fazele, elementele structurale, dimensiunile, paradoxurile, eşecurile ...

problema celor trei surse diferite generatoare de valori specifice. Pe de o parte este cadrul comun
dat de economia de comandă şi regimul politic autoritar, pe de altă parte sînt tradiţiile locale,
precomuniste, dar şi, în final, influenţa prin molipsire a culturii occidentale. În rezultat, cultura
naţională şi cea occidentală (globalizată) intră în contact şi adesea în contradicţie, iar combinaţia
lor poate împiedica funcţionarea unor instituţii care nu reprezintă valorile majoritare.
Totodată, P. Sztompka, sugerează faptul că în procesul tranziţiei postcomuniste, în
anumite condiţii, se poate provoca ceea ce el etichetează drept „traume culturale” 1 . Schimbările
traumatizante care se produc cuprind toate sferele vieţii sociale, inclusiv şi viaţa cotidiană a
cetăţenilor. În rezultat, oamenii îşi pierd capitalul experienţei de viaţă acumulat anterior şi în
mod destul de bolnăvicios percep acest fenomen, se dărîmă bazele simbolurilor obişnuite,
sensurile şi semnificaţiile realităţii sociale, se devalorizează capitalul social acumulat anterior şi
omul devine, în consecinţă, un bancrot. Astfel, schimbarea socială rapidă, reforma monetară,
dispariţia banilor depuşi la băncile de economii, bancrotarea întreprinderilor industriale, apariţia
şomajului, criza sistemului de sănătate şi de învăţămînt, au afectat în mod esenţial viaţa
oamenilor din ţara noastră. Tranziţia a avut repercusiuni majore prin sporirea imediată a gradului
de incertitudine în societate. Schimbarea bruscă a normelor sociale, a ordinii cunoscute a generat
lipsa de previziune a mediului social, dificultatea indivizilor şi colectivităţilor de a se adapta la
noua ordine socială. În rezultat a apărut o tratare contradictorie a trecutului, a perceperii lui
simbolice care a dus la dezintegrarea societăţii. Conform rezultatelor Barometrului de opinie
publică realizat în octombrie 2010 cei intervievaţi răspunzînd la întrebarea: Credeţi că în ţara
noastră lucrurile merg într-o direcţie bună sau merg într-o direcţie greşită?, 60,4 % din ei au
declarat că lucrurile merg într-o direcţie greşită, 24,5 % au remarcat că direcţia este bună, 12,4 %
nu ştiu şi 3,1 % nu au răspuns 2 .
Prin urmare, cetăţenii din ţara noastră sînt rezervaţi în ceea ce priveşte necesitatea
efectuării reformelor şi numai o mică parte se pronunţă în favoarea efectuării lor, adică, avem
prea puţini adepţi convinşi ai reformelor şi o majoritate care nu vrea, cu tot dinadinsul, să
efectuăm aceste reforme. Prin urmare, mentalitatea este limită şi povară şi obstacol pentru
gîndirea corectă, şi ţine deopotrivă de gîndire şi de negîndire. Ea se transformă într-un fel de
cadru, greu de depăşit pentru gîndire, simţi, ştii ca nu ai voie să gîndeşti în afara mentalităţii tale.
În această ordine de idei, sînt destul de actuale spusele cunoscutul filosof şi sociolog
american T. Parsons, care în lucrarea Sistemul Social, stabileşte existenţa a două orientări
esenţiale ale fiecărui act uman: orientare motivaţională şi orientare valorică. Dubla orientare a
acţiunii semnifică coexistenţa în fiecare act a mobilelor proprii fiinţei individuale şi a
1
A se vedea: Штомпка, П. Культурная травма в посткоммунистическом обществе (статья вторая). B:
Социологические исследования, 2001, nr. 2, p. 3-12.
2
Barometrul de opinie public efectuat de Institutul de Marketing şi Sondaje IMAS-INC. Op. cit.