fazele, elementele structurale, dimensiunile, paradoxurile, eşecurile ...

la Recomandarea 1201 constată că ,,drepturile minorităţilor fac parte din acel domeniu
supranaţional al dreptului care include drepturile omului, aceasta implicînd faptul că ele nu pot fi
în nici un caz privite exclusiv ca o problemă internă a statelor”.
Un pas important spre recunoaşterea şi garantarea drepturilor reprezentanţilor
minorităţilor naţionale, care sînt cetăţeni cu drepturi depline ai ţării noastre, indiferent de
numărul şi starea socială a lor, a fost adoptarea Legii Republicii Moldova Nr. 382-XV din 19
iulie 2001 Cu privire la drepturile persoanelor aparţinînd minorităţilor naţionale şi la statutul
juridic al organizaţiilor lor, care consfinţeşte un şir important de drepturi ale persoanelor care
aparţin unei minorităţi naţionale. Art. 4 al legii garantează persoanelor aparţinînd minorităţilor
etnice dreptul de egalitate în faţa legii şi interzice toate discriminările bazate pe apartenenţa la
minorităţile naţionale. În capitolul referitor la învăţămîntul public legea prevede posibilităţi
adecvate de instruire în limba minoritară, cu condiţia că acest drept să nu fie exercitat de o
asemenea manieră astfel încît să împiedice reprezentanţii minorităţii să înţeleagă cultura şi limba
întregii comunităţi şi să participe la activităţile sale cu care ar aduce atingere suveranităţii
naţionale, şi ca nivelul de educaţie să nu fie inferior standardului general stabilit sau aprobat de
autorităţile competente.
Totodată, exista astăzi opinii conform cărora românii basarabeni sînt în avantaj, datorită
numărului lor, deoarece reprezintă majoritatea şi faptul că limba română este limbă de stat.
Această situaţie, în opinia acestor reprezentanţi ai minorităţilor naţionale, a făcut posibil că la
începutul ’90 ei au înlocuit alte grupuri etnice în administraţie şi în aparatul de stat. Un alt set de
opinii afirmă, că românii basarabeni sînt dezavantajaţi faţă de alte grupuri etnice, chiar dacă ei
reprezintă majoritatea. Acest lucru este posibil datorită avantajelor pe care grupurile etnice
rusolingve, în mod special ruşii şi ucrainenii le aveau asupra lor, la începutul ’90. Aceste
minorităţi locuiau preponderent în localităţile urbane, spre deosebire de românii basarabeni care
erau mai degrabă o populaţie rurală, erau mai educaţi şi aveau reprezentanţi în poziţii economice
şi politice cheie. Dacă din punct de vedere politic situaţia s-a întors în favoarea românilor
basarabeni prin introducerea limbii române în administraţie, din punct de vedere economic,
minoritatea rusă alături de cea ucraineană domină în ţara noastră. Mai mult ca atît, dacă limba
politicii şi administraţiei a devenit limba română, limba economiei continuă să fie limba rusă.
Mai există şi unele opinii care consideră găgăuzii, bulgarii sau romii ca fiind minorităţi
dezavantajate. Acestea pentru că, în cazul găgăuzilor şi bulgarilor este vorba de minorităţi care
trăiesc mai mult în mediu rural, în zone foarte sărace din sudul ţării noastre. În cazul romilor,
este vorba de un grup etnic care aderă cu greu la normele şi valorile sociale ale majorităţii, şi
pentru integrarea cărora s-a făcut prea puţine lucruri pînă acum. Totodată, studierea limbii
române în calitate de limbă de stat, reprezintă pentru ţara noastră premiza unităţii sociale şi un