fazele, elementele structurale, dimensiunile, paradoxurile, eşecurile ...

fazele, elementele structurale, dimensiunile, paradoxurile, eşecurile ... fazele, elementele structurale, dimensiunile, paradoxurile, eşecurile ...

tinread.usb.md
from tinread.usb.md More from this publisher
04.06.2013 Views

care aveau un PIB pe cap de locuitor mai mic decît în anul 1990 1 . Totodată, s-a produs o puternică diferenţiere a societăţilor. În ţările CSI după 10 ani de tranziţie sub nivelul sărăciei absolute se aflau de la 20 % pană la 40 % din populaţie. În Rusia ponderea populaţiei sărace a atins in anul 2000 maximumul de 41.2%, acelaşi indicator similar in Belarus constituie 44.4 %, în Kazahstan – 36.4 %, iar in Moldova – 65 %. Polarizarea veniturilor a 10 % dintre cei mai săraci şi cei mai asiguraţi cetăţeni a atins în Belarus 7,6 ori, Kazahstan – 11 ori, Moldova – 14,4 ori, Rusia – 14,1 ori 2 . În opinia noastră, Moldova poate fi plasată în această grupă, în pofida faptului că a reuşit să se debaraseze de regimul autoritar al lui Voronin şi a purces în ultimii 3 ani pe calea reformelor democratice. Însă, RM a constituit poate unul din cele mai mari interese geopolitice a Rusiei, care a încurajat rebeliunea antistatală din raioanele de est, a organizat intervenţia militară pe teritoriul naţional, sprijină pînă în prezent regimul separatist care controlează aproape jumătate din potenţialul economic al ţării. Mai puţin transparente, dar de loc mai puţin insistente, au fost acţiunile fostei metropole în promovarea intereselor sale prin mijloace politice, economice, religioase, spionaj, şantaj, mituire, corupere. Criza din august-septembrie 1998 a lovit crunt economia din ţara noastră deoarece ea era cuplată la cea rusă, era angrenată şi încurajată de piaţa imensă din răsărit lipsită de exigenţe şi pretenţii la calitatea producţiei şi era sedusă de preţurile relativ mai joase la resursele energetice. Evoluţiile din ultimii ani, mai ales începînd cu criza vinului din 2006, au condus în final la necesitatea de a diversifica şi a identifica noi pieţe de desfacere a mărfurilor moldoveneşti, reorientarea lor spre piaţa UE, care ne acordă destule facilităţi în această privinţă. Timp de 20 de ani a crescut şi mai mult decalajul economic dintre Moldova şi ţările vecine din sud-estul Europei. În 2009, PIB-ul pe cap de locuitor al Poloniei era deja de 6 ori, al României – de 4,7 ori, iar al Bulgariei – de 4 ori mai mare decît al Moldovei. Între timp Albania, cu un PIB de 8.170 $ în 2009, depăşeşte la acest indicator Moldova de aproape 2,7 ori 3 . În 1990 Moldova încă avea un PIB de aproape 1,2 ori mai mare decît al Albaniei. Astfel, conform indicelui dezvoltării umane, în conformitate cu clasamentul ONU, RM pe parcursul anilor s-a deplasat de pe locul 75 în 1994, (locul 81 în 1995, locul 110 în 1997, locul 104 în 1999, locul 102 în 2000) spre locul 114 în 2006 în lista celor 177 de state din lume incluse în clasament. Raportul Global pentru anul 2006, poziţiona Moldova cu un Indice al Dezvoltării Umane (IDU) egal cu 0.694, situînd-o între Uzbekistan (locul 113) şi Bolivia (115) 4 . Sărăcia, după estimările 1 Idem. 2 Danii, T. Calitatea vieţii populaţiei Republicii Moldova în perioada de tranziţie: probleme şi tendinţe sociale (analiză şi evaluare sociologică). Teză de doctor habilitat. Chişinău: AŞM, 2004, p. 84. 3 A se vedea: http://data.worldbank.org/indicator/NY.GNP.PCAP.PP.CD/countries. Op. cit. 4 Calitatea creşterii economice şi impactul ei asupra dezvoltării umane / Raport naţional de dezvoltare umană 2006, PNUD, p. 8

sociologilor autohtoni, a atins proporţii îngrozitoare, estimîndu-se că mai bine de 75 % din populaţie trăieşte din mai puţin de doi dolari pe zi şi peste 50 % - din mai puţin de un dolar. În linii mari s-a produs o tranziţie spre sărăcie, degradare economică şi socială care s-a răsfrînt asupra evoluţiei principalilor indicatori sociali 1 . Prin urmare, aceste ţări care formează cea mai numeroasă grupă sînt acele care balansează între succes şi eşec. Unele din ele s-u împotmolit undeva la mijloc între dictatură şi democraţie, stagnare şi economia de piaţă, altele sînt purtate de vîntul nemulţumirii populare cu încetul, dar sigur progresează în ultimul deceniu. Totodată, foarte puţine dintre ele, depun eforturi să meargă înainte. În această ordine de idei, se adeveresc prognozele lui A. Prezeworski care scria că „dacă reformele nu sînt implementate în condiţii democratice, atunci se pot instituţionaliza conflicte legate de procesul de distribuţie, fapt ce complică tranziţia democratică” 2 . În concluzie, o parte considerabilă de ţări, inclusiv şi RM, care au purces pe calea tranziţiei postcomuniste se află fie într-o zona cenuşie, fie că se află „atîrnate” undeva între cer şi pămînt. Pentru o parte covîrşitoare din populaţia acestor state condiţiile de bază ale existenţei lor sociale s-au înrăutăţit în ultimii două decenii. Această stare de lucruri se explică, în mare măsură, prin faptul ca pînă în prezent noi încă nu ne-am decis încotro vom merge şi ce obiective avem de realizat. Din această cauză, cît nu ar fi de trist, dar trebuie să constatăm faptul, că noi ne-am pomenit astăzi în postura măgarului lui Buridan, care nu a putut lua o decizie stînd între două grămezi de fîn dezirabile şi moare de foame, deoarece nu existau motive de a prefera o grămadă celeilalte. 1 Tranziţia - retrospective şi perspective. Chişinău: Ed. Gunivas, 2002, p. 38. 2 Prezeworski A. Op. cit., p. 199.

sociologilor autohtoni, a atins proporţii îngrozitoare, estimîndu-se că mai bine de 75 % din<br />

populaţie trăieşte din mai puţin de doi dolari pe zi şi peste 50 % - din mai puţin de un dolar. În<br />

linii mari s-a produs o tranziţie spre sărăcie, degradare economică şi socială care s-a răsfrînt<br />

asupra evoluţiei principalilor indicatori sociali 1 .<br />

Prin urmare, aceste ţări care formează cea mai numeroasă grupă sînt acele care<br />

balansează între succes şi eşec. Unele din ele s-u împotmolit undeva la mijloc între dictatură şi<br />

democraţie, stagnare şi economia de piaţă, altele sînt purtate de vîntul nemulţumirii populare cu<br />

încetul, dar sigur progresează în ultimul deceniu. Totodată, foarte puţine dintre ele, depun<br />

eforturi să meargă înainte. În această ordine de idei, se adeveresc prognozele lui A. Prezeworski<br />

care scria că „dacă reformele nu sînt implementate în condiţii democratice, atunci se pot<br />

instituţionaliza conflicte legate de procesul de distribuţie, fapt ce complică tranziţia<br />

democratică” 2 .<br />

În concluzie, o parte considerabilă de ţări, inclusiv şi RM, care au purces pe calea<br />

tranziţiei postcomuniste se află fie într-o zona cenuşie, fie că se află „atîrnate” undeva între cer şi<br />

pămînt. Pentru o parte covîrşitoare din populaţia acestor state condiţiile de bază ale existenţei lor<br />

sociale s-au înrăutăţit în ultimii două decenii. Această stare de lucruri se explică, în mare măsură,<br />

prin faptul ca pînă în prezent noi încă nu ne-am decis încotro vom merge şi ce obiective avem de<br />

realizat. Din această cauză, cît nu ar fi de trist, dar trebuie să constatăm faptul, că noi ne-am<br />

pomenit astăzi în postura măgarului lui Buridan, care nu a putut lua o decizie stînd între două<br />

grămezi de fîn dezirabile şi moare de foame, deoarece nu existau motive de a prefera o grămadă<br />

celeilalte.<br />

1 Tranziţia - retrospective şi perspective. Chişinău: Ed. Gunivas, 2002, p. 38.<br />

2 Prezeworski A. Op. cit., p. 199.

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!