fazele, elementele structurale, dimensiunile, paradoxurile, eşecurile ...

În continuare, vom încerca să elucidăm elementele structurale ale tranziţiei autohtone,
mai ales, cele ce ţin de transformările din interior care să posede o finalitate certă, constituirea
unei societăţi democratice cu o economie de piaţă, schimbarea comportamentelor, mentalităţilor,
eticii, valorilor, stimulentelor etc.
3. Elementele structurale ale tranziţiei
Investigările efectuate în literatura de specialitate a statelor care au purces la tranziţia de
la societatea totalitară comunistă spre cea democratică au scos la iveală, în mod cert, scopul
acestei tranziţii: (re)construirea sau constituirea unor societăţi capitaliste de tip occidental.
Totodată, au fost identificate, mai întîi de toate, două elemente structurale ale acestei tranziţii:
1. Democratizarea politică, care presupune introducerea unui regim democratic,
reconstituirea societăţii civile, noile frontiere şi reorientarea externă. Pentru majoritatea statelor
din estul Europei integrarea în UE a devenit un deziderat prioritar, un obiectiv important de atins
în tranziţia postcomunistă. În această ordine de idei, politica externă în ţările care au pornit pe
drumul tranziţiei a cunoscut un proces cert de reorientare, de renunţare la blocul comunist şi la
parteneriatul impus cu Rusia. Trebuie să constatăm că toate ţările postcomuniste, mai puţin cele
slave din spaţiul post-sovietic, şi-au manifestat în mod cert interesul pentru parteneriate
economice, politice şi militare cu UE, cu S.U.A. şi NATO. Spre regret, integrarea euroatlantică
nu reprezintă un obiectiv al majorităţii clasei politice din RM, ceea ce face ca una dintre
dimensiunile geostrategice ale modelului tranziţiei spre democraţie al ţărilor din fostul lagăr
socialist să fie neglijată. În acest context, Moldova, cu toate că nu face parte din ţările cu
populaţie slavonă prioritară, precum Ucraina sau Belarus, încă nu a reuşit să se reorienteze, să
renunţe la vectorul răsăritean, axat pe apartenenţa la CSI. Chiar şi actuala guvernare liberal-
democrată nu a întreprins acţiuni destul de hotărîte în această privinţă. Existenţa în programul de
guvernare a AIE atît a vectorului european, cît şi a parteneriatului strategic cu Rusia ne indică
destul de clar că reorientarea necesară nu s-a produs, ceea ce aduce prejudicii serioase procesului
de tranziţie şi ne explică una din cauzele eşecului tranziţiei moldoveneşti. Prin urmare, societăţii
noastre îi este caracteristic lipsa unui mecanism real de mobilizare a oamenilor în îndeplinirea
acestui imperativ al timpului. În acelaşi timp, trebuie să constatăm că actualmente ţara noastră nu
este pe trendul ei firesc, pe motiv că politica de vecinătate nu este nici într-un caz o garanţie
pentru integrarea în UE.
Rezultatele obţinute în cadrul investigaţiei efectuate de către Institutul de Marketing şi
Sondaje IMAS-INC Chişinău publicate în cadrul Barometrului opiniei publice efectuat în
octombrie 2010 la comanda Institutului de Politici Publice ne demonstrează acest lucru. La
întrebarea: Care credeţi că ar trebui să fie strategia Republicii Moldova? Pentru integrarea în
UE au optat 34,6 % din respondenţi; pentru integrarea aprofundată în CSI 16,2 %; pentru