86<br />
++<br />
GI2<br />
98.18 ± 0.48<br />
+++<br />
GI3<br />
99.09 ± 0.51<br />
+++<br />
GI4<br />
99.43 ± 0.68<br />
+++<br />
GI5<br />
98.78 ± 0.76<br />
+++<br />
GI6<br />
98.81 ± 0.88<br />
+++<br />
GI7<br />
99.66 ± 1.04<br />
+++<br />
GI8<br />
99.84 ± 0.91<br />
+++<br />
GI9<br />
98.93 ± 0.43<br />
+++<br />
++ gelifiere imediată, stabilă câteva ore (se formează geluri mai puţin <strong>de</strong>nse).<br />
+++ gelifiere imediată, stabilă pentru perioa<strong>de</strong> <strong>de</strong> timp mai extinse (se formează geluri <strong>de</strong>nse).<br />
Conţinutul în piroxicam, claritatea şi pH-ul formulărilor au fost găsite a fi optime şi formulările au fost<br />
lichi<strong>de</strong> atât la temperatura camerei cât şi după ce au fost supuse refrigerării.<br />
Cele două condiţii obligatorii ale unui sistem <strong>de</strong> gelifiere sunt vâscozitatea şi capacitatea <strong>de</strong> gelifiere<br />
(viteza şi întin<strong>de</strong>rea gelifierii). Formularea ar trebui să aibă o vâscozitate optimă, care să-i permită instalarea<br />
<strong>cu</strong> uşurinţă în ochi ca un lichid (picături) şi care apoi se va supune rapid tranziţiei sol/gel, datorită interacţiei<br />
ionice. Mai mult, pentru a facilita cedarea susţinută a piroxicamului în ţesuturile o<strong>cu</strong>lare, gelul format in situ,<br />
ar trebui să-şi păstreze integritatea fără să se dizolve sau să se ero<strong>de</strong>ze pentru o perioadă <strong>de</strong> timp mai lungă.<br />
Toate formulările arată gelifieri instantanee când vin în contact <strong>cu</strong> flui<strong>de</strong>le <strong>de</strong> gelifiere (STF1 şi STF2).<br />
Ori<strong>cu</strong>m natura gelului format <strong>de</strong>pin<strong>de</strong> şi <strong>de</strong> concentraţia polimerului. Formularea lotului GI1 arată gelifierea<br />
cea mai slabă, fapt care se poate datora prezenţei unei cantităţi minime <strong>de</strong> gellan (0,1%). Natura componentelor<br />
mediului <strong>de</strong> gelifiere pare să nu influenţeze natura gelului format, indicând faptul că gelifierea apare în<br />
primul rând datorită prezenţei cationilor în fluid.<br />
Formulările preparate au prezentat o reologie pseudoplastică, sub influenţa forţei <strong>de</strong> forfecare. Se<br />
constată că vâscozitatea este <strong>de</strong>pen<strong>de</strong>ntă direct <strong>de</strong> conţinutul polimeric al formulării. Nu s-a observat nici o<br />
modificare a vâscozităţii formulării după autoclavare. Adăugarea <strong>de</strong> citrat <strong>de</strong> sodiu în formulare reduce<br />
semnificativ statistic vâscozitatea (p
Vâscozitate (Pa s)<br />
Figura 30<br />
Vâscozitatea preparatelor <strong>de</strong> gelifiere <strong>cu</strong> piroxicam. Efectul concentraţiei gellan-ului.<br />
Media ±SD (n=3).<br />
Vâscozitate (Pa s)<br />
Viteza unghiulară (rpm)<br />
Viteza unghiulară (rpm)<br />
Figura 31<br />
Efectul concentraţiei citratului <strong>de</strong> sodiu asupra comportamentului reologic al sistemului <strong>de</strong> gelifiere <strong>cu</strong> piroxicam.<br />
Media ±SD (n=3).<br />
Administrarea <strong>de</strong> preparate oftalmice ar trebui să influenţeze cât se poate <strong>de</strong> puţin caracterul pseudoplastic<br />
al filmului pre-cornean [237]. Când viteza <strong>de</strong> forfecare o<strong>cu</strong>lară este foarte mare, situându-se <strong>de</strong> la<br />
0,03s -1 pe par<strong>cu</strong>rsul perioa<strong>de</strong>i <strong>de</strong> interclipire la 4250-28500s -1 pe par<strong>cu</strong>rsul perioa<strong>de</strong>i <strong>de</strong> clipire [238], sunt<br />
<strong>de</strong>seori preferate flui<strong>de</strong>le vâscoelastice <strong>cu</strong> o vâscozitate care este mai mare, sub condiţiile unei viteze mici <strong>de</strong><br />
forfecare şi mai mică în condiţiile unei viteze <strong>de</strong> forfecare mari.<br />
Studii <strong>de</strong> cedare in vitro (cinetica cedării piroxicamului din formulările preparate)<br />
Studiile <strong>de</strong> gelifiere arată faptul că natura gelifierii a fost similară la formulările <strong>cu</strong> STF1 şi STF2.<br />
STF1 a fost selectată ca mediu <strong>de</strong> dizolvare pentru a evita interferenţa în analiza studiului cedării din probe<br />
pentru piroxicam, iar STF2 pentru a evita interferenţa <strong>cu</strong> proteinele. Prima probă a fost fă<strong>cu</strong>tă la 1 minut după<br />
ce sistemul <strong>de</strong> gelifiere a venit în contact <strong>cu</strong> mediul <strong>de</strong> dizolvare pentru a socoti medicamentul cedat înaintea<br />
formării complete a gelului şi pentru a evalua efectul creşterii concentraţiei <strong>de</strong> polimer asupra naturii gelului<br />
format. Rezultatele arată că, în primele minute, cantitatea <strong>de</strong> medicament cedată, sca<strong>de</strong> <strong>cu</strong> creşterea concentraţiei<br />
polimerului (figura 32) şi această tendinţă continuă pe toată durata studiului.<br />
Cedarea iniţială, rapidă, a piroxicamului din sistemele preparate, poate fi explicată prin faptul că aceste<br />
sisteme au fost formulate în vehi<strong>cu</strong>l apos. Matriţea formată pe gel a fost <strong>de</strong>ja hidratată şi o altă hidratare şi<br />
- 46 -
permeabilitate a apei nu a putut să mai limiteze cedarea medicamentului. Un comportament similar al cedării<br />
a fost raportat pentru pilocarpină un<strong>de</strong> cedarea iniţială rapidă (efect perie) sca<strong>de</strong> <strong>cu</strong> creşterea concentraţiei<br />
polimerului din sistemele pe bază <strong>de</strong> alginaţi [239]. Aceste rezultate se corelează <strong>cu</strong> cele ale studiului gelifierii.<br />
Formulările care conţin citrat <strong>de</strong> sodiu (loturile GI6 la GI9), prezintă o cedare semnificativ mai mare<br />
(p < 0,05) <strong>de</strong>cât loturile corespunzătoare, care nu conţin citrat <strong>de</strong> sodiu, probabil datorită formării unui gel<br />
mai puţin <strong>de</strong>ns, rezultând o mai mare difuziune a piroxicamului din gel în mediul <strong>de</strong> dizolvare.<br />
Cedarea <strong>cu</strong>mulativă a piroxicamului (%)<br />
Timp (ore)<br />
Figura 32<br />
Cedarea in vitro a sistemului oftalmic gelifiant <strong>cu</strong> piroxicam<br />
Media ±SD (n=3).<br />
Picăturile <strong>de</strong> ochi formează o matriţă opacă, imediat după adăugare în mediul <strong>de</strong> dizolvare, datorită<br />
interacţiei cationice în STF (compoziţia 1). De aceea cedarea piroxicamului din matriţă a fost probabil influenţată<br />
<strong>de</strong> difuziunea şi/sau eroziunea matriţei. Combinarea acestor procese pare să ducă la cinetica <strong>de</strong> cedare<br />
controlată peste tot prin difuziune. Aceste rezultate sunt în concordanţă <strong>cu</strong> cele raportate <strong>de</strong> alţi cercetători<br />
pentru metilprednisolon din picăturile <strong>de</strong> ochi <strong>cu</strong> gellan [232].<br />
Studiul condiţiilor <strong>de</strong> cedare in vitro arată că gelurile formate au abilitatea <strong>de</strong> a reţine piroxicamul pe<br />
durata studiului (8 ore). În fundul <strong>de</strong> ochi, gelurile se supun dizolvării mai rapi<strong>de</strong>, datorită acţiunii <strong>de</strong> forfecare<br />
a pleoapei şi a mişcării globului o<strong>cu</strong>lar.<br />
Evaluarea farmacodinamică a formulărilor <strong>cu</strong> piroxicam în mo<strong>de</strong>lul ochiului <strong>de</strong> şobolan în care s-a<br />
indus inflamarea tunicii o<strong>cu</strong>lare este arătată în tabelul XX.<br />
În cazul ochilor trataţi <strong>cu</strong> dispersia standard nu s-au observat îmbunătăţiri semnificative a parametrilor<br />
clinici după primele 4 ore (un<strong>de</strong> îmbunătăţirea a fost observată pentru unii parametri), inducând cerinţa<br />
unei dozări frecvente pentru a produce efectul terapeutic optim, în timp ce formularea gelifiantă in situ (lotul<br />
GI5) a prezentat îmbunătăţiri a parametrilor clinici la mai mult <strong>de</strong> 24 <strong>de</strong> ore <strong>de</strong> după instilare sugerând înclinaţia<br />
sistemelor preparate spre a susţine cedarea piroxicamului <strong>cu</strong> o pier<strong>de</strong>re minimală datorită drenajului.<br />
Nu s-au fă<strong>cu</strong>t repetări ale dozării <strong>de</strong>oarece scopul studiului a fost acela <strong>de</strong> a <strong>de</strong>zvolta o formulare<br />
potrivită pentru aplicarea “odată pe zi”. Formularea (GI5) folosită pentru studiul farmacodinamic, a format<br />
un gel translucid imediat după instalarea în ochi. Examinarea preliminară a ţesuturilor o<strong>cu</strong>lare, arată că<br />
formulările nu au produs iritaţii şi nu s-au observat neetanşeităţi ale materialului gelifiat în nici o parte a<br />
ochiului.<br />
- 47 -
Tabel XX<br />
Studii farmacodinamice ale sistemelor oftalmice gelificate <strong>cu</strong> piroxicam<br />
*ochiul în care s-a implantat preparatul oftalmic <strong>cu</strong> piroxicam<br />
Std - dispersie standard <strong>cu</strong> piroxicam<br />
D - ochi drept<br />
S - ochi stâng<br />
Concluzii. Piroxicamul a fost formulat <strong>cu</strong> succes sub forma unui sistem oftalmic gelifiant in situ,<br />
folosind gellan (Gelrite ® ). Sistemele formulate au conferit o cedare susţinută a medicamentului, in vitro,<br />
pentru o perioadă <strong>de</strong> 8 ore. Formulările preparate au fost lipsite <strong>de</strong> efect <strong>de</strong> <strong>de</strong>teriorare asupra ţesuturilor<br />
o<strong>cu</strong>lare. Ele au <strong>de</strong>monstrat o mai bună eficacitate terapeutică comparativ <strong>cu</strong> suspensia standard, <strong>de</strong>oarece au<br />
avut câştig <strong>de</strong> cauză în ceea ce priveşte îmbunătăţirea parametrilor clinici monitorizaţi o perioadă mai lungă<br />
<strong>de</strong> timp (24 <strong>de</strong> ore). Acest lucru poate fi văzut ca o alternativă viabilă la picăturile <strong>de</strong> ochi convenţionale, prin<br />
abilitatea <strong>de</strong> a îmbunătăţi timpul <strong>de</strong> rezi<strong>de</strong>nţă pre-corneică şi prin acesta, biodisponibilitatea o<strong>cu</strong>lară. Uşurinţa<br />
administrării <strong>cu</strong>plată <strong>cu</strong> abilitatea <strong>de</strong> a produce o cedare susţinută, va avea ca efect o frecvenţă mai mică a<br />
administrării, îmbunătăţindu-se astfel complianţa.<br />
- 48 -
Concluziile părţii experimentale<br />
Cercetările experimentale au condus la realizarea următoarelor optimizări în ceea ce<br />
priveşte formele <strong>farmaceutice</strong> <strong>cu</strong> piroxicam:<br />
- realizarea unor microsfere <strong>cu</strong> piroxicam folosind la preparare polimeri <strong>de</strong> eudragit;<br />
- obţinerea prin extru<strong>de</strong>re-sferonizare a unor pelete <strong>cu</strong> piroxicam şi studierea şi<br />
influenţei variabilelor operaţionale asupra proprietăţilor peletelor obţinute;<br />
- investigarea unui ester al piroxicamului (benzoatul <strong>de</strong> piroxicam) în ve<strong>de</strong>rea folosirii<br />
sale ca promedicament;<br />
- <strong>de</strong>finitivarea unei noi metodă <strong>de</strong> <strong>de</strong>terminare simultană a piroxicamului şi a<br />
metabolitului său major 5`-hidroxipiroxicam în plasma umană prin spectrofotometrie <strong>de</strong>rivativă;<br />
- obţinerea (formularea, prepararea şi evaluarea farmacologică) unor forme <strong>cu</strong> aplicare<br />
locală <strong>cu</strong> piroxicam (unguente, creme, geluri) <strong>cu</strong> o biodisponibilitate optimizată;<br />
- formularea şi caracterizarea unor geluri lipozomale <strong>cu</strong> piroxicam;<br />
- realizarea unor geluri <strong>cu</strong> complecşi <strong>de</strong> incluziune piroxicam÷ciclo<strong>de</strong>xtrine şi influenţa<br />
complexării ciclo<strong>de</strong>xtrinelor asupra formulării gelurilor <strong>cu</strong> piroxicam.<br />
- formularea, obţinerea şi evaluarea unui sistem terapeutic oftalmic <strong>de</strong> gelifiere in<br />
situ <strong>cu</strong> piroxicam.<br />
Bibliografie (extras) 1<br />
2<br />
***<br />
www.piroxicam.com<br />
7<br />
***<br />
The United States Pharmacopeia<br />
The United States Pharmacopeial Convention, 12601 Twinbrook Parkway, Rockville, MD 20852, 29, 2006<br />
8<br />
***<br />
European Pharmacopeia<br />
European Directorate for the Quality of Medicines (EDQM), Council of Europe, The fifth edition, Strasbourg, Ce<strong>de</strong>x 1,<br />
France, 2005<br />
14<br />
Wise, Donald L.<br />
Handbook of Pharmaceutical Controlled Release<br />
New York Marcel Dekker, Inc., 2000<br />
cap 2: 31-38, cap 4: 65-82, cap 8:155-179, cap 9:183-205, cap 12: 255-267,<br />
cap 22: 431-449, 23: 465-500, cap 44: 865-871<br />
37<br />
Cole C. Graham, Hogan John E., Aulton Michael E.<br />
Pharmaceutical Coating Technology<br />
Taylor & Francis Ltd, Londra, 2005, p. 6-50, 64-116, 118-150, 170-203, 205-238, 409-437<br />
103<br />
Koo OMY, Heng PWS.<br />
The influence of microcrystalline cellulose gra<strong>de</strong> on shape and shape distributions of pellets produced by<br />
extrusionspheronization<br />
Chem Pharm Bull (Tokyo). 2001; 49:1383Y1387<br />
1 239 indici bibliografici<br />
- 49 -
107<br />
Alvarez L, Concheiro A, Gomez-Amoza JL, Souto C, Martinez-Pacheco R.<br />
Effect of microcrystalline cellulose gra<strong>de</strong> and process variables on pellets prepared by extrusion-spheronization<br />
Drug Dev Ind Pharm. 2002; 28:451Y456<br />
124<br />
B. Boneschans, A. Wessels, J. Van Sta<strong>de</strong>n, M. Zovko, B. Zorc, J. Bergh<br />
Piroxicam benzoate - synthesis, HPLC <strong>de</strong>termination and hydrolysis<br />
Drug Develop. Ind. Pharm. 2003, 29, p. 155-160<br />
162<br />
R. K. Goel, A. Singh, M. P. Mahajan, S. K. Kulkarni<br />
Evaluation of anti inflammatory and anti hyperalgesic activity of some novel monocyclic β-lactam compounds in rats<br />
Indian J. Pharm. Sci., 2004, 66, p. 87-91<br />
169<br />
Y. N. Kalia, R. H. Guy<br />
Mo<strong>de</strong>ling trans<strong>de</strong>rma drug release<br />
Adv. Surg Delivery Rev., 2001, 48, p. 159-172<br />
173<br />
M. S. El-Ridy, R. M. Khalil<br />
Free versus liposome encapsulated lidocaine hydrochlori<strong>de</strong> topical application<br />
Pharmazie, 1999, 54, p. 682-684<br />
177<br />
R. Singh, S. P. Vyas<br />
Topical liposomal system for localized and controlled drug <strong>de</strong>livery<br />
J. Dermatol. Sci., 2006, 13, p. 107–111<br />
201<br />
B. Pose-Vilarnovo, C. Rodriguez-Tenreiro, J. F. R. dos Santos, J. Vazquez-Doval, A. Concheiro, C. Alvarez-Lorenzo and<br />
J. J. Torres-Laban<strong>de</strong>ira<br />
Modulating the drug release with cyclo<strong>de</strong>xtrins in hydroxsypropyl methylcellulose gels and tablets<br />
J. Control. Release. 2004, 94, 351-363<br />
202<br />
T. Loftsson, M. Masson<br />
Cyclo<strong>de</strong>xtrin in topical drug formulations: theory and practice<br />
Int. J. Pharm. 2001, 225, 15-30<br />
212<br />
F. Vrečer, M. Vrbinc, A. Me<strong>de</strong>n<br />
Characterization of piroxicam crystal modifications<br />
Int. J. Pharm. 2003, 256, 3-15<br />
216<br />
T. Loftsson, M. Masson<br />
The effects of water-soluble polymers on cyclo<strong>de</strong>xtrins and cyclo<strong>de</strong>xtrins solubilisation of the drugs<br />
J. Drug Del. Sci. Tech. 2004, 14, 3-20<br />
222<br />
J. M. Hill, R. J. O'Callaghan, J. A. Hob<strong>de</strong>n, E. Kaufman<br />
Controlled collagen shields for o<strong>cu</strong>lar <strong>de</strong>livery<br />
in: Ophthalmic Drug Delivery Systems<br />
(Ed. A. K. Mitra), Marcel Dekker, New York, 2003, p. 261-275<br />
234<br />
J. Balasubramaniam, J. K. Pandit<br />
In vitro characterizaton of non-<strong>de</strong>gradable scleral implants of indomethacin for prolonged o<strong>cu</strong>lar <strong>de</strong>livery<br />
Acta Pharm., 2002, 52, p. 181-188<br />
235<br />
N. J. Van Haeringen<br />
Clinical biochemistry of tears<br />
Surv. Ophthalmol., 2005, 26, p. 84-95<br />
236<br />
H. Lin, K. C. Sung<br />
Carbopol/pluronic phase change solutions for ophthalmic drug <strong>de</strong>livery<br />
J. Contr. Rel., 2000, 69, p. 379-388<br />
237<br />
M. M. Van Ooteghem<br />
in: Biopharmaceutics of O<strong>cu</strong>lar Drug Delivery<br />
(Ed. P. Edman), CRC Press, Boca Raton, 2003, p. 27-41<br />
238<br />
H. Bothner, T. Waaler, O. Wik<br />
Rheological characterization of tear substitutes<br />
Drug Dev. Ind. Pharm., 2000, 16, p. 755-768<br />
- 50 -