fazele, elementele structurale, dimensiunile, paradoxurile, eşecurile ...

posedă facultăţi de cunoaştere în limite naturale, posedă valori şi poate să se conducă de
propriile decizii în conformitate cu cunoştinţele sale; 3) omul este subiectul drepturilor şi
obligaţiunilor 1 . Sîntem ferm convinşi că, în cazul în care acest principiu al triumfa în relaţiile
interumane, multe din problemele cu care se confruntă societatea noastră aflată în tranziţie ar fi
rezolvate.
Putem să constatăm faptul că aşezînd egalitatea în poziţia de valoare supremă şi
modalitate perfectă de organizare a societăţii, fostul regim totalitar comunist a dat un sens vieţii
oamenilor mobilizîndu-i la lupta cu orice expresie a inegalităţii. Potrivit doctrinei comuniste nu
era vorba despre egalitate ca mijloc, în formula liberală a egalităţii şanselor, şi nici de egalitate
ca scop, în formula social-democrată a redistribuţiei bunăstării prin politici publice, ci de
egalitate ca rezultat, garantat prin atotputernicia şi unicitatea conducătorului politic. În acest
sens, clasele sociale adverse sau concurente trebuiau desfiinţate prin aducerea tuturor la statutul
de proletar, averea fiecăruia fiind redusă la forţa sa de muncă. Se credea că o asemenea egalitate
poate garanta în mod natural coeziunea şi coerenţa societăţii, ea generînd spontan solidaritatea
colectivistă. Mulţi au crezut în această teorie, care a ajuns să fie aproape un substitut de religie.
Societatea democratică care se constituie la noi în ţară a propus un alt set de valori care
poate fi transpus în viaţă întrucît nu este utopic asemenea proiectului comunist. „Visul post-
comunist” a aşezat în centru, aproape prin logica simetriei cu comunismul, ideile de libertate,
prosperitate şi solidaritate. Libertatea produce prosperitate iar prosperitatea este singurul mijloc
care permite solidarităţii să creeze prin redistribuţie şi servicii publice, un „stat al bunăstării”.
Totalitarismul a distribuit prin instrumentul dictaturii sărăcie, iar societatea contemporană
democratică trebuie să redistribuie prin instrumentul democraţiei avuţia produsă în şi prin
libertate. În această ordine de idei, este necesar de a face tot posibilul ca să propagăm şi să
implementăm cu adevărat aceste valori democratice în societatea noastră ca să schimbăm în mod
radical atitudinile de valoare şi sistemul de valori existent.
Trebuie să constatăm faptul, că astăzi în societatea noastră au loc procese complexe
anevoioase de coexistenţă şi confruntare a valorilor totalitariste, care se află într-un proces de
dispariţie cu cele liberal-democratice în apariţie.
În acelaşi timp, trebuie să înţelegem faptul că trăim într-o societate unde suferă valorile
morale, mai ales, în ţările ce au trecut de la totalitarism spre democraţie. Etica acestui timp al
tranziţiilor se înscrie în procesele mai ample de diferenţiere şi integrare care au loc în viaţa şi în
cunoaşterea socială de la sfîrşitul sec. al XX-lea şi începutul sec. al XXI-lea. În existenţa socială,
omenirea îşi modifică modurile de organizare a vieţii, rămînînd însă o mare parte din ea legată de
tradiţii ancestrale care, se pare, dacă ar fi lichidate ar sărăci-o şi mai mult.
1 Idem.