fazele, elementele structurale, dimensiunile, paradoxurile, eşecurile ...

politicii externe 1 . În mod similar, M. Goldman sesizează alături de democratizare şi marketizare,
alte două procese importante: promovarea stabilităţii sociale (medierea conflictelor interetnice, a
antisemitismului şi discriminării ţiganilor, precum şi a marginalizării femeilor) şi diversificarea
politicii externe 2 .
În acelaşi context, sociologul german Claus Offe în lucrarea The Varieties of Transition:
the East European and East German experience, investigînd tranziţia postcomunistă care are loc
în unele din fostele state ale fostului lagăr socialist, a acceptat un al treilea element structural –
edificarea statalităţii, admiţîndu-se că pe lîngă procesele ce ţin de primul element structural -
democratizare şi elementul doi - marketizare, statele post-comuniste au moştenit instituţii
birocratice slabe, ineficiente care trebuiau reformate 3 .
Conceptul de ,,triple transition” poate fi aplicat statelor din Europa Centrală şi de Est cu
o omogenitate etnică înaltă precum Polonia, Ungaria, Cehia şi Slovacia unde integrarea
minorităţilor etnice în programele de incluziune societală au decurs fără existenţa unor probleme
majore. Totodată, C. Pickvance atrage atenţia asupra unui alt conţinut al „triple transition”, care
are asemănări cu celelalte concepţii: schimbare de regim, schimbare economică, schimbare a
frontierei 4 .
Cercetătorul ucrainean T. Kuzio susţine că tranziţia care are loc în ţările postcomuniste
reprezintă un proces cvadruplu 5 . El adaugă celor două elemente structurale esenţiale încă două:
necesitatea redefinirii statului şi problematica naţiunii şi a naţionalismului. Despre naţionalism
ca fenomen care emană din tranziţie, au remarcat W. Miller, S. White şi P. Heywood, care au
identificat trei valenţe ale lui: naţionalismul extern, definind relaţiile cu vecinii; naţionalismul
centralist, definind modul de structurare a statului; naţionalismul cultural, definind procesele de
redefinire a structurii şi relaţiilor sociale 6 .
Într-o situaţie de acest gen s-au pomenit unele ţări din spaţiul postsovietic sau ex–
iugoslav care au în componenţa lor un întreg mozaic de minorităţi ce împărtăşesc diferite
identităţi etnice, culturale, religioase, lingvistice şi cunosc în istoria lor recentă, trasări şi retrasări
ale frontierelor astfel încît frontierele lor etnice, lingvistice şi culturale nu au coincis adesea cu
1 A se vedea: Sawka, R. Postcommunism. Buckingham and Philadelphia: Open University Press, 1999.
2 A se vedea: Goldman, Milton F. Revolution and Change in Central and Eastern Europe. Political, Economic and
Social Challenges. Armonk, London: M.E.Sharpe, 1997.
3 A se vedea: Offe, C. Varieties of Transition: The East European and East German Experience. Cambridge: The
MIT Press, 1997.
4 A se vedea: Pickvance, Christopher G. Democratization and the Decline of Social Movements: the Effects of
Regime Change On Collective Action in Eastern Europe, Southern Europe, Latin America. În: Sociology, vol. 33,
nr. 2 (May), 1999, p. 353-372.
5 A se vedea: Kuzio, T. Transition in Post-Communist States: Triple or Quadruple? În: Politics, 2001, 21 (3): 168-
177.
6 A se vedea: Miller, William L.; Stephen, White; Paul, Heywood. Values and Political Change in Post Communist
Europe. Palgrave, 1998.