fazele, elementele structurale, dimensiunile, paradoxurile, eşecurile ...

Capitolul III. Dimensiunile tranziţiei moldoveneşti
1. Dimensiunea economică a tranziţiei
Tranziţia constituie unul dintre cele mai importante evenimente economice petrecute la
sfîrşitul secolului al XX-lea. Chiar dacă nu a fost elaborată încă o teorie economică a tranziţiei,
există deja preocupări în acest sens. Desigur, un astfel de proces, deosebit de complex, cu
multiple implicaţii nu numai în domeniul economic, dar şi în cel politic, social, uman etc., poate
fi abordat din perspective diferite, de pe poziţii teoretice şi ideologice distincte, chiar divergente.
Întrebarea care se pune este dacă elaborarea unei teorii economice a tranziţiei este utilă
sau nu, şi dacă da, pe ce bază ar putea fi ea construită. O astfel de teorie este necesară, pornind
numai de la faptul că, după unele aprecieri, tranziţia în general şi tranziţia economică, în special,
va mai dura în multe ţări încă cîteva decenii. Pe de altă parte, anumite fenomene economice care
au avut loc în trecut, spre exemplu „marea depresiune” sau hiperinflaţia sînt încă studiate şi
teoretizate şi astăzi, astfel că e normal ca un fenomen care va avea o rezonanţă destul de mare în
viitor să fie abordat şi tratat din punct de vedere teoretic în scopul obţinerii unor explicaţii
ştiinţifice convingătoare.
În literatura anglo-saxonă termenul care desemnează cel mai des tranziţia economică este
cel de transformare. Am remarcat anterior că atît tranziţia, cît şi transformarea fac parte din
aceeaşi clasă semantică şi sînt percepute chiar ca sinonime. Totuşi, tranziţia pare să acopere un
fenomen sau proces trecător, o etapă de transformare deosebită. Termenul de transformare are un
grad de generalizare ridicat, surprinde ceva permanent, progresiv sau regresiv. O transformare
sau schimbare radicală, pe termen limitat, poate să fie concepută drept tranziţie.
Literatura dedicată etapei de tranziţie economică a fostelor ţări socialiste este destul de
vastă. Acestei teme î-i sînt dedicate o multitudine de studii care se referă atît la esenţa
transformărilor necesare, cît şi a multiplelor aspecte ale ei: economice, sociale, organizatorice,
legale etc. Lucrările la aceasta temă, se referă, de regulă, atît la problemele acestei etape, cît şi la
progresele obţinute în efectuarea reformelor economice şi sociale.
Una din lucrările cuprinzătoare din acest domeniu este Raportul anual al BM pentru
dezvoltare globală din 1996 sub denumirea de De la plan la piaţă 1 . În el sînt descrise
transformările care sau efectuat în ţările postsocialiste în procesul tranziţiei spre economia de piaţă,
punîndu-se un accent pe căile optimale ale acestei tranziţii şi prezentîndu-se primele rezultate,
trăgîndu-se concluziile privind cazurile de succes. Ulterior, analiza rezultatelor acestor transformări
este prezentată într-o nouă lucrare a BM din 2002 2 reieşind din experienţa acumulată pe parcursul a
1 A se vedea: World Bank, World Development Report 1996: from Plan to Market. Washington DC, 1996.
2 A se vedea: World Bank. Transition: The first ten years (Analysis and lessons for Eastern Europe and the Former
Soviet Union). Washington DC, 2002.