fazele, elementele structurale, dimensiunile, paradoxurile, eşecurile ...

să-şi dorească acum integrarea europeană, iar politicienii „le împărtăşesc” ca prin minune
opiniile. Ultimele progrese făcute în negocierea tratatului de asociere şi continuarea trendului
ascendent al relaţiilor bilaterale în următorii ani va face, probabil, Comisia Europeană să ofere o
perspectivă de integrare Moldovei şi să înceapă negocierile corespunzătoare.
Problema dezvoltării Moldovei se prezintă acum ca o problemă a voinţei politice la
nivelul conducerii statului. Două sînt condiţiile pentru ieşirea din starea de subdezvoltare:
asigurarea statului de drept cu tot ce presupune acesta (în primul rînd, dominaţia legii,
independenţa, obiectivitatea şi imparţialitatea judecătorilor) şi orientarea certă spre obiectivul
integrării europene şi euroatlantice.
Două decenii de tranziţie au fost marcate de o succesiune nesfîrşită de transformări şi
experimente socio-economice şi politice pe care populaţia a trebuit, în ultimă instanţă, să le
suporte. Tranziţia în ţara noastră este departe încă a se fi încheiat, noi sîntem de-abia la începutul
fazei a doua, deoarece economia de piaţă şi democraţia nu se manifestă încă prin mecanisme şi
instituţii suficient de stabile şi predictibile. Totodată, putem afirma cu certitudine că tranziţia
care se produce la noi este anevoioasă din cauza lipsei unei certitudini în conştiinţa oamenilor a
corelaţiei dintre scopul şi mijloacele care trebuie să ne ducă spre o societatea democratică.
Tranziţia nu s-a finisat, întrucît elementele societăţii democratice au învins vechiul regim doar
preponderent în unele sfere ale vieţii sociale şi doar parţial în altele. Adică, e încă devreme să
numărăm bobocii, după cum susţine, pe bună dreptate, D. Moldovanu.