fazele, elementele structurale, dimensiunile, paradoxurile, eşecurile ...

faptul că ţara noastră şi-a asumat faţă de instituţiile europene un şir de angajamente, dar şi din
faptul că dacă sîntem un stat democratic trebuie să ne fundăm pe valorile societăţii democratice
care sunt fixate în Constituţie. Pentru a susţine financiar reformele din ţara noastră, Comisia
Europeană trebuie să fie sigură că anumite procese democratice sînt stabile. Totodată, pentru a
ajunge în familia europeană statul nostru trebuie să dea dovadă de respect pentru anumite norme,
printre care şi respectarea diversităţii religioase.
În această ordine de idei, este necesar de a aplica în practică experienţa unor ţări vecine.
Spre exemplu, România, ţara cu a doua Patriarhie Ortodoxă ca mărime după Rusia, avînd o
veche comunitate musulmană, turco-tătară, în Dobrogea, este un exemplu clasic de relaţii
paşnice dintre ortodocşi şi musulmani. Cultul musulman din România are statut legal, de
persoană publică. Formarea clerului musulman se face la Liceul Teologic Musulman şi
Pedagogic din Medjidia, pe banii statului român. Personalul musulman de cult este format din
hatipi, imami, hagii, muezini. Cu toate că pe lîngă comunitatea musulmană turco-tătară există în
România un număr important de imigranţi musulmani, de origine arabă, turcă sau de alte origini,
nimeni nu agită spectrul confruntărilor dintre ortodocşi şi musulmani ca la noi în ţară, ci
dimpotrivă, Patriarhia Română cultivă relaţii de bună convieţuire cu musulmanii.
În Federaţia Rusă, care este statul european cu cea mai mare comunitate de musulmani,
estimată între 20 şi 30 de milioane, cu o dinamică pozitivă, Patriarhia Moscovei cultivă relaţii de
bună convieţuire cu această comunitate. Politica religioasă a Rusiei este, în general, una a
echilibrului interreligios, marcată de tendinţe pronunţate de menţinere a comunităţii musulmane
în cadrul legii. Poate ar fi cazul să împrumutăm această experienţă de convieţuire multiseculară
dintre confesiunea ortodoxă cu zecile de milioane de musulmani din Rusia.
Ne raliem opiniilor, care consideră, că o aruncare a musulmanilor din ţara noastră în afara
legii nu poate decît să degradeze climatul confesional din ţară. Dimpotrivă, abordările corecte,
echilibrate ale agenţilor guvernamentali, bazate pe lege şi pe exemplele pozitive din alte state
poate să detensioneze situaţia şi să nu se mai speculeze de către reprezentanţii confesiunii
ortodoxe şi a clerului ei pe marginea înregistrării Ligii Islamice. Trebuie să conştientizăm faptul
că comunitatea musulmană trebuie menţinută în cadrul legal şi integrată în societatea noastră şi
nu trebuie lăsată în voia soartei pe motiv că în aceste circumstanţe ea poate deveni o pradă
uşoară pentru tot felul de fundamentalişti islamici.