fazele, elementele structurale, dimensiunile, paradoxurile, eşecurile ...

sale. Sîntem de acord cu faptul că nu mai există paternalism statal, dar, totodată, nu există încă
autonomia şi autoreglementarea unei pieţe libere şi în aceste condiţii individul se simte
abandonat. Astăzi putem spune cu certitudine că încă trăim la ora absenţei unor alternative
viabile, la ora deciziilor pripite, într-un timp descumpănit, în care mitocănia, vulgaritatea,
agresivitatea, corupţia, violenţa se mai simt ca la ele acasă.
3. Impactul tranziţiei asupra sistemului de valori sociale
Societatea evoluează, într-o măsură mai mare sau mai mică, prin modificările ce au loc
permanent în structurile sale. Nu există grup sau societate într-o stare de inerţie completă,
deoarece în orice moment există elemente de diferenţiere între oameni şi apar noi agenţi sociali.
Apartenenţa la vîrstă sau la sex, succesiunea generaţiilor sînt condiţii prealabile pentru
manifestarea unor schimbări. Dar, în fiecare societate umană, indiferent de nivelul de dezvoltare
a civilizaţiei, fiinţează mecanisme care determină schimbarea socială atît de necesară pentru
satisfacerea interesului şi trebuinţelor fundamentale ale oamenilor. Există deci o schimbare
continuă în societate şi, din această cauză, ea este o stare specifică a vieţii sociale, a culturii, a
valorilor şi a comportamentului social.
Schimbările structurale globale din ţara noastră care s-au produs în ultimii 20 de ani au
modificat în mod substanţial toate sferele vieţii sociale, inclusiv şi sistemul de valori. În această
ordine de idei, apare necesitatea imperioasă a explicării mecanismelor de transformare a
sistemului de valori şi a conştiinţei valorice, mai ales, a tinerii generaţii. În fond, transformarea
structurală a valorilor în condiţiile reformelor radicale, a tranziţiei prin care trece ţara noastră
reprezintă nu numai un proces social, dar, mai ales, o problemă socială umanitară.
Din păcate, criza totală prin care trece ţara noastră a născut o situaţie de o profundă
dezorientare conceptuală, mai ales în rîndurile tineretului, şi din această cauză, nu trebuie să
credem că situaţia se va rezolva de la sine. Pe de o parte, în această perioadă s-a produs
eroziunea latentă a normelor şi modelelor de conduită a tineretului, care a deteriorat mecanismul
existent a translării valorilor tradiţionale de la o generaţie la alta. Iar, pe de altă parte, sau
schimbat interpretările de sens a unor noţiuni de bază ca „libertate” , „echitate”, „muncă”,
„bunăstare”, „succes social” etc. Prin urmare, se impune o discuţie sinceră asupra legăturii
dintre valori, moralitate şi dinamica societăţii în tranziţie, despre măsurile ce sînt necesare de a fi
efectuate pentru ca valorile societăţii democratice să devină mai atractive pentru cea mai mare
parte a populaţiei. Valorile intervin în procesul de motivare a acţiunii, constituind criterii de
opţiune a scopurilor. Sensul lor e măsura corespunderii unei acţiuni, a unei fapte cu un anumit
scop. Pentru ca acţiunea să corespundă cu scopul, ea se reglementează prin nişte reguli care
exprimă valori şi constituie normarea ei.
Ne raliem opiniei lui N. Manolescu, conform căreia efectele fenomenului tranziţiei în