fazele, elementele structurale, dimensiunile, paradoxurile, eşecurile ...

naţiuni lipsite de stat, cum ar fi kurzii. Moldova este un stat căruia îi lipseşte naţiunea” 1 . În
această ordine de idei, ne raliem opiniei lui I. Efros, care consideră că integrarea Europeană şi
Euro Atlantică, care ar putea servi ca un alt indicator al finisării tranziţiei şi consolidării
democratice ar putea soluţiona şi problemele identitare. Fobia inoculată cetăţenilor din
Transnistria, ca de altfel şi teama fostei guvernări comuniste timp de aproape 9 ani de guvernare
de NATO, a fost nejustificată. Ori unul din criteriile politice fundamentale de aderare la aceasta
organizaţie este tocmai respectarea drepturilor minorităţilor. În ultima instanţă această aderare ar
putea rezolva o serie importantă de probleme, împăcînd simultan tranziţia, frontierele şi
identitatea, prima dispărînd, iar celelalte două fiind securizate” 2 .
Trebuie să constatăm, că în cei aproape nouă ani de guvernare, regimul Voronin a
promovat o ,,politică naţională” vicioasă, care a privilegiat minoritatea imperială în raport cu
majoritatea autohtonă. Este limpede că acest regim nu-şi propunea să realizeze integrarea
minorităţilor lingvistice în vederea edificării unui stat polietnic democratic şi civilizat, în care să
domine buna înţelegere, stima reciprocă şi schimbul cultural. Din contră, această politică
accelera procesul de deznaţionalizare a populaţiei autohtone, întreţinînd şi stimulînd,
concomitent, instinctele rudimentar-agresive ale coloanei a cincea, care nu au întîrziat să se
manifeste în cel mai dezgustător mod.
Conştiinţa naţională nu ţine exclusiv de psihicul social, ea nu poate fi redusă doar la
universul stărilor afective şi voliţionale ale oamenilor, numai la sentimente şi trăiri. Fără îndoială
că în cuprinsul ei acestea au, mai ales, în perioada formării şi consolidării naţiunii, o pondere
importantă şi conferă totodată ideii naţionale o deosebită forţă. Dar conştiinţa naţională devine
tot mai mult, pe măsura dezvoltării naţiunii, o conştiinţă de tip ideologic, cu caracter politic,
filosofic, etic şi estetic. În cadrul conştiinţei naţionale un loc deosebit de important îl ocupă ideea
statului naţional, a independenţei de stat, a luptei pentru dobîndirea şi menţinerea acestei
independenţe. Elementele componente ale conştiinţei naţionale se află într-o strînsă
interdependenţă, formează o unitate organică, influenţîndu-se reciproc, constituind prin
totalitatea lor o forţă dinamizatoare a comunităţii respective. În sistemul caracteristicilor naţiunii,
conştiinţa naţională ocupă un loc aparte întrucît se referă, dintr-o anume perspectivă, la toate
aceste caracteristici - trecînd însă şi dincolo de ele, şi, implicit, la naţiune ca fenomen etnico-
social bogat în determinări şi semnificaţii, considerat în integralitatea sa. Este, pe scurt,
conştiinţa de sine a naţiunii, în această calitate ea reprezintă în primul rînd autocunoaştere, ceea
ce presupune studierea trecutului istoric pentru conturarea cît mai exactă a identităţii naţionale.
Dar, autocunoaşterea se transfigurează într-un sistem de valori, norme, principii şi idealuri care
1 Apud: Damian, Gh. Startfor: Moldova, o ţară fără naţiune. În: Timpul.md, 2010, 23 noiembrie.
2 Efros, I. Op. cit., p.