fazele, elementele structurale, dimensiunile, paradoxurile, eşecurile ...

modificată. Discuţia prin care se poate ajunge la un consens trebuie neapărat să fie purtată
conform unei reguli: trebuie să fie, în primul rînd, o discuţie de tip argumentativ. O normă nu
poate fi legitimă decît dacă a trecut prin filtrul argumentaţiei, astfel nu este, cel puţin din punct
de vedere moral, validă. Omul contemporan este educat într-o mentalitate democratică şi el caută
nu numai să-şi impună punctul de vedere, ci şi să-i convingă pe ceilalţi. El este orientat spre o
discuţie de tip argumentativ. Aceste afirmaţii au o importanţă deosebită pentru activitatea
legislativă de la noi din ţară, care trebuie să fie axată şi ghidată de testul universalităţii şi
raţionalităţii normelor de drept adoptate, şi nu de ideologia sau apartenenţa la unul sau alt partid
politic.
Aşadar, în procesul elaborării normelor juridice este necesar de a ţine cont de faptul că
normele de drept îşi relevă ineficienţa, mai devreme sau mai tîrziu, dacă nu intră în concordanţă
cu o moralitate corespunzătoare, care să-i asigure impactul real şi aşteptat la nivelul conştiinţei
individuale a fiecărui om. În pofida faptului că în perioada de tranziţie dreptul determină morala,
totuşi, prin legile adoptate, trebuie să recunoaştem, treptat, rădăcinile fireşti ale codului moral,
ale valorilor morale general-umane care au fost atîta vreme calomniate, negate şi deformate în
mod conştient de către regimul totalitar. Prin urmare, un imperativ al timpului constă în
necesitatea implementării în conţinutul normelor de drept a unor dimensiuni morale.
Totodată, în procesul de elaborare a normelor sociale, mai ales a celor de drept,
legiuitorul trebuie să ia în consideraţie nu numai existenţa unor astfel de stereotipuri, ci şi să
introducă în normele sociale exigenţe, care nu ar produce emoţii negative, ci emoţii pozitive.
Este foarte important de a anticipa posibilitatea creării condiţiilor pentru neutralizarea emoţiilor
negative, a indignării, protestelor, ca să nu se producă intensificarea fenomenelor sociale
negative în rezultatul adoptării unor astfel de norme (spre exemplu, legea cu privire la lupta
împotriva alcoolismului în fosta URSS, actul normativ cu privire la interzicerea second-hand-
ului sau legea cu privire la interzicerea comercializării unor mărfuri în bază de patent adoptate în
RM etc.). Legiuitorul nu poate să ignoreze faptul că emoţiile apărute odată cu intrarea în vigoare
a unei norme sociale (legi) pot să se manifeste în calitate de sentimente plăcute sau neplăcute, de
satisfacţie sau insatisfacţie, dacă ele vor fi susţinute sau vor trezi proteste, dacă ele vor fi simţite
în procesul realizării atît a unor acţiuni personale, cît şi prin acţiuni colective. Izvorul unor astfel
de sentimente poate fi nu doar comportamentul ca atare, ci şi normele sociale. Influenţa emoţiilor
în realizarea normelor de conduită socială a oamenilor este deseori esenţială, ceea ce ne
demonstrează cu lux de amănunte şi exemplele enunţate mai sus. Prin urmare, există o necesitate
imperioasă de a efectua un studiu al locului şi rolului emoţiilor în conservarea normelor sociale
semnificative.
În acest context, creşterea rolului începuturilor morale în viaţa socială, sporirea rolului