fazele, elementele structurale, dimensiunile, paradoxurile, eşecurile ...

statele postcomuniste se manifestă şi în cîmpul cultural şi valoric al societăţii: „Nu mai există
nici o demarcaţie între cultura populară, de consum, şi cea adevărată, de elită [...]. Societatea de
tranziţie este o societate lipsită de spirit critic. La fel şi cultura. O mîzgă subculturală acoperă
literatura, muzica, artele, arhitectura, spectacolul de teatru, filmul. Mass-media şi presa cotidiană
nu au nici cea mai vagă idee de ce înseamnă cultura adevărată. Emisiunile culturale au dispărut
practic de pe faţa ecranelor de televiziune. Videoclipurile muzicale sînt neprofesioniste şi
vulgare. Telenovelele educă generaţia vîrstnică la fel ca muzica uşoară generaţia tînără” 1 .
Este ştiut că valorile sociale nu se nasc odată cu individul. Formarea atitudinilor de valoare
şi a sistemelor de valoare reprezintă o parte organică a procesului de socializare, care poate fi
definit, în ansamblul său, ca „transmitere şi însuşire a unor modele cultural-normative prin
intermediul cărora indivizii dobândesc conduite socialmente dezirabile şi îşi însuşesc procedurile
sau regulile necesare pentru a putea dezvolta acţiuni dezirabile, „normale”, predictibile pentru
aşteptările colectivităţii” 2 .
Totodată, în opinia noastră, în procesul analizei lumii valorilor, este necesar de a acorda o
atenţie sporită nu numai rolului existenţei sociale şi omului în constituirea valorilor, ci şi rolului
valorilor în existenţa şi dezvoltarea omului şi a societăţii. Prin urmare, este necesar de a studia
atît geneza valorilor, cît şi funcţia lor, în sensul că între om şi valori se realizează un raport
complex de interacţiune. Filozoful român C. Stroe susţine că valorile au, în primul rînd, rolul de
a conserva structurile sociale care implică întotdeauna activitatea umană, pătrunderea lor în orice
acţiune socială, deoarece valoarea funcţionează ca reglator al acţiunii, fiind prezentă în toate
verigile acesteia: stabilirea scopului; alegerea mijloacelor de acţiune; aprecierea cunoştinţelor 3 .
Valorile intervin în modul de viaţă şi prin asigurarea mijloacelor ideale de acţiune, care
exprimă ceea ce corespunde mai bine naturii umane în fiecare epocă istorică. Ele fac parte din
cultura grupului şi sînt transmise din generaţie în generaţie. Pe de o parte, modelele ghidează
societatea în eforturile sale de formare a individului, dar constituie un ghid pentru individul
care se află într-o situaţie pentru care nu a fost pregătit. Nu individul care creează obiectul este
acela care îi acordă valoare, ci comunitatea care apreciază, preţuieşte acel obiect îi conferă
valoare.
Valoarea focalizează cele două aspecte ale raportului dintre individ şi societate, fiindcă,
pe de o parte, societatea se deplasează în direcţia individului, iar pe de altă parte, individul,
permanent, tinde să facă paşi în direcţia societăţii. Fiind filtrate prin năzuinţele personale ale
individului care acţionează, valorile se transformă în matrice-tipare ale conştiinţei şi acţiunii lui,
1
Manolescu, N. Cea mai gravă boală a tranziţiei. În: România literară, 1999, nr. 36, 8 sept.
2
Rădulescu, S. Homo sociologicus (Raţionalitate şi iraţionalitate în acţiunea umană). Bucureşti: Ed. Şansa, 1994,
p. 236-237.
3
Stroe, C. Filosofie. Cunoaştere. Cultură. Comunicare. Bucureşti: Ed. Lumina-Lex, 2000, p. 123-124.