fazele, elementele structurale, dimensiunile, paradoxurile, eşecurile ...

Bulgaria. Totodată, în ’2000-2009 s-a consemnat o creştere economică semnificativă în toate
ţările din centrul şi estul Europei. Criza economică şi financiară din ’2008-2011 a afectat cel mai
puternic statele baltice, dar şi alte ţări din sud-estul Europei, precum Bulgaria, România şi
Ungaria. Totuşi, în perioada ’2000-2009, cea mai mare creştere a Produsul intern brut (în
continuare PIB) pe cap de locuitor s-a consemnat în România (de 2,58 ori), Muntenegru (2,11),
Letonia (2,06), Bulgaria (2,05), şi Slovacia cu Serbia (de 2 ori).
O altă grupă numeroase de ţări rămîn în continuare într-o zonă cu perspective incerte în
evoluţia lor social-economică şi politică. Principale trăsături caracteristice ale situaţiei din aceste
ţări sînt: suprimarea libertăţilor politice prin mijloace, camuflate în forme democratice;
acapararea puterii politice şi economice de clanuri oligarhice; menţinerea proprietăţii de stat în
proporţii exagerate; utilizarea metodelor administrative în dirijarea economiei; înflorirea
protecţionismului şi încurajarea concurenţei neloiale; extinderea corupţiei şi a crimelor
economice; exodul masiv a forţei de muncă în străinătate; nostalgia sovietică care este întreţinută
de frustrările tranziţiei etc.
Toate studiile de specialitate realizate în decursul primului deceniu de tranziţie atestă că
regiunea central şi est-europeană a suportat şi va mai suporta, pe termen lung, costuri sociale
extrem de ridicate, ca urmare a crizelor de sistem ce s-au manifestat în cursul ’90. Cel mai mare
cost al tranziţiei s-a concretizat în pierderile a cîteva milioane de vieţi omeneşti (în special
bărbaţi), ceea ce a determinat declinul abrupt al speranţei de viaţă în aproape toate ţările din
regiune (dar mai accentuat în Federaţia Rusă şi România) 1 . În această privinţă, ţările din centrul
continentului au fost mai puţin afectate.
Un alt cost social al tranziţiei a rezultat din persistenţa la cote deosebit de înalte a
morbidităţii, prin incidenţa mărită a unor afecţiuni cronice şi prin reapariţia unor boli infecţioase.
Tuberculoza, al cărei risc de apariţie fusese diminuat foarte mult înainte de ’90, şi-a mărit
incidenţa în special în ţările afectate intens de adîncirea sărăciei. Trendul advers al morbidităţii
pare cu atît mai ameninţător, cu cît declinul relativ al poluării (ca urmare a suspendării unor
activităţi industriale intens poluante) ar fi fost de aşteptat să genereze în general, o reducere a
morbidităţii.
Un alt tip de cost social al tranziţiei a fost creşterea abruptă a sărăciei. Deşi pentru
studierea şi evaluarea acestui fenomen, mai ales, în statele Comunităţii Statelor Independente (în
continuare CSI), au fost aplicate o diversitate de concepte şi metodologii, rezultatul final indică
acelaşi trend. În unele ţări, sărăcia ca urmare a diminuării veniturilor reale ale populaţiei a atins
cote extrem de ridicate. În Armenia, spre exemplu, cercetările realizate de către Ministerul de
1 Stanciu, M. Costurile sociale ale tranziţiei din ’90 în ţările europene şi CSI. În: Calitatea vieţii, 2000, nr. 1-4, anul
11, p. 67.