fazele, elementele structurale, dimensiunile, paradoxurile, eşecurile ...
fazele, elementele structurale, dimensiunile, paradoxurile, eşecurile ... fazele, elementele structurale, dimensiunile, paradoxurile, eşecurile ...
Bulgaria. Totodată, în ’2000-2009 s-a consemnat o creştere economică semnificativă în toate ţările din centrul şi estul Europei. Criza economică şi financiară din ’2008-2011 a afectat cel mai puternic statele baltice, dar şi alte ţări din sud-estul Europei, precum Bulgaria, România şi Ungaria. Totuşi, în perioada ’2000-2009, cea mai mare creştere a Produsul intern brut (în continuare PIB) pe cap de locuitor s-a consemnat în România (de 2,58 ori), Muntenegru (2,11), Letonia (2,06), Bulgaria (2,05), şi Slovacia cu Serbia (de 2 ori). O altă grupă numeroase de ţări rămîn în continuare într-o zonă cu perspective incerte în evoluţia lor social-economică şi politică. Principale trăsături caracteristice ale situaţiei din aceste ţări sînt: suprimarea libertăţilor politice prin mijloace, camuflate în forme democratice; acapararea puterii politice şi economice de clanuri oligarhice; menţinerea proprietăţii de stat în proporţii exagerate; utilizarea metodelor administrative în dirijarea economiei; înflorirea protecţionismului şi încurajarea concurenţei neloiale; extinderea corupţiei şi a crimelor economice; exodul masiv a forţei de muncă în străinătate; nostalgia sovietică care este întreţinută de frustrările tranziţiei etc. Toate studiile de specialitate realizate în decursul primului deceniu de tranziţie atestă că regiunea central şi est-europeană a suportat şi va mai suporta, pe termen lung, costuri sociale extrem de ridicate, ca urmare a crizelor de sistem ce s-au manifestat în cursul ’90. Cel mai mare cost al tranziţiei s-a concretizat în pierderile a cîteva milioane de vieţi omeneşti (în special bărbaţi), ceea ce a determinat declinul abrupt al speranţei de viaţă în aproape toate ţările din regiune (dar mai accentuat în Federaţia Rusă şi România) 1 . În această privinţă, ţările din centrul continentului au fost mai puţin afectate. Un alt cost social al tranziţiei a rezultat din persistenţa la cote deosebit de înalte a morbidităţii, prin incidenţa mărită a unor afecţiuni cronice şi prin reapariţia unor boli infecţioase. Tuberculoza, al cărei risc de apariţie fusese diminuat foarte mult înainte de ’90, şi-a mărit incidenţa în special în ţările afectate intens de adîncirea sărăciei. Trendul advers al morbidităţii pare cu atît mai ameninţător, cu cît declinul relativ al poluării (ca urmare a suspendării unor activităţi industriale intens poluante) ar fi fost de aşteptat să genereze în general, o reducere a morbidităţii. Un alt tip de cost social al tranziţiei a fost creşterea abruptă a sărăciei. Deşi pentru studierea şi evaluarea acestui fenomen, mai ales, în statele Comunităţii Statelor Independente (în continuare CSI), au fost aplicate o diversitate de concepte şi metodologii, rezultatul final indică acelaşi trend. În unele ţări, sărăcia ca urmare a diminuării veniturilor reale ale populaţiei a atins cote extrem de ridicate. În Armenia, spre exemplu, cercetările realizate de către Ministerul de 1 Stanciu, M. Costurile sociale ale tranziţiei din ’90 în ţările europene şi CSI. În: Calitatea vieţii, 2000, nr. 1-4, anul 11, p. 67.
Statistică atestă că în anul 1996, aproximativ 55 % dintre gospodării erau sărace, iar jumătate dintre acestea, foarte sărace (luîndu-se în calcul o linie oficială a sărăciei extrem de austeră) 1 . În acelaşi an, în Kirghizstan, potrivit Comitetului Naţional de Statistică, 71 % din populaţie realiza un venit sub pragul sărăciei, a cărui delimitare se fundează pe asumpţia că 60 % din venitul total realizat de populaţie urmează a fi cheltuit pe produse alimentare în absenţa cărora supravieţuirea este imposibilă. Un procent de 18 % dintre capii gospodăriilor realizau la data respectivă venituri sub linia extremă a sărăciei, definită ca „nivelul cheltuielilor minime necesare pentru procurarea alimentelor necesare menţinerii funcţiilor vitale/locuitor” 2 . În Georgia, în anul 1996, aproape 2/3 din populaţie realiza venituri sub linia oficială a sărăciei 3 . În Ucraina, proporţia populaţiei sărace era de 50 %. Un fenomen răspîndit mai ales în ţările CSI, l-a constituit şi apariţia unor restanţe în plata salariilor, pensiilor şi beneficilor sociale. În Ucraina, volumul acestor restanţe a fost estimat la aproximativ 4 % din Produsul Intern Brut (în continuare PIB), în Federaţia Rusă la 3 % din PIB, iar în Kazakstan la 40 % din PIB 4 . Unele estimări apreciază că per ansamblu, în regiunea est-europeană şi în CSI, proporţia populaţiei sărace a crescut de la 4 % în 1988 la 32 % în 1994 5 . Un indicator relevant al acestei stări de lucruri era creşterea ponderii pentru hrană în cheltuielile totale de consum ale familiilor, în majoritatea ţărilor aflate în tranziţie. În această ordine de idei, în 1997 cea mai dramatică situaţie exista în RM 6 . Această grupă de ţări care o duce foarte prost deoarece nu reuşesc să scape de guvernele lor autoritare şi semiautoritare, nici de sărăcie, nici de criminalitate şi nici de economia tenebră. În ea intră Rusia, Ucraina, ţările din Asia Mijlocie, Azerbaidjanul, Republica Belarus, RM şi într-o oarecare măsură şi Georgia, care a reuşit în ultimii ani să obţină rezultate spectaculoase la toate capitolele dezvoltării sociale. În perioada 2000-2009, PIB-ul pe cap de locuitor, conform datelor Băncii Mondiale (în continuare BM), a crescut de 4,4 ori în Azerbaidjan, de 3,68 ori – în Turkmenistan, de 2,76 ori – în Rusia şi de 2,34 ori – în Kazahstan. Creşterea a fost semnificativă, de asemenea, în Armenia (de 2,64 ori) şi Belarus (de 2,46 ori) 7 . În schimb, creşterea economică a fost mult mai modestă în ţările sărace din CSI. Cea mai slabă creştere a PIB-ului s-a consemnat în această perioadă în Kîrgîzstan (numai de 1,79 ori), Ucraina (de 1,98 ori), Uzbekistan (de 2,06 ori), Moldova (de 2,08 ori) şi Georgia (de 2,12 ori), care între timp a părăsit CSI. În anul 2009, Moldova şi Tadjikistan erau singurele state din CSI, dar şi dintre toate fostele state comuniste, 1 Idem. 2 Idem. 3 Idem. 4 Idem. 5 A se vedea: Transition, Human Development Report for Europe and CSI, UNDP, 1999, p. 21. 6 Idem. 7 A se vedea în detalii: http://data.worldbank.org/indicator/NY.GNP.PCAP.PP.CD/countries.
- Page 1 and 2: Valeriu Capcelea Tranziţia moldove
- Page 3 and 4: În monografie sînt abordate probl
- Page 5 and 6: Capitolul V. Unele consecinţe ale
- Page 7 and 8: trebuie să constatăm că prăbuş
- Page 9 and 10: întreg de aspecte negative: a) sc
- Page 11 and 12: În acelaşi timp, dacă guvernarea
- Page 13 and 14: Tunisia, Egipt, Libia, Yemen, Oman,
- Page 15 and 16: investighează modelul perioadei de
- Page 17 and 18: critici se referă în mod explicit
- Page 19 and 20: sociale); stabilirea scopurilor, in
- Page 21 and 22: în spaţiu şi timp. În literatur
- Page 23 and 24: În această ordine de idei, ne ral
- Page 25 and 26: lumea contemporană. În acelaşi t
- Page 27: cel al precedentelor democraţii de
- Page 31 and 32: sociologilor autohtoni, a atins pro
- Page 33 and 34: neutră este amplă şi deosebit de
- Page 35 and 36: ezistenţa la schimbare 1 . Absenţ
- Page 37 and 38: inovative, debarasarea de mentalita
- Page 39 and 40: În continuare, vom încerca să el
- Page 41 and 42: întrebare - 60,5 % au pledat pentr
- Page 43 and 44: mici, recent apărute pe harta poli
- Page 45 and 46: frontierele administrative, trasate
- Page 47 and 48: parte a opiniei publice la nivelul
- Page 49 and 50: interpretărilor axiologice societa
- Page 51 and 52: limbă, vreun obicei sau tradiţie
- Page 53 and 54: normativitate în favoarea unei ac
- Page 55 and 56: Capitolul III. Dimensiunile tranzi
- Page 57 and 58: Însă, un rol destul de important
- Page 59 and 60: contribuie la conversia sistemului
- Page 61 and 62: pentru a putea înţelege mai depar
- Page 63 and 64: aceste cerinţe 1 . Mai mult, el co
- Page 65 and 66: asigurare a protecţiei sociale a
- Page 67 and 68: adevăratul forum politic de guvern
- Page 69 and 70: În anumite cazuri, adoptarea unor
- Page 71 and 72: modificată. Discuţia prin care se
- Page 73 and 74: Europei, pe lista priorităților-c
- Page 75 and 76: eformele, odată implementate, vor
- Page 77 and 78: 3. Dimensiunea morală a tranziţie
Statistică atestă că în anul 1996, aproximativ 55 % dintre gospodării erau sărace, iar jumătate<br />
dintre acestea, foarte sărace (luîndu-se în calcul o linie oficială a sărăciei extrem de austeră) 1 . În<br />
acelaşi an, în Kirghizstan, potrivit Comitetului Naţional de Statistică, 71 % din populaţie realiza<br />
un venit sub pragul sărăciei, a cărui delimitare se fundează pe asumpţia că 60 % din venitul total<br />
realizat de populaţie urmează a fi cheltuit pe produse alimentare în absenţa cărora supravieţuirea<br />
este imposibilă. Un procent de 18 % dintre capii gospodăriilor realizau la data respectivă venituri<br />
sub linia extremă a sărăciei, definită ca „nivelul cheltuielilor minime necesare pentru procurarea<br />
alimentelor necesare menţinerii funcţiilor vitale/locuitor” 2 . În Georgia, în anul 1996, aproape 2/3<br />
din populaţie realiza venituri sub linia oficială a sărăciei 3 . În Ucraina, proporţia populaţiei sărace<br />
era de 50 %. Un fenomen răspîndit mai ales în ţările CSI, l-a constituit şi apariţia unor restanţe în<br />
plata salariilor, pensiilor şi beneficilor sociale. În Ucraina, volumul acestor restanţe a fost estimat<br />
la aproximativ 4 % din Produsul Intern Brut (în continuare PIB), în Federaţia Rusă la 3 % din<br />
PIB, iar în Kazakstan la 40 % din PIB 4 .<br />
Unele estimări apreciază că per ansamblu, în regiunea est-europeană şi în CSI, proporţia<br />
populaţiei sărace a crescut de la 4 % în 1988 la 32 % în 1994 5 . Un indicator relevant al acestei<br />
stări de lucruri era creşterea ponderii pentru hrană în cheltuielile totale de consum ale familiilor,<br />
în majoritatea ţărilor aflate în tranziţie. În această ordine de idei, în 1997 cea mai dramatică<br />
situaţie exista în RM 6 .<br />
Această grupă de ţări care o duce foarte prost deoarece nu reuşesc să scape de guvernele<br />
lor autoritare şi semiautoritare, nici de sărăcie, nici de criminalitate şi nici de economia tenebră.<br />
În ea intră Rusia, Ucraina, ţările din Asia Mijlocie, Azerbaidjanul, Republica Belarus, RM şi<br />
într-o oarecare măsură şi Georgia, care a reuşit în ultimii ani să obţină rezultate spectaculoase la<br />
toate capitolele dezvoltării sociale. În perioada 2000-2009, PIB-ul pe cap de locuitor, conform<br />
datelor Băncii Mondiale (în continuare BM), a crescut de 4,4 ori în Azerbaidjan, de 3,68 ori – în<br />
Turkmenistan, de 2,76 ori – în Rusia şi de 2,34 ori – în Kazahstan. Creşterea a fost semnificativă,<br />
de asemenea, în Armenia (de 2,64 ori) şi Belarus (de 2,46 ori) 7 . În schimb, creşterea economică a<br />
fost mult mai modestă în ţările sărace din CSI. Cea mai slabă creştere a PIB-ului s-a consemnat<br />
în această perioadă în Kîrgîzstan (numai de 1,79 ori), Ucraina (de 1,98 ori), Uzbekistan (de 2,06<br />
ori), Moldova (de 2,08 ori) şi Georgia (de 2,12 ori), care între timp a părăsit CSI. În anul 2009,<br />
Moldova şi Tadjikistan erau singurele state din CSI, dar şi dintre toate fostele state comuniste,<br />
1<br />
Idem.<br />
2<br />
Idem.<br />
3<br />
Idem.<br />
4<br />
Idem.<br />
5<br />
A se vedea: Transition, Human Development Report for Europe and CSI, UNDP, 1999, p. 21.<br />
6<br />
Idem.<br />
7<br />
A se vedea în detalii: http://data.worldbank.org/indicator/NY.GNP.PCAP.PP.CD/countries.
Change language