fazele, elementele structurale, dimensiunile, paradoxurile, eşecurile ...

asociate cu sărăcia. Tranziţia economică a condus la consecinţe sociale deosebit de grave, mult
mai mari decît s-a crezut iniţial. Evoluţiile din sfera socială sînt mai puternic determinate de
caracteristicile si dinamica mediului economic.
Declinul economic continuu din economia moldovenească din ultimii 20 de ani împreună
cu măsurile de privatizare şi restructurare au plasat o mare parte din populaţie într-o poziţie
precară. Motivele de nemulţumire economică ale populaţiei trebuie rezolvate de AIE pentru a
evita ca şansele politice ale proiectului ambiţios de reformă să fie umbrite. Diminuarea
preconizată a dezechilibrelor economice şi restructurarea întreprinderilor vor îmbunătăţi
perspectivele pentru o creştere susţinută a forţei de muncă şi a nivelului de trai.
După renunţarea la pîrghiile administrativ-birocratice de conducere a economiei de
comandă sovietice, fenomene ascunse şi înăbuşite pînă atunci, ca: inflaţia, şomajul au răbufnit cu
mai multă forţă, surprinzînd total nepregătite din punct de vedere psihologic, al mentalităţii sau
mijloacelor de combatere atît populaţia, cît şi autorităţile publice. Un şomaj care depăşeşte
anumite limite, în ceea ce priveşte nivelul, structura, durata, este ineficient, dificil sau chiar
imposibil de susţinut din punct de vedere economic, intolerabil din punct de vedere politic,
proporţiile înalte ale şomajului de durată pot sa conducă la marginalizarea celor afectaţi, la
descalificarea lor profesională, la deteriorarea însuşirilor productiv-creatoare ale acestora, ceea
ce echivalează cu pierderi însemnate şi împiedică mersul reformei în ţara noastră, evoluţia
normală a societăţii moldoveneşti în ansamblul ei.
Atunci cînd şomajul afectează pe tineri, pe vîrstnici sau pe cei fără calificare, impactul
acestui fenomen este şi mai puternic asupra vieţii sociale, deoarece aceste categorii de populaţie,
fiind mai vulnerabile, suportă mai greu privaţiunile şi costul sau. Tocmai aceste aspecte nu
trebuie subapreciate sau ignorate în contextul economico-social actual, în cadrul asaltului pentru
înfăptuirea reformei din ţara noastră, în cadrul strategiilor şi programelor actuale de restructurare
şi privatizare.
Costul real al şomajului include nu numai sumele destinate pentru plata ajutoarelor de
şomaj, ci şi valoarea producţiei şi serviciilor care nu se realizează ca urmare a trecerii în şomaj a
unor categorii de salariaţi, valoarea investiţiilor făcute de societate pentru pregătirea profesională
a acestora, pentru calificarea şi respectiv recalificarea lor. Pentru ţările cu economii precare sau
în tranziţie spre economia de piaţă, securitatea instituţionalizată a şomerilor pentru prestaţiile
regulate pentru şomaj nu îndeplinesc decît un rol limitat în cadrul măsurilor de protecţie a acestei
categorii de populaţie. Realizarea unei protecţii efective a şomerilor este mai greu de susţinut,
mai costisitoare pe termen scurt, în ţările cu economii sărace, sau mai puţin dezvoltate din punct
de vedere economic. Această situaţie reprezintă una din problemele majore cu care se confruntă
şi ţara noastră în prezent şi de care trebuie să ţină seama la adoptarea măsurilor politice de