fazele, elementele structurale, dimensiunile, paradoxurile, eşecurile ...

adevăratul forum politic de guvernare 1 .
Trebuie să constatăm că conflictele care apăreau în mod frecvent în ’90 dintre Preşedinte
şi Legislativ, mai ales, în perioada aflării la putere a preşedintelui P. Lucinschi, nu vizau atît
problemele de ordin strategic, de elaborare a cursului general al politicii interne şi externe, ci,
mai degrabă, reflectau aspiraţiile unor sau altor grupări politice spre a redistribui prerogativele
puterii pentru a-şi consolida poziţiile lor în stat.
După alegerile parlamentare din 2001, în pofida faptului că schimbările realizate în
Constituţia RM efectuate la 5 iulie 2000 preconizau crearea unei forme de guvernămînt
parlamentare, în ţara noastră s-a instaurat un regim de guvernare deghizat-prezidenţială, dat
fiind faptul că în condiţiile tipului parlamentar de republică, toate capacităţile decizionale de
facto au fost concentrate în mîinile preşedintelui V. Voronin. În această ordine de idei, un
obiectiv important al AIE trebuie să fie descentralizarea procedurii de adoptare a deciziilor în
vederea asigurării prevederii constituţionale cu privire la separarea puterilor în stat. Totodată,
este destul de important de a recupera timpul pierdut la capitolul funcţionării instituţiilor
democratice şi a economiei de piaţă prin lichidarea acelei discrepanţe care a apărut în perioada
dominaţiei comuniste între intenţiile bune şi materializarea lor în practică.
Sîntem solitari, în această privinţă, cu politologii autohtoni P. Varzari şi V. Juc, care
consideră că criza constituţională din statul nostru şi oportunitatea neadmiterii repetării ei în
viitor, necesită modificarea tipului de republică, revenind la republica
semiprezidenţială/semiparlamentară. Aceasta va oferi posibilitatea de a asigura echilibrul dintre
principalii actori ai puterii de stat, Preşedintele să fie ales prin sufragiu direct şi liber exprimat de
către toţi cetăţenii cu drept de vot, iar Parlamentul – în baza sistemului electoral mixt, cu
împărţirea RM în circumscripţii uninominale, dat fiind prezenţa unei conexiuni mai strînse dintre
alegători şi Legislativ, sporindu-se astfel gradul lui de responsabilitate 2 .
În pofida faptului că doctrina liberalismului este deseori criticată, în general, statul
liberal, prin caracterul său integrator, garantează dimensiunea sa socială. Statul trebuie să fie
liberal în ceea ce priveşte construcţia instituţională, garantarea libertăţilor cetăţeneşti şi
performanţa politicilor sale, şi social în ceea ce priveşte modul în care bunăstarea, rod al
acumulării de avuţie, se regăseşte în casele unui număr cît mai mare de oameni. Viziunea liberală
asupra statului de drept, consideră că statul are un rol important în societate, dar acest rol trebuie
redimensionat, în funcţie de criteriile eficienţei şi onestităţii. Statul liberal se întemeiază pe
principiul libertăţii, al iniţiativei private, al competiţiei corecte şi al garantării proprietăţii,
1 Varzari, P. Elita politică din Republica Moldova: realităţi şi perspective. Chişinău: CEP USM, 2008, p. 51-52.
2 Varzari, P.; Juc, V. Un studiu al tipurilor şi funcţionalităţii regimurilor politice (Cazul Republicii Moldova). În:
Revista de Filozofie, Sociologie şi Ştiinţe Politice, 2009, nr. 3 (151), p. 64.