fazele, elementele structurale, dimensiunile, paradoxurile, eşecurile ...

factorului moral în activitatea umană nu constituie un proces mecanic al înlocuirii sferelor
juridice ale reglementării cu cele morale. Acest imperativ poate fi realizat în urma unei
interacţiuni complexe a normelor morale cu cele juridice, în cadrul căreia se manifestă tendinţa
sporirii rolului criteriilor şi evaluării morale în reglementarea juridică, a acţiunii lor asupra
proceselor administrării, educaţiei şi a întregii activităţi vitale a oamenilor. Totodată, sporirea
curentă a rolului şi importanţei normelor morale nu vine în contradicţie cu o altă tendinţă, cea a
creşterii rolului normelor juridice în administrarea, organizarea şi reglementarea
comportamentului uman în toate sferele vieţii sociale, asigurarea dominaţiei legii în procesul
devenirii şi funcţionării statului de drept.
În acelaşi timp, o guvernare a judecătorilor, care pot lua decizii la comandă, sau în
interesul unor grupuri de oameni reprezintă o temă de reflecţie foarte actuală, mai ales în
condiţiile noastre, cînd judecătorii se folosesc de statutul asigurat de art. 116 (1) al Constituţiei
R. Moldova, lor fiind garantată independenţa, imparţialitatea şi inamovibilitatea. În literatura de
specialitate sînt enumerate variantele evolutive ale statului de drept 1 : statul de drept în sens tare
(propriu doctrinei liberale, implică acele mecanisme constituţionale care împiedică exerciţiul
arbitrar, abuzul şi exerciţiul ilegal al puterii. Totodată, sînt scoase la iveală şi mecanismele
funcţionale cele mai semnificative: controlul puterii executive de către cea legislativă, controlul
parlamentului de către o curte jurisdicţională care să se pronunţe asupra constituţionalităţii
legilor, o autonomie relativă a formelor de guvernare locală faţă de guvernarea centrală, o
magistratură independentă de puterea politică; statul de drept în sens slab (statul nedespotic,
condus de legi, nu de oameni); statul de drept în sens foarte slab (cel kelsenian, conform căruia,
odată instituită ordinea juridică a statului, orice stat devine stat de drept. Însă, în realitate, trebuie
asigurată dominaţia legii, nu a celor care aplică legea. Altfel intenţia generoasă a statului de drept
degenerează un stat poliţienesc care este statul bazat pe excesul de legalism. Creşterea volumului
normativ juridic se află într-o relaţie de proporţionalitate inversă cu gradul de libertate
individuală şi colectivă deoarece creşte volumul normativ, se restrînge libertatea, se diminuează
volumul, creşte gradul de libertate. Substituirea dreptului, a legii cu instituţia care o aplică, lipsa
de control asupra celei de a treia puteri în stat, a puterii judecătoreşti, poate aduce daune dintre
cele mai mari societăţii.
Din această cauză, este necesar de efectuat o reformă cardinală a justiţiei. Iniţial ea a fost
efectuată cu circa un deceniu în urmă, dar nu a fost încheiată şi astăzi există o necesitate
stringentă de o reforma ca ea să corespundă rigorilor europene. Fiind un element de maximă
importanţă pentru tranziţia democratică, această reformă a fost plasată, de către Consiliul
1 A se vedea, spre exemplu: Bobbio, N. Liberalism şi democraţie. Bucureşti: Ed. Nemira, 1998.