fazele, elementele structurale, dimensiunile, paradoxurile, eşecurile ...

poporului la creaţia istorică şi, în acelaşi timp, nu oferă posibilitatea ca în întregime ele să se
folosească de valorile materiale şi spirituale.
Mijloacele de manipulare sînt multiple, însă pentru a-şi atinge scopurile şi de a obţine
succes manipularea trebuie să rămînă neobservată. Succesul manipulării este garantat, cînd cel
manipulat crede că tot ce are loc este ceva natural şi inevitabil. Altfel spus, pentru manipulare
este nevoie de o realitate falsă, în care prezenţa ei nu va fi simţită.
Un rol important în această privinţă o au miturile care sînt create pentru a ţine oamenii în
supunere. Cînd ele au fost implementate pe neobservate în conştiinţa maselor, cum a făcut-o
regimul comunist aproape 9 ani, miturile au căpătat o mare putere, deoarece majoritatea
oamenilor nici nu bănuiau despre manipularea ce are loc. Mitul cere ca elita să creeze o aparenţă
a cinstei şi a imparţialităţii guvernanţilor, iar slăbiciunile şi lacunele ce se depistează sînt
considerate nişte fenomene ce ţin de slăbiciunile omului.
Manipularea a avut un succes temporar, mai ales pentru generaţia buneilor şi părinţilor.
Ea a dus la pasivitatea individului, la crearea unei stări de inerţie ce putea curma acţiunile
oamenilor. În ceea ce priveşte generaţia copiilor putem constata cu certitudine că ei au efectuat
schimbarea radicală care va pătrunde în straturile cele mai adînci ale vieţii omeneşti. Despre
aceasta ne denotă evenimentele ce s-au petrecut la 7 aprilie 2009 în care tineretul a fost forţa
motrice a manifestaţiilor îndreptate împotriva regimului comunist ce dorea să întoarcă roata
istoriei înapoi şi să anuleze cuceririle democratice obţinute în ultimii douăzeci de ani în ţara
noastră.
Pentru a menţine în continuare această situaţie, pentru a împiedica o nouă deşteptare a
spiritului românesc la românii basarabeni comuniştii au recurs la diverse manipulări. În acest
răstimp comuniştii au încercat şi au reuşit să-l smulgă pe Ştefan cel Mare din aerul de legendă de
care a fost învăluit timp de secole în şir şi să-l transforme într-un aliat al comuniştilor. Prin rolul
care i se atribuia, Ştefan cel Mare nu mai prezenta un pericol politic, el era considerat un
moldovean de-al nostru, el parcă nu mai aparţinea tuturor românilor şi toată viaţa s-a manifestat
ca un luptător înflăcărat pentru independenţa şi statalitatea RM.
În rezultatul acestei manipulări simbolul lui Ştefan cel Mare a fost pervertit şi
compromis, golit de adevăratele semnificaţii şi în rezultat, rolul lui consta în a deveni un decor
istoric şi justificare politică a guvernanţilor pentru consolidarea statalităţii RM. Astfel, ei l-au
scos pe Ştefan cel Mare din slujba neamului românesc şi primindu-l în slujba cercurilor
conducătoare de la Chişinău. Prin aceste acţiuni comuniştii răstoarnă adevărurile şi nasc mituri
false. Prin intermediul acestui mit se încearcă a readuce la viaţă mentalitatea ce s-a cristalizat cu
concursul celor ce ne-au „eliberat” de la 1812 încoace.
Este evident că nu a existat în Basarabia înainte de 1812 un stat, o etnie, o naţiune, o