fazele, elementele structurale, dimensiunile, paradoxurile, eşecurile ...

În această ordine de idei, sîntem de acord cu opinia lui N. Popescu, care susţine că,
poziţia AIE faţă de imperiul de la răsărit nu poate fi decît pragmatică. Pe de o parte, Moldova nu
trebuie şi nu poate antagoniza Rusia, aşa cum a făcut Georgia, dar nu trebuie să facă careva
concesii majore de ordin strategic sau economic, deoarece nu poate fi constrînsă să facă atît timp
cît are sprijin de la UE. Dacă va avea o relaţie calmă cu Rusia - AIE va putea şi, trebuie, să se
concentreze pe implementarea reformelor interne, implementarea acquis-ului, etc. care o va
apropia de UE. Pînă acum la capitolul politică externă, AIE a obţinut succese în acest sens -
păstrarea unei relaţii calme şi neconflictuale cu Rusia, şi între timp apropierea de UE 1 .
O altă problemă ce trebuie rezolvată cît de curînd este ieşirea din CSI care este creatura
unor elite şi cercuri politice ruseşti şi rusofile influenţate de himerele geopolitice imperiale.
Constituind CSI, Rusia a avut scopuri geopolitice şi geoeconomice destul de certe. Este clar că în
existenta CSI este interesată, în primul rînd, Rusia, care, prin intermediul acordurilor
multilaterale, poate controla cea mai mare parte din spaţiul postsovietic. Sub acoperirea unei noi
doctrine a ,,vecinătăţii apropiate”, Rusia revendică dreptul de a se implica în afacerile interne ale
ţărilor ex-sovietice.
Pentru Moscova, CSI este important din două motive principale. În primul rînd,
comunitatea minimalizează energiile dezintegratoare în fostul spaţiu sovietic, ceea ce înlesneşte
activitatea Rusiei în acest areal. În al doilea rînd, ea creează condiţiile necesare pentru
reactivarea tendinţelor unioniste în republicile ex-sovietice. Prin urmare, CSI este vitală pentru
menţinerea influentei politice şi militare a Rusiei în ,,vecinătatea ei apropiată”. Totodată, trebuie
să constatăm că Transnistria este acel instrument de „cointeresare” a Moldovei în a participa în
mod plenar la toate structurile CSI. Din această cauză, anume soluţionarea problemei
transnistrene este cheia ieşirii din CSI şi a realizării obiectivelor de integrare europeană a ţării
noastre. Pentru aceasta este necesară internaţionalizarea cît mai largă a acestei probleme.
O altă problemă este cea a frontierelor, despre care I. Efros, pe bună dreptate, spune că
fiind diagnosticată geopolitic problema frontierei şi implicit a identităţii sale, pune statul nostru
într-o situaţie şi mai dificilă. Orice tratare de geopolitică serioasă distinge frontierele politice de
cele geopolitice. Primele separă statele, fiind fixe vizibile fizic, ultimele sînt invizibile,
delimitînd spaţii culturale, politice sau economice. Indiferent că sînt imaginare sau reale,
frontierele sînt legate indispensabil de chestiunea securităţii. În literatura de specialitate relaţia
graniţe de stat-frontieră geopolitică operează cu trei variabile:
- atunci cînd graniţa de stat corespunde cu frontiera geopolitică (Finlanda, Suedia);
- cînd frontiera geopolitică depăşeşte graniţa de stat (cazul Rusiei, S.U.A.);
1 A se vedea: Adevărul.ro. Op. cit.