fazele, elementele structurale, dimensiunile, paradoxurile, eşecurile ...
fazele, elementele structurale, dimensiunile, paradoxurile, eşecurile ... fazele, elementele structurale, dimensiunile, paradoxurile, eşecurile ...
acestor coduri etice, în foarte multe dintre situaţiile şi zonele - politice, sociale, culturale, economice - foarte concrete, pentru care au fost dezvoltate 1 . Are perfectă dreptate G. Lipovetsky cînd remarcă că astăzi are loc o importantă schimbare de repertoriu în cîmpul social: cuvîntul „trebuie” nu mai are conotaţii eroice ca odinioară şi nici „datoria” nu mai capătă majuscula onorifică, nici în practica socială, culturală sau politică, aşa cum se întîmpla cu vreo două secole în urmă 2 . Tendinţa dominantă este dictată de diverse imperative foarte actuale pentru contemporaneitate: de „valori individualiste şi hedoniste”, de „spectacol”, de „consumul interactiv şi festiv de bune sentimente”, de „calitatea vieţii şi realizarea personală” 3 . Astăzi ce anume „să nu faci”, este de o natură etică şi nu morală, preocupă individul şi societatea mai mult decît „trebuie să...”, în această cultură occidentală contemporană pe care autorul o numeşte „post-moralistă”, nu fără a preciza că aceasta nu este totuna cu o cultură „post-morală”, în care morala nu îşi mai găseşte nici un loc şi nici un impact 4 . Al doilea model, care încă domină în societatea moldovenească este caracterizat printr-un egalitarism nostalgic ce vine din trecutul comunist menit să contracareze abuzurile noului individualism. Adepţii acestui model etic pasiv şi resentimentar se recrutează, mai ales, din masa pensionarilor pauperizaţi şi a „minorităţilor imperiale”, dar şi din rîndurile proletariatului necalificat care suportă costurile tranziţiei idealizînd, în compensaţie, „virtuţile” fostului regim. Aceste victime sigure ale tranziţiei nu au nici forţa de a interpreta schimbarea socială, nici capacitatea de a i se adapta, printr-o indispensabilă reciclare profesională. Sîntem de acord cu opinia eticianului român M. Pirău, care susţine că capitalismul sălbatic afirmat pînă acum se cere „civilizat” prin asimilarea unei dimensiuni raţionale, în sens weberian 5 . În această ordine de idei, ortodoxia are încă datoria de a formula răspunsuri pastorale şi teologice la problemele privind sexualitatea, concurenta, şomajul, bioetica şi ecologia, pluralismul confesional sau drepturile minorităţilor. Democraţia, în sfîrşit, nu se va consolida dacă va mai fi redusă, ca acum, la cultura politică a elitelor pro-occidentale şi respectiv la definiţia negativă pe care i-o dă vulgul atunci cînd nu vede în ea altceva decît contrariul, mai degrabă dezamăgitor, al dictaturii. Depăşirea mentalităţilor premoderne, stoparea procesului de multiplicare conflictuală a centrelor de putere şi stabilirea unui nou consens civil reprezintă un obiectiv naţional prioritar pentru ţara noastră ale cărui dificultăţi sînt sociologic previzibile şi care nu va putea fi atins, probabil, decît peste cîteva decenii. 1 A se vedea: Lipovetsky, G. Amurgul datoriei. Etica nedureroasă a noilor timpuri democratice, traducere şi prefaţă de Victor-Dinu Vlădulescu. Bucureşti: Ed. Babel, 1996, p. 43. 2 Ibidem, p. 44. 3 Ibidem, p. 45. 4 Idem. 5 A se vedea: Pirău, M. Dimensiunea morală a persoanei. Paradigme istorice şi contemporane. Baia Mare: Ed. Universităţii de Nord, 2007.
După cum declara Samuel Johnson, „consecinţa inevitabilă a sărăciei e dependenţa”, care se manifestă prin nostalgia faţă de societatea socialistă. Aceste efecte sînt probabil amplificate într-o societate mai săracă, spre exemplu, în ţara noastră. În ceea ce priveşte interacţiunea posibilă dintre sărăcie şi distorsiunile social-culturale din perioada de tranziţie de la statul totalitarist la o societate democratică liberă, sînt trei posibilităţi: efectele se atenuează reciproc, nu au nici o interacţiune sau se amplifică reciproc. Dintre acestea, ultima se pare cea mai plauzibilă. În consecinţă, ne putem aştepta ca efectele comunismului totalitarist, distorsiunile tranziţiei şi eroziunea principiilor morale să fie mai severe în statul nostru decît în alte state care au purces la tranziţie. Un argument în favoarea acestei ipoteze îl constituie clasificarea ţărilor Europei, bazată pe prevalenţa corupţiei. Statisticienii folosesc indexul de transparenţă, o cotă de la 0 la 10, ca să măsoare gradul de corupţie al unei ţări. O privire la lista celor mai corupte ţări din Europa ne arată că, din primele 14, 12 sînt foste ţări socialiste: Ucraina, Rusia, Azerbaidjan, Belarus, Kazahstan, Armenia, Bosnia şi Herţegovina, Albania, Moldova, Serbia, România, Grecia, Macedonia şi Bulgaria (ultimele patru au aceeaşi cotă, 3.8). Aşadar, a devenit cert faptul că tranziţia noastră a creat o specie de oameni formată în cadrul „gîndirii duble”, care sînt oameni lipsiţi de orice dimensiune morală, deoarece în universul lor bidimensional nu există nici bine, nici rău, nici adevăr, nici minciună. Din această cauză ei nu aspiră spre nimic pentru că nu pot gîndi nici înălţimile, nici profunzimea, ei nu cunosc nici onoarea, nici bunul-simţ, nici datoria, nici ruşinea, iar mîndria lor nu este decît o aroganţă goală. 4. Dimensiunea identitară a tranziţiei În analiza problemelor cu care se confruntă ţara noastră în procesul de tranziţie noi vom investiga şi dimensiunea identitară (naţională), luînd în calcul factorul identitar, care este mai puţin utilizat în literatura occidentală dedicată problemelor tranziţiei. În opinia noastră, acest factor este foarte important pentru a înţelege dificultăţile şi caracterul destul de lent al proceselor de tranziţie care se produc în spaţiul postsovietic, mai ales în ţara noastră, care încearcă, dar nu reuşeşte să se debaraseze de rezidiurile societăţii totalitare ce marchează trecerea acestui stat spre o consolidare democratică ireversibilă. Acest factor, în înţelegerea noastră, constituie acel specific care nu se întîlneşte în multe ţări, dar care a influenţat şi va continua să influenţeze destul de mult soarta noastră în viitorul apropiat.
- Page 35 and 36: ezistenţa la schimbare 1 . Absenţ
- Page 37 and 38: inovative, debarasarea de mentalita
- Page 39 and 40: În continuare, vom încerca să el
- Page 41 and 42: întrebare - 60,5 % au pledat pentr
- Page 43 and 44: mici, recent apărute pe harta poli
- Page 45 and 46: frontierele administrative, trasate
- Page 47 and 48: parte a opiniei publice la nivelul
- Page 49 and 50: interpretărilor axiologice societa
- Page 51 and 52: limbă, vreun obicei sau tradiţie
- Page 53 and 54: normativitate în favoarea unei ac
- Page 55 and 56: Capitolul III. Dimensiunile tranzi
- Page 57 and 58: Însă, un rol destul de important
- Page 59 and 60: contribuie la conversia sistemului
- Page 61 and 62: pentru a putea înţelege mai depar
- Page 63 and 64: aceste cerinţe 1 . Mai mult, el co
- Page 65 and 66: asigurare a protecţiei sociale a
- Page 67 and 68: adevăratul forum politic de guvern
- Page 69 and 70: În anumite cazuri, adoptarea unor
- Page 71 and 72: modificată. Discuţia prin care se
- Page 73 and 74: Europei, pe lista priorităților-c
- Page 75 and 76: eformele, odată implementate, vor
- Page 77 and 78: 3. Dimensiunea morală a tranziţie
- Page 79 and 80: munte a lui Iisus Hristos, în cadr
- Page 81 and 82: trebuie să fie încuviinţate de p
- Page 83 and 84: asupra mijloacelor de producţie a
- Page 85: parte, la sporirea iniţiativei pri
- Page 89 and 90: popoarelor dominate de naţiuni car
- Page 91 and 92: marele nostru înaintaş A. Russo
- Page 93 and 94: naţiuni lipsite de stat, cum ar fi
- Page 95 and 96: Pentru a salvgarda situaţia care s
- Page 97 and 98: la Recomandarea 1201 constată că
- Page 99 and 100: Negre și Caspice, au un impact dir
- Page 101 and 102: RM revine UE (dintre care vreo 16-1
- Page 103 and 104: - cînd frontiera geopolitica se af
- Page 105 and 106: separării unor grupuri religioase
- Page 107 and 108: educaţie, de asistenţă medicală
- Page 109 and 110: de a contracara acţiunile criminal
- Page 111 and 112: Capitolul IV. Paradoxurile tranziţ
- Page 113 and 114: condiţiile tranziţiei la noi în
- Page 115 and 116: nemotivate logic şi temeinic, deci
- Page 117 and 118: unde a dominat întîmplarea şi nu
- Page 119 and 120: pensionarii, agricultorii şi perso
- Page 121 and 122: acestea, la rîndul lor, produc dis
- Page 123 and 124: calomniate, negate şi deformate î
- Page 125 and 126: 8. Paradoxul poziţionării noilor
- Page 127 and 128: Capitolul V. Unele consecinţe ale
- Page 129 and 130: Interesul faţă de problema confli
- Page 131 and 132: destinului acestei generaţii atomi
- Page 133 and 134: culturală, capacitate pentru organ
- Page 135 and 136: sale. Sîntem de acord cu faptul c
După cum declara Samuel Johnson, „consecinţa inevitabilă a sărăciei e dependenţa”, care<br />
se manifestă prin nostalgia faţă de societatea socialistă. Aceste efecte sînt probabil amplificate<br />
într-o societate mai săracă, spre exemplu, în ţara noastră. În ceea ce priveşte interacţiunea<br />
posibilă dintre sărăcie şi distorsiunile social-culturale din perioada de tranziţie de la statul<br />
totalitarist la o societate democratică liberă, sînt trei posibilităţi: efectele se atenuează reciproc,<br />
nu au nici o interacţiune sau se amplifică reciproc. Dintre acestea, ultima se pare cea mai<br />
plauzibilă. În consecinţă, ne putem aştepta ca efectele comunismului totalitarist, distorsiunile<br />
tranziţiei şi eroziunea principiilor morale să fie mai severe în statul nostru decît în alte state care<br />
au purces la tranziţie.<br />
Un argument în favoarea acestei ipoteze îl constituie clasificarea ţărilor Europei, bazată<br />
pe prevalenţa corupţiei. Statisticienii folosesc indexul de transparenţă, o cotă de la 0 la 10, ca să<br />
măsoare gradul de corupţie al unei ţări. O privire la lista celor mai corupte ţări din Europa ne<br />
arată că, din primele 14, 12 sînt foste ţări socialiste: Ucraina, Rusia, Azerbaidjan, Belarus,<br />
Kazahstan, Armenia, Bosnia şi Herţegovina, Albania, Moldova, Serbia, România, Grecia,<br />
Macedonia şi Bulgaria (ultimele patru au aceeaşi cotă, 3.8).<br />
Aşadar, a devenit cert faptul că tranziţia noastră a creat o specie de oameni formată în<br />
cadrul „gîndirii duble”, care sînt oameni lipsiţi de orice dimensiune morală, deoarece în<br />
universul lor bidimensional nu există nici bine, nici rău, nici adevăr, nici minciună. Din această<br />
cauză ei nu aspiră spre nimic pentru că nu pot gîndi nici înălţimile, nici profunzimea, ei nu<br />
cunosc nici onoarea, nici bunul-simţ, nici datoria, nici ruşinea, iar mîndria lor nu este decît o<br />
aroganţă goală.<br />
4. Dimensiunea identitară a tranziţiei<br />
În analiza problemelor cu care se confruntă ţara noastră în procesul de tranziţie noi vom<br />
investiga şi dimensiunea identitară (naţională), luînd în calcul factorul identitar, care este mai<br />
puţin utilizat în literatura occidentală dedicată problemelor tranziţiei. În opinia noastră, acest<br />
factor este foarte important pentru a înţelege dificultăţile şi caracterul destul de lent al proceselor<br />
de tranziţie care se produc în spaţiul postsovietic, mai ales în ţara noastră, care încearcă, dar nu<br />
reuşeşte să se debaraseze de rezidiurile societăţii totalitare ce marchează trecerea acestui stat<br />
spre o consolidare democratică ireversibilă. Acest factor, în înţelegerea noastră, constituie acel<br />
specific care nu se întîlneşte în multe ţări, dar care a influenţat şi va continua să influenţeze<br />
destul de mult soarta noastră în viitorul apropiat.
Change language