fazele, elementele structurale, dimensiunile, paradoxurile, eşecurile ...

mici, recent apărute pe harta politică a Europei 1 .
Totodată, trebuie să conştientizăm şi faptul că statul nostru nu posedă propriile mijloace
pentru a impune respectarea statutului de neutralitate. Acest deziderat trebuie materializat în
timpul apropiat deoarece opţiunile actuale ale populaţiei şi a unor partide politice, în această
privinţă, este ceea ce periclitează în mod serios rezultatele şi posibilităţile efectuării reformelor
în ţara noastră. Pentru aceasta este necesar ca mass media, organizaţiile nonguvernamentale şi
instituţiile academice să mediatizeze mai pe larg necesitatea materializării acestui imperativ
categoric pentru soarta noastră de mai departe. Integrarea RM în structurile NATO şi UE, în
acest spaţiu de securitate colectivă, politic şi economici poate asigura ţării noastre o dezvoltare
durabilă, care să aducă bunăstare, prosperitate şi securitate cetăţenilor săi.
2. Marketizarea actului economic presupune: privatizarea; existenţa firmelor private, a
corporaţiilor, băncilor, burselor, brokerilor; stabilizarea fiscală şi convertibilitatea monezii;
liberalizarea comerţului; trecerea de la o economie axată pe industria grea către una a serviciilor;
renunţarea la controlul centralizat al preţurilor şi la planificarea birocratică; a culturii
antreprenoriale, a eticii muncii etc. Astfel, în ţările aflate în tranziţie, există necesitatea efectuării
unor reforme structurale care trebuiau să modifice întregul mecanism al sistemului economic:
reforma proprietăţii, reforma sistemului financiar-bancar, reforma sistemului de impozitare,
crearea pieţii valutare, crearea sistemului de protecţie socială, restructurarea politicii comerciale.
Toate aceste obiective au fost, mai mult sau mai puţin, realizate şi în ţara noastră destul de rapid
chiar în primul deceniu de independenţă.
Însă, privatizarea efectuată la noi în ţară şi în alte state postsovietice, în opinia
economistului autohton D. Moldovanu, a fost nu „altceva decît un proces de redistribuire a
proprietăţii de stat, de transformare a puterii politice, deţinută de vechea nomenclatură de partid,
în putere economică” 2 . Rezultatul acestei privatizări a fost crearea unei pături puţin numeroase
de oameni bogaţi şi exodul masiv de capital peste hotare, iar statul s-a pomenit în incapacitatea
de a plăti pensiile, indemnizaţiile pentru şomaj şi chiar salariul angajaţilor sectorului public.
Transformările celor două elemente structurale, în opinia sociologului roman B. Voicu,
domină literatura dedicată fenomenului tranziţiei 3 . La ele se adaugă procesele de redefinire a
statului, însă acestea sînt oarecum subsumate primelor. Spre exemplu, în viziunea savantului
englez R. Sawka, tranziţia este una aproape exclusiv economică şi politică, presupunînd
transformarea economiei (liberalizarea), tranziţia democratică, reconstrucţia statului,
reinventarea societăţii civile, formarea partidelor politice, reconfigurarea naţională şi reorientarea
1 Munteanu, I.; Chifu, I.; Fruntaşu, I. şi al. Op. cit., p. 51.
2 Moldovanu, D. Economia Moldovei în capcana globalizării şi tranziţiei. Chişinău: Ed. ARC, 2004, p. 103.
3 Voicu, B. Penuria pseudo-modernă a postcomunismului românesc. Volumul I. Schimbarea socială şi acţiunile
indivizilor. Bucureşti: Ed. Expert Projects, 2005, p. 44.