fazele, elementele structurale, dimensiunile, paradoxurile, eşecurile ...

obîrşia lor etnică, aceştia sfîrşesc prin a venera şi imita tot ce este străin, desconsiderînd valorile
etnospirituale româneşti. Dacă cu două decenii în urmă exista o anumită speranţă a revenirii la
normalitate, la memoria socială şi naţională a înaintaşilor noştri, astăzi, la începutul mileniului
trei, aceste speranţe s-au spulberat şi s-au transformat în nişte iluzii. Vorba e că sîntem afectaţi
de un val nou de influenţă a mass-media şi „culturii de masă” ruseşti, care lezează în mod
considerabil conştiinţa şi mentalitatea tineretului. Acest fenomen, devenit demult o realitate în
ţara noastră, se face astăzi tot mai remarcat şi de către naţiunile occidentale, care se confruntă cu
o masivă imigraţie a românilor basarabeni în căutare de surse de existenţă, prejudiciind imaginea
basarabenilor în ansamblu.
În această ordine de idei, e actuală remarca făcută de M. Kogălniceanu la 1843, în cadrul
prelegerii de deschidere a cursului de istorie la Academia Mihăileană de la Iaşi: „Neavînd istorie,
fiecare popor duşman ne-ar putea zice: „Originea ta este necunoscută, numele tău nu-ţi aparţine,
mai puţin pămîntul pe care locuieşti” 1 . Cuvinte destul de actuale, fiindcă mai există oameni
certaţi cu adevărul şi obiectivitatea ştiinţifică, ce nu se sfiesc să susţină idei absurde cu privire la
originea şi istoria noastră, idei care derutează, de multe ori, tineretul. Este necesar de a înţelege
că astăzi, după cum remarca marele nostru înaintaş Mihai Eminescu, „patriotismul nu este
iubirea ţărînii, ci iubirea trecutului. Fără cultul trecutului nu există iubire de ţară. Azi e constatat
că din momentul în care împăraţii au început a înlocui prin oameni noi pe senatorii Romei, în
care tradiţiile şi cultul tradiţiilor se uitaseră, Roma a mers repede spre cădere. Cazul Romei nu
numai că este izolat, dar nu suferă nici o excepţie măcar” 2 .
Manifestările modeste de demnitate naţională, care se făceau simţite în primii ani de
independenţă, au fost pulverizate rapid de către cei care aveau datoria să promoveze şi să
protejeze nu doar sănătatea fizică a comunităţii naţionale, ci, prioritar, sănătatea ei etnospirituală.
Prin urmare, numai prin cultivarea cultului trecutului glorios este posibil de a depăşi
starea de nihilism naţional, ce ne-a rămas moştenire de la regimul totalitar, care avea scopul de a
înstrăina popoarele ce se aflau sub ocupaţie de spiritul naţional, de mîndrie şi dragoste pentru
Patrie, pentru acel colţişor de pămînt unde omul, pentru prima oară, a văzut lumina zilei, unde a
crescut şi de unde s-a închegat înălţătoarea noţiune de Patrie.
În viziunea noastră, situaţia care s-a creat la noi în prezent ne ilustrează în mod elocvent
că continuitatea generaţiilor, rădăcinile care alimentează această continuitate a memoriei sociale
a fost subminată de sistemul totalitar şi continuă să rămînă aceeaşi şi după obţinerea
independenţei. Contextul în care ne-am pomenit astăzi e cu mult mai alarmant decît considera
1 Apud: Marinescu, C.; Tănase, Al. Conştiinţa naţională şi valorile Patriei. Iaşi: Ed. Junimea, 1982, p. 95.
2 Eminescu, M. Cugetări /Ediţie îngrijită de Marin Bucur. Bucureşti: Ed. Albatros, 1978, p. 69.