fazele, elementele structurale, dimensiunile, paradoxurile, eşecurile ...

limba noastră este română, iar din punct de vedere politic este moldovenească.
Totodată, este important ca ei să conştientizeze faptul că numai cu idei liberale, dar fără o
cultură politică occidentală, prin războaie reciproce, nu vor obţine succese (să ne amintim ce s-a
întîmplat în Ucraina şi care au fost consecinţele revoluţiei oranj). Pentru noi trebuie să fie luat
drept model Georgia, care este guvernată de la un timp încoace de o generaţie tînără de
politicieni, şcolită în universităţile europene şi americane şi care a obţinut succese destul de mari.
Este incontestabil că în sînul AIE există personalităţi care ar fi în stare să constituie o
elită nouă, care ar putea identifica soluţii capabile să aducă ţara noastră pe linia de plutire. Însă,
din păcate, după cum ne arată guvernarea de 2 ani şi jumătate a liberal-democraţilor,
comportamentul politicienilor „noii generații” pare la fel de conformist și laș ca al generaţiei
vechi. Ei nu luptă pentru democrație, ci doar profită de aceasta. „Curajul” li se trezește post-
factum, cînd nu le este atins interesul propriu, cînd se pomenesc în „siguranță”, cînd capătă un
post rîvnit sau „oferte” mai avantajoase. Spre marele nostru regret, actuala coaliţie care se află la
guvernare este fragmentată, fragilizată de interesele, personalităţile şi ambiţiile complexe.
Prin urmare, paradoxul elitelor constă în faptul că există o necesitate stringentă a unei noi
elite care să fie în stare să asigure transformarea socială, să materializeze obiectivele tranziţiei ca
să putem edifica o societate democratică prosperă, însă este greu să găseşti o astfel de elită dacă
ea nu există.
4. Paradoxul standardului de viaţă şi al securităţii sociale
Atunci cînd vechiul regim s-a prăbuşit, lumea şi-a imaginat că noile libertăţi şi posibilităţi
sînt primul pas logic spre o viaţă mai decentă. Principalele motive pentru sprijinirea noului regim
democratic au fost cele de ordin economic, nu ideologic sau moral. Din nefericire, practic în
toate statele postcomuniste, dar mai ales, în statul nostru, în timpul procesului de dezintegrare a
vechiului sistem social-economic şi de edificare a celui nou, populaţia s-a confruntat, cu o
consecinţa neaşteptată a reformelor, cu deteriorarea substanţială a standardului sau de viaţă.
Costurile sociale ridicate ale reformelor au creat un curent de opinie semnificativ în favoarea
unui „capitalism cu faţă umană”. Însă, în absenţa unei restructurări corecte şi transparente şi a
unor performanţe economice evidente, economia de piaţă care s-a dezvoltat spontan a înregistrat
sustragerea resurselor de investiţii reale în folosul oligarhilor privaţi, ceea ce a făcut ca statul să
nu poată susţine costurile sociale necesare tot mai ridicate.
Analizele standardului de viaţă, a minimului de trai decent şi de subzistenţă, a impactului
anumitor politici socio-economice asupra consumului de bunuri şi servicii al populaţiei (structura
veniturilor, a cheltuielilor alimentare, nealimentare şi a serviciilor) şi a diferitelor modele de
consum. Nivelul scăzut de trai, cu care se confruntă majoritatea covîrşitoare a populaţiei ţării
noastre reprezintă o problemă de actualitate, între categoriile afectate de acest fenomen fiind