fazele, elementele structurale, dimensiunile, paradoxurile, eşecurile ...

întreg de aspecte negative: a) scăderea ritmului de creştere economică; cronicizarea prăbuşirii
economiei, în timp ce stocurile şi importurile rămîn la un nivel extrem de ridicat; b) creşterea
sărăciei şi înrăutăţirea stării de sănătate a populaţiei. c) balanţa comercială a ţării noastre este
permanent deficitară, importăm mai mult decît exportăm; d) consumăm mai mult decît producem
etc. Creşterea inegalităţilor a dus la o nouă stratificare socială. Pe de o parte, puţinii beneficiari ai
bunăstării individuale, iar pe de altă parte marea majoritate a populaţiei, a cărei poziţie socială s-
a erodat în mod continuu. În această perioadă a apărut calificativul de „noii moldoveni bogaţi”,
care nu are o conotaţie pozitivă, care se aplică în această perioadă a tranziţiei şi reformelor,
tuturor beneficiarilor acestor procese, ei fiind asimilaţi parveniţilor fără scrupule. În împrejurările
deteriorării economice şi sociale, noii îmbogăţiţi devin ţinta antipatiei şi suspiciunii populare.
Opinia publică îi vede, în bloc, profitori ai situaţiei şi este prea puţin dispusă la aprecieri
diferenţiate. Pentru ea, toţi cei ce au acumulat într-un răstimp scurt bogăţii sunt corupţi şi amorali
care au acaparat doar pentru ei avantajele privatizării. În această ordine de idei, este destul de
actuală formula lui Balzac, care susţinea că în spatele fiecărei averi se află o crimă, este o lege
nescrisă, dar, mai ales, în situaţia noastră ea este una destul de aproape de realitate.
Actualmente, după venirea la puterea în septembrie 2009 a Alianţei pentru Integrare
Europeană 1 şi 2 (în continuare AIE), oamenii au fost, şi poate puţini dintre ei, mai sînt în
aşteptarea unei cotituri radicale, mai radicale decît ceea ce s-a produs la hotarul ’80-90 în toate
sferele vieţii sociale. Mai ales, aceste aşteptări sînt influenţate de criza economică, socială,
politică, morală şi constituţională prin care trece ţara noastră. Totodată, tergiversarea
transformărilor radicale în toate sferele vieţii sociale, înrăutăţirea condiţiilor de viaţă a cetăţenilor
pot aduce la nemulţumiri în masă care vor reieşi din următoarele supoziţii: totul putea fi mai bine
decît este – ritmurile de dezvoltare, nivelul de viaţă, echitatea socială etc.; caracterul veşnic al
tranziţiei şi indeterminarea direcţiei dezvoltării noastre. Actualmente se creează impresia, că ţara
se află într-o perioadă de reparaţie perpetuă (analogia reformelor), care nu are sfîrşit. Există, în
aceste condiţii, senzaţia vulnerabilităţii stării existente şi neliniştea de a se ciocni cu o altă criză
care ar distruge din rădăcină toate realizările în calea spre democraţie şi economia de piaţă şi
revenirea la putere a unui regim autoritar neocomunist.
Aceste dispoziţii sînt determinate de o bază obiectivă. Noi, într-adevăr am ajuns la
momentul cînd trebuie să ne determinăm vizavi de caracterul şi mecanismele dezvoltării noastre
ulterioare. Astăzi ca niciodată există necesitatea de a alege din 2 opţiuni – integrarea în UE sau
în spaţiul Eurasiatic propus de Rusia, care are intenţia de a revitaliza spaţiul comun al fostei
U.R.S.S. În ultimul timp, în legătură cu criza economică, monetară şi politică prin care trece UE
au apărut opinii eurosceptice, dar, în reflecţia noastră, aceasta nu ne poate gena pe noi, pentru că
nu există o alternativă reală a aderării RM la UE. Totodată, există necesitatea de a clarifica