fazele, elementele structurale, dimensiunile, paradoxurile, eşecurile ...

în spaţiu şi timp.
În literatura occidentală de specialitate există şi conceptul de tranziţie democratică
împlinită (completed democratic transition). În această ordine de idei, este necesar să precizăm
că în această literatură, în ultimii ani, noţiunea de democraţie consolidată se conjugă cu
conceptul de tranziţie democratică împlinită. În acest sens, contribuţia americanilor J. Linz şi A.
Stepan a stimulat dezbaterile ulterioare cu privire la necesitatea sistemului politic de a fi depăşit
etapa tranziţiei democratice. Autorii avertizează că noţiunile de „democraţie consolidată” şi
„tranziţie democratică împlinită” trebuie privite sub aspect interdependent: succesul unei
democraţii consolidate este garantat de o tranziţie democratică prealabilă 1 . În contextul
problematicii referitoare la distincţia dintre democraţia împlinită şi democraţia consolidată,
trebuie să avem în vedere următoarea observaţie: „o tranziţie democratică este considerată
împlinită atunci cînd a atins un suficient grad de consens asupra procedurilor politice necesare
instaurării unei guvernări alese, cînd o astfel de guvernare accede la putere ca rezultat al
alegerilor libere şi transparente, cînd guvernarea aleasă deţine de facto autoritatea asupra
deciziilor referitoare la politici noi şi cînd puterile executivă, legislativă şi judecătorească,
aprobate de noua democraţie, nu trebuie să împartă de iure atribuţiile proprii cu alte instituţii” 2 .
În această ordine de idei, o problemă destul de importantă în general, ţine de aprecierea
transformărilor ce se petrec în ţara noastră în ultimele două decenii, în mod special, faptul cum
pot fi apreciate aceste transformări – ca o schimbare sau o tranziţie. Literatura de specialitate
face o distincţie certă între schimbare şi tranziţie 3 . În prefaţa la lucrarea Comunism-
postcomunism şi modernitate târzie antropologul şi sociologul francez Cl. Karnoouh consideră
că definirea postcomunismului ca perioadă de „tranziţie” este rezultatul unei versiuni
politologice şi jurnalistice, a unei lene a spiritului proprie gîndirii mediatice 4 . Conform opiniei
lui Cl. Karnoouh, noţiunea de „tranziţie” este confuză şi inutilă, ascunde premisele
transformării şi nu face decît să servească o explicaţie comodă şi lipsită de conţinut la tot ceea ce
se întîmplă după căderea sistemului comunist. Fără a reproşa termenilor modul în care aceştia
sînt utilizaţi, mulţi autori consideră că este nevoie, în mod obligatoriu, de un demers de
specificare a termenului „tranziţie” în raport cu cel mult mai întrebuinţat şi legitimat în ştiinţă
încă din perioada iniţială: schimbare socială.
1
A se vedea: Linz, J. J.; Stepan, A. C. Problems of Democratic Transition and Consolidation: Southern Europe,
South America, and Postcommunist Europe. Baltimore, Johns Hopkins University Press, 1996, p. 5; Diamond, L.;
Plattner, M. F. The Global Divergence of Democracies. Baltimore, JHU Press, 2001, p. 94-95; Miller, W.;
Grodeland, A. B.; Koshechkina, T. Y. A Culture of Corruption?: Coping with Government in Post-communist
Europe. New York, Budapest: Central European University Press, 2001, p. 4-5.
2
Linz, J. J.; Stepan, A. C. Op. cit., p. 5.
3
A se vedea în detalii: Chiribucă, D. Tranziţia postcomunistă şi reconstrucţia modernităţii în România. Cluj-
Napoca: Ed. Dacia, Eikon, 2004, p. 16-22.
4
Karnoouh, C. Comunism/ Postcomunism şi modernitate târzie. Iaşi: Ed. Polirom, 2000, p. 7.