fazele, elementele structurale, dimensiunile, paradoxurile, eşecurile ...

inovative, debarasarea de mentalitatea lui „homo sovieticus”.
Efectuînd o analiză a fazelor tranziţiei moldoveneşti, putem în concluzie, să afirmăm cu
certitudine, că noi ne aflăm la începutul fazei a doua a tranziţiei – am intrat în zona neutră în care
oamenii sînt cuprinşi de incertitudine şi de confuzie, în cadrul căreia ei trebuie să-şi dezvolte
într-un anumit fel creativitatea, să se contureze noile modalităţi de acţiune, în care oamenii noştri
să-şi găsească energia necesară pentru o schimbare şi în care se va realiza transformarea
intrinsecă a fiecărei persoane. Totodată, trebuie să menţionăm că este necesar de a înlătura
principalele cauze ce ţin de rezistenţa la schimbare şi atunci vom reuşi să depăşim faza a doua şi
să trecem la faza finală – la mişcarea înainte spre o societate prosperă pentru a ne descotorosi în
sfîrşit de reziduurile societăţii totalitariste.
Sîntem de acord cu politologul moldovean N. Chirtoacă care ajunge la concluzia, că ţara
noastră se află abia în faza stabilizării democratice, după ce a demarat un şir de reforme cu
caracter liberalizator, ca premize de bază pentru demararea procesului de democratizare a
societăţii 1 . Faza stabilizării rămîne a fi una critică pentru continuarea cu succes a reformelor, ea
însă nu este ireversibilă, astfel încît în locul atingerii consolidării democratice, datorită societăţii
civile slab conturate, a unui pluralism politic abia coagulat, dar mai ales datorită fenomenului
,,captured state”, existînd riscul alunecării spre un regim autoritar. Conceptul ,,captured state”
reprezintă o paradigmă a BM şi FMI, menită să explice quasi eşecul reformelor în multe din
statele postcomuniste. Ideea de bază a acestui concept este că presiunea de a adopta un curs de
reformă suboptimal, derivă nu din perdanţii tradiţionali ai tranziţiei - muncitori disponibilizaţi,
pensionari sărăciţi sau birocraţie ineficientă, ci mai degrabă ca o consecinţă a presiunii exercitate
de cîştigătorii pe termen scurt ai tranziţiei, grupări economice şi politice cu interese înguste,
politicianiste şi mercantile a cîtorva oligarhi, în dauna bunăstării generale a populaţiei 2 .
2. Ciclurile tranziţiei
Referindu-se la ciclurile tranziţiei româneşti cercetătorul român M. Dinu susţine că pot fi
delimitate, în cazul României, două cicluri ale tranziţiei: tranziţia interioară (tranziţia
postcomunistă) şi tranziţia exterioară (integrarea în UE) 3 , care poate fi aplicată, cu unele
concretizări la tranziţia postcomunistă, în general şi la tranziţia moldovenească, în mod special.
El susţine că traversarea ciclurilor tranziţiei postcomuniste, tranziţia interioară şi tranziţia
1 Apud: Frontierele, identităţile si tranzîiile multiple în R. Moldova. Accesibil pe Internet: leader.viitorul.org/.
2 Omelyanchuk, O. Explaining State Capture and State Capture Modes : The Cases of Russia and Ukraine.
Budapest: CEU, 2001, p. 3-4.
3 Dinu, M. Ciclurile tranziţiei – o perspectivă epistemologică asupra globalizării. În: România în Uniunea
Europeană. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare. Volumul 1. 23 noiembrie 2007. Bucureşti: Lucrările
simpozionului dedicat Zilei Economiştilor sub patronajul Asociaţiei Generale a Economiştilor din Romania,
Asociaţiei Facultăţilor de Economie din Romania şi Academiei de Studii Economice Bucureşti, şi în organizarea
Centrului de Excelenţă pentru Analize şi Politici Economice şi Catedrei de Economie şi Politici Economice, p. 155.