fazele, elementele structurale, dimensiunile, paradoxurile, eşecurile ...

constituţii, şase ani pentru instituţionalizarea democraţiei - restabilirea statului de drept, statul
constituţional, pluralismul politic, sistemul parlamentar şi şaizeci de ani pentru implementarea
unei societăţi democratice libere. Dar acesta nu înseamnă că trebuie să devenim pesimişti, ci
trebuie să promovăm în mod insistent reformele ca să constituim fundamentele noii societăţi
democratice, pas cu pas şi să simţim roadele lor cît mai curînd.
Prin urmare, paradoxul timpului constă în aceea, că orice schimbare necesită timp, dar,
mai ales, transformările fundamentale ale societăţii, însă oamenii nu pot să aştepte la infinit
roadele acestor schimbări, ei vor să culeagă aceste roade în decursul vieţii lor şi nu într-un viitor
nedeterminat cînd ei nu vor mai exista. Ei nu mai cred, ca pe timpul sovietic în „viitorul
luminos”, deoarece viaţa noastră se desfăşoară şi este întotdeauna acum. Totul pare să fie supus
legilor timpului, dar totuşi totul se întîmplă în clipa de acum. În aceasta constă paradoxul
timpului de care trebuie să ţină cont politicienii noştri.
7. Paradoxul moral
Acest paradox constă în îmbogăţirea vertiginoasă a unor foşti „slugoi” ai societăţii
comuniste care a produs nu numai o invidie, oarecum de înţeles, în rîndul populaţiei, dar şi un
sentiment acut de nedreptate şi dezamăgire, cu efecte demoralizante. Regimul comunist totalitar
era apreciat ca un regim opresiv, discreditat politic, imoral şi incompetent economic de
majoritatea populaţiei. Însă oamenii nu pot să nu constate că, după prăbuşirea acestui regim, unii
s-au acumulat averi, prin nesocotirea principilor meritocraţiei şi a criteriilor morale. Din această
cauză, năzuinţele oamenilor simpli într-o lume morală, în justiţie care este destinată de a face
dreptate, nu s-au materializat. Într-adevăr, ideologizarea masivă a societăţii, limitarea accentuată
a accesului la cultura universală şi la valori promovate de ţări cu tradiţie democratică, crearea de
avantaje celor care au servit regimul totalitar etc. din perioada sovietică a adus la aceea că
ideologia practicată în acest mod a ajuns să se substituie oricărei morale. În consecinţă, a apărut
o „moralitate dublă”, care continuă să afecteze în mod grav condiţia umană. Toate acestea s-au
imprimat zeci de ani în mentalitate, judecată, în raţionament, materializîndu-se în conduită, care
afectează în prezent, într-un grad ridicat, capacitatea de a delimita binele de rău. În această
ordine de idei, este absolut greşită instalarea în funcţii de comandă şi, implicit, apelarea în
elaborarea noilor legi la persoane al căror sistem de valori etice a fost şi este influenţat de o
asemenea metamorfoză. Dar, din păcate, existăm într-o societate unde suferă în primul rînd
valorile morale, într-o epocă de confuzie morală, unde sînt încălcate normele morale. Trăim într-
o vreme cînd valorile morale sînt profund zdruncinate şi, posibil, alterate iremediabil. Fenomenul
în cauză este destul de actual, mai ales, în statul nostru. În pofida faptului că în perioada de
tranziţie dreptul determină morala, totuşi, prin legile adoptate, trebuie să recunoaştem, treptat,
rădăcinile fireşti ale codului moral, ale valorilor morale general-umane care au fost atîta vreme