fazele, elementele structurale, dimensiunile, paradoxurile, eşecurile ...

plan interesele egoiste individuale şi de grup şi nu le pasă de interesele ţării, a majorităţii
populaţiei. Acţionînd prin prisma intereselor personale ei uită de misiunea lor fundamentală – de
a efectua reforme ca să edificăm o ţară competitivă şi prosperă în plan intern şi extern.
Din păcate, în ţara noastră o serie de lideri şi formaţiuni politice speculează în
permanenţă cu capitalul identitar pentru a se obţine dividende politice. Acest lucru scoate în
evidenţă o criza acută de idei a actualei clase politice, sau ceea ce numea, istoricul şi disidentul
polonez Adam Michnik, ,,osificare intelectuală”, dovada acestui fapt fiind lansarea unor
programe politice puţin diferenţiate între ele sau credibile şi încercarea de a compensa această
discrepanţă prin asocieri cu fantasme ale trecutului interbelic sau postbelic. Arhitecţii
multiculturalismului moldovenesc trebuie să conştientizeze faptul că ei nu vor putea rezolva
problema identitara dacă pentru beneficiul unei minorităţi etnice vor fi sacrificate altele, sau
chiar mai grav, majoritatea titulară.
Datorita retoricii populiste şi disputei interne pentru patentarea ideii de integrare
europeană, aceasta riscă să se transforme dintr-o certitudine a unui proiect de viitor într-o altă
formalitate pe piaţă de idei ratată. Nu se aduc deocamdată argumente clare pentru cursul de
reforma ireversibil, ceea ce ne face să credem că o aplicare fermă a principiilor de democratizare
pe plan intern s-ar solda cu retrogradarea din viaţa publica activă a unei bune părţi din clasa
politica actuală.
Tranziţia postcomunistă a statului nostru are ca scop crearea unor instituţii democratice
ale statului, a unei democraţii pluraliste şi a unei economii de piaţă funcţionale. Ca urmare a
reformelor întreprinse cu asistenţa instituţiilor internaţionale, s-a reuşit crearea atributelor
statului democratic şi a reprezentării cetăţenilor. Cu toate acestea, transformările sistemice, mai
profunde, au întîrziat să producă efectele dorite. Domeniile justiţiei, afacerilor interne etc. s-au
caracterizat prin defectuozitate şi nu s-au înscris prevederilor Constituţiei în multiple cazuri, cele
mai recente fiind violenţele post-electorale din aprilie 2009. Aşadar, tranziţia a produs instituţii şi
norme noi, însă implementarea acestor norme pentru asigurarea funcţionalităţii instituţiilor
respective în conformitate cu noile reglementări a fost foarte defectuoasă, fapt demonstrat de
decalajul atestat de către experţii internaţionali între adoptarea legilor şi aplicarea acestora.
Totodată, în cazul RM se atestă un deficit de modernizare, vechi de două secole de cînd
Basarabia a fost cotropită de Rusia ţaristă responsabilă pentru subdezvoltarea acestui spaţiu şi a
societăţii. Falia dintre absenţa tradiţiei statale şi ambiţia elitei politice de a făuri un stat
independent şi suveran s-a concretizat în acţiuni contradictorii şi inconsecvente, care nu au
produs prosperitate, ci, mai degrabă, pauperizare. Clasa politică moldovenească din perioada de
tranziţie a fost compusă, şi rămîne de facto alcătuită, în majoritate, din foşti membri ai
nomenclaturii sovietice, care au utilizat necesitatea de edificare a statalităţii independente,