fazele, elementele structurale, dimensiunile, paradoxurile, eşecurile ...

schimbărilor din societate. Ea trebuie să poată demonstra că aduce beneficii unor categorii şi
segmente sociale cît mai largi şi numeroase şi, în orice caz, nu ar trebui să aducă prejudicii
altora. Cu alte cuvinte, o reorganizare care serveşte unora în detrimentul altora nu poate fi una
bună.
Este evident faptul că, astăzi este necesară o reorganizare organizări administrativ-
teritoriale, dar aceasta poate fi realizată numai după 2016. Pentru următorii patru ani, după
alegerile locale generale din 5 iunie 2011, nu poate fi efectuată o reorganizare a raioanelor
existente în unităţi administrativ teritoriale mai mari şi nici lichidarea primăriilor cu o populaţie
de pînă la 1500 de locuitori. Această reformă nu poate fi efectuată fiindcă Codul Electoral al
Republicii Moldova prevede că durata mandatului alesului local este de 4 ani, termen care nu
poate fi redus de autorităţile publice centrale, pe motiv că Curtea Constituţională s-a pronunţat
deja pe marginea acestui subiect.
Între timp, e nevoie de a scoate din impas Legea privind descentralizarea administrativă
care, deşi adoptată în 2006, este nefuncţională şi astăzi. Iată de ce e necesară elaborarea şi
implementarea efectivă a Strategiei Naţionale de Descentralizare. Un asemenea document de
politici are tot potenţialul să ducă la o descentralizare reală, de rînd cu o mai bună cooperare
între administraţia centrală şi cea locală. Astăzi această strategie este la etapa consultărilor
publice şi urmează a fi supusă spre aprobare Guvernului şi Parlamentului RM. Prin urmare, abia
către 2016 ne putem aştepta la o descentralizare autentică, cînd este termenul-limită de
implementare a acestei strategii. Astfel, potrivit proiectului ei, fiecare competenţă transferată la
nivel local va fi corelată cu resursele materiale, financiare şi umane necesare pentru exercitarea
acesteia, deoarece autonomia locală este condiţionată, în primul rînd, de existenţa autonomiei
financiare.
Reforma administrativ-teritorială este necesară pentru a micşora numărului unităţilor
administrative teritoriale pentru crearea unor structuri administrative de „nivel european”,
capabile a se transforma în „colectivităţi teritorial-locale puternice”. Pentru aceasta este nevoie
de a efectua un studiu care să-şi propună să clarifice unele dintre aceste probleme şi să ofere o
soluţie alternativă, un model, viabil de optimizare a hărţii administrativ-teritoriale a statului
nostru în concordanţă cu criteriile de regionare folosite în ţările UE.
Sîntem de acord cu opinia lui D. Chiribucă, care susţine „că, dincolo de determinantele
sale instituţional economice actualul proces de tranziţie ... reprezintă un proces de tranziţie
culturală” 1 . Reieşind din acest postulat teoretic ne vom referi în continuare la problemele
dimensiunii morale a tranziţiei care este destul de importantă pentru a schimba mentalitatea şi
cultura oamenilor, iar prin ele şi comportamentul lor.
1 Chiribucă, D. Op. cit., p. 135.