fazele, elementele structurale, dimensiunile, paradoxurile, eşecurile ...

Dacă transformarea societăţii este analizată din perspectiva metodologiei sistemice,
atunci investigatorii scot la iveală o serie de note ce pot fi considerate, în egală măsură,
definitorii pentru tranziţie şi elemente de diferenţiere ale acesteia faţă de schimbarea socială.
Aceste note rezultă dintr-o diferenţă de substanţă între definiţiile schimbării şi cele ale tranziţiei.
Dezvoltarea, în opinia cercetătorului român L. Vlăsceanu, este percepută ca un „proces prin care
resursele (naturale, tehnologice, de capital şi muncă, etc.) sînt astfel utilizate încît să fie atinse
anumite criterii de optimalitate: prosperitate individuală şi colectivă, participare socială,
performanţe instituţionale etc.” 1 . Analiza dezvoltării înseamnă, după L. Vlăsceanu, nu doar
descrierea resurselor şi a căilor potenţiale de creştere a acestora, ci, mai important, evidenţierea
proceselor prin care acestea sînt utilizate, aceste procese variind în funcţie de aria comunitară
(locală, regională, statală), sectorul societal (industrial, agricol) în care se desfăşoară, de epoca
istorică şi de o serie de alţi factori.
În acelaşi timp, L. Vlăsceanu susţine că studierea dezvoltării implică luarea în
consideraţie a dificultăţilor cu care se confruntă oamenii în tentativele lor de a atinge
performanţe în realizarea potenţialului entităţii teritoriale sau comunitare de care aparţin. Cele
mai importante dintre aceste dificultăţi sînt de ordin instituţional, referindu-se la reguli formale
(constituţii, legi, contracte, reglementări) şi informale (valori şi norme sociale) care facilitează
sau restrîng iniţiativele şi acţiunile persoanelor individuale şi organizaţiilor 2 . Reieşind din
aceasta, el consideră, că dezvoltarea poate fi definită ca un „ansamblu de transformări
instituţionale produse în cele mai diverse sectoare sociale cu scopul de a creşte performanţele
activităţii oamenilor şi organizaţiilor” 3 .
Totodată, în literatura de specialitate, se consideră că caracteristic schimbării sociale este
nespecificarea componentelor ce definesc schimbarea. Despre aceasta ne vorbesc un şir întreg de
definiţii elucidate din literatura americană de specialitate. Sociologul W.B. Valade susţine, că
schimbarea socială reprezintă „orice transformare observabilă în timp, care afectează nu doar
provizoriu sau efemer structura sau funcţionarea organizării sociale a unei colectivităţi date şi
care modifică cursul istoriei acesteia” 4 ; iar W.E. Moore, „modificarea semnificativă în timp a
patternurilor comportamentale şi culturale, incluzînd normele şi valorile” 5 ; totodată, C.H. Persell
consideră că schimbarea socială reprezintă „modificarea sau transformarea modului în care
societatea este organizată” 6 .
1
Vlăsceanu, L. Politică şi dezvoltare. România încotro? Bucureşti: Ed. Trei, 2001, p. 21.
2
Idem.
3
Idem.
4
Valade, W. B. Schimbarea socială. În: Tratat de sociologie, coord. Boudon, R. Bucureşti: Ed. Humanitas, 1997,
p. 361.
5
Moore, W.E. Order aud Change: hssays in Comparative Sociolog. New York, Wiley, 1967, p. 3.
6
Persell, Caroline H. L'nderstanding Society. New York: Harper & Row, 1987, p. 586.