fazele, elementele structurale, dimensiunile, paradoxurile, eşecurile ...

discriminarea unui sau altui cult religios se pedepseşte conform legislaţiei în vigoare 1 , există
necesitatea ca statul nostru să-şi definitiveze poziţia în această privinţă pe motiv că se resimte
tendinţa de a transforma ortodoxia într-o religie dominantă. Există opinii care au fost expuse de
Episcopul de Bălţi şi Făleşti, Marchel pentru ca religia creştin-ortodoxă să obţină un statut de
religie naţională.
Într-adevăr, Biserica Ortodoxă este tradiţională pentru poporul nostru ca şi pentru toate
popoarele ortodoxe şi este acea instituţie obştească care a determinat formarea poporului român.
Trebuie să conştientizăm faptul că credinţa religioasa nu acţionează în mod direct, ci printr-o
intermediere „culturală”, adică a unor practici individuale care sînt localizate în „lume”, dar
introducerea în „lume” a unei „asceze” profesionale motivează importanta cunoaşterii gradului
de manifestare al sus-menţionatei asceze, ori percepţii a nivelării culturale, în cele din urmă,
produsă de exercitarea constrîngerii religioase. La noi rolul acestei constrîngeri este major, în
acelaşi timp diferit, de alte culturi, fapt datorat diferenţei confesionale majoritare, pe motiv că
ortodoxia şi-a pus amprenta asupra definirii acestei constrîngeri culturale.
Însă, aceasta nu trebuie să determine instituirea unei religii dominante susţinute de stat. În
această optică trebuie să conştientizăm faptul că în regimul religiei de stat, închinarea la
Dumnezeu e îndemn, dacă nu chiar obligaţie, iar în regimul opus, e un drept 2 . Astfel, devine
evident că acordarea protecţiei juridice din partea statului care reiese din însăşi necesităţile
credincioşilor este mai propice pentru desfăşurarea vieţii religioase şi posedă o conotaţie de ordin
juridic.
Influenţa statului asupra religiei, mai ales în prezent, este specifică. Constituţia RM prin
art. 31 3 garantează libertatea conştiinţei, cultele religioase sînt autonome, separate de stat şi se
bucură de sprijinul acestuia. În acelaşi timp, actualmente a devenit evident că statul nu trebuie să
fie indiferent la de un şir de forme bizare de utilizare a libertăţii conştiinţei de către cultele
antisociale care practică prozelitismul. Practica din toate ţările lumii nu cunoaşte nici o sectă care
să nu aplice prozelitismul, deoarece orice varietăţi ale lui reprezintă o violare a libertăţii
schimbării conştiinţei şi a libertăţii conştiinţei în ansamblu.
Prozelitismul cuprinde anumite activităţi, care are scopul de a-i influenţa pe oameni să-şi
schimbe apartenenţa confesională. Este necesar, în această ordine de idei, ca statul să
contracareze utilizarea oricărei forme de violenţă fizică de constrîngere morală şi presiune
psihică asupra cetăţenilor. Totodată, trebuie excluse oferta explicită sau implicită de mijloace de
1
Lege privind cultele religioase şi părţile lor componente nr. 125-XVI din 11.05.2007. În: Monitorul Oficial nr.
127-130/546 din 17.08.20, art. 15 (1).
2
Leroy, G. Dumnezeu este un drept al omului /Traducere, şi cuvânt introductiv de Simion Bărbulescu. Bucureşti:
Ed. Geneze, 1993.
3
Constituţia Republicii Moldova. Cu modificările şi completările din 5 iulie 2000. Chişinău: Ed. Moldpres, 2000,
art. 31, al. 2.