fazele, elementele structurale, dimensiunile, paradoxurile, eşecurile ...

I N T R O D U C E R E
În ultimele decenii problema tranziţiei, în general şi cea a tranziţiei postcomuniste, în
mod particular, a devenit, în chip legitim, o temă curentă a gîndirii filosofice, sociologice,
politologice şi istorice, deoarece schimbările şi transformările sociale care s-au produs la
răscrucea sec. XX şi XXI în multe ţări ale lumii, dar mai ales, în cele ce s-u eliberat de sistemul
totalitarist şi au purces spre edificarea unei societăţi democratice trebuiau să fie investigate.
Au trecut două decenii de cînd Republica Moldova (în continuare RM) a pornit pe calea
tranziţiei postcomuniste şi acest răstimp constituie o perioadă optimă pentru a purcede la
evaluarea schimbărilor sociale şi transformărilor care s-au produs la noi în ţară. În virtutea
acestui fapt se simte necesitatea imperioasă a unei analize a intenţiilor şi rezultatelor tranziţiei
moldoveneşti, a efectuării unui demers comprehensiv care ar permite de a evalua schimbările şi
transformările sociale care au avut loc pentru a putea contura caracteristicile şi configuraţiile
sociale, economice şi politice la momentul actual. Putem să constatăm cu certitudine că în
această perioadă noul set de structuri încă nu s-au format, nu s-a ajuns la destinaţie şi nici nu se
ştie prea bine care ar putea fi această destinaţie. Singura convingere care există astăzi constă în
faptul că s-a renunţat la vechea stare de lucruri, fără însă să fi ajuns într-un nou punct de
stabilitate şi prosperitate socială.
Invesigînd această perioadă de tranziţie pe care am străbătut-o în aceşti 20 de ani trebuie
să constatăm, mai întîi de toate, ca ea reprezintă un complex întreg de tranziţii interdependente:
tranziţia de la economia centralizată, fundată pe proprietatea colectivă şi pe planificare excesivă,
la economia de piaţă, bazată pe proprietatea privată; tranziţia ţării noastre spre a obţine un loc în
economia europeană şi mondială şi modificarea corespunzătoare a structurii ramurilor economiei
naţionale; tranziţia de la o structura socială de clasă la o structură socială alcătuită din mai multe
„straturi” ierarhice care se constituie în baza mobilităţii sociale; tranziţia politică, de la sistemul
totalitarist comunist la democraţia pluralistă şi, în acest context, de la statul totalitarist la statul
democratic de drept; tranziţia de la un mod de viaţă şi o mentalitate a populaţiei bazată pe
valorile sistemului totalitarist fundat pe principiile colectivismului, de la un comportament ce
deriva din valorile ei, la un alt mod de viaţă bazat pe valorile societăţii democratice şi pe
principiile individualismului.
Dacă acum mai bine de două mii de ani, pentru întîlnirea cu Mesia, evreii au trebuit
pregătiţi printr-o perioadă de tranziţie, atunci şi poporul nostru aidoma evreilor trebuia pregătit
pentru noile condiţii. Însă, în pofida faptului că în Moldova transformările democratice propriu-
zise au fost iniţiate de jos, întrucît nomenclatura comunistă de partid şi de stat s-a arătat a fi ostilă
faţă de procesul restructurării, care se împotrivea cu înverşunare iniţiativelor de democratizare
promovate de M. Gorbaciov, care a condus la apariţia mişcării în susţinerea restructurării. Totuşi,