fazele, elementele structurale, dimensiunile, paradoxurile, eşecurile ...

numai modelele de gîndire şi de conduită 1 . În această ordine de idei, experienţa acumulată de
ţările care au purces la tranziţia postcomunistă ne indică că schimbarea instituţională, economică
şi politică, a survenit în mod relativ rapid în multe ţări încă de la începutul tranziţiei. Treptat
normele şi regulile noi le-au înlocuit pe cele vechi, atît în ceea ce priveşte structurarea ordinii
sociale şi ale direcţiilor de evoluţie politică, cît şi în ceea ce se referă la evoluţia economică.
Totodată, structura socială a reacţionat şi ea imediat prin schimbări specifice: apariţia
antreprenorilor, conversia capitalului politic, creşterea inegalităţii sociale etc. Sondajul
sociologic efectuat în ianuarie 2012 de Asociaţia Sociologilor şi Demografilor din Republica
Moldova care studiază problemele stratificării sociale ne arată că numai 0,5 % din cei chestionați
s-au autoidentificat cu grupul/stratul social superior (oameni foarte bogați sau grupul
oligarhic), 1,5 % – cu grupul social înalt (oameni bogați, care au de toate, fără restricții de
consum), 7 % – cu grupul social mediu (oameni înstăriți, dar care nu-și permit achiziționarea
obiectelor de lux), 27 % – cu grupul social mai aproape de mediu (oameni nu prea înstăriți,
nevoiți să facă economii), 48 % – cu grupul social care are un nivel de trai scăzut și se află la
limita supravieţuirii), 16 % – cu grupul social de oameni foarte săraci, care permanent duce
lipsa celor necesare). Aceste rezultate confirmă încă o dată în plus faptul că, în lipsa unei clase
de mijloc înstărite, societatea moldovenească rămîne a fi una instabilă 2 .
Însă noul sistem, imitînd capitalismul occidental care a fost singurul model viabil
disponibil, deseori întîrzia încă să funcţioneze manifestînd blocaje la toate nivelele 3 . Pentru mulţi
oameni libertatea ca mecanism de organizare şi dinamizare a societăţii a fost resimţită tot mai
mult ca o povară inutilă atîta timp cît beneficiile sale palpabile sînt, în cel mai bun caz şi pentru
cei mai mulţi, neînsemnate. Totodată, promisiunea mobilizatoare şi inspiratoare a prosperităţii a
fost descalificată de contrastul neliniştitor cu realitatea permanentelor incertitudini, a crizelor
economice, financiare şi monetare, a falimentelor, privatizărilor păguboase şi şomajului, a
precarităţii protecţiei şi asistenţei sociale, a costurilor exorbitante ale serviciilor comunale. În
rezultat, producţia şi salariile au continuat să se deprecieze, sistemul politic a fost şi rămîne în
continuare marcat de corupţie şi lipsă de transparenţă, inegalitatea a crescut simultan cu numărul
săracilor. Această stare de lucruri s-a manifestat destul de elocvent în statul nostru, care a
devenit cea mai săracă ţară din Europa.
Explicaţia situaţiei în cauză a fost localizată, pe bună dreptate, de mulţi analişti şi de o
1 A se vedea: Bourdieu, P. La distinction: critique sociale du jugement. Paris: Ed. De Minuit, 1985.
2 A se vedea: Vox Populi – ianuarie 2012. Stratificarea socială în Republica Moldova: analiză sociologică.
Asociaţia Sociologilor şi Demografilor din Republica Moldova. Accesibil pe Internet: md/news/item/vox-populiianuarie-2012-stratificarea-sociala-in-republica-moldova-analiza-soci-.
3 Nodia, G. How different are Post-Communist Transitions? În: Journal of Democracy, 1996, 7:4, p. 15-19.