poluarea aerului cu pulberi - Revista de Igiena si Sanatate Publica

Revista de Igienă şi Sănătate Publică, vol.58, nr.3/2008 – Journal of Hygiene and Public Health 89
abordare privind managementul calităţii
vieţii personale a angajaţiilor este descrisă în
[11].
Calitatea vieţii este dată de percepţiile
indivizilor asupra situaţilor lor sociale, în
contextul sistemelor de valori culturale în
care trăiesc şi în dependenţă de propriile
trebuinţe, standarde şi aspiraţii [12], [13],
[14]. Conform [15], determinanţii calităţii
vieţii sunt:
- gradul în care speranţele şi ambiţiile
proprii se realizează în viaţa cotidiană
- percepţia poziţiei în viaţă a persoanei, în
contextul cultural şi axiologic în care
trăieşte şi în raport cu scopurile, aspiraţiile,
standardele şi preocupările proprii
- evaluarea stării proprii de sănătate, prin
raportare la un model ideal
- lucrurile care sunt considerate importante
în viaţa persoanelor.
La nivel mondial, dar şi la nivelul general al
populaţiei României, se pot considera
următoarele criterii de măsurare a calităţii
vieţii:
- sărăcia (apreciată în funcţie de percepţia
oamenilor asupra stării lor, dar în strânsă
legătură cu: coşul zilnic - de subzistenţă sau
de trai decent, condiţiile de locuit, condiţiile
de confort intelectual şi comunicare, starea
de sănătate, accesul la servicii etc.)
- populaţia neocupată (gradul de şomaj)
- dezvoltarea economică a regiunii din care
grupul/individul face parte
- reţeaua de drumuri
- reţeaua serviciilor de sănătate
- calitatea mediului natural în care trăieşte
(nivelul de poluare, stresul generat de
apariţia unor catastrofe naturale: inundaţii,
cutremur, etc.).
Obţinerea unei imagini sintetice a calităţii
vieţii este posibilă prin calculul indicatorilor
sintetici ai dezvoltării umane:
- indicele dezvoltării umane calculat ca
medie echiponderată a indicelui speraţei de
viaţă, indicele nivelului de educaţie şi
produsul intern brut pe cap de locuitor
- indicele disparităţii între sexe în
dezvoltarea umană (cu ponderarea pe baza
disparităţilor între populaţia masculină şi
cea feminină)
- indicele participării femeilor (la activitatea
economico-socială), calculat ca medie
aritmetică a trei indici: indicele participării
la luarea deciziilor politice, indicele
participării la decizia economică şi indicele
părţilor veniturilor din muncă
- indicele sintetic al sărăciei, ca medie a
patru indici (indicele sarăciei economice,
indicele privaţiunilor în capitalul uman,
indicele privaţiunilor în infrastructură,
indicele lipsei resurselor bugetelor locale).
Indicatorii calităţii percepute a vieţii
exprimă estimarea pe care subiecţii înşişi o
dau diferitelor sectoare/sfere, componente
sau condiţii ale vieţii lor. Doar în puţine
cazuri, starea diferitelor componente ale
vieţii este strictă şi uşor observabilă din
exterior: starea relaţiilor dintre soţi, starea
relaţiilor dintre părinţi şi copii, dintre colegi,
starea vieţii politice, starea unei persoane. În
plus, starea unei componente a vieţii
depinde nu numai de ceea ce se poate
observa din exterior, ci şi de aşteptările,
nivelul de aspiraţii ale subiectului însuşi.
Din acest motiv, sunt utilizaţi adesea
„observatorii naturali”, adică membrii
populaţiei studiate, care sunt solicitaţi să
estimeze starea diferitelor componente ale
vieţii lor.
Sistemul indicatorilor subiectivi ai calităţii
vieţii include şi indicatorul de fericire (a
gradului de plinătate, exaltare, bucurie
accentuată, fericire/nefericire, nenorocire) şi
indicatorul de alienare caracterizat prin 5
dimensiuni: lipsă de putere, lipsă de sens,
anomie, izolare socială şi înstrăinare de sine.
Măsurarea calităţii vieţii la nivel de indivizi
aduce şi date suplimentare asupra stării de
sănătate a acestora şi asupra beneficiilor sau
daunelor aduse de îngrijirea medicală. De
asemenea, se poate aprecia imaginea socială
a sănătăţii aşa cum este aceasta văzută de o
categorie socială, populaţia unei regiuni etc.
Literatura de specialitate menţionează
încercări privind identificarea şi măsurarea
indicatorilor subiectivi ai calităţii vieţii.