fazele, elementele structurale, dimensiunile, paradoxurile, eşecurile ...

pentru a putea înţelege mai departe dorinţa societăţilor marcate de acest sistem de a schimba un
regim cu economie planificată cu un alt tip de sistem şi, anume, cel al economiei de piaţă.
Asupra problemelor tranziţiei economice din ţara noastră sau referit mai mulţi autori 1 .
După 1991, în Moldova, tranziţia s-a dorit a fi un proces de transformări radicale în structurile
proprietăţii şi proceselor economice, vizînd trecerea de la proprietatea preponderent de stat la cea
preponderent privată, instaurarea concurenţei şi a liberei iniţiative.
Totodată, în urma separării Transnistriei organizată de forţele separatiste pro-ruse cu
sprijinul direct al Rusiei, RM a pierdut aproximativ 60 % din potenţialul ei industrial, astfel
accentuîndu-se caracterul agrar al economiei noastre. În rezultat, s-a reliefat dependenţa de
condiţiile naturale, acestea fiind nefavorabile agriculturii în 1992 (secetă) şi 1994 (inundaţii
catastrofale). În 1994, din cauza compromiterii recoltei, ţara noastră a trebuit să importe grîne în
valoare de 48 milioane de dolari americani. În 1991 agricultura asigura 42 % din producţia netă a
economiei şi deţinea 36 % din totalul forţei de muncă ocupate. Ulterior, în timpul procesului de
tranziţie, cota parte a agriculturii în ocuparea forţei de muncă a atins 45 % (perioada 1996-2003),
dar contribuţia ei la PIB a scăzut, atingînd abia 25 %.
Am remarcat anterior că, economia moldovenească după 1991, s-a caracterizat iniţial
printr-o recesiune economică acută care s-a datorat şocurilor interne şi externe suferite de pe
urma „divorţului de imperiu”, dar şi conflictului secesionist din estul ţării. Stabilizarea
macroeconomică relativă din 1994 nu a însemnat însă şi creştere economică. Între 1997-1998 a
avut loc o ameliorare economică aparentă datorată reformelor structurale realizate în acea
perioadă. Astfel, în pofida mai multor nereuşite, pînă în 1998 s-a realizat finalizarea reformei
proprietăţii, valuta naţională a fost introdusă, sistemul bancar a fost restructurat şi consolidat,
piaţa de capitaluri funcţiona, iar bazele pentru reforma agricolă au fost edificate. Aceste tendinţe
de stabilizare au continuat şi după 2000 însă, în cele din urmă, nu a dus la o creştere economică
suficientă pentru îmbunătăţirea semnificativă a nivelului de trai.
Caracterul violabil al economiei statului moldovenesc, are cauze obiective, cum ar fi
clima, geografia, dar şi un şir de cauze subiective, cum ar fi structura economiei. O economie nu
1 A se vedea: Moldovanu, D. Tranziţia: Interdependenţa transformărilor sistemice şi a integrării în economia
mondială. Chişinău: ASEM, 1997; Moldovanu, D. et autres, L'intégration de la République de Moldova dans
l'économie mondiale. Editions Ant. N. Sakkoulas, 1999; Moldovanu, D. Economia Moldovei în capcana globalizării
şi tranziţiei. Op. cit.; Prohniţchi, V. Politicile economico-sociale. Reformele economice. În: Tranziţia retrospective
şi perspective. Chişinău: Ed. Gunivas, 2002; Prohniţchi, V. Republica Moldova în tranziţie: obiective şi
realizări, mituri şi realităţi sociale. În: http: //www.e-democracy.md/publication; Prohniţchi, V.
Moldova şi integrarea europeană: culegere de studii ale Institutului de Politici Publice. Chişinău: Ed. Prut
Internaţional, 2004; Prohniţici, V. Climatul investiţional: provocări pentru noua guvernare. În: Priorităţi de
guvernare. Chişinău: Ed. Gunivas, 2009, p. 151-170; etc.