fazele, elementele structurale, dimensiunile, paradoxurile, eşecurile ...

permiţînd într-un mod eficient aplicarea acestora în sensul sporirii bunăstării individuale şi al
sustenabilităţii politicilor publice.
Este adevărat că componenta asistenţială a statului, care astăzi a ajuns la un nivel fără
precedent, a dus la menţinerea unei mari părţi a populaţiei din ţara noastră la limita sărăciei,
permiţînd partidului aflat la putere să dispună de o masă de manevră electorală întreţinută prin
sistemul „pomenii” distribuite din resursele obţinute de la segmentele productive ale societăţii.
Componenta clientelară ţine de satisfacerea intereselor clientelei politice prin cheltuieli, investiţii
şi achiziţii publice necontrolabile şi nerentabile pentru societate, dar extrem de profitabile pentru
gruparea politico-financiară aflată la putere. De aceasta s-au folosit din plin comuniştii în cei
aproape 9 ani de guvernare.
În aceste condiţii, deosebit de grave sînt deficitele de natură instituţională. Construcţia
instituţională este una dintre cele mai importante teme ale tranziţiei. Nici capitalismul şi nici
democraţia nu pot fi consolidate şi funcţionale fără o construcţie instituţională solidă.
Dificultatea constă în aceea că modelarea instituţională necesită voinţă politică şi viziune
strategică, dar şi un anumit temei cultural, fără de care instituţiile nu prind viaţă. Cel mai uşor
lucru, în ceea ce priveşte o instituţie, este să o creezi. Poate că tocmai de aceea tentaţia
proliferării instituţionale este atît de mare.
Cel mai acut deficit de natură instituţională se observă în modul de funcţionare a statului,
pe motiv că în condiţiile în care ar trebui să fie garant al liberei competiţii şi al egalităţii de
şanse, al funcţionării corecte şi libere a pieţelor, statul devine, dimpotrivă, un factor perturbator.
El introduce o seamă de distorsiuni în mecanismul de funcţionare a pieţelor, generează blocaje
economice, deturnează fondurile publice în interesul îngust al clientelei politice. Deficitele
instituţionale sînt strîns legate de exerciţiul defectuos al autorităţii.
Redimensionarea rolului statului, prin reducerea rolului său ca agent economic şi
diminuarea ponderii sale decizionale, precum şi întărirea rolului său de garant al drepturilor
constituţionale şi al bunei funcţionări a pieţelor constituie fundamentul opţiunilor noastre pentru
o nouă economie.
Destul de actuală este pentru noi şi problema compromisului juridic, care poate fi obţinut
dacă în norma de drept sînt, într-o măsură egală, luate în consideraţie toate interesele din sfera
respectivă a reglementării de drept, cu scopul ca nimeni să nu obţină privilegii faţă de alţii şi,
realizarea unui sau altui interes să nu producă prejudicii altor interese. Spre exemplu, oferind
unor sau altor subiecţi ai dreptului avantaje în favoarea altora în acele sfere ale activităţii lor în
care ei pot soluţiona mai lejer anumite obiective sociale importante, legiuitorul trebuie să
coordoneze aceste drepturi prin obligaţiuni suplimentare, ce vor fi echilibrate în mod
semnificativ.