fazele, elementele structurale, dimensiunile, paradoxurile, eşecurile ...
fazele, elementele structurale, dimensiunile, paradoxurile, eşecurile ... fazele, elementele structurale, dimensiunile, paradoxurile, eşecurile ...
10 ani de transformări social-politice şi economice. Din aceste studii putem conclude că, deşi există o diferenţă mare în situaţia în care se află statele postsocialiste, trecerea la economia de piaţă a generat un salt nou în creşterea lor economică. Un rol important în acest proces l-a jucat crearea noilor condiţii de activitate a întreprinderilor care au condiţionat o mai mare disciplină de producţie şi utilizarea mai raţională a resurselor disponibile, atragerea noilor investiţii şi tehnologii. În acelaşi timp, se specifică că, este inevitabil de a evita transformările sociale dureroase ce ţin de reformele din diferite sectoare, inclusiv şi în rezultatul restructurării sectoarelor de producţie cu închiderea multor întreprinderi industriale care nu sînt competitive în noile condiţii economice. Mai mult ca atît, în unele cazuri, cînd s-a considerat necesar de a menţine aceste întreprinderi prin intervenţia statului, aceasta a condiţionat ulterior apariţia unor situaţii de criză economică. S-a constatat, de asemenea, că reformele în sectoarele de producţie şi cele sociale necesită să fie promovate concomitent cu dezvoltarea cadrului legal şi de management al întreprinderilor. Un număr considerabil de lucrări este dedicat analizei particularităţilor tranziţiei economice din ţările din Europa Centrală şi de Est. Spre exemplu, acestor probleme i-au fost dedicate materialele Conferinţei internaţionale de la Geneva din 1992 1 . Culegerea de materiale a acestei Conferinţe reprezintă o prezentare generală a problemelor în cauză în statele Europei Centrale şi a posibilităţilor soluţionării lor în contextual tranziţiei spre economia de piaţă, în comparaţie cu politicile economice din ţările occidentale. Printre lucrările cu caracter generalizator ce ţin anume de problemele ce trebuiau soluţionate în statele postsocialiste la etapa tranziţiei economice poate fi remarcată cea editată la Budapesta în 1996 2 . La aspectele tranziţiei economice şi reformelor în domeniul economic se referă şi materialele pregătite de către Comisia Economică pentru Europa a ONU 3 . În această lucrare se menţionează că în domeniul reglementărilor legale, trecerea la economia de piaţă şi la un stat bazat pe drept preconizează efectuarea unui complex de măsuri de reformare nu numai a cadrului regulatoriu, activităţi care sînt necesare la începutul tranziţiei. În acest sens, este nevoie de a nu a introduce pur şi simplu un nou şir de legi şi regulamente ci, de a dezvolta noi principii, politici, instrumente economice, noi standarde şi mecanisme şi de a asigura implementarea acestora. Din această cauză, se remarcă în această lucrare, în majoritatea ţărilor se manifestă o întîrziere între dezvoltarea şi adoptarea noilor politici şi a legilor, a promovării reformelor în domeniu şi aplicarea lor eficientă în practică, şi, respectiv, - ameliorarea codiţilor de viaţă a populaţiei din aceste ţări. 1 A se vedea: Environmental management in a transition to market economy A challenge to governments and Business. Proceedings of the International Conference. Geneva, 1993 (ed. C.Carraro). 2 A se vedea: The Environmental Challenge for Central European Economies in Transition. Regional Environmental Center, Budapest, Hungary, 1997, Ed. J. Klarer and B. Moldan. 3 UN Economic Commission for Europe. Environmental Policy in transition: ten years of UNECE Environmental Performance Reviews. United Nations. New-York and Geneva. 2003, p. 81.
Însă, un rol destul de important în această privinţă l-a jucat Consensul de la Washington care preconiza pentru ţările aflate în tranziţie următoarele măsuri: introducerea unei discipline fiscale severe, reformarea cheltuielilor publice, reformarea sistemului de impozitare, liberalizarea ratei dobînzii şi a politicii financiare, reforma politicii cursului de schimb, liberalizarea investiţiilor de capital străin, liberalizarea comerţului exterior, efectuarea reformelor drepturilor de proprietate, privatizarea rapidă, de reglementarea economiei 1 . Prin urmare, tranziţia economică reprezintă procesul amplu şi complex de transformări profunde, structurale ale organizării, administrării şi desfăşurării tuturor activităţilor economice care stau la baza motivaţiei şi funcţionării agenţilor economici. Ea presupune existenţa proprietăţii private, a liberii iniţiative, a pieţii libere, a concurenţei etc. În ceea ce priveşte abordarea problemelor tranziţiei economice de către economişti, ei au încercat, de regulă, să extindă teoriile deja elaborate la noile fenomene apărute în cursul tranziţiei postcomuniste. Cele două curente de gîndire, predominante astăzi, nu se deosebesc atît în ceea ce priveşte modalităţile de interpretare a tranziţiei, cît, mai ales, a politicilor recomandate pentru a introduce şi orienta tranziţia la economia de piaţă. Adepţii curentul „gradualist” au demonstrat necesitatea unei succesiuni a reformelor, spre deosebire de celălalt curent de gîndire, cel al „terapiei de şoc”, ai cărui adepţi considerau oportună introducerea imediată a tuturor reformelor implicate de tranziţia la economia de piaţă. Rezultatele practice obţinute de diferite ţări în reformarea economiei aflate în tranziţie, fiind destul de fragile, nu permit o apreciere comparativă de principiu asupra politicilor şi strategiilor recomandate de cele două şcoli. De regulă, în prima perioadă, majoritatea ţărilor în care a debutat tranziţia s-a optat pentru terapia de şoc (cu excepţia Ungariei şi Cehiei), treptat ele au abandonat programele care fuseseră elaborate pe această bază şi au trecut la elaborarea şi aplicarea unor programe şi strategii gradualiste. Este necesar să relevăm faptul că, atît pentru şcoala gradualistă, cît şi pentru cea a terapiei de şoc a fost caracteristic că ele au avut acelaşi neajuns - slaba argumentare teoretică a măsurilor economice propuse. Este lesne de înţeles că aceste procese economice erau puţin cunoscute şi studiate, că implicaţiile unor politici economice au fost imprevizibile, însă, în pofida acestui fapt, au fost elaborate strategii care au afectat economia naţională şi o mare parte a populaţiei din statele care au purces la tranziţia economică. Totodată, trebuie să specificăm şi faptul că promotorii reformelor economice nu au încercat măcar să argumenteze necesitatea acestora, efectele benefice şi cele viceversa care se vor obţine, precum şi obiectivele finale urmărite. Putem susţine cu certitudine că aceste curente de gîndire economică încearcă să promoveze strategii diferite, chiar opuse, utilizînd aceeaşi argumentaţie teoretică, aceeaşi 1 Apud: Crăiuţu, A. Cheia succesului economic. În: Revista „22”, 6-12 aprilie 1994.
- Page 5 and 6: Capitolul V. Unele consecinţe ale
- Page 7 and 8: trebuie să constatăm că prăbuş
- Page 9 and 10: întreg de aspecte negative: a) sc
- Page 11 and 12: În acelaşi timp, dacă guvernarea
- Page 13 and 14: Tunisia, Egipt, Libia, Yemen, Oman,
- Page 15 and 16: investighează modelul perioadei de
- Page 17 and 18: critici se referă în mod explicit
- Page 19 and 20: sociale); stabilirea scopurilor, in
- Page 21 and 22: în spaţiu şi timp. În literatur
- Page 23 and 24: În această ordine de idei, ne ral
- Page 25 and 26: lumea contemporană. În acelaşi t
- Page 27 and 28: cel al precedentelor democraţii de
- Page 29 and 30: Statistică atestă că în anul 19
- Page 31 and 32: sociologilor autohtoni, a atins pro
- Page 33 and 34: neutră este amplă şi deosebit de
- Page 35 and 36: ezistenţa la schimbare 1 . Absenţ
- Page 37 and 38: inovative, debarasarea de mentalita
- Page 39 and 40: În continuare, vom încerca să el
- Page 41 and 42: întrebare - 60,5 % au pledat pentr
- Page 43 and 44: mici, recent apărute pe harta poli
- Page 45 and 46: frontierele administrative, trasate
- Page 47 and 48: parte a opiniei publice la nivelul
- Page 49 and 50: interpretărilor axiologice societa
- Page 51 and 52: limbă, vreun obicei sau tradiţie
- Page 53 and 54: normativitate în favoarea unei ac
- Page 55: Capitolul III. Dimensiunile tranzi
- Page 59 and 60: contribuie la conversia sistemului
- Page 61 and 62: pentru a putea înţelege mai depar
- Page 63 and 64: aceste cerinţe 1 . Mai mult, el co
- Page 65 and 66: asigurare a protecţiei sociale a
- Page 67 and 68: adevăratul forum politic de guvern
- Page 69 and 70: În anumite cazuri, adoptarea unor
- Page 71 and 72: modificată. Discuţia prin care se
- Page 73 and 74: Europei, pe lista priorităților-c
- Page 75 and 76: eformele, odată implementate, vor
- Page 77 and 78: 3. Dimensiunea morală a tranziţie
- Page 79 and 80: munte a lui Iisus Hristos, în cadr
- Page 81 and 82: trebuie să fie încuviinţate de p
- Page 83 and 84: asupra mijloacelor de producţie a
- Page 85 and 86: parte, la sporirea iniţiativei pri
- Page 87 and 88: După cum declara Samuel Johnson,
- Page 89 and 90: popoarelor dominate de naţiuni car
- Page 91 and 92: marele nostru înaintaş A. Russo
- Page 93 and 94: naţiuni lipsite de stat, cum ar fi
- Page 95 and 96: Pentru a salvgarda situaţia care s
- Page 97 and 98: la Recomandarea 1201 constată că
- Page 99 and 100: Negre și Caspice, au un impact dir
- Page 101 and 102: RM revine UE (dintre care vreo 16-1
- Page 103 and 104: - cînd frontiera geopolitica se af
- Page 105 and 106: separării unor grupuri religioase
Însă, un rol destul de important în această privinţă l-a jucat Consensul de la Washington<br />
care preconiza pentru ţările aflate în tranziţie următoarele măsuri: introducerea unei discipline<br />
fiscale severe, reformarea cheltuielilor publice, reformarea sistemului de impozitare,<br />
liberalizarea ratei dobînzii şi a politicii financiare, reforma politicii cursului de schimb,<br />
liberalizarea investiţiilor de capital străin, liberalizarea comerţului exterior, efectuarea reformelor<br />
drepturilor de proprietate, privatizarea rapidă, de reglementarea economiei 1 .<br />
Prin urmare, tranziţia economică reprezintă procesul amplu şi complex de transformări<br />
profunde, <strong>structurale</strong> ale organizării, administrării şi desfăşurării tuturor activităţilor economice<br />
care stau la baza motivaţiei şi funcţionării agenţilor economici. Ea presupune existenţa<br />
proprietăţii private, a liberii iniţiative, a pieţii libere, a concurenţei etc.<br />
În ceea ce priveşte abordarea problemelor tranziţiei economice de către economişti, ei au<br />
încercat, de regulă, să extindă teoriile deja elaborate la noile fenomene apărute în cursul tranziţiei<br />
postcomuniste. Cele două curente de gîndire, predominante astăzi, nu se deosebesc atît în ceea ce<br />
priveşte modalităţile de interpretare a tranziţiei, cît, mai ales, a politicilor recomandate pentru a<br />
introduce şi orienta tranziţia la economia de piaţă.<br />
Adepţii curentul „gradualist” au demonstrat necesitatea unei succesiuni a reformelor, spre<br />
deosebire de celălalt curent de gîndire, cel al „terapiei de şoc”, ai cărui adepţi considerau<br />
oportună introducerea imediată a tuturor reformelor implicate de tranziţia la economia de piaţă.<br />
Rezultatele practice obţinute de diferite ţări în reformarea economiei aflate în tranziţie,<br />
fiind destul de fragile, nu permit o apreciere comparativă de principiu asupra politicilor şi<br />
strategiilor recomandate de cele două şcoli. De regulă, în prima perioadă, majoritatea ţărilor în<br />
care a debutat tranziţia s-a optat pentru terapia de şoc (cu excepţia Ungariei şi Cehiei), treptat ele<br />
au abandonat programele care fuseseră elaborate pe această bază şi au trecut la elaborarea şi<br />
aplicarea unor programe şi strategii gradualiste.<br />
Este necesar să relevăm faptul că, atît pentru şcoala gradualistă, cît şi pentru cea a terapiei<br />
de şoc a fost caracteristic că ele au avut acelaşi neajuns - slaba argumentare teoretică a măsurilor<br />
economice propuse. Este lesne de înţeles că aceste procese economice erau puţin cunoscute şi<br />
studiate, că implicaţiile unor politici economice au fost imprevizibile, însă, în pofida acestui fapt,<br />
au fost elaborate strategii care au afectat economia naţională şi o mare parte a populaţiei din<br />
statele care au purces la tranziţia economică. Totodată, trebuie să specificăm şi faptul că<br />
promotorii reformelor economice nu au încercat măcar să argumenteze necesitatea acestora,<br />
efectele benefice şi cele viceversa care se vor obţine, precum şi obiectivele finale urmărite.<br />
Putem susţine cu certitudine că aceste curente de gîndire economică încearcă să<br />
promoveze strategii diferite, chiar opuse, utilizînd aceeaşi argumentaţie teoretică, aceeaşi<br />
1 Apud: Crăiuţu, A. Cheia succesului economic. În: Revista „22”, 6-12 aprilie 1994.
Change language