fazele, elementele structurale, dimensiunile, paradoxurile, eşecurile ...

Concluzia lui este surprinzătoare în acest caz, dar reprezintă o anumită soluţie care este agreată
de o anumită parte a populaţiei care vrea ca statul nostru să intre în UE şi să facă parte din ea
împreună cu România: „Moldova a fost o dată parte a României. A mai fost parte a U.R.S.S.-
ului. Moldova are sens atunci cînd face parte din ceva. U.R.S.S.-ul a dispărut. Europa are mai
multe probleme decît poate rezolva şi nu caută altele noi. România este încă acolo. Nu este o
soluţie perfectă şi cu siguranţă nu foarte mulţi moldoveni ar fi mulţumiţi, însă este o soluţie,
oricît de imperfectă ar fi” 1 .
6. Dimensiunea religioasă a tranziţiei. Raportul dintre stat şi religie în
condiţiile tranziţiei
Religia, în opinia noastră, reprezintă o condiţie necesară de existenţă a societăţii în
virtutea funcţiei pe care ea o exercită – de elaborare, tezaurizare şi transformare a unei limbi
specifice, simbolice, de care are nevoie societatea. Iată de ce este necesar de a cunoaşte religia
care asigură continuitatea în dezvoltarea culturală şi care este acel depozit unde se păstrează toate
comorile – bogăţia spirituală reprezentată sub formă simbolică. Astfel, s-a dovedit că religia,
după cum sublinia pe bună dreptate, C.G. Jung, rămîne una din manifestările cele mai profunde
ale sufletului uman 2 . Prin urmare, credinţa religioasă reprezintă o dimensiune fundamentală a
exprimării şi afirmării identităţii individuale şi de grup, deşi ea este, în societatea contemporană
puternic secularizată şi o opţiune personală.
Totodată, este necesar să remarcăm, pentru început, că la baza acţiunilor religioase
contemporane stau anumite cauze sociale: economice, politice şi juridice, acţiunile
anticonstituţionale ale unor secte religioase. Conflictul dintre normele religioase ce stau la
suprafaţă şi biserica ortodoxă, sau conflictele ce există între diferite secte sau în interiorul lor se
manifestă prin ciocnirea dintre anumite sisteme normative.
În prezent, a devenit cert faptul că între stat şi religie trebuie să existe o interacţiune
dialectică pe motiv că este necesar de a studia influenţa dogmelor şi normelor religioase asupra
politicii statului, a utilizării religiei în realizarea obiectivelor statale, locul şi rolul sentimentului
religios în materializarea comportamentului uman civilizat.
Analiza legislaţiei şi a jurisprudenţei din diverse ţări ne denotă despre faptul că statul
poate acorda religiei protecţie juridică sub două aspecte. În primul rînd, el poate susţine prin
metode de reprimare sau poate proteja răspîndirea unei anumite religii, eliminînd în mod violent
influenţa altor religii sau confesiuni religioase. Formele prin care aceste acţiuni se pot manifesta
sînt multiple: prigonirea directă a unor învăţături religioase sau partide politice, interdicţia
1 Apud: Damian, Gh. Op. cit.
2 Jung, C.G. Imaginea omului şi imaginea lui Dumnezeu; traducere de Maria-Magdalena Anghelescu. Bucureşti: Ed.
Teora, 1997, p. 21.